Exercitii de prezenta III

Exercitii de prezenta. In acest moment…

Continuand seria exercitiilor de prezenta, va invit sa revedeti un pic beneficiile respiratiei
constiente.
Printre ele ar fi:
Stapanirea de sine. Calmul.
“Calmul este stapanul miscarii. De aceea inteleptul totdeauna isi pastreaza seriozitatea; el isi
pastreaza totdeauna calmul. Ce rusine ca regii, capetenii de nenumarate osti, se conduc pe sine in
mod usuratic! Superficialitatea ii pierde pe sfetnici. Agitatia ii pierde pe regi.”
(Tao Te Ching – Lao Tzu)
Spuneam ca respiratia constienta aduce, printre altele, o stare de bine. Si asta nu doar asa, ca sa mai
schimbam, cand ne plictisim :))
E foarte veche metoda de “respirat” cu numarat pana la zece (sau la cat simtim ca e eficient) atunci
cand avem o situatie mai greu de infruntat. Cand vrem sa fim, cum se zice, “stapani pe noi insine”.
Daca am inceput sa practicam respiratia constienta, putem deja sa incercam fixarea atentiei. In
situatii dificile sau cand ne confruntam cu persoane dificile avem in corp complexe de senzatii
destul de neplacute: “pumn in stomac”, sangele scurs in picioare sau dimpotriva, lovind in tample
furios, respiratie sacadata sau chiar senzatie de sufocare, ori poate acea teribila “alunecare a
pamantului de sub picioare”… Oricand putem sa ne folosim de exersarea respiratiei si doar o
secunda ne ia sa ne fixam atentia in zona abdomenului si sa urmarim respirul un minut, ori chiar
doua sau mai multe (depinde de cat de repede ni se cere o reactie). Cu atentia fixata undeva, in zona
ombilicului, doar respiram, urmarind cum aerul umfla si dezumfla abdomenul. Nu e nici macar
nevoie sa numaram (pana la zece sau …) . Doar atat, mutam atentia in alta parte. Asta e ca si cum
am fi cu corabia in ochiul furtunii si dintr-o data iesim de acolo. Altfel putem manevra acum nava
noastra…
De cate ori nu ni s-a intamplat sa avem iar o reactie fata de ceva sau cineva, dupa ce ne
promiseseram ca “nu mai facem”? Iar, si iar, aceeasi reactie. “Iar am cedat”, “iar m-a luat valul”,
“nu ma pot stapani”… Deseori patim asa. Dar daca am schimba?
Ei bine, manevra de mai sus e exact cheia, solutia pentru respectiva provocare.
Cand simtim ca incepem iar un tipar de reactie pe care nu il mai vrem, pluffff, “plonjam” in
urmarirea respiratiei. Si ajungem sa ne mentinem in calm, de unde putem alege o noua varianta de
comportament.
Imi amintesc aici o povestioara:
Se intalnisera trei magi, cei mai puternici, sa-si incerce puterile.
Unul, stapanul fortei vantului, a adunat furtunile, vijeliile, uraganele, musonii, si a smuls din
radacini arborii, stergand coaste de dealuri si munti, lasandu-le fara case si vegetatie, rostogolind
stanci si astupand cursuri de ape. In scurt timp, fata pamantului se schimbase mult, dunele de nisip
si dealurile lasasera in urma vai, vaile astupate de pomi si stanci se facusera dealuri…
Al doilea, stapanul apelor, mai furios, a scos raurile din matca. A facut rape adanci sapate in
munte, a revarsat lacurile si a daramat cetati intregi in ape. Insule au disparut, altele au aparut in
mare, acolo unde apa se retrasese spre susul raurilor, in haos nebun.
Al treilea insa, se aseza pe o bucata de trunchi si se apuca sa priveasca apusul. Ceilalti doi
asteptara sa vada ceva, poate o forta sa vina din zare, sa schimbe iar fata pamantului, in alt fel…
nimic. Batranul mag se retrasese in sine, privind calm spre apus. Respirand rar, linsitit, privea
nemiscat. Atunci toate se oprira, incremenira si ele: vantul cazu, fara suflare. Apele incetara de a
mai curge. Soarele ramase pe cer, gata sa apuna, prins in nemiscare. O liniste cumplita facea sa le
tiuie urechile celor doi magi care nu mai puteau suporta incremenirea. Atunci unul din ei striga”
De ajuns! Tu ai invins! Recunoastem ca dintre toate fortele, Calmul este cel mai puternic.”
Asa si este, dragilor. In stare de calm, exact cand partenerul de discutie sau situatia ar fi fost gata sa
va doboare, puteti , respirand calm, fiind in punctul de echilibru emotional asa de pretios si asa de
puternic, sa alegeti. Din acest punct puteti schimba.
Alt beneficiu al respiratiei constiente este
Schimbarea.
Daca nu ati fost multumiti de felul in care ati gestionat propriile voastre reactii, acum e momentul sa
schimbati. Si o puteti face oricand. Oricand ati prins momentul de calm.
Probabil credeti chiar voi in etichete care vi s-au pus: “neatent’, “incapabil”, “superficial”, “prea
bun- prost de bun” , “delasator’, “nu sunt in stare” etc. Toate sunt impresii ale altora legate de o
situatie trecuta.
Oricand voi puteti alege sa reactionati si sa actionati altfel. Cu calm puteti privi mai bine harta,
conjunctura prezenta si puteti opta spre o solutie. In loc sa faceti aceeasi “greseala” ca alta data,
puteti da o noua directie fortei care se exprima ca emotie. De pilda, la o veche remarca a cuiva,
repetata de cate ori are chef si cu mare efect de “enervare” asupra voastra, puteti sa ramaneti cateva
secunde atenti la respir – urmarind abdomenul- si apoi sa va contemplati starea interioara. Poate ca
doar urmarind respiratia deja nu mai simtiti iritarea. Poate o simtiti, dar cu calm alegeti sa faceti
ceva : priviti in alta parte cateva secunde, va simtiti  palmele sau alta parte a corpului – mutarea
atentiei muta si energia emotiei – sau poate chiar faceti ceva practic. In timp, se formeaza o stare de
calm instalata de cate ori sunteti provocati. Ca un paradox, orice veche situatie in care deveneati
nervosi, iritati, tematori, devine acum prilej de exersare a calmului si in final va face sa va schimbati
comportamentul. Ajungeti, practic, sa fiti vazut ca “alt om”. Ei, oare e putin asa ceva?
De aici pana la a deveni un leader, cel care e urmat de altii, ca model, ca si forta, ca si inteligenta,
nu e chiar asa de mult.
Si va veti trai cu intelepciune viata. Ca stapani, ca regi ai vostri insiva, nu ca sclavi ai reactiei la “ce
vi se face”…
Pana la o urmatoare povestire despre schimbare, respirati, respirati, respirati…