ÎN DRUM SPRE ŞCOALĂ

Întrebări:
Descrieţi drumul vostru de acasă la şcoală.
Spuneţi ce reguli de circulaţie trebuie să respectaţi la venirea şi la plecarea de la
şcoală.
Care sunt amenajările rutiere destinate deplasării în siguranţă a pietonilor?
Cum se circulă pe trotuare, pe potecile laterale şi pe drumurile care nu au asemenea
amenajări rutiere?
Care elevi nu circulă corect? De ce?
Ce fel de accidente s-ar putea întâmpla?
Cum circulaţi voi?

TRAVERSAREA STRĂZII

Întrebări:
Când se traversează de către pietoni în siguranţă deplină, un drum public ?
Ce reguli de circulaţie trebuie să respectaţi când vă angajaţi în traversarea unei artere
rutiere?
Cum procedaţi când întâlniţi o patrulă şcolară care dirijează circulaţia copiilor ?
 JOCUL COPIILOR
Întrebări:
Întrebări:
— Unde trebuie să se joace copiii ?
— Unde vă jucaţi voi ?
— De ce nu este bine să vă jucaţi pe drumurile publice ?
 IMPRUDENŢA
La ora de dirigenţie, Mihai a fost atenţionat pentru întârzieri repetate. I-a fost tare
ruşine să recunoască în faţa colegilor că se scoală greu. S-a hotărât să nu mai întârzie.
Totul a decurs normal numai o săptămână şi câteva zile. Mihai a fost lăudat de
domnul diriginte pentru performanţa sa. Dar necazul nu s-a lăsat aşteptat.
Într-o seară a stat mai mult la televizor şi s-a sculat târziu. Dimineaţa, mama l-a
sculat, dar el a adormit din nou. S-a trezit aproape de ora 8. S-a îmbrăcat repede, şi-a
luat ghiozdanul şi a fugit spre şcoală. Nici n-a mai mâncat. Decât să se facă de râs, a
renunţat la micul dejun.
Pe stradă, „ghinionul" din fiecare dimineaţă. Blocul în care locuieşte el se află mai
departe de trecerea pentru pietoni. Era în criză mare de timp. S-a gândit să rezolve
problema prin scurtarea drumului şi a ţâşnit în traversare prin loc nepermis. A văzut
maşinile, dar a fost convins că-l observă şoferii.
Prima maşină, un camion mare, a micşorat viteza şi şoferul i-a făcut semn cu
degetul. Mihai a alergat în continuare. Din spatele camionului circula altă maşină.
Conducătorul auto l-a văzut prea târziu. A frânat, dar tot 1-a atins. Ajutat de cetăţeni şi
de şoferul camionului, s-a urcat în maşină şi au pornit spre spital. La camera de gardă,
după un control foarte atent, s-a constatat că accidental n-a fost prea grav. După
amiaza l-au vizitat câţiva colegi însoţiţi de dirigintele lor. Nu mai putea de ruşine. Ce
să le spună?
— Aici te-ai ascuns Mihai? îl întreabă Mircea. Te-am căutat în mai multe
saloane. Ce-a avut şoferul ăla cu tine?
— Lasă gluma, Mircea, îl opreşte dirigintele. Cazul e foarte serios, o să ne
povestească el cum s-a întâmplat şi vom stabili ce avem de făcut.
— Lucrurile-s clare, interveni Monica. Mihai a continuat somnul de dimineaţă pe
stradă şi şoferul 1-a întrerupt. De unde să ştie el cum s-a întâmplat?
Copiii ar fi vrut să râdă, dar, privind la Mihai îmbrăcat în bandaje, parcă nu
puteau.
 Domnul diriginte a discutat cu doctorul şi apoi s-a întors la copii.
— Bine că a scăpat numai cu atât. Mihai, sper că te-ai învăţat minte. Era însă
mult mai bine, dacă învăţai acest lucru şi din greşelile altora, nu neapărat din propria
experienţă. Să nu mai uiţi niciodată de ,,zebră".
Au stabilit când va veni fiecare să-l ajute la lecţii, iar la prima oră de circulaţie,
au discutat din nou despre traversare. Cel mai activ a fost Mihai.

ÎNTREBĂRI:
Unde a greşit Mihai?
Cum trebuia să traverseze?
Cum traversaţi voi?

TEMĂ:
1. Câte secunde îi sunt necesare unui pieton care se deplasează cu 5 kilometri
pe oră ca să traverseze un drum lat de 7 metri?
2. În cât timp parcurge o maşină 50 metri dacă se deplasează cu 60 kilometri
pe oră?

REŢINEŢI!
Unei maşini care circulă cu 60 de kilometri pe oră îi sunt necesari cel
puţin 44 de metri ca să oprească în siguranţă.
 TRAVERSAREA DRUMURILOR PUBLICE
ÎN SIGURANŢĂ

În orice localitate, mai mică sau mai mare, trebuie să traversezi drumuri ca să
poţi ajunge dintr-un loc în altul. Respectarea regulilor de traversare este obligatorie,
indiferent de intensitatea traficului rutier. S-au comis accidente şi pe drumurile
publice pe care circulă numai 2 - 3 maşini pe zi. De cele mai multe ori, copiii au fost
accidentaţi datorită neatenţiei la traversare. De aceea, indiferent de localitatea în care
ne aflăm şi de intensitatea traficului rutier, trebuie să respectam cu stricteţe regulile de
traversare.
Să nu uităm că traversarea drumurilor publice se face numai
pe ,,zebră”, prin locurile unde se găseşte indicatorul din imaginea
alăturată, prin dreptul semaforului electric, ori prin pasajele denivelate
şi la semnalul lucrătorului de poliţie care dirijează circulaţia. Înainte de
a traversa, chiar dacă pe zebră şoferii au obligaţia să ne ferească,
trebuie să ne oprim la marginea drumului şi să ne asigurăm, alegând corect momentul
pentru a ajunge pe partea opusă în siguranţă. Aşadar, privim mai întâi spre stânga,
apoi spre dreapta şi, dacă nu vin maşini, începem traversarea, urmărind toate
vehiculele care se apropie din partea stângă, iar după ce ajungem la mijlocul drumului
public, ne vom concentra atenţia spre partea dreaptă observând din nou dacă se
apropie maşini.
Este foarte important să calculăm bine distanţa de la autovehiculul care se apropie
până la locul de traversare. O maşină care circulă în localitate cu 60 km/h, parcurge
16,6 metri pe secundă iar un pieton care se deplasează cu 4,5—5 kilometri pe oră,
parcurge 1,4 metri pe secundă.
Traversarea se face de fiecare dată în pas vioi, perpendicular pe axul drumului.
Ne expunem la mari pericole dacă în timpul traversării ne jucăm sau nu ne
concentrăm atenţia la circulaţia de pe stradă.
Când traversăm prin dreptul semaforului, trebuie să aşteptăm cu răbdare apariţia
luminii de culoare verde. Dacă se întâmplă totuşi să apară semnalul de culoare roşie
înainte de a ajunge pe cealaltă parte a drumului, nu este bine să intrăm în panică, ori
să alergăm cu disperare înainte sau înapoi, ci, observând maşinile, ne vom continua
deplasarea în pas vioi. Să reţinem că, dacă începem traversarea în momentul în care
apare culoarea verde, avem tot timpul s-o efectuam în siguranţă. Semafoarele sunt
astfel reglate încât să asigure pietonilor timpul necesar ajungerii în deplină securitate
pe trotuarul celălalt.
În cazul străzilor prevăzute pe mijloc cu loc de refugiu pentru pietoni, când
suntem surprinşi de culoarea roşie a semaforului sau de semnalul verde intermitent,
trebuie, obligatoriu, să ne oprim pe acesta şi să aşteptăm apariţia unui nou semnal de
culoare verde Reluarea deplasării trebuie precedată de asigurarea temeinică din
ambele parţi pentru a nu fi loviţi de maşini.
În localităţile unde nu sunt indicatoare, marcaje sau semafoare traversarea se face
pe la colţul străzii, perpendicular pe axul drumului, după ce ne-am asigurat că nu e
nici un pericol.
Uneori, la intersecţia străzilor, putem întâlni un agent care dirijează circulaţia. În
astfel de situaţii, circulaţia autovehiculelor şi traversarea pietonilor se fac numai la
comanda acestuia, chiar dacă acolo există instalate semafoare electrice care
funcţionează.
La mari pericole ne expunem şi dacă traversăm prin faţa ori prin spatele maşinilor
aflate în mişcare sau staţionate. Chiar dacă ni se pare că ne putem asigura, pericolul
este la fel de mare pentru că nu putem fi siguri dacă suntem observaţi la timp şi de
şoferi.
Să facem un calcul. Unui bun şofer îi trebuie o secundă până ridică piciorul de pe
acceleraţie şi apasă pedala de frână. Până ce maşina se opreşte mai trec 2-3 secunde.
Ştim că o maşină care circulă cu 60 km pe oră parcurge aproape 17 metri pe secundă.
Ca să oprească, aşa cum arătam, şoferului i-ar trebui cam patru secunde. Dacă
înmulţim 4 secunde cu 17 metri, obţinem 68 metri. Deci autovehiculului îi trebuie 68
de metri pentru a fi oprit în siguranţă deplină. Şi nu uitaţi, carosabilul este uscat iar
autovehiculul este perfect din punct de vedere tehnic, altfel distanţa se dublează. Deci,
ATENŢIE!
 Întrebări:
— Cum trebuie să procedeze pietonii, înainte de a se angaja în traversarea
drumurilor publice?
— În ce constă pericolul traversării, în diagonală a drumurilor
publice de către pietoni?

1) Traversarea pe la colţul străzii implică numai două puncte de conflict.

2) În timp ce traversarea în diagonală implică 6 puncte de conflict, constituind tot

atâtea posibilităţi de accidente.

3) În mod normal un pieton traversează o stradă de 9 metri lăţime, în aproximativ 6,4

secunde, timp în care un autoturism care se apropie cu viteza legală de 60 km/h,
parcurge 108,8 metri.
 CIRCULAŢIA CU BICICLETA:
La şcoală sau acasă se cere mereu copiilor să fie atenţi cum circulă pe drumurile
publice. De ce trebuie atâta atenţie?
Iată o întrebare la care trebuie să răspundem.
Cum circulăm pe jos sau cu mijloacele de transport în comun am învăţat în lecţiile
din clasele anterioare. Să vedem cum trebuie să circulăm cu bicicleta, pentru a nu fi
loviţi de maşini.
Învăţarea conducerii bicicletei trebuie realizată numai sub directa supraveghere a
părinţilor, a fraţilor şi colegilor mai mari sau a educatorilor, în locuri şi spaţii ferite de
circulaţia autovehiculelor.
În primul rând, copiii până la vârsta de 14 ani nu au voie să se deplaseze cu
bicicleta pe arterele rutiere intens circulate.
Cu bicicleta se circulă întotdeauna cât mai aproape de marginea drumului, pe
partea dreaptă în direcţia de mers, ca să nu fim accidentaţi şi să dăm astfel posibilitatea
maşinilor să ne depăşească în siguranţă.
De fiecare dată când se face oprirea bicicletei, manevra respectivă trebuie adusă la
cunoştinţa celorlalţi participanţi la trafic. Aceasta se semnalizează prin balansarea
braţului drept în plan vertical.
Orice punere în mişcare de pe loc a bicicletei trebuie precedată de o asigurare
temeinică în faţă şi în spate, concomitent cu semnalizarea intenţiei de plecare,
corespunzător direcţiei de mers respective prin întinderea perfect orizontală a braţului
stâng.
Trebuie să reţinem că atunci când ne deplasăm cu bicicleta, la orice schimbare a
direcţiei de mers, semnalizam cu braţul întins orizontal, la nivelul umărului spre
dreapta sau spre stânga, în funcţie de manevra pe care urmează să o efectuăm.
Manevra de semnalizare se execută atât în localităţi cât şi în afara acestora de la o
distanţă suficientă, înainte de schimbarea direcţiei de mers. Ca să prevenim un
accident, ne asigurăm temeinic în faţa şi în spatele nostru, că în apropiere nu circulă
autovehicule.
 Dacă maşina din spate se află la mică distanţă, chiar dacă semnalizăm
corespunzător schimbarea direcţiei de mers, când ne angajăm în viraj, s-ar putea ca
şoferul să nu observe sau să nu poată opri la timp pentru a ne feri de accident.
Pericolul poate apărea şi din sens opus, atunci când se execută virajul cu bicicleta
spre stânga, la o distanţă prea mica faţă de maşina care se apropie.
Pentru a menţine permanent direcţia de mers a bicicletei, ambele mâini trebuie
ţinute pe ghidon şi picioarele pe pedale.
Este adevărat că nu putem ieşi pe un drum public dacă nu reuşim să conducem
bicicleta şi cu o singură mână. Aceasta, nu ca să facem pe ,,grozavii", ci ca să putem
semnaliza opririle şi virajele spre stânga sau spre dreapta.
Totodată, bicicleta trebuie să fie dotată cu frâna corespunzătoare care să permită
oprirea eficientă în caz de nevoie. De asemenea, în condiţii de vizibilitate redusă,
pentru a putea permite biciclistului să vadă tot ce se petrece pe drum şi ca să fie
observat în timp util de către ceilalţi conducători de vehicule, bicicleta trebuie să aibă
obligatoriu un sistem de iluminare alcătuit din far, cu lumina albă în faţă şi alta de
culoare roşie sau un ,,ochi de pisică” în spate.
Mijloacele respective de semnalizare trebuie completate cu montarea setului de
catadioptrii de culoare albă pe aripa din faţă, roşie pe cea din spate şi altele două
portocalii pe fiecare roată a bicicletei.
Bicicleta mai trebuie dotată cu o sonerie cu ajutorul căreia se avertizează
partenerii de drum în caz de pericol.
Oglinda retrovizoare are un important rol în asigurarea securităţii deplasării cu
bicicleta, oferind posibilitatea observării continue a traficului din spate.
Vopsirea în alb a aripii din spate a bicicletei şi menţinerea curată a acesteia
constituie un alt mijloc de semnalizare suplimentară de care trebuie să se preocupe
permanent fiecare deţinător de asemenea vehicul.
În schiţa de mai jos sunt redate poziţia şi locul de amplasare a mijloacelor de
semnalizare a oricărei biciclete care circulă pe drumurile publice.
Unii copii greşesc enorm când circulă cu bicicleta. De exemplu, deşi vehiculele
respective sunt prevăzute pentru deplasarea unei singure persoane, totuşi ei mai
transportă pe 1-2 colegi, sau bagaje mari, voluminoase.
Ce se poate întâmpla? Există riscul de a pierde echilibrul sau de a circula cu viraje
scurte spre stânga şi spre dreapta. Aceste mişcări nesigure, mersul ,,şerpuit” în
general, constituie un mare pericol pentru siguranţa circulaţiei. Se poate întâmpla
ca ,,pasagerul” care nu stă comod pe portbagaj sau pe cadru să cadă, ori să-l
incomodeze pe cel care conduce bicicleta. De asemenea, cu o persoană în plus pe
bicicletă, echilibrul se menţine cu dificultate, mai ales atunci când conduci cu o
singură mână la semnalizarea virajelor. Aceleaşi riscuri le comportă şi transportarea
bagajelor voluminoase.
Pe timp nefavorabil, ploaie sau polei, bicicleta nu mai poate fi utilizată pentru că
stabilitatea acesteia se menţine greu, sporind riscul producerii de accidente.
Să reţinem că şi biciclistul, când se deplasează pe bicicletă, are calitatea de
conducător de vehicul şi este obligat, în interesul său mai ales, să respecte toate
regulile de circulaţie specifice acestei categorii de participanţi la trafic. În toate
situaţiile când biciclistul îşi continuă drumul pe jos (cu bicicleta de ghidon), el va
respecta regulile de circulaţie referitoare la pietoni.
 ÎNTREBĂRI:

— Cum semnalizăm schimbările de direcţie, când circulăm cu bicicleta?

— Ce reguli trebuie să respectăm când circulăm cu bicicleta?
— Cum trebuie să fie echipată corect o bicicletă?

BICICLETĂ ECHIPATĂ CORESPUNZĂTOR:

 CĂLĂTORIA CU MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN:

Când călătorim cu mijloacele de transport în comun, trebuie să respectăm

anumite reguli pentru a ne feri de accidente. În acelaşi timp, trebuie să dăm dovadă de
bună creştere şi de civilizare în relaţiile noastre cu ceilalţi participanţi la traficul rutier.
Este ceea ce numim noi „etică rutieră”.

AŞTEPTAREA MIJLOACELOR DE TRANSPORT ÎN COMUN:

Sosirea în staţie a autobuzelor şi troleibuzelor trebuie aşteptată numai pe trotuar,

iar acolo unde nu există trotuare aşteptarea se va face în afara parţii carosabile.
Tramvaiele se aşteaptă pe peronul platformei special construite care se numeşte „loc
de refugiu”.

Traversarea către locul de refugiu se face numai pe trecerea pentru pietoni unde
ne bucurăm de prioritate după ce ne-am asigurat totuşi că nu vine nici o maşină. Când
între trotuar şi refugiu nu este trecere pentru pietoni, trebuie mai întâi să aşteptăm
trecerea vehiculelor angajate în depăşirea tramvaiului şi numai după aceea,
asigurându-ne că din stânga nu se mai apropie nici un pericol, ne vom angaja în
traversare.
Unele dintre staţiile de tramvai nu sunt prevăzute cu locuri de refugiu, în aceste
situaţii aşteptarea vagoanelor se va face numai pe trotuar. Ne vom îndrepta spre
tramvai doar în momentul în care acesta s-a oprit şi s-au deschis uşile, pentru că atunci
ceilalţi conducători de vehicule nu au voie să-1 depăşească, iar pietonii pot traversa în
siguranţă.
Aşteptarea mijloacelor de transport în comun se face în ordine, în funcţie de
momentul sosirii în staţie a fiecărui pieton. Este o lipsă de educaţie din partea celui
care vine ultimul în staţie şi încearcă să se urce înaintea celorlalţi pasageri care
aşteaptă autobuzul, troleibuzul sau tramvaiul.

URCAREA ŞI COBORÂREA
DIN MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN

La urcarea în mijloacele de transport pietonul devine pasager urmând să se

supună unor reguli specifice.
Regula generală de folosire a mijloacelor de transport în comun cu două uşi
prevede că urcarea se va face numai pe uşa din spate, iar coborârea se va efectua
numai pe uşa din faţă.
În cazul celor cu trei uşi, urcarea se va face numai pe uşa din spate şi jumătatea
din dreapta uşii din mijloc, iar coborârea va avea loc pe jumătatea din dreapta (în
direcţia coborârii) a uşii din mijloc şi pe uşa din faţă. Excepţie de la această regulă fac
mijloacele de transport în comun interurban, unde şoferul este şi taxator, la care
urcarea se face pe uşa din faţă, iar coborârea pe uşa din spate. Uneori, la aceste
mijloace de transport, atât urcarea cât şi coborârea se fac pe uşa din faţă.
Ca să nu greşim, de fiecare dată ne orientăm după inscripţiile amplasate deasupra
uşilor: URCARE, COBORÂRE.
Întotdeauna vom urca sau coborî din autobuz, troleibuz sau tramvai numai atunci
când acestea sunt oprite în staţie. La coborâre cât şi la urcare vom acorda întâietate
persoanelor invalide, cu copii mici în braţe sau în vârstă, ajutându-le. Aşa este
politicos.

COMPORTAREA ÎN MIJLOACELE DE
TRANSPORT ÎN COMUN

Ajunşi în interiorul autobuzelor, troleibuzelor sau tramvaielor avem obligaţia să găsim

un loc corespunzător pentru a nu stânjeni deplasarea celorlalţi călători. Fiecare
pasager care călătoreşte în picioare trebuie să se ţină cu o mâna de una din barele din
interior special destinate acestui scop, iar scaunele rămase libere, se vor ocupa numai
atunci când în apropiere nu sunt persoane invalide, în vârstă, sau cu copii în braţe,
care doresc să stea jos. În timpul deplasării, se poate discuta cu un coleg sau cu un
cunoscut numai pe un ton potrivit, pentru a nu deranja pe cei din jurul nostru. Şoferul
trebuie să fie permanent atent la trafic, de aceea nu avem voie să-i punem întrebări în
timpul mersului. Orice discuţie cu şoferul poate fi angajată doar atunci când
autovehiculul este oprit.
 METROUL BUCUREŞTEAN
Oricine ajunge în Bucureşti, este curios să vadă şi să călătorească cu metroul,
care este unul dintre cele mai rapide mijloace de transport în comun din marile oraşe
ale lumii. Aşteptarea sosirii în staţie a vagoanelor de metrou este permisă până la
linia de demarcaţie trasată pe peron. Urcarea şi coborârea din vagon se fac pe aceeaşi
uşă. Aşteptăm coborârea tuturor călătorilor şi apoi urcăm. Când auzim vocea
mecanicului „Atenţie! Se-nchid uşile”, trebuie să ne depărtăm de uşa pe care am
urcat. De asemenea, trebuie să fim atenţi la difuzor pentru a afla când urmează staţia
dorită şi pe ce parte se coboară, deoarece metroul are uşi pe ambele părţi.

Staţiile de metrou fiind amplasate în marile noduri ale capitalei, circulaţia

pietonilor către acestea este dirijată corespunzător prin marcaje, indicatoare,
semafoare sau pasaje denivelate. Orice persoană care traversează drumurile publice
din zona staţiilor de metrou, trebuie să se asigure temeinic şi să respecte riguros
regulile de folosire corectă şi în siguranţă deplină a locurilor special destinate acestui
scop.

CĂLĂTORIA CU TRENUL
Trenul este un alt mijloc de transport în comun. Când se organizează deplasări
pentru excursii şi tabere, copiii nu călătoresc singuri cu trenul, ci sunt însoţiţi
întotdeauna de cadre didactice şi de adulţi. Ajunşi pe peronul unde este garat trenul,
călătorii trebuie să caute numărul vagonului şi al locului rezervat, acestea fiind trecute
în legitimaţia de călătorie. În trenurile care nu au locuri rezervate, călătorii se vor
aşeza în mod civilizat pe locurile libere. Fiecare vagon are pe ambele părţi scări pentru
urcare şi coborâre.
Pentru identificarea uşoară a vagoanelor, acestea au fiecare la unul din capete câte
o tăbliţă pe care se află înscrisă cifra lor de numerotare.
În compartimentul de călătorie şi pe culoarele trenului trebuie păstrate ordinea şi
curăţenia pentru a nu stânjeni pe ceilalţi călători.
Deosebit de periculoase sunt obiceiurile unor copii urcaţi în tren care se apleacă
pe geamurile sau uşile acestora pentru a-şi lua la revedere ori pentru a-i atenţiona pe
părinţii şi pe cunoscuţii aflaţi pe peron.
Coborârea din tren se face în ordine desăvârşită, numai după oprirea acestuia în
staţia C.F.R. de destinaţie.
Traversarea drumurilor publice din apropierea fiecărei staţii C.F.R. trebuie făcută
doar prin locurile special amenajate cu marcaje şi indicatoare: ”Trecere pentru
pietoni”, pe culoarea verde în intersecţiile semaforizate ori prin pasajele denivelate, cu
respectarea celorlalte norme rutiere care reglementează circulaţia pietonilor.

ÎNTREBĂRI:

Cum aşteptăm mijloacele de transport în comun?

Pe unde urcăm şi coborâm din aceste mijloace de transport?
Ce reguli trebuie să respectăm în mijloacele de transport în comun?
Cu ce mijloace de transport călătoriţi voi?
 STRADA ESTE PRIETENA NOASTRĂ!

Despre jocul copiilor pe stradă aţi mai vorbit la orele de circulaţie desfăşurate în
clasele primare.
Unii ar putea spune că ştiu totul. Dar nu este suficient să ştim. Trebuie să şi
aplicăm corect ceea ce ştim. Am întâlnit copii din clasa a V-a, foarte activi la lecţiile
de circulaţie, dar care pe stradă au făcut greşeli grave. Sunt şi unii cărora le este frică
de stradă; stau în casa sau la scara blocului. Nici aşa nu-i bine.
Dacă ştim şi respectăm regulile de circulaţie, strada poate deveni şi ea prietena
noastră, dar nu pentru joacă.
Ştiţi cu toţii că vă puteţi juca în voie în locurile special amenajate, sau acolo unde
nu există pericole de accidente. În oraşe vă puteţi juca în curţile şcolilor, pe terenuri
sportive ori în locuri special amenajate.
La sate se pot organiza jocuri frumoase în poieni, în curţi sau în grădini,
important este să evitaţi acele locuri în apropierea cărora circulă autovehicule.
Trebuie ales cu grijă locul unde vă desfăşuraţi jocul cu mingea. Înainte de a
începe jocul, este bine să vă asiguraţi că nu este nici un pericol de accident.
De ce atâta prudenţă?
Se întâmplă des să fim atraşi de acţiunea palpitantă a jocului şi să nu mai fim
atenţi la ceea ce se întâmplă în jur, să nu observăm maşina care se apropie, să nu ne
dam seama imediat de pericolul la care ne expunem alergând după minge în mijlocul
drumului.
Jocul ,,De-a v-aţi ascunselea” este foarte frumos şi atractiv. Ca să fim feriţi de
orice pericol, trebuie ales cu grijă locul de desfăşurare, fără să alergăm pe stradă sau să
ne ascundem printre maşinile staţionate lângă trotuare.
Unele accidente în care sunt implicaţi copiii ce se joacă pe stradă, se întâmplă
seara, când vizibilitatea este redusă şi şoferii nu observă la timp pe cei care apar în faţa
lor.
Şi jocurile de iarnă atrag mulţi copii. Vă reamintim că pe carosabilul îngheţat,
maşina, ca să oprească, are nevoie de un spaţiu mult mai mare decât pe asfaltul uscat
din timpul verii.
 Jocurile cu bulgări de zăpadă, cu sania sau cu patinele, pot fi organizate doar în
locurile pe unde nu circulă maşini.
De asemenea, la derdeluş, trebuie să avem grijă ca acesta să nu se termine
niciodată într-o stradă circulată.
Aşadar, nu uitaţi, copii! Jucaţi-vă numai în locurile ferite de pericolul accidentelor
rutiere, cât mai departe de drumurile publice.

ÎNTREBĂRI:

— Unde vă jucaţi voi?

— Unde vă puteţi juca fără să fiţi în pericol?
ÎN ORAŞUL CA-N
POVEŞTI
O, ce-a mai nins de dimineaţă!
Copacii par făpturi de gheaţă
Iar despre case zici că sunt
Cu var spoite de curând.
S-a aşternut şi pe şosea
Argintul fulgilor de nea,
Flori dalbe tremură-n fereşti
Parcă-i o carte cu poveşti
Oraşul în această zi.
În scurtă vreme vor ieşi
Copiii de la şcoală şi
Vor înălţa la colţ de stradă
Un uriaş om de zăpadă.
Iată-i, au şi pornit la treabă,
Sunt veseli şi cuprinşi de grabă
Deşi sunt mici, au mare spor.
Întreaga lume e a lor.
Au terminat, uite-i acuş,
Luând-o înspre derdeluş.
Primul ajunge aici Mituş.
Grozavă panta, zice el,
Şi vrând să pară cel mai cel
Îi spune unui prichindel:
— Mare păcat, mă pişpirică,
De sanie, dacă ţi-e frică
Drumu' să-ţi dai la vale-n jos!
— Mi-aş da, dar e periculos,
Răspunde piciul şi arată
În vale strada-aglomerată.
E mult mai bine să mă joc
Cu ea pe-aici, pe lângă bloc.
— Bravo, măi ţâcă, hai că-mi placi,
Dă sania încoa şi taci!
Nu fi prostuţ, să vezi acum
Cum ies de sub tălpice fum.
Ca vântul zbor pe derdeluş.
M-am dus! Şi-a şi pornit Mituş
Cu sania pe neaua care
Lucea îmbietor sub soare
Nu-i greu de spus ce a urmat.
O basculantă a frânat,
Eroul nostru chiar spre ea
Cu sania din deal venea.
Mituş, de nu se răsturna
La timp, exact sub roţi intra.
Din sanie, ce să mai zic?
N-a mai rămas nimic, nimic...
Şi în oraşul ca-n poveşti
Cu flori de gheaţă în fereşti,
S-a auzit plângând un pici
Cu lacrimi dureros de mici.
(Ştefan MITROI)
 REGULAMENT
PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
PATRULELOR ŞCOLARE DE CIRCULAŢIE

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE:
Art. 1 — În toate şcolile se vor organiza patrule de circulaţie, formate din elevii
claselor
a III-a, a IV-a şi V—VIII.
Patrulele de circulaţie vor fi organizate şi în taberele de copii, situate pe
drumurile naţionale sau în apropierea acestora. În acest caz, patrulele au caracter
temporar.
Art. 2 — Patrulele de circulaţie se organizează de către consiliile de conducere
ale şcolilor (taberelor), cu sprijinul direct al organelor de poliţie.
Art. 3 — Organizarea patrulelor şcolare are drept scop însuşirea corectă a
normelor rutiere şi respectarea acestora de către toţi copiii, contribuind astfel la
formarea şi consolidarea deprinderilor de comportament civilizat şi preventiv pe
drumurile publice, la evitarea implicării tinerei generaţii în accidente de circulaţie.
Art. 4 — Organizarea şi funcţionarea patrulelor de circulaţie constituie o formă
de activitate şcolară. Patrulele de circulaţie se subordonează direct cadrului didactic
îndrumător şi consiliului de conducere din şcoala respectivă care coordonează şi
sprijină activitatea desfăşurată de membrii acestora.
CAPITOLUL II
DISPOZIŢII GENERALE
A. PATRULA ŞCOLARĂ DE CIRCULAŢIE
Art. 5 — Patrula de circulaţie este formată din 8 membri (4 băieţi+4 fete) şi are
sarcina de a supraveghea şi îndruma circulaţia copiilor pe arterele rutiere din preajma
unităţilor de învăţământ în scopul asigurării respectării normelor legale de folosire
corectă a drumurilor publice şi de prevenire a accidentelor în rândul acestora.
 Art. 6 — Poate fi membru al unei patrule de circulaţie elevul care este exemplu
de disciplină şi conduită în şcoală şi în afara acesteia, cunoaşte temeinic şi aplică cu
stricteţe regulile de circulaţie şi se bucură de respect în rândul colegilor.
Alegerea membrilor unei patrule de circulaţie se va face ţinându-se seama de
manifestarea dorinţei personale de a participa la o asemenea activitate precum şi de
încuviinţarea părinţilor.
Art. 7 — Activitatea unei patrule şcolare de circulaţie se desfăşoară pe durata
unui an de învăţământ, precum şi în vacanţele şcolare.
Art. 8 — Constituirea patrulelor de circulaţie se face, de regulă, la începutul
fiecărui an şcolar, de către consiliul de conducere al şcolii, cu sprijinul organelor de
poliţie.
Art. 9 — Din rândul membrilor patrulei de circulaţie constituite, cadrul didactic
îndrumător, împreună cu lucrătorul de poliţie care sprijină activitatea de educaţie
rutieră din unitatea respectivă de învăţământ, desemnează pe comandantul acesteia.
Art. 10 — În fiecare şcoală, se pot organiza una sau mai multe patrule de
circulaţie, în funcţie de:
— numărul elevilor înscrişi la cursuri;
— intensitatea traficului rutier din zona în care este situată şcoala;
— modul de organizare a programului de învăţământ (şcoli cu un singur schimb,
cu două sau trei schimburi).
La organizarea patrulelor se va avea în vedere ca membrii acestora să fie
apropiaţi ca vârstă şi clasă (clasele III-IV; V-VI şi VII-VIII) pentru a asigura
supravegherea şi îndrumarea deplasării colegilor, mai ales la intrarea şi ieşirea de la
cursuri.
Art. 11 — Activitatea patrulelor de circulaţie din fiecare şcoală este îndrumată
de un cadru didactic, stabilit de consiliul de conducere al şcolii. Acesta va fi sprijinit
în activitatea sa de către consiliul de conducere al şcolii, comitetul cetăţenesc de
părinţi şi organele locale de poliţie rutieră cu care va ţine o legătură permanentă.
B. ÎNDATORIRILE MEMBRII.OR PATRULEI ŞCOLARE DE
CIRCULAŢIE
Art. 12 — Elevul din cadrul patrulei şcolare de circulaţie are următoarele
îndatoriri:
— să-şi însuşească temeinic şi să respecte în mod exemplar regulile privind
circulaţia pe drumurile publice;
— să sprijine acţiunile organizate în şcoală pentru cunoaşterea de către elevi a
regulilor de circulaţie;
— să răspundă cu promptitudine la apelul cadrului didactic îndrumător şi al
comandantului patrulei şcolare, la îndeplinirea sarcinilor stabilite de aceştia pe linia
supravegherii şi îndrumării circulaţiei copiilor;
— să-şi ocupe locul încredinţat la ora stabilită, să supravegheze şi să îndrume
circulaţia copiilor, potrivit consemnului încredinţat;
— în timpul misiunii să se comporte în aşa fel încât toţi elevii să-i respecte
semnalele şi indicaţiile pentru a putea efectua deplasarea corect şi în deplină
siguranţă;
— să expună periodic materiale adecvate la ,,Colţul circulaţiei” din şcoală;
— să poarte echipamentul şi însemnele stabilite pentru membrii patrulelor
şcolare de circulaţie.
C. DREPTURILE MEMBRILOR PATRULEI ŞCOLARE DE
CIRCULAŢIE
Art. 13 — Elevul din componenţa patrulei şcolare de circulaţie are
următoarele drepturi:
— să îndrume deplasarea corectă şi în siguranţă a copiilor, pe timpul cât se
găseşte în misiune şi să aducă la cunoştinţa comandantului de patrulă sau cadrului
didactic care coordonează activitatea de educaţie rutieră din şcoala respectivă,
cazurile de nerespectare a regulilor de circulaţie;
— să fie evidenţiat, popularizat şi recompensat pentru îndeplinirea exemplară a
atribuţiilor pe linia supravegherii şi îndrumării circulaţiei copiilor.
D. ÎNDATORIRILE COMANDANTULUI PATRULEI ŞCOLARE DE
CIRCULAŢIE:
Art. 14. Comandantul patrulei şcolare de circulaţie are următoarele îndatoriri;
— să cunoască temeinic sarcinile patrulei pe care o conduce şi să contribuie
nemijlocit la îndeplinirea lor;
— să asigure respectarea instrucţiunilor primite din partea cadrului didactic
îndrumător, conducerii şcolii şi lucrătorilor de poliţie;
— să verifice şi să sprijine activitatea desfăşurată de membrii patrulei în posturile
repartizate;
— să sprijine toate acţiunile de educaţie rutieră organizate în şcoală şi în afara
acesteia.
Art. 15. — Pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor încredinţate, membrii
patrulelor şcolare de circulaţie pot fi recompensate prin:
— adresarea de mulţumiri în faţa componenţilor patrulei;
— adresarea de mulţumiri în faţa careului cu ocazia unor adunări organizate cu
elevii şcolii;
— evidenţierea în presă, la radio şi TV.;
— acordarea de premii, în obiecte, diplome şi distincţii, precum şi locuri
gratuite în tabere, şi excursii.
Art. 16 — Pentru stimularea activităţii patrulelor de circulaţie, consiliile de
conducere ale şcolilor, prin colaborare cu organele de poliţie şi inspectoratele şcolare,
vor organiza anual concursul ,,Cea mai bună patrulă şcolară de circulaţie” conform
regulamentului elaborat
în acest scop.
Art. 17 — Obţinerea unor rezultate slabe la învăţătură, săvârşirea de abateri de
la disciplina şcolară, precum şi neîndeplinirea sarcinilor regulamentare duc la
pierderea calităţii de membru al patrulei şcolare de circulaţie.
CAPITOLUL III
DISPOZIŢII FINALE
Art. 18 — Echipamentul membrilor patrulei de circulaţie se compune din:
Centura albă sau gri, paleta cu inscripţia ,,STOP" şi fluier.
Pe plan local fiecare unitate de învăţământ poate să-şi confecţioneze ţinuta uniformei
pentru membrii patrulelor şcolare din fondurile proprii.
Art. 19 — Modelul de echipament pentru patrulele şcolare de circulaţie se
stabileşte de Direcţia de circulaţie din Departamentul Poliţiei, împreună cu Ministerul
Învăţământului şi Ştiinţei. Confecţionarea accesoriilor ce intră în componenţa
echipamentului patrulei şcolare se va realiza cu sprijinul Direcţiei circulaţie, la unităţi
de stat sau particulare în raport de solicitări şi în limita fondurilor puse la dispoziţie pe
plan local de primării, inspectorate şcolare, serviciile de circulaţie şi filialele A.C.R..
Art. 20 — Membrii patrulelor de circulaţie vor participa lunar la câte o instruire
în care cadrul didactic îndrumător şi lucrătorii de poliţie vor dezbate aspecte legate de
activitatea patrulelor şcolare. Instruirea va fi urmată de proiecţii de filme cu tematică
rutieră, demonstraţii practice, schimburi de experienţă etc.
Art. 21 — Direcţia circulaţie din Departamentul Poliţiei şi Ministerul
Învăţământului şi Ştiinţei, împreună cu A.C.R. vor tipări şi difuza afişe, pliante, filme
şi diafilme, broşuri etc. menite să vină în sprijinul activităţii patrulelor şcolare de
circulaţie.
Totodată, Direcţia circulaţie din Departamentul Poliţiei şi A.C.R. vor populariza
în rândul pietonilor şi conducătorilor de vehicule activitatea patrulelor şcolare de
circulaţie din întreaga ţară şi obligaţiile ce le revin pe linia sprijinirii acestora.

MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
MINISTERUL DE INTERNE ŞI ŞTIINŢEI, DIRECŢIA ORGANIZĂRII
DEPARTAMENTUL POLIŢIEI ACTIVITĂŢII ŞCOLARE
-DIRECŢIA CIRCULAŢIE-
 CONCURSUL
“CEA MAI BUNĂ PATRULĂ ŞCOLARĂ DE CIRCULAŢIE”

Anual, de la nivelul şcolilor şi până la nivelul întregii ţări, se

organizează ,,Concursul patrulelor şcolare de circulaţie".
Prin această întrecere se urmăreşte educarea şcolarilor în spiritul însuşirii corecte
a normelor de conduită preventivă pe drumurile publice, verificarea gradului lor de
pregătire în domeniul cunoaşterii şi respectării regulilor de circulaţie, antrenarea unui
număr cit mai mare de elevi în activitatea patrulelor şcolare de circulaţie.
Probele concursului constau în verificarea teoretică şi practică a cunoştinţelor legate
de dirijarea deplasării copiilor, precum şi de parcurgerea cu bicicleta a unui traseu în
parcul şcolar de circulaţie şi în poligonul de îndemânare, special amenajate.
Patrula pentru concurs este formată din 8 membri (4 băieţi şi 4 fete) din rândul
cărora se desemnează un comandant. Etapa pe şcoală se organizează până în vacanţa
de iarnă, cea pe localitate până în vacanţa de primăvară, etapa judeţeană în vacanţa de
primăvară, într-o tabără, iar cea pe ţară în vacanţa de vară tot într-o tabără de instruire
şi odihnă.
Proba teoretică constă în întrebări de verificare a cunoştinţelor privind regulile de
circulaţie şi semnificaţia indicatoarelor rutiere, atribuţiile patrulelor şcolare,
particularităţile circulaţiei şi a traseelor rutiere locale, caracteristicile de identificare
ale unor autovehicule (marcă, număr de înmatriculare, culoare etc.), noţiuni
elementare de acordare a primului ajutor în caz de accidente rutiere, precum şi
normele conduitei preventive.
Proba de supraveghere şi îndrumare a circulaţiei pietonilor se desfăşoară într-o
intersecţie, într-un timp limitat, în care membrii patrulei trebuie să demonstreze
practic că stăpânesc normele de îndrumare a circulaţiei copiilor şi pietonilor, cunosc şi
aplică corect regulile de comportare preventivă a patrulelor pe drumurile publice.
Proba de parcurgere a unui traseu cu bicicleta se desfăşoară într-un parc şcolar
de circulaţie şi în poligonul de îndemânare, special amenajate, având amplasate
diverse obstacole care apropie pe concurent de realitatea circulaţiei moderne. Ea
urmăreşte să verifice îndemânarea participanţilor în conducerea bicicletelor, prin
executarea unui slalom, ridicarea unor obiecte din mers, respectarea, în acelaşi timp, a
indicatoarelor de circulaţie etc.
La etapele judeţene şi naţionale, câştigătorilor li se acordă premii individuale şi
colective constând din cupe, obiecte, diplome, şi ecusoane. Trofeul cel mai important
al fazei naţionale este ,,PALETA DE AUR"

ÎNTREBĂRI:

— În ce constă concursul ,,Cea mai bună patrulă şcolară de circulaţie”?

— Ce premii se pot obţine la acest concurs?
— Cum vă pregătiţi voi pentru concurs?
— Ce premii au obţinut elevii din şcoala voastră la concursul „ Cea mai bună
patrulă şcolară de circulaţie”?
— Din câţi membri este format echipajul patrulei şcolare pentru concurs?
— Care sunt etapele şi perioadele de organizare a concursului patrulelor
şcolare de circulaţie?
— Enumeraţi probele prevăzute pentru concursul patrulelor şcolare de
circulaţie?
— Descrieţi fiecare probă de concurs.
 CLUBURILE CICLOTURISTICE

Cluburile cicloturistice se organizează cu elevii din clasele V—VIII şi urmăresc

aprofundarea cunoştinţelor acestora în domeniul circulaţiei, formarea conduitei
preventive, ordonate şi civilizate a micilor biciclişti, participanţi la trafic.
În cadrul cluburilor cicloturistice se organizează lunar activităţi teoretice şi
practice pentru formarea la copii a unei conduite rutiere corecte şi preventive.
Activităţile teoretice vizează însuşirea regulilor de circulaţie, iar în cadrul celor
practice se desfăşoară acţiuni de formare a îndemânării în conducerea bicicletei,
orientări turistice, precum şi excursii tematice în împrejurimile localităţilor.
Toate deplasările planificate să se efectueze cu bicicleta au drept scop formarea
deprinderilor la copii de a circula permanent numai pe marginea drumului, în direcţia
de mers, să se asigure şi să semnalizeze corect opririle şi, mai ales, să execute virajele
regulamentar şi în siguranţă totală.
Un mare accent se pune pe deplasarea în siguranţă prin intersecţii, la schimbarea
direcţiei de mers cât şi pe respectarea normelor rutiere privind traversarea pasajelor la
nivel cu calea ferată.
Comportarea preventivă în trafic a biciclistului trebuie să vizeze evitarea
mersului periculos în zona trecerilor pentru pietoni, în curbe, la depăşiri şi la
pătrunderea în intersecţii.
De asemenea, un rol important în creşterea securităţii rutiere îl are echiparea
corectă a bicicletei cu dispozitivele şi elementele care nu trebuie să lipsească niciodată
din dotarea unor astfel de vehicule.

ÎNTREBĂRI:

Ce rol au cluburile cicloturistice?

Precizaţi cine poate fi membru în cluburile cicloturistice?
Ce fel de activităţi se desfăşoară în cadrul cercurilor cicloturistice?
Care este activitatea clubului cicloturistic din şcoala voastră?
 DRAGI PĂRINŢI

Aţi făcut multe pentru educarea copiilor dumneavoastră. În acelaşi timp aţi avut
multe satisfacţii şi bucurii de pe urma lor.
Deoarece, în cadrul acestei adunări, ne ocupăm şi de circulaţia rutieră a
copiilor, trebuie să felicităm pe mulţi dintre dumneavoastră, pentru interesul depus în
formarea, la micii participanţi la trafic, a deprinderilor de a circula corect pe
drumurile publice, de a se feri de necazurile provocate de accidente. Şi în continuare
este necesar să fiţi un exemplu pozitiv pentru copii în toate deplasările pe care le
faceţi, mai ales atunci când îi însoţiţi pe jos sau cu maşina.
Vă rugăm să urmăriţi de mai multe ori cum traversează drumul copilul dvs. O să
observaţi că el îşi concentrează atenţia, cu deosebire, asupra spaţiului cuprins între
trotuarul pe care se află şi cel de pe partea opusă a drumului, numai la lăţimea zebrei,
neglijând de multe ori maşinile care vin dintr-o parte sau alta. Pentru aceasta, chiar
dacă s-a insistat la şcoală tot nu-i suficient şi trebuie să exersaţi cu ei, să se oprească la
marginea trotuarului de fiecare dată înainte de a se angaja în traversare, să privească
în stânga şi în dreapta, sa aştepte până când drumul e complet liber şi apoi să înceapă
traversarea.
Aţi observat că uneori copilul intenţionează să coboare din autoturismul dvs. pe
partea stângă şi se angajează în traversarea drumului, fără să se asigure? Obişnuiţi-l să
coboare din autoturism numai pe partea dreaptă şi să traverseze numai pe la „Trecerea
pentru pietoni” sau însoţit de dumneavoastră.
Atenţie la bicicletă! Dacă i-aţi cumpărat-o, înseamnă că i-aţi oferit o
recompensă. Nu neglijaţi învăţarea mersului pe bicicletă, mai ales locul unde se face
aceasta.
Ca să înveţe şi să exerseze conducerea bicicletei, copiii trebuie determinaţi să
folosească numai locurile ferite de accidente, fiind supravegheaţi de adulţi. Sub nici o
formă nu li se va îngădui copiilor să se deplaseze cu bicicleta pe străzile cu circulaţie
intensă de autovehicule, mai ales dacă n-au împlinit vârsta de 14 ani.
Jocul copiilor este necesar pentru dezvoltarea lor fizică. Să-i lăsăm să se joace,
dar avem obligaţia să urmărim permanent evitarea oricărui pericol, îndemnându-i
mereu să-şi aleagă locurile cele mai adecvate. Jocul trebuie să se desfăşoare de fiecare
dată numai în locurile special amenajate şi ferite de accidente.
După lăsarea serii copiii trebuie chemaţi acasă şi obişnuiţi să urmărească
emisiunile de radio-televiziune, să citească sau să practice jocurile specifice locurilor
închise (şah, rummy etc.).
La preocupările dumneavoastră, dragi părinţi, pentru educaţia celor mici adăugaţi
şi capitolul „Disciplina străzii”. Aceasta o faceţi în interesul copiilor dumneavoastră.
Vă mulţumim!

Răspunsuri corecte la testul „Cine ştie… circulă corect.”

1. a
2. c
3. b
4. b, c
5. b, c
6. a, b, c
7. a
8. a
9. c
10.a, b
11.a, b, c
12.b
13.b
14.a
15.c
16.b
17.b
18.b
19.b
20.c
21.c
22.a
23.a, b, c
24.a, b, c
25.c
26.a, b
27.b
28.c
29.c
30.c