RESPONSABILITĂŢILE ASISTENTEI MEDICALE

RESPONSABILITATEA DIRECTĂ ŞI DELEGATĂ

SARCINILE ASISTENTEI MEDICALE
DEFINIREA STĂRII DE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ
INGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE (Asistenţa
medicală primară) Principii de bază
PREVENŢIA PRIMARĂ, SECUNDARĂ, TERŢIARĂ
Rolul asistentei medicale în menţinerea stării de
sănătate şi prevenirea îmbolnăvirilor.
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE Modalităţi practice
de realizare a planului de educaţie pentru sănătate
*Responsabilităţile asistentei medicale. Responsabilitatea directă şi delegată

Conform Legii 307 / 2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a

profesiei de moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea OAMMR:
o Art. 16: „În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa trebuie să
respecte demnitatea fiinţei umane.
o Art 17: Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul
profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.”

Responsabilităţile asistentei medicale decurg din atribuţiile sale

 profesionale
 educative
 economice
 de cercetare
 cu caracter etic-deontologic

Pentru îndeplinirea acestora nursa răspunde având în vedere natura lor: independentă,
dependentă, interdependentă, astfel:
a)responsabilitatea directă:
Conform Legii 307 / 2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de
moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea OAMMR:
 „Art. 5. Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt:
o determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor
generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare, conform
normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu OAMMR;
o administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;
o protejarea şi ameliorarea sănătăţii, elaborarea de programe şi desfăşurarea de
activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea
sănătăţii în grupuri considerate cu risc;
 2

o participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori, la pregătirea

teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de
formare continuă;
o desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, în domeniul îngrijirilor generale
de sănătate, de către asistenţii generalişti licenţiaţi; (absolvent de învăţământ
superior medical cu durată de 4 ani)
o pregătirea personalului auxiliar sanitar;
o participarea la protejarea mediului ambiant;
o întocmirea de rapoarte scrise privitoare la activitatea specifică desfăşurată.
 Art. 6. Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt:
o Constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare, în vederea
monitorizării evoluţiei sarcinii normale;
o Prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare, în vederea diagnosticării
timpurii a sarcinii cu risc;
o Asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere, desfăşurarea activităţilor
de educaţie pentru sănătate, iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a
viitorilor părinţi;
o Acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie;
o Administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;
o Îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea
stării intrauterine a fătului, prin mijloace clinice şi tehnice adecvate;
o Asistarea naşterii normale, la domiciliu sau în unităţi sanitare, dacă este vorba de
prezentaţie craniană, efectuând la nevoie epiziotomia, iar în caz de urgenţă,
asistarea naşterii în prezentaţie pelviană;
o Identificarea, la mamă şi la copil, a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită
intervenţia medicului, pe care îl asistă în aceste situaţii;
o Adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun, în absenţa medicului, pentru
extracţia manuală a placentei, urmată, eventual, de control uterin manual;
o Examinarea nou-născutului, pe care îl preia în îngrijire, iniţierea măsurilor care se
impun în caz de nevoie şi practică, dacă este necesar, reanimarea imediată;
o Preluarea în îngrijire a parturientei, monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi
acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-
născutului, pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii;
o Întocmirea rapoartelor scrise privitoare la activitatea desfăşurată;
o Asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială;
o Participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor, precum şi la pregătirea
personalului sanitar auxiliar;
o Desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, de către moaşele licenţiate.
 Art. 7.
o (1) Activităţile prevăzute la art. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii
asistentului medical şi moaşei privind planificarea, organizarea, evaluarea şi
furnizarea serviciilor , în calitate de salariat şi / sau de liber profesionist.
o (2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se
exercită cu responsabilitate, în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care
fac obiectul specialităţii, furnizate în calitate de salariat şi / sau de liber
profesionist.
 Art. 18. Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului
ajutor, indiferent de persoană, loc sau situaţie.”
 3

b)responsabilitatea delegată
 medic → asistent medical
 asistent medical → personal sanitar auxiliar
→ practicant

*Sarcinile asistentei medicale

1.Sarcinile profesionale (sarcina principală = asigurarea condiţiilor optime de îngrijire a

bolnavilor)
Atribuţii în:
 prevenirea îmbolnăvirilor(prevenţia primară)
 vaccinări
 educaţie pentru sănătate; elaborarea de programe
 facilitarea de acţiuni pentru protejarea sănătăţii în grupurile
considerate cu risc
 menţinerea sănătăţii
 controale periodice
 vizite la domiciliu
 registre de evidenţă
 sarcini igienico-sanitare
 participarea la protejarea mediului ambiant
 îngrijiri în caz de îmbolnăvire
 formalităţi legate de internare, externare, transfer
 adnotări în FO
 recoltări de produse biologice şi patologice
 pregătirea bolnavului pt. explorări paraclinice
 determinarea nevoilor de îngrijiri generale, furnizarea îngriji-
rilor generale, tehnici de îngrijire
 aplicarea tratamentelor medicamentoase indicate de medic
 urmărirea pacienţilor şi semnalarea oricărei modificări în starea
acestora şi a efectelor tratamentului
 monitorizarea pacienţilor(continuă sau la intervalele indicate)
 sarcini igienico-sanitare şi dietetice
 ultimele oficii
 ancheta deceselor 1 - 4 ani
 recuperarea pacienţilor
 sarcini educative
 sarcini igienico-dietetice
 gimnastică medicală
 balneo-fizio-kinetoterapie
 susţinerea psihică a pacienţilor pe parcursul tratamentului, recuperării acestora
sau / şi adaptării la sechele şi infirmităţi
 tehnică şi umanizarea tehnicii

2.Sarcinile educative - în relaţie cu:

 pacienţii şi aparţinătorii
 personalul din subordine (asistenta medicală formează personal sanitar auxiliar)
 personalul în formare (asistenţi medicali acreditaţi ca formatori)

3.Sarcinile economice
 4

 gestionarea serviciului
 predare-preluare a serviciului
 evidenţe medicale (instrumentar, materiale moi, aparatură,
medicaţie)
 gestionarea deşeurilor
 evidenţe administrative (lenjerie, regimuri alimentare)
 aprovizionare
 chituri de unică folosinţă şi alte consumabile
 condica de medicaţie
 mijloace fixe
 organizarea timpului
 întocmirea rapoartelor scrise asupra activităţii desfăşurate

4.Sarcinile de cercetare - asistentele medicale licenţiate pot desfăşura activităţi de cercetare în

domeniul îngrijirilor generale de sănătate (în colaborare cu medicul / personalul din alte
compartimente: - administrativ, economic, serviciul plan-personal - / alţi profesionişti: -
psihologi, logopezi, educatori - )

*Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau
a infirmităţii. (Se şterge prin această definiţie limita dintre politica în domeniul sănătăţii şi
ansamblul politicilor bunăstării).
Boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţa fizică,
psihică, o dificultate sau inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

COMPORTAMENTE
BIOLOGIA UMANĂ STARE DE SĂNĂTATE
MEDIUL
INGRIJIRI DE SĂNĂTATE

Problema alocării resurselor unei societăţi pentru a produce servicii de îngrijire a sănătăţii:

SERVICII DE SĂNĂTATE
îngrijiri primare
servicii de spital
medicamente
etc.

ALŢI DETERMINANŢI AI
RESURSE SĂNĂTĂŢII SĂNĂTATE STARE
programe de securitate DE BINE
a veniturilor GENERALĂ
locuri de muncă
nepericuloase
etc.

ALŢI DETERMINANŢI AI
BUNĂSTĂRII
bunuri de consum
transport
apărare
 5

etc.

*Îngrijiri primare de sănătate (ÎPS)

Definiţie = îngrijiri sanitare esenţiale,
 bazate pe metode şi tehnologii practice, pertinente din punct de vedere ştiinţific şi
acceptabile din punct de vedere social;
 accesibile tuturor membrilor comunităţii;
 cu participarea totală a acestora;
 la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării
 în spiritul încrederii în sine şi autodeterminării.
Comunitatea (OMS) = Grup social determinat de bariere geografice şi de valori şi
interese comune; membrii săi colaborează unul cu celălalt, iar în rândul ei se creează norme şi
valori şi se stabilesc instituţii sociale.
ÎPS sunt numite şi îngrijiri de sănătate comunitare (solicită participarea membrilor
comunităţii)
ÎPS:
 sunt o parte integrantă a sistemului de sănătate, pentru care reprezintă funcţia centrală;
 sunt parte integrantă şi a dezvoltării globale sociale şi economice a comunităţii;
 reprezintă primul nivel al contactului dintre indivizi, familie şi comunitate, cu sistemul de
sănătate naţional;
 încearcă să apropie, pe cât posibil, activitatea din domeniul sănătăţii de mediul de viaţă şi
muncă al oamenilor, constituind primul element al unui proces continuu de îngrijire a
sănătăţii.

În cadrul oricărui sistem de îngrijiri de sănătate se deosebesc următoarele nivele:

Nivel terţiar
Supraspecializare

Nivel secundar
Specialităţi

Nivel primar
- MG / MF
Autoîngrijirea: pacientul şi familia (educaţia pentru sănătate)

Conţinutul relativ al asistenţei medicale primare şi al celorlalte niveluri de îngrijire

(White)
Asistenţa Asistenţa Asistenţa
primară secundară terţiară
Problema de sănătate
Rară şi complicată + + ++++
Rară şi specifică ++ ++++ ++
Comună şi nespecifică ++++ ++ +
Locul acordării asistenţei
În comunitate ++++ ++ +
Spital general ++ ++++ +++
Spital specializat 0 ++ ++++
Modalitatea de acces
 6

Direct ++++ +++ 0

Cu trimitere + +++ ++++
Extinderea responsabilităţii
Îngrijire continuă ++++ + +++
Îngrijire periodică + ++++ +
Îngrijire circumstanţială + ++ +++
Sursele de informaţii
Pacientul şi familia ++++ ++ +
Baze de date (epidemiologice) ++++ +++ +
Baze de date (biomedicale) + ++ ++++
Tehnologia necesară
Echipament complex / personal înalt calificat + ++ ++++
Laborator cu dotare obişnuită ++++ ++++ ++
Interes special / Orientare
Prevenţie primară / Ocrotirea sănătăţii ++++ ++ +
Diagnostic precoce / Evitarea complicaţiilor +++ +++ ++
Reabilitare / Îngrijiri paleative ++ ++ ++++
Nevoi de formare
Generale / Largi ++++ ++ +
Complete / Concentrate ++ +++ ++
Înguste / Înalt specializate 0 ++ ++++
0 = necaracteristic; + până la ++++ = caracteristic în creştere

*Principii de bază în asistenţa medicală primară

1.Existenţa unei interrelaţii între nevoi, prestaţia sanitară şi diferitele funcţii medico
sanitare
 studii axate pe nevoile medico-sanitare ale comunităţilor
 asistenţa / îngrijirile sanitare primare (totalitatea asistenţei acordată individului sau
comunităţii cu scopul de a-şi menţine starea de sănătate sau de a se vindeca) ≠
asistenţa / îngrijirile medicale primare (totalitatea asistenţei medicale primare acordată
individului sau comunităţii de către medici sau personal medical înalt calificat)
2.Participarea comunităţii la asistenţa şi îngrijirile de sănătate, implicarea fiecărui
individ în promovarea propriei sănătăţi
= apel la colectivitatea locală, care participă activ la deciziile ce privesc propria sănătate
 este în concordanţă cu modul de viaţă şi cultura societăţii
 nu trebuie impusă din afară
3.Este necesară utilizarea resurselor locale în manieră de eficacitate şi eficienţă
- eficacitate = să fie în măsură să
 promoveze sănătatea
 evite sau vindece boli
 îşi atingă scopul propus
- eficienţă = să evite risipirea de resurse în realizarea scopului propus
 comunitatea să-şi permită acest tip de îngrijire
4.Integrarea şi intersectorialitatea asistenţei medicale primare: integrarea se face prin
servicii sociale şi ONG-uri; cuprinde activităţi ce se ocupă de nutriţie, educaţie, condiţii de
locuit, apă potabilă, etc.
- asistenţa medicală primară = prima linie în sistemul sanitar (la suprafaţă)
 7

 în interiorul comunităţii- creează un sistem integrat de asistenţă sanitară (promovarea

sănătăţii, prevenţia bolilor, servicii de diagnostic, curative, de readaptare şi îngrijire
postcură)
- asistenţa medicală primară = element al dezvoltării generale a societăţii
 are legături strânse cu celelalte sectoare ale vieţii sociale şi economice
5.Distribuţia echitabilă: serviciile de sănătate să fie în mod egal accesibile în mediul
urban / rural, pentru bogaţi / săraci.
6.Concentrarea asupra activităţilor de prevenţie (rol important al medicului de familie
şi asistentei medicale din comunitate)

→Un sistem de sănătate bazat pe asistenţa sanitară primară trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii (după Mary Rocalis Holensteiner):
 acces la toate serviciile
 servicii social şi cultural acceptate
 integrare funcţională cu nivelele tehnice cele mai ridicate din cadrul sistemului sanitar
 cel mai bun raport cost-eficacitate
 colaborare intersectorială
 participarea comunităţii la organizarea, gestiunea şi evaluarea serviciilor de sănătate la
toate nivelele

În cadrul ÎPS - NURSINGUL = rol central, făcând legătura între îngrijirile sanitare
primare şi asistenţa medicală primară
 poate sigura şi rezolva, prin tehnicile specifice, imediat şi nemijlocit, cele mai multe
din nevoile indivizilor şi comunităţii (fizice, psihice, de natură socială)
În conceptul modern de nursing (= îngrijire complexă în funcţie de necesităţile
oamenilor), cei ce practică nursing pot fi medici, infirmiere, asistente, alte profesii. În cadrul
nursingului comunitar toţi aplică principiile nursingului unde şi când e nevoie, fără a ţine cont
de pregătirea profesională de bază (deşi de obicei se referă la asistenta de comunitate).

Componente de bază ale ÎPS:

1. educaţia pentru sănătate, prevenirea şi controlul bolilor
2. promovarea unei alimentaţii corecte
3. asigurarea cu apă potabilă, în cantitate adecvată şi o sanitaţie de bază
4. îngrijirea mamei şi a copilului, inclusiv planificarea familială
5. imunizarea împotriva bolilor infecţioase majore
6. prevenirea şi controlul bolilor endemice cu caracter zonal
7. tratamentul adecvat al bolilor curente şi vătămărilor
8. asigurarea cu medicamente esenţiale

Legea 100 privind asistenţa de sănătate publică

„Cap. I Dispoziţii generale
Art. 1:
(1) Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţi care se adresează comunităţii sau
individului în vederea protecţiei comunitare, cu scopul păstrării şi promovării stării de
sănătate a populaţiei.
(2) Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată din bugetul de stat,
bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate sau din contribuţiile directe ale
beneficiarilor, după caz, potrivit legii.
 8

(3) Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţile care se desfăşoară în scopul

prevenirii îmbolnăvirilor, promovării şi asigurării sănătăţii populaţiei, precum şi al controlului
aplicării normelor de igienă, antiepidemice, şi de sănătate publică.
(4) Asistenţa de sănătate publică este asigurată de Ministerul Sănătăţii prin unităţi
specializate proprii sau private, conform legii.
Art. 2: Asistenţa medicală curativă se asigură în cadrul unui sistem de asigurări sociale
de sănătate, potrivit legii, după cum urmează:
a)asistenţa medicală primară, prin cabinete medicale de stat sau private;
b)asistenţa medicală de specialitate, prin cabinete medicale, spitale, centre de
diagnostic şi tratament, centre de sănătate sau alte unităţi de profil, de stat sau private.
Art. 3: Activitatea de recuperare medicală se organizează la toate nivelurile de
acordare a asistenţei medicale, precum şi prin instituţii specializate.
Art. 4: Asistenţa medicală de urgenţă se asigură la toate nivelurile de asistenţă
medicală, precum şi prin unităţi destinate acestui scop.
Art. 5: Unităţile de asistenţă socială în care se acordă asistenţa medicală sunt: creşele,
leagănele de copii şi căminele-spital.
Art. 6: Asistenţa medicală de hemotransfuziologie sau alte servicii şi prestaţii
autorizate se asigură prin unităţi specializate în acest scop.
[...]
Cap. II Autorităţile din domeniul asistenţei de sănătate publică
Art. 8: Ministerul Sănătăţii[...]
Art. 9: Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti[...]
Art. 10: (1) Institutele de sănătate publică din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi
Timişoara, precum şi Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate[...]
Art. 11:Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară[...]”

*Prevenţia primară, secundară şi terţiară Rolul asistentei medicale în menţinerea stării de

sănătate şi prevenirea îmbolnăvirilor
IPS favorizează îngrijiri complete
 promovarea sănătăţii
 prevenirea îmbolnăvirilor
 îngrijiri curative şi asistenţa medicală a urgenţelor
 recuperare

→IPS acoperă 3 niveluri de intervenţie - îngrijiri de prevenire

 primară
 secundară
 terţiară
+îngrijiri de nivel 4 = hospice

1. Prevenţia primară
= promovarea sănătăţii + prevenirea îmbolnăvirilor
Intervenţia asistentei
 educaţia sanitară = educaţia pentru sănătate (regim de viaţă, alimentar,
contracepţie,etc.)
 prevenţia specifică (vaccinări)
 elaborarea de programe
 facilitarea de acţiuni pentru protejarea sănătăţii în grupurile considerate cu risc
 participarea la protejarea mediului ambiant
 9

2. Prevenţia secundară
= intervenţii curative, pentru restabilirea sănătăţii
prevenirea agravării bolilor.
complicaţiilor
Intervenţia asistentei = descoperirea problemelor la timp
 vizite la domiciliu, controale periodice
 anchete epidemiologice
 diagnostic după colecţia de date (registre de evidenţă)
 intervenţii de nursing în tratamentul bolii
 administrarea tratamentului prescris
 sarcini igienico-sanitare şi dietetice
 urmărirea pacienţilor şi semnalarea oricărei modificări în starea acestora, precum şi
semnalarea efectelor tratamentului
3. Prevenţia terţiară
= recuperarea
Intervenţia asistentei
 recuperarea psihică
 recuperarea fizică a pacientului
 educaţia pt. adaptarea la deficienţele cauzate de problema de sănătate

*Educaţia pentru sănătate. Modalităţi practice de realizare a planului de educaţie pt.

sănătate
Educaţia pentru sănătate = rol major şi autonom al practicii de nursing
Educaţia pentru sănătate = una din principalele responsabilităţi ale asistentei medicale
Educaţia pentru sănătate = asigură realizarea profilaxiei primare, secundare şi terţiare
a îmbolnăvirilor

Dreptul la o mai bună informare = drept universal

Categorii de persoane care necesită o mai bună educaţie pentru sănătate:
o Populaţia din zonele endemice pentru anumite îmbolnăviri
o Grupurile etnice defavorizate
o Grupurile socioprofesionale defavorizate
o Copiii de vârstă şcolară
o Vârstnicii, etc.
Programe educaţionale speciale:
o Programe educaţionale pentru viitorii părinţi
o Programe educaţionale pentru părinţii cu copii cu boală Down
o Programe educaţionale pentru diabetici
o Programe educaţionale pentru obezi
o Programe educaţionale pentru abandonarea fumatului, etc.
Asistentele medicale au un rol major în conceperea, organizarea şi realizarea acestor
programe educaţionale, guvernamentale / nonguvernamentale, în sistem de stat / privat.

Scopul = a oferi indivizilor posibilitatea de a atinge singuri sau a ajuta alţi membri ai
familiei să atingă potenţialul maxim de sănătate.
Tehnici de învăţare:
o Prelegeri urmate de discuţii
o Discuţii pe un subiect stabilit anterior, după parcurgerea individuală a unui
material de studiu
 10

o Materiale informative
o Grupuri de studiu
o Demonstraţii practice
Condiţii:
o Asistentă medicală cu experienţă didactică
o Condiţii optime de mediu
o Orar convenabil
o Includerea, la nevoie, în program şi a aparţinătorilor
Recomandări:
o În ceea ce priveşte stilul de viaţă
o În ceea ce priveşte regimul de efort fizic
o În ceea ce priveşte dieta
o Măsuri specifice de igienă
o Învăţarea simptomelor şi semnelor de boală, autoevaluare
o Respectarea orarului tratamentului medicamentos
o Respectarea programului controalelor periodice
o Participarea la programe terapeutice

Important!: COMPLIANŢA LA MĂSURILE TERAPEUTICE?

Cauzele lipsei de complianţă la măsurile terapeutice şi de îngrijire:
o Vârsta, sexul, rasa, statutul socioeconomic
o Educaţia, deficite de învăţare sau memorie
o Deficite senzoriale multiple
o Severitatea bolii, gradul de confort oferit de terapie, dificultăţi în schimbarea
stilului de viaţă
o Polipragmazie, automedicaţie
o Complexitatea recomandărilor, efecte secundare neplăcute
o Atitudinea faţă de personalul medical, acceptarea/negarea bolii
o Credinţe religioase
o Costurile economice
Rolul asistentei: identificarea unor motivaţii individuale!