Meniul principal













Căutare
 Creare cont
 Autentificare
Unelte personale


Cuprins
ascunde

Început


Clasificare
Toggle Clasificare subsection
o
Memoria senzorială

o
Memoria pe termen scurt

o
Memoria pe termen lung


Modele


Memoria de lucru


Tipuri
Toggle Tipuri subsection
o
 Memoria de procedură

o
Memoria episodică


Clasificarea după direcția temporală


Tehnici de studiere
Toggle Tehnici de studiere subsection
o
Tehnici utilizate pentru a evalua copiii mai mari si memoria adulților


Eșecuri de memorie


Neuroștiințe cognitive ale memoriei


Encodare


Memoria la nou-nascuti


Memorie și îmbătrânire


Efectele exercițiilor fizice asupra memoriei


Conținut informațional


Funcții


Structuri operatorii


Produsul memoriei


Vezi și


Note

Memorie
98 limbi
  Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte
















De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
[[wiki]] Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în februarie 2020
Acest articol este scris parțial sau în întregime fără diacritice.
Puteți da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. Ștergeți eticheta după
adăugarea diacriticelor.
Acest articol se referă la memorie ca proces psihic. Pentru alte sensuri,
vedeți Memorie (dezambiguizare).
Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și
reproducerea experienței din trecut ( senzații, idei, emoții, sentimente, mișcări
efectuate anterior).[1] Memoria definește dimensiunea temporală a organizării noastre
psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent,
viitor.
În psihologie, memoria este procesul în care informația este codificată, stocată și
recuperată. Codificarea permite informațiilor din lumea exterioară să ajungă la cele
cinci simțuri în formele de stimuli chimici și fizici. În această primă etapă informațiile
trebuie să fie schimbate, astfel încât să poată să fie puse în procesul de codificare.
Depozitarea este a doua etapă sau proces de memorie. Aceasta implică faptul că
informația este menținută pe perioade de timp. În cele din urmă, al treilea proces
este recuperarea informațiilor care au fost stocate. Aceste informații trebuie să fie
localizate și readuse la conștiință. Unele încercări de recuperare se pot realiza fără
efort din cauza tipului de informații, iar alte încercări de a aminti informațiile stocate
pot fi mai dificile din diferite motive.
Din punct de vedere al procesării informației există trei etape principale în formarea
și recuperarea memoriei:
  Codificare sau înregistrare: primire, prelucrare și combinarea informațiilor
primite
 Depozitare: crearea unor înregistrări permanente a informațiilor codate
 Preluare, rechemare sau amintire: cererea înapoi a informațiilor stocate ca
răspuns la unele nevoi de utilizare într-un proces sau o activitate.
Pierderea memoriei este descrisă ca uitare sau ca o tulburare medicală, amnezie.
Grație memoriei, ființa noastră psihică, eul, dobândește continuitatea identității în
timp. Fără dimensiunea mnezică, am trăi numai prezentul clipei, am fi în permanență
puși în fața unor situații noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experiență
elaborată, de nici un procedeu de abordare și rezolvare, ne-am zbate permanent în
jocul încercărilor și erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibilă.
Funcția memoriei devine, așadar, o condiție bazală indispensabilă a existenței și
adaptării optime, a unității temporale a personalității noastre. Ea se
datorează plasticității creierului – proprietatea de a-și modifica starea internă sub
influența stimulilor externi – și capacității lui de înregistrare, păstrare și reactualizare
a „urmelor” acestor stimuli.
Memoria umană a cunoscut o amplă dezvoltare istorică, în cursul căreia și-a
restructurat atât schema de funcționare internă, prin trecerea de la forme imediate la
forme mediate (prin limbaj și procedee mnemotehnice de natură logică), cât și aria
de cuprindere, ajungând să înregistreze și să conserve informații despre toate
genurile de fenomene și evenimente, precum și întreaga gamă de experiențe,
accesibile la nivel individual și comunitar.
Latura remarcabilă a evoluției memoriei umane constă
în diferențierea și individualizarea capacității reactualizării, care permite valorificarea
propriu-zisă a informației și experienței stocate, și desfășurarea unor activități mintale
autonome, în care trecutul se leagă de prezent, iar prezentul de viitor.
La om, memoria nu este concentrată și localizată într-un singur bloc, ci este
distribuită mecanismelor care realizează funcțiile și actele psihocomportamentale
specifice. Așadar, spre deosebire de computer, creierul uman posedă nu doar un
singur bloc memorativ, ci mai multe, între care există conexiuni bilaterale. Între modul
de funcționare a memoriei și modul de funcționare
al percepției, reprezentării și gândirii există o condiționare reciprocă profundă:
dereglarea verigii memorative determină tulburări serioase în desfășurarea
proceselor pe care le susține (percepție sau gândire), iar dereglări la nivelul
procesului specific afectează funcționarea bazei lui memorative.
Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esențiale, care îi sunt imprimate de
integrarea ei în structura proceselor și activităților specifice. Memoria este activă,
selectivă, contextuală, mijlocită, organizată logic și sistemic.
În investigarea și evaluarea nivelului de dezvoltare și eficiență al memoriei se iau în
considerare următorii
parametri: volumul, trăinicia, fidelitatea, completitudinea, promptitudinea.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După diverse criterii, memoria poate fi clasificată și pot fi delimitate mai multe forme
ale acesteia. Astfel, după prezența sau absența intenției, scopului și controlului
voluntar în procesele de engramare, păstrare și reactualizare, delimităm memoria
involuntară și memoria voluntară. După gradul de înțelegere al celor memorate,
memoria poate fi mecanică sau logică. După modalitatea informațională
preferențială, s-au identificat memoria imagistic-intuitivă și memoria verbal-simbolică.
În fine, după criteriul timpului, se delimitează: memoria senzorială, memoria de
scurtă durată și memoria de lungă durată.
Memoria senzorială[modificare | modificare sursă]
Memoria senzorială are nevoie de mai puțin de o secundă pentru a reține informații
despre un stimul perceput senzorial. Memoria senzorială înregistrează senzațiile și
explorează caracteristicile stimulilor. Abilitatea de a vedea un element și de a ține
minte cum arată cu doar o fracțiune de secundă de observație sau de memorare este
un exemplu de memorie senzorială. Aparține de controlul cognitiv și este un răspuns
automat. La prezentări foarte scurte, de multe ori participanții raportează că li s-a
părut să "vadă" mai mult decât pot raporta, de fapt. Primele experimente de
explorare a acestei forme de memorie, senzorială, au fost realizate de George
Sperling (1963) utilizând "paradigma raportului parțial".
Există trei tipuri de memorie senzoriala. Memorie Iconica este un depozit de
descompunere rapida a informației vizuale; un tip de memorie senzorială care
stochează scurt o imagine care a fost percepută pe o durată mică. Memoria
auditivă este un depozit de descompunere rapidă a informațiilor auditive, un alt tip de
memorie senzorială care stochează scurt sunetele care au fost percepute pentru
durate scurte de timp. Memorie tactilă este un tip de memorie senzorială care
reprezintă o bază de date pentru stimuli de atingere.
Memoria pe termen scurt[modificare | modificare sursă]
Memoria pe termen scurt permite amintirea pentru o perioadă de câteva secunde
până la un minut fără repetiție. Capacitatea sa este foarte limitată: George A. Miller
(1956), atunci când lucra la Bell Laboratories, a efectuat experimente care arată că
depozitul de memorie pe termen scurt a fost de 7 ± 2 elemente (titlul lucrării sale
celebru, "numărul magic 7 ± 2 "). Estimările moderne față de capacitatea memoriei
pe termen scurt sunt mai mici, de obicei, de ordinul a 4-5 elemente, însă, capacitatea
de memorie poate fi crescută printr-un proces numit chunking. De exemplu, pentru a-
și aminti un număr de telefon din zece cifre, o persoană ar putea "grupa" cifrele în trei
grupe: în primul rând, prefixul (cum ar fi 123), apoi o grupă de trei cifre (456) și în
cele din urmă o bucată de patru cifre (7890). Această metodă de a ne aminti numere
de telefon este mult mai eficientă decât încercarea de a aminti un șir de 10 cifre;
acest lucru se datorează faptului că suntem capabili să învățăm informațiile în grupuri
semnificative de numere. Acest lucru poate fi reflectat în unele țări de tendința de a
afișa numerele de telefon și câteva grupuri de două până la patru numere.
Se crede că memoria pe termen scurt se bazează mai mult pe un cod acustic pentru
stocarea informațiilor, precum și într-o mai mică măsură pe un cod vizual. Conrad
(1964) a constatat că subiecții de testare au avut mai multe dificultăți reamintind
colecții de litere care au fost acustic similare (de exemplu, E, P, D). Confuzia amintirii
literelor acustic similare, mai degrabă decât a literelor similare vizuale, presupune că
literele au fost codificate acustic. În 1964 Conrad a studiat codificarea textului scris;
astfel, în timp ce memoria de limbaj scris se bazează pe componente acustice,
generalizarea la toate formele de memorie nu poate fi făcută.
Memoria pe termen lung[modificare | modificare sursă]
Depozitarea în memoria senzorială și pe termen scurt de memorie are, în general, o
capacitate strict limitată și de durată, ceea ce înseamnă că informațiile nu sunt
păstrate pe termen nelimitat. În schimb, memoria pe termen lung poate stoca
cantități mult mai mari de informație pentru o durată potențial nelimitată (uneori o
durată de viață). Capacitatea sa este incomensurabil de mare. De exemplu, având în
vedere un număr aleatoriu de șapte cifre putem să ni-l amintim doar câteva secunde
înainte de a-l uita, sugerând că a fost stocat în memoria noastră pe termen scurt. Pe
de altă parte, ne putem aminti numerele de telefon mai mulți ani, prin repetiție;
aceste informații se spune că ar fi stocate în memoria pe termen lung.
În timp ce memoria pe termen scurt codifică informații acustic, memoria pe termen
lung se codifică semantic: Baddeley (1966) a descoperit că, după 20 de minute,
subiecții de testare au avut cele mai mari dificultăți reamintindu-și pe termen lung o
colecție de cuvinte care au avut sensuri similare (de exemplu, mare, uriaș, larg,
frumos). O altă parte a memoriei pe termen lung este memoria episodică care
încearcă să capteze informații, cum ar fi" ce "," când "și" unde ". Datorita memoriei
episodice, indivizii sunt capabili să-și amintească anumite evenimente, cum ar fi
petreceri aniversare și nunți.
Memoria pe termen scurt este sprijinită de modele tranzitorii de comunicare
neuronale, dependente de regiuni ale lobului frontal (în special dorsolateral cortexul
prefrontal) și lobul parietal. Memoria pe termen lung, pe de altă parte, este menținută
prin schimbări mai stabile și permanente, în conexiuni neuronale larg răspândite în
întregul creier. Hipocampul este esențial (pentru învățarea de informații noi) la
consolidarea informațiilor de termen scurt în memorie pe termen lung, deși nu pare
că ar stoca informații în sine. Fără hipocamp, amintirile noi nu sunt în măsură să fie
stocate în memoria pe termen lung, așa cum s-a observat la pacientul Henry
Molaison după îndepărtarea celor doi hipocampi , și va exista o atenție foarte scurtă.
Mai mult decât atât, acesta poate fi implicat în schimbarea de conexiuni neuronale
pentru o perioadă de trei luni sau mai mult după învățarea inițială. Una dintre funcțiile
principale ale somnului este considerată a fi îmbunătățirea și consolidarea
informațiilor, așa cum mai multe studii au demonstrat că memoria depinde direct de
primirea unui somn suficient între antrenare și testare. Adițional, datele obținute din
studiile neuroimagistice au arătat că în timpul somnului creierul reflectă înregistrările
din timpul învățării sarcinilor din ziua precedentă, ceea ce sugerează că noi amintiri
pot fi consolidate prin această repetiție.
Cercetările au sugerat că stocarea în memoria pe termen lung la om poate fi
menținută de metilarea ADN-ului sau de prioni.

Modele[modificare | modificare sursă]

Modelele de memorie furnizează reprezentări abstracte despre cum se crede că ar
funcționa memoria. Mai jos sunt câteva modele propuse de-a lungul anilor de diverși
psihologi. Există controverse în a stabili dacă există mai multe structuri de memorie.
Modelul Atkinson-Shiffrin
Modelul depozitării multiple (de asemenea, cunoscut sub numele de model de
memorie Atkinson-Shiffrin) a fost descris pentru prima dată în 1968 de către Atkinson
și Shiffrin.[2] Modelul depozitării multiple a fost criticat ca fiind prea simplist. De
exemplu, memoria pe termen lung este considerată a fi de fapt formată din mai multe
subcomponente, cum ar fi memoria episodică și memoria procedurală. De asemenea
propune că repetiția este singurul mecanism prin care informațiile ajung în cele din
urmă să fie depozitate pe termen lung, dar dovezile ne arată că suntem capabili de a
ne aminti lucruri si fără repetiție.
Modelul arată toate depozitele de memorie ca fiind o singură unitate dar cercetarea
arată diferit. De exemplu, memoria pe termen scurt poate fi ruptă în mai multe unități,
cum ar fi informații vizuale și acustice. Într-un studiu de Zlonoga și Gerber (1986),
pacientul "KF" a demonstrat anumite abateri de la modelul Atkinson-Shiffrin.
Pacientului KF i-a fost deteriorat creierul, de aceea a intâmpinat dificultăți la memoria
pe termen scurt. Recunoașterea de sunete, cum ar fi numere vorbite, litere, cuvinte și
sunete ușor de identificat (cum ar fi sonerii și mieunatul pisicilor) au fost afectate
toate. Interesant, memoria vizuală pe termen scurt nu a fost afectată, sugerând o
dihotomie între memoria vizuală și auditivă.

Memoria de lucru[modificare | modificare sursă]

În 1974 Alan Baddeley și Graham Hitch au propus un "model de memorie de lucru"
(en: working memory) care a înlocuit conceptul general de memorie pe termen scurt
cu o întreținere activă de informații în depozitarea pe termen scurt. Memoria de lucru
se referă la operațiile pe care le efectuăm în minte asupra informațiilor, procesându-
le și reorganizându-le pentru a rezolva probleme. [3] În acest model, memoria de lucru
este formată din trei depozite de bază: Executiv Central, bucla fonologică și
Sketchpad-ul vizual-spațial (trad.: blocnotes vizual-spațial). În anul 2000, acest model
a fost extins cu tamponul episodic multimodal (modelul Baddeley al memoriei de
lucru).
În esență, Executivul central acționează ca un depozit senzorial de atenție.
Canalizează Informații pentru cele trei procese componente: Bucla fonologica,
Sketchpad-ul vizual-spațial, și tamponul episodic. Bucla fonologică stochează
informații auditive, prin repetarea de sunete în tăcere sau cuvinte într-o buclă
continuă: proces articular (de exemplu, repetarea unui număr de telefon din nou și
din nou). O listă scurtă de date este mai ușor de amintit.
Sketchpad-ul vizual-spatial stochează informații vizuale și spațiale. Este angajat în
îndeplinirea sarcinilor spațiale (cum ar fi aprecierea distanțelor ) sau a celor vizuale
(cum ar fi numărarea ferestrelor unei case sau imaginarea de imagini).
Tamponul episodic este dedicat în a lega informații intre domenii pentru a forma
unități integrate de informații vizuale, spațiale, precum și informații verbale și
ordonare cronologică (de exemplu, memoria unei povești sau a unei scene de film).
Tamponul episodic este presupus că ar avea legături cu memoria pe termen lung și
sensul semantic.
Modelul de memorie de lucru explică multe observații practice, cum ar fi de ce este
mai ușor să faci două sarcini diferite (una verbală și una vizuală) decât două sarcini
similare (de exemplu, două vizuale), și efectul cuvântului lung. Cu toate acestea,
conceptul de executiv central, a fost criticat ca inadecvat și vag. Memoria de lucru
este, de asemenea premisa pentru ceea ce ne permite a face activitățile de zi cu zi
implicând gândirea. Este secțiunea de memorie unde au loc procesele de gândire si
pe care le folosim ca să învățăm si să raționalizăm diferite subiecte.

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Cercetătorii au făcut distincția între memoria de recunoaștere și amintire. Sarcinile
memoriei de recunoaștere solicită persoanele in a indica dacă au întâlnit un stimul
înainte (cum ar fi o imagine sau un cuvânt). Sarcinile memoriei de amintire solicită
participanților să reprimească informațiile învățate anterior. De exemplu, persoanele
ar putea fi solicitate să reproducă o serie de acțiuni pe care le-au văzut înainte sau
să spună o listă de cuvinte pe care le-au auzit înainte.
Clasificarea în funcție de tipul de informații Memoria topografică presupune
capacitatea individului de a se orienta în spațiu, să recunoască și să urmeze un
itinerar, sau să recunoască locurile familiare. Noțiuni de a te pierde atunci când
călătoresti singur este un exemplu al eșecului de memorie topografice. Amintiri flash
sunt amintiri episodice clare de evenimente unice și extrem de emoționale. Oamenii
amintindu-si unde au fost sau ce făceau când au auzit pentru prima dată vestea
asasinării Președintelui Kennedy sau de 9/11 sunt exemple de amintiri flash.
Memoria declarativă
Memoria declarativă (numită astfel deoarece este exprimată prin limbaj) necesită
amintirea conștientă, unele procese conștiente informația trebuie rechemată. Este
denumită uneori memorie explicita, deoarece este alcătuită din informații care sunt
stocate și extrase în mod explicit.
Memoria declarativă poate fi în continuare sub-divizată în memorie semantică, în
ceea ce privește fapte luate independent de context și memorie episodică, în ceea ce
privește informațiile specifice unui anumit context, cum ar fi un anumit timp și loc.
Memoria semantică permite codificarea cunoștințelor abstracte despre lume, cum ar
fi "Parisul este capitala Franței". Memoriei episodice, pe de altă parte, este folosita
pentru mai multe amintiri personale, cum ar fi senzațiile, emoțiile, și asociațiile
personale ale unui anumit loc sau timp. Memorie autobiografica - memorie pentru
evenimente speciale din propria viață - este privită în general fie ca echivalent, sau
un înlocuitor al memoriei episodice. Memoria vizuală este o parte din memorie care
ajută la păstrarea unor caracteristici ale simțurilor noastre referitoare la experiențele
vizuale. Un individ este capabil de a plasa în memorie informații care seamănă cu
obiecte, locuri, animale sau oameni, un fel de imagine mentală.
Memoria de procedură[modificare | modificare sursă]
În schimb, memoria procedurală (sau memorie implicită) nu se bazează pe amintirea
conștientă de informații, ci pe învățarea implicită. Memoria de procedură este folosită
în principal în învățarea abilităților motorii, de exemplu capacitatea de a înota și ar
trebui să fie luată în considerare ca înlocuitor de memorie implicită. Este dezvăluită
când un individ face mai bine o anumită sarcină datorită numai repetiției - nu s-au
format amintiri noi explicite, dar accesarea se face inconștient din experiențe
anterioare. Memoria de procedură implicată în procesul de învățare prin tocire
depinde de cerebel și de ganglionii bazali.
O caracteristică a memoriei procedurale este că lucrurile amintite sunt traduse
automat în executarea unei acțiuni, și, astfel, uneori greu de descris. Câteva exemple
de memorie procedurală includ abilitatea de plimbare cu bicicleta sau de legare a
șireturilor.
Memoria episodică[modificare | modificare sursă]
Memoria episodică se referă la memoria evenimentelor autobiografice: când și unde
am trăit un anumit eveniment. Unele opinii stabilesc diferențe între memoria
episodică și cea autobiografică și o consideră pe aceasta din urmă mai degrabă un
subtip de memorie episodică, făcând astfel deosebirea între evenimentele mai
apropiate de biografia individuală și cele știute doar din mărturii. (Emilio Garcia
Garcia, op. cit. p. 32). Memoria episodică constituie capacitatea conștientă de a ne
aminti experiențe specifice pe care le-am trăit personal într-un anumit loc și timp.
Aceasta apare în contrast cu memoria semantică. Memoria semantică include
semnificația cuvintelor, conceptelor, schemelor și cadrelor de referință. (Emilio Garcia
Garcia, op. cit. p. 26). Memoria episodică conține o serie de cunoștințe asociate cu
un context spațio-temporal. Cunoștințele sunt organizate cronologic, asociate cu
diferite stări emoționale. Formarea eului și a identității de sine depind în mod esențial
de memoria episodică.

Clasificarea după direcția temporală[modificare | modificare sursă]

Un alt mod de important de a distinge diferite functii de memorie este dacă conținutul
amintit este în trecut, memoria retrospectivă, sau în viitor, memoria prospectiva.
Astfel, memorie retrospectivă ca o categorie include memoria semantică, episodica și
autobiografica. În schimb, memoria prospectivă este memoria pentru intențiile
viitoare, sau amintindu-si să-și amintească (Winograd, 1988). Memorie prospectivă
pot fi defalcate în continuare în Evenimente si-timp bazata pe amintirea prospectiva.
Bazate pe durată prospective amintirile sunt declansate de un timp-indiciu, cum ar fi
mersul la medic (acțiune) la 16 (tac). Amintiri potențiale pe bază de evenimente sunt
intențiile declanșate de repere, cum ar fi amintirea de a posta o scrisoare (acțiune), la
vederea unei cuti poștale (indiciu). Indiciul nu trebuie să fie legate de acțiune (ca si
exemplul cutie poștală / scrisoare), iar listele, notițele, înnodarea batistei sau a unei
sfori în jurul degetului care exemplifica tot indicii pe care oamenii folosesc ca strategii
pentru a spori memoria prospectivă.

Tehnici de studiere[modificare | modificare sursă]

Tehnici utilizate pentru a evalua memorie la sugari Sugarii nu au capacitatea de a
vorbi ca să raporteze amintirile lor deci rapoartele verbale nu pot fi utilizate pentru a
evalua memoria copiilor foarte mici. De-a lungul anilor cercetatorii au adaptat și
dezvoltat o serie de măsuri pentru evaluarea memoriei de recunoaștere și a
memoriei de amintire a sugarilor. Tehnici de acomodare și de condiționare operantă
au fost utilizate pentru a evalua memoria de recunoaștere și tehnicile imitației
amânate și provocate pentru sugari au fost utilizate pentru a evalua memorie
amintirii.
Tehnici utilizate pentru a evalua memorie recunoaștere sugari includ următoarele:
Procedura comparației pereche vizuală (se bazează pe obișnuință): copiilor le sunt în
primul rând prezentate perechi de stimuli vizuali, cum ar fi două fotografii alb-negru
reprezentand chipuri umane, pentru o perioada fixă de timp; apoi, după ce a fost
familiarizat cu cele două fotografii, acestor fotografii "familiare" li se adauga o
fotografie nouă. Timpul petrecut pentru privirea fiecarei fotografii este înregistrat.
Privind mai mult la noua fotografie indica faptul ca isi aduc aminte de cele "familiare".
Studii folosind această procedură au descoperit că de la 5 până la 6 luni-copiii pot
reține informații pentru paisprezece zile.
Tehnica operand condiționat: copiii sunt plasati într-un pătuț și o panglică este legata
de unul dintre picioare si conectata la o jucarie deasupra capului acestuia. Sugarii
observa că atunci când lovesc cu piciorul se misca jucaria iar rata de lovire crește
dramatic în câteva minute. Studii folosind această tehnică au arătat că memoria
sugarilor se imbunatateste substantial in primele 18 luni. De la 2 luni până la 3 luni
copiii pot reține un răspuns operant (cum ar fi activarea mobil prin lovirea piciorul lor)
pentru o săptămână, la 6 luni perioada creste la două săptămâni iar la 18 luni copiii
pot păstra un răspuns similar pentru 13 săptămâni.
Tehnicile utilizate pentru a evalua memoria amintirilor la sugari includ următoarele:
Tehnica imitației amânate: un experimentator prezintă sugarilor o secvență unică de
acțiuni (cum ar fi utilizarea un bat pentru a împinge un buton pe o cutie) și apoi, după
o întârziere, sugarii sunt solicitati să imite acțiunile. Studii folosind imitația amânata
au arătat că amintirile la copii de 14 luni pentru o succesiunea de acțiuni pot dura
atât timp de patru luni.
Tehnica imitație provocate: este foarte asemănătoare cu tehnica imitație
amânate;Diferenta este ca, copiii au voie să imite acțiunile înainte de întârziere.
Studiile folosind tehnica imitație provocate au arătat că la 20 de luni copiii isi pot
aminti acțiunea, secvențele douăsprezece luni mai târziu.
Tehnici utilizate pentru a evalua copiii mai mari si memoria
adulților[modificare | modificare sursă]
Cercetatorii folosesc o varietate de sarcini pentru a evalua copiii mai mari și memorie
adulților. Câteva exemple sunt: învățarea perechilor asociate - atunci când un individ
învață să asocieze un anumit cuvânt cu altul. De exemplu, atunci când se
administrează un cuvânt, cum ar fi "sigur" trebuie să învețe să spună un cuvânt
specific, cum ar fi "verde". Acest lucru este stimul și răspuns.
Amintirea libera - În această sarcină unui subiect i se cere să studieze o listă de
cuvinte și apoi mai târziu li se va cere să se amintească sau sa scrie cât mai multe
cuvinte pe care si le pot aminti. Cuvintele anterioare sunt afectate de interferențe
retroactive (RI) , ceea ce înseamnă ca daca lista este mai lunga si interferenta este
mai mare, și este mai puțin probabil ca acestea sa fie amintite. Pe de altă parte,
elementele care au fost prezentate în cele din urmă suferă puțin RI, dar suferă o
mare de intervenția proactivă (PI), ceea ce înseamnă ca întârzierea mai mare în
amintire duce la mai multe cuvinte pierdute. Recunoaștere - subiectii sunt rugati sa-si
aminteasca o lista de cuvinte sau imagini, după care li se cere să identifice cuvinte
sau imagini prezentate anterior, dintr-o listă de alternative care nu au fost prezentate
în lista inițială.
Paradigma detectarii - Persoanelor le sunt prezentate o serie de obiecte și probe de
culoare într-o anumită perioadă de timp. Acestora le este apoi testata capacitatea
vizuala de a-si aminti cat mai mult in timp ce privesc testele si indica daca testele
sunt similare cu exemplele sau daca exista schimbari.
Interferenta – această teorie consideră că informațiile deja stocate în memoria de
lungă durată interferează cu cele noi, iar efectul poate fi în ambele sensuri: fie uităm
sau ne amintim distorsionat amintirile mai vechi (interferență retroactivă), fie amintirile
noi sunt memorate greșit sau nu reușim să le memorăm din cauza celor vechi
(interferență proactivă).

Eșecuri de memorie[modificare | modificare sursă]

Efemeritate - amintirile se degradeaza cu trecerea timpului. Acest lucru se întâmplă
în etapa de stocare a memoriei, după ce a fost stocată informația și înainte de a fi
recuperata. Acest lucru se poate întâmpla în depozitarea senzoriala pe termen scurt
și stocarea pe termen lung. Rezultă un model general în care informația este uitat
rapid în primele zile sau ani, urmată de pierderi mici în zile sau anii urmatori. Absenta
mentala - eșecul de memorie din cauza lipsei de atenție. Atenția joacă un rol cheie în
stocarea de informații în memoria pe termen lung; fără o atenție adecvată, s-ar putea
ca informațiile să nu fie stocate, ceea ce face imposibil sa fie preluate mai târziu.
Fiziologie
Zone ale creierului implicate in neuroanatomia de memorie, cum ar fi hipocampul,
amigdala, corpul striat sau organismele mami-lare sunt considerate a fi implicate în
anumite tipuri de memorie. De exemplu, hipocampul este considerat a fi implicat în
procesul de învățare spațială și de învățare declarativa, în timp ce amigdala este
considerat a fi implicat în memorie emoțională. Deteriorarea anumitor zone la
pacienti si animale deficitele anterioare reprezinta sursa primara de informatii. Cu
toate acestea deficitul observat ar putea fi cauzat de o zona adiacenta sau de o cale
care calatoreste spre o anumita zona. Mai mult, nu este suficient pentru a descrie
memoria si învățarea ca si cum ar depinde numai de anumite regiuni ale creierului.
Învățarea și memoria sunt atribuite schimbărilor în sinapsele neuronale, considerat e
a fi mediate prin potentarea pe termen lung și a depresiei pe termen lung.
În general, cu cat mai multa este incarcatura emotionala sau o experiență, cu atât
mai bine este amintita; acest fenomen este cunoscut ca efectul de ameliorare a
memoriei. Pacienții cu leziuni la amigdala, cu toate acestea, nu prezintă un efect de
îmbunătățire memorie.
Donald O. Hebb distinge între memoria pe termen scurt și memoria pe termen lung.
El a postulat că orice amintire care a rămas în depozitul pe termen scurt pentru o
perioadă suficient de lungă va fi consolidata într-o memorie pe termen lung. Mai
târziu, cercetarile au aratat ca acest lucru este fals. Cercetarile au aratat ca injectii
directe de cortizol sau epinefrina ajuta stocarea de experiențe recente. Acest lucru
este valabil și pentru a stimula amigdala. Acest lucru dovedește că o emoție
îmbunătățește memoria de stimulare a hormonilor care afectează amigdala. Stresul
excesiv sau prelungit (cu cortizol prelungit) poate afecta capacitatea de stocare a
memoriei. Pacienții cu leziuni amygdalare e probabil sa-si aminteasca cuvintele
incarcate emotional in egala masura ca si cele nonemotionale. Hipocampul este
important pentru memoria explicita si este ,de asemenea, important pentru
consolidarea memoriei. Hipocampul primește informații de la diferite părți ale
cortexului si trimite producția sa la diferite parti ale creierului, de asemenea. Intrarea
provine din zonele senzoriale secundare și terțiare care au deja informatiile
procesate foarte mult. Daunele Hipocampului pot provoca, de asemenea, pierderi de
memorie si probleme cu memoria de stocare.

Neuroștiințe cognitive ale memoriei[modificare | modificare sursă]

Neurologii cognitivi considera memorie ca reținerea, reactivarea, precum și
reconstrucția reprezentarea unei experiente- reprezentare independenta interna.
Termenul de reprezentare interna implică faptul că o astfel de definiție a memoriei
conține două componente: expresia memorie la nivel comportamental sau conștient,
și modificărilor pe baza neuronala fizica (Dudai 2007). Această din urmă este, de
asemenea, numit engramă sau urme de memorie (Semon 1904). Unii neurologi și
psihologi echivaleaza greșit conceptul de engramă și memorie, in linii mari unii
concep toate efectele postume persistente ale experientelor ca fiind memorie ; alții
sunt împotriva acestei noțiuni ca memoria nu ar exista până când este descoperită în
comportament sau gând. (Moscovitch 2007).
O întrebare esențială în neuroștiințele cognitive este modul cum sunt codate si
reprezentate in creier informațiile și experiențele mentale. Oamenii de stiinta au
acumulat foarte multe cunoștințe despre codurile neuronale din studiile de
plasticitate, dar multe dintre cercetari s-au axat pe învățarea simpla în circuitele
neuronale simple; mai puțin clar este in cazul schimbărilor neuronale implicate în
exemple mai complexe de memorie, mai ales in memoria declarativa care necesită
stocarea de fapte și evenimente (Byrne 2007).

Encodare[modificare | modificare sursă]

Codificarea memoriei de lucru implică imbogatirea de neuroni individuali indusi prin
intrari senzoriale, care persistă chiar și după ce de intrarile senzoriale dispar (Jensen
și Lisman 2005;. Fransen et al 2002). Codificarea memoriei episodice implică
modificări persistente în structurile moleculare care modifică transmisiile sinaptice
dintre neuroni. Exemple de astfel de modificări structurale includ potențarea pe
termen lung (LTP) sau sincronizarea impulsului nervos - dependent plasticitat
(STDP).Marcarea persistenta a impulsului nervos în memoria de lucru poate spori
modificările sinaptice și celulare în codificarea memoriei episodice (Jensen și Lisman
2005).
Memorie de lucru. Studii recente de imagistica functionala au detectat semnale
functionale de memorie în ambele loburi medial temporale (MTL), o zonă a creierului
puternic asociata cu memoria pe termen lung, și cortexul prefrontal (Ranganath et al.
2005), sugerând o relație puternică între memoria de lucru și memoria pe termen
lung. Cu toate acestea, s-au observat mai multe semnale de memorie mai
functionale in lobul prefrontal fapt care sugerează că acesta parte joacă un rol mai
important în memoria de lucru decât MTL (Suzuki 2007).
Consolidarea și reconsolidarea. Memoria pe termen scurt (STM) este temporară și
supusa la perturbare, în timp ce memoria pe termen lung (LTM), odată consolidata,
este persistenta și stabila. Consolidarea STM în LTM la nivel molecular implică
probabil două procese: consolidarea sinaptica și consolidarea sistemului. Prima
implică un proces de sinteza proteinelor în lobul temporal medial (MTL), în timp ce
acesta din urmă se transformă MTL-memoria dependentă într-o memorie MTL -
independenta pentru luni sau ani (Ledoux 2007). În ultimii ani, aceasta dogmă
tradiționala a fost re-evaluata, ca urmare a studiilor privind reconsolidarea. Aceste
studii au arătat că prevenirea după extragere afecteaza extragerea ulterioară a
amintirilor (Sara 2000). Noile studii au arătat că tratamentul post-recuperare cu
proteine sintetice inhibitorii și multi alti compuși poate duce la o stare amnezică
(Nadel et al 2000b;. Alberini 2005; Dudai 2006). Aceste constatari privind
reconsolidarea se potrivesc cu dovezile de comportament care atesta ca memoria
regăsita nu este o copie la indigo a experiențelor inițiale, iar amintirile sunt
actualizate în timpul recuperarii.
Genetica
Studiul geneticii a memoriei umane este în fază incipientă. Un succes initial notabil a
fost asocierea APOE cu disfunctia de memorie in boala Alzheimer. Căutarea de gene
asociate cu memoria normal variabila continuă. Una dintre primele candidate pentru
variația normală in memorie este gena Kibra, care apare asociată cu viteza cu care
materialul este uitat dupa o perioada de intarziere.

Memoria la nou-nascuti[modificare | modificare sursă]

Pentru incapacitatea adulților de a prelua amintiri timpurii trebuie studiata amnezia
copilariei. Până la mijlocul anilor 1980, s-a presupus că nou-nascutii nu pot encoda,
reține, și prelua informații. Numeroase cercetari indică faptul că un copil la varsta de
6 luni isi pot aminti informatii cu o intarziere de 24 de ore. Mai mult, cercetarea a
relevat că odata cu cresterea copiii pot stoca informații pentru perioade mai lungi de
timp; la 6 luni copiii pot sa isi aminteasca informații după o perioadă de 24 de ore, la
9 luni perioada creste pana la cinci săptămâni, iar la 20 de luni atinge chiar si
douăsprezece luni. În plus, studiile au arătat că odata cu vârsta, copiii pot stoca
informații mult mai rapid. Întrucât copii la 14 luni isi pot aminti o secvență alcatuia din
trei etape, fiind expusi doar o singura data la ea, iar copiii de 6 luni au nevoie de
aproximativ șase expuneri pentru a fi în măsură să isi amintesc secventa respectiva.
Trebuie mentionat faptul că, deși copiii la varsta de 6 luni pot reactualiza informații pe
termen scurt, ei au dificultati la amintirea informatiilor in ordinea temporală. Doar pe
la 9 luni copiii pot sa-si amintesca acțiunile unei secvențe în două etape dupa
ordinea temporală corectă - adica amintindu-si pasul 1 și apoi pasul 2. Cu alte
cuvinte, atunci când i s-a cerut să imite o secvență de acțiune în două etape (cum ar
fi punerea unei masini de jucărie pe pozitie și prin apasarea butonului masina sa
porneasca spre capatul pistei), la 9 luni au tendința de a imita acțiunile secvenței în
ordinea corectă (etapa 1 și apoi pasul 2). Sugarii mai tineri (6 luni) isi pot aminti doar
un pas dintr-o secvență în două etape. Cercetătorii au sugerat că aceste diferențe
bazate pe vârstă sunt probabil datorate faptului că girusul dentat din hipocamp și
componentele frontale din rețelele neuronale nu sunt pe deplin dezvoltate la vârsta
de 6 luni.

Memorie și îmbătrânire[modificare | modificare sursă]

Una dintre preocupările principale ale adultilor in varsta este pierderia de memorie,
mai ales ca este unul dintre semnalele distinctive simptomelor bolii Alzheimer. Cu
toate acestea, pierderea de memorie este diferită calitativ în procesul normal de
imbătrânire fata de pierderea de memorie asociată cu un diagnostic de Alzheimer
(Budson & Pret, 2005). Cercetările au arătat că performanța indivizilor cu privire la
sarcinile de memorie care se bazează pe regiuni frontale scade cu varsta. Adultii mai
in varsta tind sa prezinte deficite la sarcinile care implică cunoașterea ordinii
temporale în care au învățat informații; sarcini de memorie sursă care necesită să-și
amintească de circumstanțele specifice sau contextul în care au învățat informațiile și
sarcini de memorie prospectiva care implica amintirea de a face o actiune la un
moment dat în viitor. Adultii mai in varsta pot gestiona problemele lor cu memorie
prospectiva prin utilizarea Jurnalului cotidian, de exemplu.

Efectele exercițiilor fizice asupra

memoriei[modificare | modificare sursă]
Exercițiul fizic, în special exerciții de aerobic continue cum ar fi alergare, ciclismul și
înotul, au multe beneficii și efecte cognitive asupra creierului. Influențele asupra
creierului includ creșteri ale nivelurilor neurotransmițătorilor, îmbunătățirea oxigenarii,
livrarea nutrientilor și cresterea neogenezei in hipocamp. Efectele exercitilor au
implicatii importante asupra memoriei prin îmbunătățirea performanței academice a
copiilor, menținerea capacități mentale la vârstă inaintata si prevenirea și potențiala
vindecare de boli neurologice.

Conținut informațional[modificare | modificare sursă]

Memoria reflectă trecutul ca trecut, astfel încât în momentul în care subiectul
reactualizează o informație, este conștient că acea experiență s-a petrecut cândva în
trecut.
Conținuturile memoriei sunt extrem de variate. Începând de la experiențe de ordin
senzorial perceptiv, apoi cunoștințe, noțiuni, experiențe afective, experiențe
sociale, ș.a.m.d.. Conținutul reflectoriu constituie și un criteriu de clasificare a unor
forme specializate de memorie. Putem vorbi despre memorie senzorială (vizuală,
auditivă, motorie, gustativă, olfactivă), memorie perceptivă, memoria imaginilor,
memorie cognitivă, memorie afectivă, memorie socială.
Reflectarea din memorie prezintă o serie de caracteristici: este o reflectare activă,
selectivă, situațională, relativ fidelă, mijlocită, inteligibilă, sistemică, logică,
organizată.

Funcții[modificare | modificare sursă]

Memoria are o funcție cognitivă. Este un proces de cunoaștere, iar rolul ei cel mai
important este acela de a oferi conținuturi proceselor cognitive superioare (gândirii și
imaginației).
Memoria are și o funcție adaptativ reglatorie, jucând un rol fundamental în echilibrul
vieții psihice a omului. Fără memorie, nu ar fi posibil fenomenul de conștiință.
Memoria realizează ancorarea omului în trecut, capacitatea de a rezolva situațiile
prezente și resurse pentru anticiparea celor viitoare.

Structuri operatorii[modificare | modificare sursă]

Memoria dispune de structuri operatorii complexe și numeroase. Guilford include
memoria în cadrul operațiilor, ceea ce sugerează nivelul ei înalt de operaționalizare.
Informațiile nu sunt preluate ca atare, ci se intervine asupra lor prin operații de
organizare, sistematizare, structurare, ierarhizare, clasificare, ordonare. Toate aceste
operații conferă conținuturilor memoriei disponibilitatea de a fi utilizate rapid și
eficient în învățare, înțelegere, rezolvare de probleme.

Produsul memoriei[modificare | modificare sursă]

În plan subiectiv, memoria este trăită ca amintire. În termeni psihologici, vorbim
despre reactualizarea informațiilor. Reactualizarea se realizează în două
forme: recunoașterea și reproducerea.
Recunoașterea se realizează în prezența informațiilor originale, care trebuie
recunoscute între alte informații. Este o formă simplă de reactualizare, ce presupune
mai ales implicații de ordin perceptiv și ale procesului reprezentării.
 Reproducerea este forma complexă și superioară a reactualizării, ea realizându-se în
absența informației originale. Este mult mai dificil de realizat, implicând mai ales
reprezentarea și gândirea. Reproducerea poartă întotdeauna amprenta subiectului, a
stilului său cognitiv, a experienței sale, a complexității procedeelor mintale folosite,
precum și a procedeelor mnemotehnice.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Memoria de foarte scurtă durată
 Memorie de scurtă durată
 Memorie de lungă durată
 Memorie senzorială
 Memorie semantică
 Memorie episodică
 Amnezie
 Memorie mijlocie

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Mic dicționar enciclopedic. Editura enciclopedică română, București, 1972
2. ^ Atkinson, R.C., Shiffrin, R.M., Human memory. A proposed system and its control
processes. In: The psychology of learning and motivation. Oxford, England Academic
Press, 1968
3. ^ Emilio García García, Memoria. Amintire și uitare. Editura LITERA, București, 2022, p.
71
 BNE: XX525219

 BNF: cb131626782 (data)

 GND: 4019614-8
trol de
oritate  LCCN: sh85083497

 LNB: 000053689

 NDL: 00565928

 NKC: ph123922
Categorie:
 Memorie
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 iulie 2023, ora 13:30.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Cod de conduită

 Versiune mobilă
  Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie

 Comută lățimea limitată a conținutului

Meniu cont utilizator


o Contact Center 021 9268

o Programari

o Rezultate analize


oIntra in cont
 Bine cu tine
 Performanta medicala
 Sanatatea copiilor
 Sanatatea femeii si sarcina
 Sanatatea barbatului
 Sanatatea familiei
EDU.REGINAMARIA.RO

Articole pe specialitate
Categoria

Apply

1. Acasa
 2. EDU.REGINAMARIA.RO

3. Cum functioneaza memoria: de ce nu retinem tot?

Cum functioneaza memoria: de ce nu retinem

tot?

Articol deIleana AndreescuSenior Medical Editor

1 Apr 2022 9 Mai 2023

 Inapoi la EDU
 Bine cu tine
o In terapie
o Sanatatea la birou
 Noutati
 Performanta medicala
 Wikimedica
 Sanatatea copiilor
 Sanatatea femeii si sarcina
 Sanatatea barbatului
 Sanatatea familiei
 Simptomatologie
 Investigatii necesare

Suntem cine suntem ca urmare a amintirilor noastre. Memoria implica capacitatea de a pastra si de a
ne aminti informatiile pe care le-am invatat sau experimentat candva. Este un proces complex pe care
medicii inca incearca sa-l inteleaga. 3 procese majore sunt implicate in memorie: codificarea, stocarea
si amintirea informatiei. Exista diferite tipuri de memorie. Memoria de scurta durata stocheaza
informatii pentru cateva secunde, in timp ce memoria de lunga durata stocheaza informatii pentru o
perioada mai lunga de timp, uneori pentru toata viata.

Desi suntem capabili sa ne amintim o cantitate uimitoare de informatii, memoria nu este un proces
care functioneaza mereu perfect. Uneori uitam sau ne amintim gresit. Alteori, informatia nu a fost
codificata (inregistrata) corect inca de la inceput. Problemele de memorie pot varia de la neplaceri
minore, cum ar fi sa nu mai stim unde am pus cheile de la masina, pana la afectiuni importante, cum ar
fi boala Alzheimer sau alte tipuri de dementa, care afecteaza calitatea vietii si capacitatea de a
functiona a pacientului.

Cum se formeaza memoria

Memoria este esentiala pentru viata noastra. Fara sa putem sa ne amintim trecutul, nu putem
opera in prezent si nu ne putem gandi la viitor. Fara memorie, nu am putea invata.

Psihologul cognitiv Margaret W. Matlin a descris memoria ca fiind „procesul de retinere a

informatiilor in timp”, iar Saul Sternberg, profesor emerit in psihologie si un pionier in
domeniul psihologiei cognitive, a subliniat ca memoria „este mijlocul prin care ne bazam pe
experientele noastre trecute pentru a folosi acele informatii in prezent.”

Etapele memoriei

Exista 3 stadii importante de procesare a informatiei care sa poata fi retinuta si amintita:

 Codificarea

 Stocarea

 Amintirea
Pentru a forma noi amintiri, informatia trebuie schimbata intr-o forma utilizabila, proces
cunoscut sub numele de codificare. Odata ce informatiile au fost codificate cu succes, acestea
trebuie sa fie stocate in memorie pentru utilizare ulterioara. O mare parte din aceasta memorie
stocata se afla de cele mai multe ori in afara constientizarii noastre, cu exceptia cazului in care
trebuie sa o folosim. Procesul de recuperare ne permite sa aducem amintirile stocate la nivelul
constientului.

Codificarea
Pasul initial in formarea unei memorii se numeste codificare, care este procesul de primire si
inregistrare a informatiilor. Codificarea este necesara pentru a crea reprezentari in memorie
ale informatiilor sau evenimentelor pe care le experimentam. Cand informatia pe care o
percepem senzorial este inregistrata in zonele din creier ale memoriei, trebuie sa fie schimbata
intr-o forma care sa-i permita sa fie stocata. Este asemanator cu schimbarea banilor intr-o alta
moneda atunci cand calatorim dintr-o tara in alta.

Exista trei modalitati principale prin care informatiile pot fi codificate (inregistrate):

 Vizual (cum arata ceva)

  Acustic (cum suna ceva)

 Semantic (ce semnifica ceva)

Cum iti reamintesti un numar de telefon pe care l-ai cautat in agenda telefonica? Daca il poti
vedea, atunci vei utiliza codificarea vizuala, insa daca il spui cu voce tare, vei utiliza
codificarea acustica (prin sunet). Un cuvant care este vazut intr-o carte poate fi stocat daca
este schimbat (codificat) intr-un sunet - citesti cu voce tare - sau daca i se da un sens
(procesare semantica).

Pentru formarea memoriei de scurta durata, codificarea acustica este principalul mecanism.
Memoria de lunga durata se formeaza in special ca urmare a codificarii semantice - prin sens,
insa codificarea vizuala si acustica sunt, de asemenea, importante.

Procesul de codificare depinde de cat de multa atentie acordam unui eveniment sau informatii.
Daca nu acordam prea multa atentie unui eveniment in timp ce acesta are loc pentru ca
suntem distrasi, atunci foarte probabil ca nu ne vom aminti detaliile evenimentului. Atentia
este o componenta necesara pentru codificarea eficienta a evenimentelor sau a informatiilor.

Stocarea/Consolidarea
Urmatorul pas in formarea memoriei este procesul prin care informatiile codificate sunt
consolidate, stabilizate si stocate pentru a facilita recuperarea (amintirea) ulterioara.

Modalitatea in care stocam informatiile afecteaza modul in care ni le putem readuce aminte.
Stocarea se refera la cum, unde, cat de mult si cat timp sunt retinute informatiile inregistrate
in memorie.

Modelul modal de memorie (de stocare) evidentiaza existenta a doua tipuri de memorie:
memoria de scurta durata si memoria de lunga durata. Informatiile codificate sunt mai intai
stocate in memoria pe termen scurt si apoi, daca este necesar, sunt stocate in memoria pe
termen lung. Exista numeroase cercetari cu privire la diferentele dintre memoria pe termen
scurt si memoria pe termen lung.

Procesul de consolidare are loc in decurs de zile pana la saptamani si este supus reorganizarii
atunci cand sunt invatate informatii noi, relevante. Aceasta reorganizare ajuta la stocarea
noilor informatii, insa continua si sa consolideze informatiile asimilate anterior. Cand o
informatie memorata initial a fost consolidata, aceasta poate fi stocata pentru a fi recuperata
ulterior pe termen nelimitat.

Cat de multa informatie poate fi stocata in orice moment?

Majoritatea adultilor pot stoca intre 5-9 (in medie 7) elemente in memoria de scurta durata. In
anul 1956, psihologul George Miller a prezentat aceasta idee si a numit-o „numarul magic 7”.
O persoana are o capacitate limitata de memorizare pe termen scurt de doar 7 (+/- 2) „unitati
de informatie”, existand un numar limitat de informatie care poate fi stocata. O „unitate”
poate fi sub foma de cifre, cuvinte, pozitii de sah sau fetele oamenilor. Totusi, daca reusesti sa
grupezi informatia in categorii, probabil ca iti vei aminti mai mult. Conceptele de fragmentare
si capacitatea limitata a memoriei pe termen scurt au devenit un element de baza al tuturor
teoriilor ulterioare ale memoriei.
Fa urmatorul exercitiu de memorare

Uita-te la lista de cuvinte de mai jos timp de doua minute. Memoreaza cat mai multe cuvinte
poti in aceasta perioada de timp. Apoi, ia o foaie de hartie. Fara sa te uiti la lista, acorda-ti
doua minute pentru a nota cat mai multe cuvinte din lista.

 Cifra 9 A schimba Celula Inel Dorinta

 Priza Lampa Mar Masa A balansa

 Armata Banca Foc A tine Vierme

 Ceas Cal Culoare Bebelus Sabie

 Birou A apuca A gasi Pasare Stanca

Cate cuvinte ai reusit sa-ti amintesti? Acest expercitiu demonstreaza una dintre limitarile
memoriei de scurta durata. Daca esti ca majoritatea oamenilor, ti-ai amintit intre cinci si noua
cuvinte dintre cele enumerate. Daca insa vei folosi ca strategie de memorare formarea de
categorii de elemente, probabil ca iti vei aduce aminte mai multe cuvinte. Exemple de
categorii:

 Cal Pisica Caine Peste Pasare

 Portocaliu Galben Albastru Verde Negru

 Masa Scaun Birou Biblioteca Pat

 Profesor Scoala Elevi Teme pentru acasa

 Mar Banana Kiwi Struguri Mango

Elementele pe care ti le-ai amintit au fost stocate in memoria de scurta durata. In principal,
informatia care este inregistrata acustic este stocata in memoria pe termen scurt si este
pastrata doar prin repetare constanta (repetitie). Trecerea timpului si lipsa de atentie fac ca
informatiile stocate pe termen scurt sa fie uitate. Asta deoarece acest tip de memorie pentru a
stoca informatii dureaza doar 20 - 30 de secunde.

In contrast, capacitatea de a memora pe termen lung este considerata a fi nelimitata - putem

retine o cantitate infinita de informatii pentru perioade lungi de timp, uneori toata viata. In
principal, informatia stocata pe termen lung este codificata semantic - asta inseamna ca este
inregistrat sensul sau intelesul a ceva (un cuvant, o fraza, o imagine, un eveniment, etc), spre
deosebire de inregistrarea sunetului sau imaginii acestuia.

Amintirea
Ultimul pas al memoriei este amintirea (sau rechemarea), care reprezinta amintirea constienta
a informatiilor care au fost codificate si stocate. Amintirea inseamna sa accesezi informatia
stocata pentru a o folosi in prezent. Daca nu ne amintim ceva, poate fi pentru ca nu putem sa
recuperam acea informatie din memorie.
Cand ni se cere sa ne amintim ceva din memorie, diferentele dintre memoria de scurta durata
si memoria de lunga durata devin evidente:

 Memoria de scurta durata - informatia este stocata si reamintita secvential. De exemplu, daca
ti se spune o serie de cuvinte si apoi ti se cere sa-ti amintesti al patrulea cuvant din lista, pentru
a ti-l reaminti vei parcurge seria in ordinea in care ai auzit-o pentru a identifica cel de-al
patrulea cuvant.

 Memoria de lunga durata - informatia este stocata si reamintita prin asociere. De exemplu,
acesta este motivul pentru care iti vei putea reaminti de ce ai urcat la etaj daca te vei intoarce
in camera in care te-ai gandit gandit prima data la asta. Sau iti vei aminti unde ai parcat
masina daca revii la usa prin care ai intrat in mall.

Amintirea este un proces supus erorilor, deoarece reflecta reconstructia memoriei. Depinde
atat de timpul scurs de cand informatia a fost invatata, cat si de cat de puternica este memoria.

Organizarea informatiilor poate ajuta sa ne amintim mai usor. Putem organiza informatiile in
secvente (ca de exemplu, alfabetic, in functie de dimensiune sau succesiunea in timp). De
exemplu, atunci cand mergem la cumparaturi, putem sa facem lista in functie de locul unde
alimentele se gasesc in magazinul respectiv (daca este acelasi magazin). Un alt exemplu, este
cel al unui pacient care tocmai a fost externat si al carui tratament acasa implica luarea
diferitelor pastile in diferite momente ale zilei, schimbarea pansamentului si efectuarea unor
exercitii de recuperare. Daca medicul ii va da instructiunile in ordinea in care trebuie sa fie
efectuate pe parcursul zilei (adica, tinand cont de succesiunea in timp), acest lucru il va ajuta
pe pacient sa si le aminteasca.

Tipuri de memorie
Desi au fost propuse mai multe tipuri diferite de memorie, modelul etapelor memoriei este
adesea folosit pentru a explica structura si functia de baza a memoriei. Propusa initial in anul
1968 de Richard Atkinson, profesor american de psihologie si stiinte cognitive si Richard
Shiffrin, psiholog american si profesor de stiinte cognitive, aceasta teorie contureaza trei etape
separate ale memoriei: memoria senzoriala, memoria de scurta durata si memoria de lunga
durata.

Memoria senzoriala

Memoria senzoriala este cea mai timpurie etapa a memoriei. In aceasta etapa, informatiile
senzoriale din mediu sunt stocate pentru o perioada foarte scurta de timp, in general nu mai
mult de o jumatate de secunda pentru informatiile vizuale si 3 - 4 secunde pentru informatiile
auditive. Doar anumite informatii percepute de memoria senzoriala vor trece in urmatoarea
etapa: memoria pe termen scurt sau memoria de scurta durata.

Memoria de scurta durata

Memoria de scurta durata cunoscuta si sub denumirea de memorie activa sau „de lucru”, este
informatia despre care suntem constienti sau la care ne gandim in prezent. In psihologia
freudiana, referirea la acest tip de memorie reprezinta mintea constienta. Memoria senzoriala
careia ii acordam atentie genereaza informatii in memoria de scurta durata. Desi multe dintre
amintirile noastre pe termen scurt sunt rapid uitate, aceste informatii permit trecerea la etapa
urmatoare: memoria de lunga durata.

3 aspecte cheie ale memoriei de scurta durata:

 Capacitate limitata - pot fi stocate doar aproximativ 7 elemente o data.

 Durata limitata - 20 - 30 de secunde. Stocarea este foarte fragila si informatiile se pot pierde
odata cu distragerea atentiei sau trecerea timpului.

 Codificare - in primul rand acustica, inclusiv traducerea informatiilor vizuale in sunete.

Memoria de lunga durata

Folosind analogia cu un computer, informatiile din memoria de lunga durata ar fi

asemanatoare informatiilor care sunt salvate pe hard disk. Acestea nu sunt pe desktop (similar
memoriei de scurta durata), insa pot fi cautate si extrase atunci cand este nevoie de ele si de
cate ori este nevoie.

Memoria pe termen lung se refera la stocarea continua a informatiilor. Teoretic, capacitatea

memoriei pe termen lung ar putea fi nelimitata, principala constrangere a reamintirii fiind mai
degraba accesibilitatea, decat disponibilitatea. In psihologia freudiana, memoria de lunga
durata este denumita subconstient si inconstient. Unele dintre aceste informatii sunt destul de
usor de reamintit, in timp ce alte amintiri sunt mult mai greu de accesat.

Durata poate fi de cateva minute sau o viata intreaga. Modalitatile de codificare a informatiei
pentru a deveni memorie de lunga durata sunt in principal semantice (sa asociezi un sens) si
vizuale (picturale), insa pot fi si acustice (sunet).

Memoria pe termen lung este de 2 tipuri:

Memoria explicita

Este memoria in care faci un efort constient sa-ti reamintesti:

 Se formeaza in mod deliberat prin repetitie

 Poate fi inregistrata legat de emotii

 Poate fi amintita prin asociatii

Exemple de lucruri care sunt amintite prin memorie explicita:

 Ce ai invatat la scoala

 Numarul tau de telefon

 Cand trebuie sa te intalnesti cu un prieten

 Articolele de pe lista de cumparaturi

 Datele de nastere ale prietenilor si membrilor familiei

  Evenimente importante din viata ta, cum ar fi absolvirea scolii, nunta sau o alta etapa notabila

 Numele si locatiile diferitelor tari pe o harta

Memoria implicita

Este memoria care readuce informatii cand nu incerci intentionat sa sa iti amintesti si fara sa
faci vreun efort de amintire:

 Incepe cu invatarea abilitatilor si stapanirea efectuarii unei sarcini

 Este adesea procedurala si se bazeaza pe intelegerea proceselor pas cu pas necesari pentru a
finaliza o sarcină

 Devine automata prin repetitie in timp

 Poate avea ca rezultat raspunsul in acelasi mod la stimuli similari

 Este adesea dependenta de context si factori declansatori

Exemple de lucruri care sunt amintite prin memorie implicita:

 Sa canti un anumit cantec sau sa-ti amintesti cuvintele unui cantec popular dupa ce ai auzit
primele note

 Sa te speli pe dinti

 Sa te imbraci in hainele de zi cu zi

 Sa mergi pe bicicleta

 Sa conduci masina

 Sa tastezi la calculator

 Sa stii sa folosesti ustensilele de bucatarie

 Sa mergi intr-o zona familiara, cum ar fi in cartierul tau

Urmatorul exercitiu exemplifica cum functioneaza memoria de lunga durata implicita si

explicita. Tasteaza la calculator urmatoarea propozitie fara sa te uiti de fiecarea data la maini:
„Ziua buna de dimineata se cunoaste”. Acum, fara sa te uiti, incearca sa spui cele zece litere
care apar in randul de sus al tastaturii.

Probabil ti-a fost destul de usor sa testezi proverbul de mai sus fara a sa fie nevoie sa te
gandesti in mod constient unde se afla fiecare litera pe tastatura. Aceasta sarcina a necesitat
memoria implicita. Totusi, pentru a-ti aminti ce litere apar in primul rand al tastaturii este
nevoie de memoria explicita. Deoarece cel mai probabil nu ai intentionat vreodata sa retii
ordinea acelor litere, nu vei putea sa le redai cu usurinta.

Uitarea
Uitarea este un eveniment foarte frecvent. Insa de ce uitam informatiile pe care le-am invatat
in trecut? Exista patru explicatii principale:

 Stocarea nu a reusit

 Interferenta (competitia) intre informatii

 Uitarea motivata

 Reamintirea nu a reusit
Cercetarile au aratat ca unul dintre factorii critici care influenteaza uitarea este timpul.
Informatiile sunt adesea uitate rapid, mai ales daca oamenii nu revizuiesc si nu repeta in mod
activ informatiile. Uneori, informatiile se pierd pur si simplu din memorie, iar in alte cazuri
nu au fost niciodata stocate corect inca de la inceput. Uneori, amintirile concureaza intre ele,
ceea ce face dificila amintirea anumitor detalii. In alte cazuri, oamenii incearca in mod activ
sa uite lucruri pe care pur si simplu nu vor sa si le aminteasca.

Cat dureaza memoria

 Unele amintiri dureaza foarte putin, doar o fractiune de secunda si ne permit sa percepem
informatii senzoriale despre mediul din jurul nostru.

 Memoria de scurta durata dureaza aproximativ 20 - 30 de secunde. Aceste amintiri constau in

principal din informatiile asupra carora ne concentram in prezent si la care ne gandim.

 Exista insa amintiri care sunt capabile sa reziste mult mai mult, zile, saptamani, luni sau chiar
zeci de ani. Cele mai multe dintre aceste amintiri pe termen lung se afla in afara constientizarii
noastre imediate, insa le putem aduce in constient atunci cand ne sunt necesare.
Cere ajutorul unui psihoterapeut

Nume Prenume
EmailTelefon

Sunt de acord sa primesc e-mailuri despre noutati si oferte personalizate.

Acord

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de
sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Trimite

Acest site este protejat de reCAPTCHA si se aplica Politica de confidentialitate si Termeni si conditii.

Cum folosim memoria

Pentru a utiliza informatiile care au fost codificate in memorie, mai intai trebuie sa fie
recuperate (reamintite). Exista mai multi factori care pot influenta modul in care sunt
recuperate amintirile, cum ar fi tipul de informatii utilizate si indiciile de reamintire prezente.

Acest proces nu este intotdeauna perfect. Ai simtit vreodata ca ai raspunsul la o intrebare si ca

acel cuvant care „iti sta pe varful limbii” nu poti sa ti-l amintesti? Tot ce poti spune este „Stiu
la ce te referi. Insa nu-mi pot aminti. Stiu ca parca ar incepe cu litera „B”. Se intampla
frecvent atunci cand suntem obositi, insa si alte caracteristici ale memoriei, cum ar fi cat de
bine au fost codificate informatiile si prezenta altor amintiri care interfera cu informatia pe
care vreau sa mi-o amintesc, pot avea, de asemenea, un impact.

Cum este organizata memoria

Capacitatea de a accesa si de a prelua informatii din memoria pe termen lung ne permite sa
folosim efectiv aceste amintiri pentru a lua decizii, a interactiona cu ceilalti si a rezolva
probleme. Dar cum este organizata informatia in memorie?

O modalitate de organizare a memoriei este descrisa sub denumirea de modelul retelei

semantice. Conform acestei teorii, anumiti triggeri (factori declansatori) activeaza amintirile
asociate. O amintire a unui loc anume ar putea activa amintiri despre lucruri asociate, care s-
au petrecut in acea locatie. De exemplu, atunci cand ne aducem aminte de cladirea liceului
unde am invatat, asta poate declansa amintiri despre participarea la ore, profesori sau
socializarea cu colegii.

Cum iti poti imbunatati memoria

Urmatoarele strategii te pot ajuta sa-ti imbunatatesti memoria:

 Noteaza. Actiunea de a scrie cu „creionul pe hartie” ajuta la retinerea informatiei in creier si

poate servi, de asemenea, ca un memento sau referinta mai tarziu.

 Ataseaza o semnificatie (sens). De exemplu, daca asociezi o persoana pe care tocmai ai

intalnit-o cu o alta persoana pe care o cunosti deja, s-ar putea sa poti sa-ti amintesti mai usor
numele acesteia.

 Repeta. Repetarea ajuta memoria sa devina informatie inregistrata dincolo de memoria pe

termen scurt.

 Grupeaza. Informatiile care sunt clasificate sau grupate pe categorii devin mai usor de retinut
si de reamintit.
In plus fata de aceste strategiii, s-a dovedit ca mentinerea sanatatii creierului prin alimentatie,
practicarea de exercitii fizice regulate, mentinerea conexiunilor sociale, controlul stresului si
efectuarea de activitati stimulatoare (cum ar fi cuvinte incrucisate sau sa canti la un
instrument) ajuta la stimularea memoriei.

Memoria si boala Alzheimer

Pe masura ce inaintam in varsta, un anumit grad de pierdere a memoriei, precum si o scadere
usoara a altor functii cognitive, reprezinta un proces normal al imbatranirii. Totusi, exista o
diferenta intre scaderea normala a memoriei si pierderile de memorie asociate cu boala
Alzheimer si alte tulburari asociate.

Afectarea memoriei legata de varsta nu te va impiedica sa ai o viata implinita si productiva.

De exemplu, s-ar putea sa uiti din cand in cand numele unei persoane, dar sa ti-l amintesti mai
tarziu in cursul zilei. S-ar putea sa-ti pierzi ochelarii uneori. Sau poate trebuie sa faci mai des
decat in trecut liste pentru a-ti aminti intalnirile sau sarcinile de zi cu zi. Aceste modificari ale
memoriei sunt in general controlabile si nu iti afecteaza capacitatea de a lucra, de a trai
independent sau de continua sa ai o viata sociala.

Cuvantul „dementa” este un termen umbrela folosit pentru a descrie un set de simptome,
inclusiv afectarea memoriei, a rationamentului, a gandirii, a limbajului si a altor abilitati
cognitive. Dementa incepe de obicei treptat, se agraveaza in timp si afecteaza abilitatile unei
persoane de a munci, relatiile si interactiunea sociala.

Bolile care provoaca degenerarea progresiva a creierului si care determina dementa sunt:

 Boala Alzheimer, cea mai frecventa cauza a dementei (60-80%)

 Dementa vasculara

 Dementa fronto-temporala

 Dementa cu corpi Lewy

Frecvent, pierderea memoriei care perturba viata persoanei respective este unul dintre primele
semne evidente ale dementei. In etapa initiala, pierderea memoriei este usoara, insa, in stadiile
tarzii, pacientii isi pierd capacitatea de a purta o conversatie si de a raspunde la stimulii din
mediu.

Semnele timpurii ale pierderii memoriei sunt:

 Sa repeti aceleasi intrebari

 Sa uiti cuvinte comune cand vorbesti

 Sa inlocuiesti cuvintele - de exemplu, „pat” in loc de „masa”

 Sa indeplinesti o activitate familiara, cum ar fi parcurgerea unei retete, intr-un timp mai lung

 Sa asezi obiectele gresit, in locuri nepotrivite, cum ar fi punerea unui portofel intr-un sertar de
bucatarie

 Sa nu mai stii cum sa te orientezi (sa te pierzi) in timp ce mergi sau conduci intr-o zona
familiara

 Sa ai schimbari de dispozitie sau de comportament fara un motiv aparent

Daca tu sau cineva drag aveti tulburari de memorie, discuta cu medicul. Este important sa fiti
diagnosticati prompt si sa primiti ingrijirea adecvata.

Surse de informatie:
www.verywellmind.com
www.simplypsychology.org
www.mayoclinic.org

Text: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor

Distribuie
FacebookWhatsAppMessengerEmailPartajare
Afla posibilele cauze ale simptomelor tale
Incepe chestionarul
Articole din aceeasi categorie
Procedura Rafaelo si boala hemoroidala
Ecografia musculoscheletală
Cum te adaptezi la lucrul de acasa: sfaturi pentru parinti si copii
Al doilea aspect-cheie pentru a avea viata fericita: Fii in permanenta legatura cu oamenii!
Rolul ecografiei renale la copiii cu infectie de tract urinar febrila
Ce este, de fapt, inteligenta?

Cele mai recente

Metoclopramida: ce este, administrare, recomandari, contraindicatii
Reflexoterapia: ce este, cand se recomanda, contraindicatii
Semintele de chia: proprietati, indicatii, contraindicatii
Legăturile insidioase dintre insomnie și maladia Alzheimer
Influenta stresului asupra nivelului de glicemie
Balonul gastric. Procedură, beneficii și riscuri

Cele mai citite

Cum se manifesta infectia COVID-19: semne, simptome si diferente fata de gripa
Tensiunea arteriala – numerele la care trebuie sa fim atenti
Varicela: semne, simptome, cauze, tratament
Ce simti acum: simptomele ca esti insarcinata
Candidoza (Candida Albicans): ce este, de ce apare, riscuri si tratament
Guta: cauzele aparitiei, cum recunosti simptomele, ce tratament trebuie sa urmezi
021 9268
(apelabil din orice retea nationala, fixa sau mobila)
 Facebook
  Youtube

 LinkedIn

 Instagram
REGINA MARIA
 Istoric
 Valori
 Management
 Internship pentru Asistenti Medicali
 Parteneri
UTILE
 Rezultate analize
 Calculator analize
 Dictionar de afectiuni
 Ghiduri de pregatire
 Calculator BMI
 Termeni si conditii
 GDPR
 Politica de cookies
 Consimtaminte cookies
 Tarife decontate de Casa de Asigurari de Sanatate
CONTACT
 Suport
 Chestionar de satisfactie
 Cariere
 Contact
Footer bottom menu
 Protectia consumatorilor - ANPC

© 2023 - Reteaua Privata de Sanatate REGINA MARIA.

Toate drepturile rezervate.