George A.

Miller este preocupat de “magicul nr sapte plus sau minus doi” si de faptul ca
acest nr l-a urmarit si l-a asaltat timp de 7 ani, ceea ce il face sa se intrebe daca este ceva
ciudat cu nr sau daca sufera de iluzii de persecutie. Miller, un psiholog American, nu se
refera la un singur experiment, ci la o sinteza a multor experimente, atat ale sale cat si ale
altor cercetatori. El este comsiderat a fi atat de important in domeniu, incat teoria sa este
inclusa in discutii si dezbateri actuale. Miller a fost imoresionat de teoria mamtematica a
comunicarii a lui Shannon si a extins-o asupra cercetarii sale asupra perceptiei vorbirii sim ai
tarziu asupra memoriei.Teoria informatiei, o tehnica matematica, adduce lalolalta date
destul de diferite si le rezuma intr-o singura unitate de masura.
Autorul ilustreaza acest concept prin intermediul unui exemplu in care trebuie ghicit un nr
intr-un interval dat, folosind doar intrebari cu raspuns da sau nu. Problema necesita 3 biti de
informatie pt a fi rezolvata, ceea ce inseamna ca sunt necesare 3 intrebari binare pt a gasi
raspunsul corect. De asemenea, se subliniaza ca informatia poate fi pierduta.
Miller prezinta rezultatele unor experimente care incearca sa determine cata informatie
poate fi transmisa prin identificarea unui nr de tonuri. Participantii la experiment au fost
rugate sa identifice diferite tonuri si sa le atribuie cate un nr. Rezultatele au aratat ca nr de
tonuri care poate fi identificat fara eroare este undeva in jur de 6, ceea ce corespunde unei
transmiteri a informatiei de aproximativ 2,5 biti. Miller subliniaza ca exista exceptii
remarcabile, dar in general acesta este nivelul de performanta a oamenilor in a distinge
intre tonuri. Se ajunge la concluzia ca, chiar daca poti distinge intre tonuri in grupuri
separate, combinarea acestor grupuri poate duce la confuzie, Existand aceasta limita a
capacitatii umane de a percepe si distinge diferite atribute senzoriale, cum ar fi inaltimea
tonului, intensitatea, concentratia de sare, marimea obiectelor, culorile, luminozitatea si
vibratiile pielii. Se mentioneaza ca exista o limita pentru fiecare atribut sensorial, exprimata
in biti, care limiteaza nr de variatii care pot fi percepute si distinse fara eroare. De
asemenea, se remarca ca, capacitatea de distinge 2 dimensiuni senzoriale in acelasi timp
este limitata si poate duce la scaderea acuratetii. Miller mai mentioneaza judecata
perceptuala a “cat de multe” si capacitatea de a Numara punctele de pe un ecran. El discuta
despre modul in care nr de puncta sau elemente dintr-o prezentare influenteaza capacitatea
unei personae de a procesa informatii si de a face judecati. In cazul prezentarilor cu pana la
5 puncte, erorile sunt rare si timpul necesar pt a face o judecata nu variaza. Cu toate acestea
, odata ce nr de puncta depaseste 6, capacitatea de a procesa informatiile scade si erorile
devin mai frecvente, iar judecatile necesita mai mult timp. Acest lucru se datoreaza faptului
ca procesul de numarare cere timp si effort suplimentar, cee ace limiteaza campul de
atentie sau de memorie al unei persoane. In general, se considera ca nr magic este 7, plus
sau minus doi, cand vine vorba de capacitatea noastra de a procesa infromatiile si de ane
aminti lucruri.
Miller mai discuta si despre studiul memoriei immediate si despre limita de aproximativ 7
itemi, cunoscuta sub numele de “ nr magic 7, plus sau minus 2”. Autorul sugereaza sa se
creeze liste de numere sau cuvinte minosilabice sau trisilabice pt a evalua memoria imediata
a participantilor si observa ca acestia isi amintesc in mod corect intre 4 si 5 elemente si fac
din ce In ce mai multe erori pe masura ce lungimea listei creste. De asemenea , se sugereaza
ca limita se aplica fragmentelor de informatie, precum cuvintelor de 3 silabe, si nu
elementelor componente. Miller discuta despre limita de aproximativ 7 itemi pe care
oamenii o pot gestiona in minte si cum aceasta limita se aplica stimulilor din diferite
modalitati senzoriale. Pentru a depsai aceasta limita , oamenii folosesc procesul de
fragmentare, adica transformarea informatiilor in fragmente mai mari, cee ace lelpermite sa
retina mai multe informatii in acelasi timp. Cu toate acestea , procesul de fragmentare
necesita un apparat de recunoastere a tiparelor si de memorie semantica, care poate
recunoaste cuvinte si transforma secvente de cuvinte mai lungi in fraze familiar pt a fi
memorate ca unitati singular. Limita de aproximativ 7 itemi este considerate a fi o limita
stricta, similara cu o limita de afisare a iconitelor pe un monitor mic, care poate impiedica
accesul la alte informatii.Miller subliniaza faptul ca memoria noastra este imensa, dae
accesul nostru la aceasta memorie este limitat de capacitatile cognitive.Pt a cauta informatii
efficient in memoria noastra, trebuie sa utilizam euristici si reguli de cautare, cee ace poate
duce la greseli.
In cele din urma, autorul se refera la nr 7 si la legaturile sale cu diverse concept si
concluzioneaza ca acest nr poate fi o coincidenta pitagoreica.