Nume și prenume:....................................................................

Nota: .......................................

Test inițial
Clasa a IX-a

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate

” Anton Lupan se frământa, chinuit de gânduri, dar, privindu-l, nimeni nu i-ar fi bănuit zbuciumul.
– Te grăbeşti tare?
– Nu, că mai e până la apusul soarelui şi felinarele sunt şterse; altminteri, baba mea nu-mi dă voie să
plec până nu le frec bine.
– Spune-mi – întrebă Anton Lupan, luptându- se să-şi stăpânească bătăile inimii – nu cumva ştii ce-a
fost cu corabia asta?
– Ba ştiu, cum nu; şi cu asta, şi cu cea de mai la vale, numai să nu mă-ntrebi anul. Astea sunt nelegiuirile lui
Spânu.
Aici, în ochii bătrînului se aprinse o scurtă lucire, ca la dihăniile care rătăcesc noaptea prin codri; dar poate că şi
asta era doar o închipuire. După aceea, el se aşeză pe nisip şi, pufăind din lulea, îşi dădu drumul la gură:
– Erau nişte tâlhari de apă, piraţi cum le spune. Căpetenia lor era unu’ Axente, venit de prin marea grecească, da’
lumea îi spunea Spânu, fi indcă nu-i creştea păr pe faţă, nici mustăţi, nici barbă, ca la neoameni.
Bătrânul scuipă cu dispreţ în nisipul umed, îşi mângâie barba, apoi îşi continuă povestirea, în timp ce Anton Lupan
se aşeză alături, stăpânindu-şi cu greu bătăile inimii:
– Spân, spân, dar altfel om subţire, trăit în lume, cu ştiinţă de carte, să te miri că se apucase de tâlhărie.
Nu ştiu din ce părţi venise, dar pot să jur că ştia tot ce e limbă omenească în lume... Pe acea vreme nu era farul
ăsta, ci altul, gata să se dărâme – iar, de aprins, se aprindea numai când îşi aducea cineva aminte. Corăbiile, dacă
ajungeau ziua, bine, dacă nu, trebuiau să aştepte departe, că altminteri le luau valurile şi le loveau de nisip până ce le
făceau fărâme. Şi tâlharii ăştia, cu Spînu, pândeau seara la ţărm; dacă vedeau vreo pânză în zare, aşteptau să se lase
întunericul, aduceau un bou din stufăriş, îl priponeau la malul mării şi-i legau un felinar între coarne. Bietul animal
se zbătea toată noaptea aşa, legănând felinarul. Dacă vedea lumina asta jucând, ca pe valuri, căpitanul, din larg, ce-
şi zicea: e vreo corabie la ancoră, ia să mă apropii de ea, să aflu o vorbă de la oameni. Şi se apropia, sărmanul,
încrezător, numai că nimerea pe nisip şi de aici nu mai avea scăpare. Tîlharii se repezeau într-acolo cu bărcile, săreau
pe punte cu iataganele în mâini, pe unii îi spintecau, pe alţii îi aruncau în mare şi p-ormă prădau corabia de nu lăsau
decât lemnul gol.
Anton Lupan strânse pumnii şi spuse printre dinţi:
– Ticăloşii! Aşa crezi că s-a întâmplat şi cu corabia asta? Oare n-o fi scăpat niciun om?
– N-aş crede, domnule; Spânu nu lăsa pe nimeni să-i scape viu.
– Dar de unde ştii că aici a fost mâna lui şi nu s-o fi întâmplat altfel, vreo furtună sau... Paznicul farului
clipi din genele albe ca nişte fulgi, ca şi cum întrebarea l-ar fi surprins. Apoi, după ce aruncă o privire spre vecinul
său, începu să râdă mulţumit, arătându-şi dinţii ştirbi:
– Păi dac-am văzut cu ochii mei? Iacă, ţi-am spus să nu mă întrebi când a fost, că în ani mă-ncurc. Să fi e şase, să
fie şapte, ştiu eu?...
– Patru ani în aprilie! murmură Anton Lupan.
– Asta aşa-i, era primăvară, ţin minte ca azi. Se nimerise o noapte cu fulgere şi tunete, de te-ngrozeau. Pe la miezul
nopţii, mi-am pus sacul în cap şi-am ieşit la Dunăre, să văd dacă barcazul e bine legat. (...) Am ieşit la malul apei;
aveam bordeiul mai jos de port, cam pe unde-s acum magaziile ale mari. Bătea vântul din larg, Dunărea se umflase
şi gemea, iar dincolo, peste stuf, se auzea marea. Pe urmă mi s-a părut mie că se întîmplă ceva ciudat, parcă am zărit
o lumină în păpuriş... „Or fi iar tîlharii! mi-am zis. Or fi simţit ceva, blestemaţii, şi se pregătesc de jaf!” Atunci am
luat-o niţel la vale, cu vântul în piept, să te dărâme şi altceva nimic. N-am apucat să ies bine în marginea stufului,
când am zărit o umbră, venea repede la ţărm, către locul unde se vedea felinarul. Atunci un fulger a luminat malul şi-
am văzut corabia cum s-a poticnit şi a început să se zbată neputincioasă, cu fundul pe nisip; un catarg s-a rupt şi-a
căzut; zburau bucăţile de pînză luate de vînt, de-ai fi zis că-s nişte pescăruşi, orbiţi. Când s-a stins fulgerul, s-a stins
şi felinarul tâlharilor... Poate mai veniseră şi alţi oameni ca mine şi se uitau din stufăriş, dar cine se putea lupta cu ai
lui Spânu, că erau mulţi? Îndată s-au auzit răcnete, pe urmă împuşcături; trăgeau cei de pe corabie, în cine şi cum,
nici ei nu puteau şti... Trei zile a ţinut furtuna. A patra zi, când s-a liniştit, nu mai era pe ţărm urmă, nici de tâlhari,
nici de călători. Numai corabia rămăsese, pe-o coastă, aruncată în nisip... S-au mai dus şi oamenii noştri şi-au luat
ce-au mai găsit, că de, ce-aruncă marea la ţărm nu-i bunul nimănui – dar multe n-au avut de luat; jefuiseră tâlharii tot
ce fusese de preţ.
– Şi cum – întrebă Anton Lupan– nu s-a găsit nimeni să-i pedepsească pe aceşti tâlhari blestemaţi?
– Cine să-i pedepsească, domnule? Şi cum să-i dovedeşti? Ăsta, Spânu, avea corabia lui, o ţinea în port, ca
marinarul cinstit, făcea din când în când drumuri la Stambul, la Salonic, şi aducea chiar marfă, încât nu-l puteai
bănui... Şi pe urmă nici n-a mai stat mult aici; cum s-a auzit de război, a ridicat pânzele şi s-a dus. Zice lumea că ar
fi ajuns pe la turci, pe la greci şi face prăpăd prin mările lor, dar nu ştiu de-o fi adevărat ori numai aşa, vreun zvon...”
(Radu Tudoran, Toate pânzele sus)
”Cine este acest personaj învăluit în mit, cunoscut ca “regele piraţilor”? barbă Neagră, pe numele său adevărat
Edward Teach, a fost un faimos lup-de-mare care a activat în zona Indiilor de Vest şi a coastei estice a coloniilor
americane. Puţine se ştiu despre el, de unde şi aura legendară care de multe ori depăşeşte fără probleme istoria. Este
posibil să fi fost un corsar înainte să-şi croiască drum în Caraibe, pe insula New Providence, baza operaţională a
căpitanului Benjamin Hornigold. Cei doi s-au implicat în numeroase activităţi piratereşti. Teach devine propriul
stăpân în momentul în care reuşeşte să captureze nava comercială franceză La Concorde, pe care o redenumeşte
Queen Anne’s Revenge şi o echipează cu 40 de tunuri. Porecla o primeşte, cum era de aşteptat, datorită înfăţisării
sale înspăimântătoare. Barbă Neagră formează o alianţă cu mai mulţi piraţi, prădând portul Charleston din Carolina
de Sud. După ce îngrozeşte mările o bună bucată de vreme, este în cele din urmă ucis într-o bătălie pe care o poartă
cu guvernatorul Virginiei, Alexander Spotswood. Isteţ şi calculat, Teach s-a folosit mai degrabă de imaginea sa
diavolească decât de forţă pentru a-i determina pe oameni să se supună voinţei şi ambiţiilor sale. Contrar viziunii
moderne a piratului tiran, a comandat vasele cu acordul echipajelor şi nu avem dovezi cum că i-ar fi mutilat sau ucis
cu sânge rece pe captivi. După moartea sa devine un veritabil erou romantic, sursă de inspiraţie pentru multe opere
de artă. Se crede că ar fi trăit în jur de 35-40 de ani şi că s-ar fi născut undeva pe la 1680, în Bristol, Anglia, pe vremea
aceea unul dintre cele mai mari oraşe. Este foarte posibil să fi provenit dintr-o familie înstărită, ţinând cont că asupra
sa s-a găsit o scrisoare adresată lui de către Tobias Knight, secretarul şi judecătorul suprem al Carolinei. În calitate
de corsar în războiul reginei Anna s-a remarcat printr-un curaj şi o vitejie neasemuite. Cu o bogată istorie colonială
şi comercială, Indiile de Vest constituiau peisajul potrivit pentru multe dintre incidentele maritime ale secolelor XVII-
XVIII. Piratul Henry Jennings se decide astfel să transforme insula nelocuită New Providence în bază de operaţiuni,
pentru că putea adăposti lejer sute de corăbii şi era destul de inaccesibilă navelor marinei regale. Teach a fost unul
dintre cei care au profitat de beneficiile insulei. Probabil la scurt timp după semnarea Tratatului de la Utrecht se mută
acolo din Jamaica, iar alături de mulţi corsari o ia pe calea pirateriei. Cam în 1716 se împrieteneşte cu Benjamin
Hornigold. Împreună capturează o corabie încărcată cu făină care porneşte din Havana, iar la scurt timp o goeletă cu
100 de butoaie de vin din Bermuda. După aceea opresc o navă care călătorea de la Madeira spre Charleston. Pe Teach
îl regăsim descris în documente ca un om dintr-o bucată, care ştie să-şi domine echipajul. Deja are la dispoziţie 6
goelete. Teach preia apoi comanda corabiei lui Stede Bonnet, cu care mai izbuteşte să prade nave comerciale care
vin din Dublin sau Philadelphia. Prin 1717 Hornigold renunţă la vechea meserie şi primeşte iertare de la rege. Pe 28
noiembrie corăbiile lui Teach atacă o navă comercială franceză pe lângă coasta Saint Vincent. Este vorba despre La
Concorde din Saint-Malo, o corabie care transporta sclavi. Teach o converteşte imediat în Queen Anne’s Revenge,
ba chiar îi recruteaza pe unii dintre sclavi. Primul atac întreprins cu noua sa achiziţie este îndreptat împotriva vasului
Great Allen, pe care îl secătuieşte de încărcătură şi îl arde, aşa cum procedează cu multe altele. În acest moment,
conform Boston News Letter care descrie incidentul, Teach are sub comanda sac el puţin 150 de oameni. Pe 5
decembrie ia cu asalt vasul Margaret, lângă insula Crabului. Bostock, căpitanul navei prădate, raportează isprava
guvernatorului Walter Hamilton şi este primul care vorbeşte despre înfăţisarea temutului pirat, pe care îl numeşte cu
porecla care va face istorie.
Descrierile mai târzii menţionează faptul că Teach îşi împletea barba în codiţe mici, uneori şi cu panglici
colorate. O figură pe care imaginaţia n-o poate reprezenta decât ca o idee a furiei iadului…Teach se pare că a înţeles
valoarea aparenţelor şi capacitatea lor de a produce cele mai groaznice frici. Piratul era înalt, cu umerii laţi. Purta
cizme până la genunchi şi veşminte negre, precum şi o pălărie mare sau uneori o haină lungă de catifea strălucitoare.
Era în permanenţă ticsit cu pistoale. În ciuda apariţiei extrem de fioroase însă, nu era un adept al torturii şi
omorurilor.”
(Barbă Neagră, regele piraților, www.historia.ro)

I. Scrie răspunsul pentru cerințele de mai jos cu privire la textele date.

 1. Numește două localități unde Spânu mergea ca să nu trezească suspiciuni.
2. Anton Lupan caută informații despre:
a. funcționarul farului.
b. traseul piraților.
c. o navă eșuată.
d. un vechi prieten.
3. Nava piratului Barbă Neagră se numește:
a. Queen Annes Revenge.
b. Speranța.
c. Benjamin Homigold.
d. Pirații din Caraibe.
4. În fragmentul extras din romanul ”Toate pânzele sus” de Radu Tudoran tema este:
a. aventura.
b. istoria.
c. natura.
d. trecerea timpului.
5. Notează cu ”X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,
bazându-te pe informațiile din cele două texte.
ENUNȚUL CORECT INCORECT
Bătrânul refuză cutia cu chibrituri.
Spânu era inamicul lui Axente, căpetenia unor pirați.
Spânu cunoștea multe limbi străine.
Farul vechi era aprins tot timpul.
Numele real al piratului Barbă Neagră este Edward Teach.
Piratul activa în zona Coastei de Azur.
6. Precizează în două – trei enunțuri, o trăsătură a textului narativ, identificată în fragmentul de mai
jos, ilustrând-o cu o secvență:
”Aici, în ochii bătrânului se aprinse o scurtă lucire, ca la dihăniile care rătăcesc noaptea prin codri,
dar poate că și asta era doar o închipuire. După aceea, el se așeză pe nisip, scapără iar amnarul și,
pufăind din lulea, își dădu drumul la gură.”
7. Crezi că acțiunile celorlalți pot influența starea noastră de spirit? Motivează-ți răspunsul, în 50-100
de cuvinte, valorificând textul 1.
II. Imaginează-ți că reconstitui o luptă cu pirații. Redactează un text narativ – descriptiv, de cel puțin
150 de cuvinte, care să cuprindă experiența trăită de tine, o secvență narativă, una dialogată și una
explicativă.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel :
• conținutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte ( coerența textului – 1 punct, proprietatea termenilor folosiți – 1 punct.
corectitudinea gramaticală – 1 punct, claritatea exprimării ideilor – 1 punct, respectarea normelor de ortografie –
2 puncte, respectarea normelor de punctuație – 1 punct, lizibilitate – 1 punct)