Valoarea morfologică (clasa morfologică) reprezintă partea de vorbire a

cuvântului respectiv.
În limba română există 10 părți de vorbire, pe care le clasificăm în funcție
de flexibilitatea lor.
➤ Părți de vorbire flexibile (își pot schimba forma în funcție de număr,
gen, persoană, caz)
1. Substantivul = denumește lucruri, fenomene ale naturii, stări, ființe,
sentimente, noțiuni, entități etc.
ex: înghețată, Mihnea, Valea Jiului, întreprindere, RoMarta, floricică
2. Adjectivul = arată însușirea, caracteristica unui substantiv
ex: înțelegător, inteligent, veselă, kaki, violet, hazlie
3. Pronumele = principalul înlocuitor al unui substantiv
ex: el/ea, ai mei, acela, același, altcineva, care, însumi, -și, -l, -o
4. Numeralul = arată ordinea prin numărare a obiectelor sau numărul lor
ex. trei, al douăzecilea, amândoi, câte șapte, înmiit
5. Verbul = arată starea, acțiunea, existența
ex. am desenat, făcând, știam, alergaserăți
6. Articolul = arată pe lângă un substantiv în ce măsură acesta îi este
cunoscut vorbitorului
ex. al, ale, -l, un, o, -a
➤Părți de vorbire neflexibile (nu își schimbă forma, nu au persoană,
număr, gen)
7. Adverbul = arată o caracteristică/maniera/locul/timpul acțiunii
ex. alaltăieri, acolo, altundeva, unde, când, cum, repede, iute
8. Prepoziția = leagă un cuvânt de un complement, un atribut sau un
nume predicativ
ex. pe, la, de pe, către, spre, în, peste
9. Conjuncția = leagă la nivel de propoziție două părți de vorbire de
același fel și la nivel de frază două propoziții de același fel sau diferite
ex. dar, și, ori, ba, căci, că, să, ca...să
10. Interjecția = exprimă un sentiment, o reacție, o senzație sau un sunet
din natură
ex: pleosc!, poc!, miau, ham-ham, mac-mac