http://www.esanatos.

com/ghid-medical/asistenta-medicala/Pregatirea-preoperatorie-
si-in63485.php

Trăim într-o lume în continuă schimbare.

Pentru societatea de astăzi, multe din problemele individului tind să devină din ce în ce
mai mult, probleme ale societăţii. Efectele extinse ale transformărilor care au loc în dinamica
socială determină această schimbare de atitudine. În acelaşi timp, problemele majore ale
societăţii se înscriu ca factori modelatori ai personalităţii individului.
Respectarea individualităţii se conturează tot mai mult ca şi regulă esenţială a unei
societăţi civilizate.
În acest context, procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil la
cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, menţinându-şi nealterat obiectivul principal,
obţinerea unei mai bune stări de sănătate pentru individ, familie, comunitate.
Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a devenit
mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea ,,de a
diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului faţă de o
problemă de sănătate actuală sau potenţială’’.
În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist
doar ca un individ ce suferă de o anumită boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu
necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale. Aceste necesităţi
interrelaţionează, sunt interdependente, de egală importanţă şi reprezintă fundamentul
intervenţiilor asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii,
manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al
protagoniştilor implicaţi şi de specificul situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.
Activitatea asistentului medical vizează aprecierea cât mai corectă a stării de sănătate a
pacientului în vederea identificării problemelor actuale sau potenţiale. Examinarea unui caz
este necesar să se desfăşoare după un sistem precis de interogare şi examinare, însuşit cât mai
exact astfel încât să ne asigurăm că nu au fost omise date importante. Obişnuinţa câştigată
trebuie cultivată şi perfecţionată printr-o practică continuă la patul bolnavului.
Prin anamneză (ascultaţia, interogatoriul, chestionarul) şi prin examen obiectiv,
asistentul medical va identifica acuzele subiective (simptomele) confruntându-le cu
modificările obiective (semnele) pentru a putea recunoaşte boala.
 Diagnosticul de nursing apreciază pe baza unui raţionament clinic răspunsul
individului, familiei, comunităţii faţă de o problemă de sănătate actuală sau potenţială, sau faţă
de o modificare fiziologică a vieţii (adolescenţă, îmbătrânire).
Diagnosticul de nursing sintetizează datele obiective şi subiective legate de pacient şi
situaţia concretă în care acesta se află, permiţând elaborarea unui plan de îngrijiri şi stabilirea
unor obiective clare. Importantă este identificarea factorilor de risc şi a factorilor asociaţi.
În abordarea unui pacient cu suferinţă pulmonară este importantă stabilirea
principalelor disfuncţii şi manifestări clinice. De regulă este vorba despre: dispnee, durere,
expectoraţie, hemoptizie, tuse, oboseală şi astenie.
Pentru a identifica motivul principal al prezentării este important să se stabilească când
au început problemele de sănătate, de cât timp durează şi dacă sau agravat progresiv. Se vor
identifica potenţiali factori favorizanţi ai unei suferinţe pulmonare: fumatul, antecedente
personale sau heredo –colaterale de suferinţă pulmonară, condiţii de viaţă şi muncă particulare,
expunere la alergeni sau factori poluanţi.
Din punct de vedere al pacientului de nursing este extrem de important să fie identificați
factorii psihosociali ce definesc stilul de viaţă al pacientului, şi anume: statutul social, relaţiile
de familie, starea de anxietate.
Este important să se identifice tipul de reacţii al pacientului faţă de problema de sănătate
(anxietate, furie, ostilitate sau izolare, negare, necooperare) dar şi să fie apreciat suportul
familiei, prietenilor şi comunităţii.
3.1. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGAȚIE
Toracocenteza şi biopsia pleurală
Toracocenteza (aspirarea de lichid sau aer din spaţiul pleural) se poate realiza în scop
diagnostic sau terapeutic pentru:
1. îndepărtarea de lichid sau aer din spaţiul pleural
2. aspirarea de lichid pleural în scop diagnostic
3. biopsia pleurală
4. administrarea de medicamente în spaţiul pleural
Intervenţiile asistentei medicale sunt:
1. Efectuarea unei radiografii toracice înaintea executării tehnicii în vederea stabilirii
locului optim de puncţie pleurală
2. Identificarea pacienţilor alergici la anestezicul local ce urmează a fi folosit
3. Administrarea sedativelor conform prescripţiilor medicului
 4. explică pacientului modul în care se va desfăşura tehnica şi mai ales modul în care
el poate participa pentru o mai bună desfăşurare a acesteia: să nu se mişte, să nu tuşească decât
la cerere
5. Să respecte condiţiile de asepsie necesare desfăşurării tehnicii
6. Să trimită la laborator, dacă i se cere, o probă din lichidul evacuat, în vederea
examenelor biochimice şi bacteriologice şi citologice
7. Supravegherea atentă a pacientului după efectuarea tehnicii, urmărind în special
simetria mişcărilor respiratorii, disconfortul toracic, tusea iritativă, semne ale unor posibile
complicaţii.

PUNCŢIA PLEURALĂ
Locul puncţiei se alege după situaţia şi cantitatea de lichid pleural,
- dacă lichidul este în stare liberă, puncţia se face în spaţiulVII- VIII intercostal pe linia
axilară posterioară.
- dacă lichidul este inchistat, puncţia se face în plină matitate, zonă stabilită prin examen
clinic.
- puncţia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul
puncţiei.
Poziţia pacientului: în poziţie şezândă pe marginea patului, cu mâinile de partea bolnavă
ridicată deasupra capului. Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea
sănătoasă.
Puncţia se face de către medic, ajutat de asistente medicale.
Asistenta medicală:
- pregăteşte radiografia pacientului, îşi spală miinile, le dezinfectează, administrează o
fiolă de atropină cu 30 min. înaintea puncţiei.
- dezbracă toracele pecientului
- pregăteşte locul puncţiei, dezinfecţie tip II
- serveşte seringa cu anestezic
- serveşte acul de puncţie adaptat la seringă
- dezinfectează locul puncţiei
- preia seringa cu lichid şi il introduce in eprubete
- serveşte aparatul aspirator
- serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei
- dezinfectează locul şi îl comprimă cu un tampon steril
- aplică pansament uscat
- ajută pacientulsă se aşeze în pat
- ulterior îngrijește şi supraveghează pacientul
Rolul asistentei medicale în drenajul pleural
 Drenajul pleural este un procedeu chirurgical terapeutic, important și indispensabil în
chirurgia toracelui. Este efectuat de medicul chirurg, prin toracostomie. Toracostomia
reprezintă intervenția chirugicală la nivelul peretelui cuștii toracice prin care se introduc tuburi
de dren, cu scopul de evacuare a colecțiilor aeriene, lichidiene, purulente sau mixte.
Rolul asistentei medicale:
- pregătește materialele necesare
- pregătește bolnavul psihic si fizic
- servește medicul și supraveghează pacientul în timpul tehnicii și după
- supraveghează funcțiile vitale, menține bolnavul în poziție
- administrează medicamentele indicate sau le pregătește în cazul în care le cere medicul
- transportă bolnavul la radiologie pentru verificarea drenajului prin examen radiologic,
dacă medicul o cere.
Îngrijirea pacientului:
- se așează în pozitie antalgică(semișezând)
- se supraveghează funcțiile vitale, se urmărește apariția tusei, durerea, tahicardia, HTA,
transpirație
- se face radiografie de control pentru verificare poziției drenului.Supravegherea
drenajului se face continuu prin verificarea presiunii, a borcanului colector de secreții
- se măsoară cantitatea secrețiilor eliminate pe ore (va fi marcată cu benzi de leucoplast
lipite pe borcan, pe care se notează data și ora)
- când nivelul lichidului ajunge la tubul scurt se schimbă bateria de aspirație sau numai
borcanul de aspirație, după clamparea tubului de dren
- se respectă regulile de asepsie
- în caz de obstruare a tubului de dren, se schimbă cu altul steril
- mobilizarea bolnavului trebuie facută sub supravegherea asistentei medicale
- suprimarea drenului este precedată de pensarea lui timp de 24 ore și control radiologic
- orificiul se suturează și pansează steril
Reorganizarea locului de munca:
- se spală instrumentarul folosit
- se așează în ordine materialele reutilizabile
- se notează drenajul în FO
Supravegherea pacienţilor spitalizaţi de către asistenta medicală
- urmăreşte: TA, pulsul, respiraţia, tegumentele pacientului, temperature, expectoraţia,
diureza, transpiraţia.
- notează parametrii pe foaia de observaţie a pacientului, ajută la hrănirea şi hidratarea
pacientului: alimentaţia cu lingurița.
- va schimba poziţia bolnavului periodic
- practică tapotaj toracic, aeriseşte salonul
Rolul asistentei medicale în examenul radiologic
Pregătirea fizică pacientului
- se dezbracă complet regiunea toracică ; se îndepărtează obiectele radioopace
 - se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte
- când poziţia verticală este contraindicată, se aşează pacientul în poziţie şezând sau în
decubit;
- în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic.
După examen pacientul va fi ajutat să se îmbrace. După terminarea examenului
radiologic, va fi condus la pat; Asistenta medical va nota în foaia de observaţie examenul
radiologic efectuat, data.
Rolul asistentei medicale în examenul computer tomografic toracic (C.T.)

Metoda de examinare prin CT este complet atraumatică pentru pacient. Cantitatea de

radiaţie X folosită este permanent optimizată de aparat pentru a obţine maxim de informaţie cu
expunerea minimă a pacientului.
Pe întreaga perioadă de examinare, medicul specialist şi asistenta medicală vor
supraveghea pacientul.
Rolul asistentei:
- pregătește bolnavul psihic și obține consimțământul
- materiale necesare: substanță de contrast, seringă, ac, alcool, tampon, garou, manuși,
taviță renală.
- administrează substanța de contrast IV
- servește medicul
- supraveghează pacientul
Pregătirea pacientului:
- pacientul nu mănâncă în dimineața investigației
- asistenta medicală ajută la dezbracarea și asezare în poziție corespunzătoare a
pacientului
- asistenta medicală însoțește pacientul dupa tehnică la salon
Pentru anumite tipuri de examinări CT este necesară pregătirea pacientului înainte de
procedură, prin administrarea orală de substanţă de contrast şi/sau injectarea intravenoasă a
unei substanţe de contrast în cea de-a doua parte a examinării, care va facilita diagnosticul
corect şi complet al afecţiunilor investigate. Instrucţiunile specifice fiecărui tip de examinare
CT vor fi comunicate de asistenta medicală fiecărui pacient în parte, ţinând cont de
specificitatea investigaţiei şi tipul afecţiunii examinate. Pentru unele investigaţii CT, pacientul
va trebui să efectueze un set de analize de laborator, anterior examinării.
RECOLTAREA UNOR PRODUSE BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE
Recoltarea sângelui se efectuează prin puncţie venoasă, dimineaţa, bolnavul fiind "a
jeune". Pentru hemoleucogramă , se înţeapă pulpa degetului
Asistenta medicală îi aduce la cunoștință pacientului tehnica.
Asistenta medicală anunţă bolnavul asupra:
- momentului/locului recoltării
 - dietei precedente
- tratamentului medicamentos care influentează determinarea
- toaletei premergătoare anumitor recoltări
Pacientului i se explică procedura la care va fi supus şi se obţine întreaga lui complianţă.
Recoltarea probelor se face cu pacientul în condiţii bazale, înaintea oricărei proceduri
diagnostice sau terapeutice.
Asistenta medicală se asigură că pacientul stă într-o poziţie comodă (în poziţie şezândă
sau în decubit dorsal) și verifică cu mare atenţie ca toate datele demografice ale pacientului să
fie corect scrise pe formularul cu care este însoţit acesta la punctul de recoltare a sîngelui şi
etichetaţi corect recipientul de recoltare.
Testele spirometrice
Spirometria se efectuează optim cu pacientul şezând. Asistenta medicală va calma
anxietatea pacientului legată de executarea corectă a testului. Explicarea cu răbdare a tehnicii,
acompaniate eventual de o demonstraţie este folositoare. Pacientul ar trebui:
- să respire complet
- să lipească bine buzele în jurul piesei bucale
- să expire „atât de puternic şi atât de rapid, încât să-şi simtă plămânii complet goliţi de
aer”
- să respire din nou relaxat
Expirul trebuie să continue până când nu mai există aer de respirat, ceea ce, în cazurile
severe de BPOC poate dura 15 secunde sau mai mult.
Hemoleucograma:
- se inţeapă pulpa degetului:
- eritrocite- 4,5-5,5 mil./mm3 – bărbaţi, 4,2- 4,8 mil./mm3- femei
- reticulocite: 10-15%
- hemoglobină 15 ± 2 g/100ml- bărbaţi, 13 ± 1 g/100ml- femei
- leucocite 4200-8000/ mm cub din care:
- polinucleare neutrofile nesegmentate: 0-5 %

DRENAJUL PLEURAL

Definitie:
-
Materiale necesare:
-trusa de inetrventie chirurgicala(bisturiu, lama de bisturiu, foarfec, 2 pense Kocher, fir pentru
sutura la piele, ace)
-trocar cu mandren sau trocar toracic
-dren plural cu sectiunea”dreapta” perpendicular pe lungimea tubului, cu orificii laterale pe
ambele fete, cu dimensiuni mai mici decat diametrul tubului.
-casoleta cu tampoane si comprese sterile, cimpuri sterile.
-seringi si ace sterile
-xilina 2%
-solutie antiseptica-betadine
-sursa de aspiratie-pompa de vid actionata prin
motor electric , sau aspirator montat la statia centrala pentru fiecare pat
-manusi sterile
-racord steril pentru fixarea drenului la borcan
-eprubete sterile pentru prelevari bacteriologice si citologice

Trusa de aspiratie este formata din 3 borcane si tuburi de legatura dintre ele, care au ca scop:
1.Primul borcan este borcanul colector de secretii de la bolnav, prevazut cu 2 tuburi de sticla
ce trec prin dop si solutie sterila de ser fiziologic.
2.Al doilea borcan regleaza presiunea prin intermediul a 3 tuburi de sticla care trec prin dop(2
tuburi laterale sunt mai scurte care fac legatura unul cu borcanul colector, celalalt cu borcanul
de siguranta, tubul central este lung, prevazut cu supapa ce poate fi inchisa sau deschisa, ajunge
pina la 2cm de fundul borcanului in care este solutie dezinfectanta)
3.Borcanul al treilea este de siguranta, legat la sursa de aspiratie, este gol pentru a suplini
borcanul de drenaj cand acesta se umple.
Pe borcanul de drenaj se lipeste o banda de leucoplast semn care marcheaza nivelul lichidului
eliminat in ziua respectiva.

Etape:
Pregatirea materialelor
Pregatirea psihica
Pregatirea fizica:
- se recolteaza singe pentru TS,TC, gr.sangvin si Rh.
- Se pregateste FO cu rezultatele investigatiilor trecute
- Se face radiografie pulmonara
- Se adm medicatia prescrisa de medic(atropina IM)
- Preg locului: se spala, se barbiereste zona, se dezinf tegumentul cu alcool iodat
- Se aseaza bolnavul in decubit lateral,pe pertea sanatoasa, pentru toracostomia de
evacuare a revarsatului pleural
- Pozitia decubit dorsal se foloseste in drenajul bilateral sau cind drenul este plasat
anterior
ASPIRAŢIA MANUALĂ PE AC
DRENAJUL PLEURAL
Evaluarea preoperatorie
a. Evaluarea statusului pulmonar
b. Evaluarea statusului cardiac
c. Evaluarea riscului anestezic
d. Pregătirea psihologică a pacientului
e. Consimţământul informat al pacientului
4.5.3 Anestezia
Examenul radiologic
Examenul computer tomografic toracic (C.T.)
Ecografia pleurală
1. Măsurarea gazelor sanguine
1.1 Gazometria arterială
2. Determinarea schimburilor gazoase
.Hemoleucograma
Dozarea de alfa 1-antitripsină
Determinări imunologice pentru tuberculoză
Testele spirometrice
Capacitatea reziduală funcţională
Electrocardiograma
Fibrobronhoscopia
intradermoreacţia la tuberculină
examenul sputei Examenul sputei (expectorate spontan sau recoltate prin aspiraţie
bronşică, pe sondă intratraheală sau prin fibrobronhoscopie) permite identificarea
microorganismelor responsabile de infecţiile bronşice.
75
Recoltarea sputei se face matinal, in poziţie şezandă, după hidratare
corespunzătoare şi 2-3 respiraţii profunde, urmate de efort de tuse. Pentru
culturile din spută pacientul expectorează intr-un recipient steril.
Inspecţia macroscopică a aspectului sputei consemnează culoarea
acesteia, consistenţa şi prezenţa produselor patologice (sange, puroi, mucus,
paraziţi).
Examinarea de laborator a sputei presupune examen citologic şi bacteriologic.