NURSING CLINIC SI COMUNITAR

Alegeţi răspunsul corect la fiecare dintre următoarele întrebări:

1. Câte tipuri de diagnostice de îngrijire există?

A. Două tipuri;
B. Trei tipuri;
C. Patru tipuri;
D. Cinci tipuri;
E. Nu există diagnostice de îngrijire.

2. Diagnosticele actuale de îngrijire se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

3. Diagnosticele posibile de îngrijire se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

4. Diagnosticele de îngrijire de risc crescut se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.
5. Diagnosticele de îngrijire ale stării de bine se formuelază ca enunţuri cu:
A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

6. Diagnosticele de îngrijire ale stării de rău se formuelază ca enunţuri cu:

A. Un singur element;
B. Două elemente;
C. Trei elemente;
D. Patru elemente;
E. Nu există o asemenea categorie de diagnostice.

7. Problemele de colaborare definesc:

A. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale medic - asistentă medicală;
B. Complicaţii potenţiale ale stării de sănătate a pacientului, sesizate de asistentă;
C. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale dintre asistentele medicale;
D. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale asistentă - personale auxiliar;
E. Dificultăţile survenite în relaţiile profesionale asistentă – pacient.

8. Intervenţiile autonome de îngrijire reprezintă:

A. Intervenţii prescrise de medic şi realizate autonom de asistentă;
B. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de personalul auxiliar;
C. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de medic;
D. Intervenţii prescrise şi realizate de asistentă;
E. Nu există intervenţii autonome ale asistentei medicale.

9. Intervenţiile delegate de îngrijire reprezintă:

A. Intervenţii prescrise de medic şi realizate de asistentă;
B. Intervenţii prescrise şi realizate de personalul auxiliar;
C. Intervenţii prescrise de asistentă şi realizate de medic;
D. Intervenţii prescrise şi realizate de asistentă;
E. Nu există intervenţii delegate ale asistentei medicale.

10. Din punct de vedere al termenelor de execuţie, obiectivele de îngrijire includ următoarele
categorii:
A. Obiective de îngrijire pe termen scurt, mediu şi lung;
B. Obiective de îngrijire pe termen scurt şi mediu;
C. Obiective de îngrijire pe termen mediu şi lung;
D. Obiective de îngrijire pe termen scurt şi lung;
E. Obiective de îngrijire pe termen mediu.

11. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la diagnosticele de îngrijire este falsă?
A. Diagnosticele de îngrijire se referă la modul individual de reacţie a pacientului faţă de
boală;
B. Odată formulat diagnosticul de îngrijire un va mai fi modificat;
C. Diagnosticele de îngrijire sunt focalizate asupra pacientului;
D. În formularea diagnosticelor de îngrijire un există o terminologie fixă, ci numai
recomandări asupra modului de redactare a enunţului;
E. În redactarea diagnosticelor de îngrijire asistentei medicale îi revine o atribuţie exclusivă
şi autonomă.

12. Ordinele de îngrijire reprezintă:

A. Dispoziţiile pe care asistenta medicală le trasează personalului auxiliar;
B. Recomandările pe care asistenta medicală le face pacientului;
C. Acţiunile concrete de îngrijire (intervenţiile de nursing) pe care asistenta le precizează în
planul de îngrijire, pentru fiecare obiectiv şi diagnostic de îngrijire formulat;
D. Recomandările pe care medicul le face asistentei medicale în cazul pacientului îngrijit;
E. Dispoziţiile speciale ale medicului în legătură cu administrarea opiaceelor.
13. Evaluarea rezultatelor îngrijirii cuprinde aprecierea următoarelor aspecte, cu excepţia
următorului:
A. Aprecierea corectitudinii şi eficacităţii îngrijirilor acordate;
B. Aprecierea modului în care sunt respectate standardele de calitate în îngrijirile acordate;
C. Aprecierea eficacităţii economice a actului de îngrijire;
D. Analiza şi regândirea strategiilor de dezvoltare şi optimizare a serviciilor de îngrijire;
E. Planificarea activităţii de educaţie pentru sănătate a pacienţilor.

14. Care dintre principiile de mai jos nu este utilizat în conceperea activităţîor de promovare
a sănătăţii?
A. Principiul propriei responsabilităţi pentru starea de sănătate;
B. Principiul unei nutriţii corecte;
C. Principiul diminuării stresului;
D. Principiul responsabilizării celor din jur pentru orice problemă de sănătate;
E. Principiul promovării activităţii fizice.

15. Ierarhizarea diagnosticelor şi necesităţilor de îngrijire se face după următoarele principii,

cu excepţia:
A. Utilizarea modelului Maslow;
B. Acordarea priorităţii pentru necesităţile superioare, de ordin psihic şi spiritual;
C. Principiul acordului mutual;
D. Implicarea echipei de îngrijire şi a aparţinătorilor în stabilirea obiectivelor;
E. Au prioritate îngrijirile destinate satisfacerii necesităţilor somatice.

16. Categoriile de date (informaţii) obţinute despre pacient în cursul etapei de evaluare includ
următoarele categorii, cu o excepţie:
A. Date primare (directe) şi secundare (indirecte);
B. Date subiective (simptome) şi obiective (semne);
C. Date actuale (prezente) şi anterioare (trecute);
D. Date exacte şi aproximative;
E. Date stabile (invariabile) şi variabile.
17. Procesul de îngrijire cuprinde următoarele etape, cu o excepţie:
A. Evaluarea pacientului;
B. Educaţia pentru sănătate;
C. Planificarea îngrijirilor;
D. Evaluarea rezultatelor îngrijirii;
E. Realizarea intervenţiilor de îngrijire.

18. Evaluarea pacientului implică următoarele etape, cu o excepţie:

A. Culegerea datelor;
B. Planficarea intervenţiilor de îngrijire;
C. Înregistrarea datelor;
D. Analiza datelor;
E. Formularea diagnosticului/ diagnosticelor de îngrijire.

19. Educaţia pentru sănatate are următoarele scopuri, cu o excepţie:

A. Promovarea stării de sănătate;
B. Menţinerea stării de sănătate; C Restabilirea stării de sănătate;
D. Planificarea îngrijirilor de sănatate;
E. Adaptarea faţă de efectele reziduale ale îmbolnăvirilor.

20. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la ecografía abdominală este falsă?
A. Este o metodă lipsită de riscuri;
B. Este o metodă accesibilă;
C. Este o metodă contraindicată la femeia însărcinată;
D. Este o metodă repetabilă;
E. Este o metodă ieftină.

21. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:

A. ≥ 140/90 mm Hg;
B. ≤ 160/100 mm Hg;
C. ≤ 140/90 mm Hg
D. TA sistolică ≤ 100 + vârsta (ani) şi TA diastolică < 90 mm Hg;
E. ≤ 120/60 mm Hg.

22. Valoarea normală a glicemiei este:

A. < 80 mg ‰;
B. 60- 110 mg/dl;
C. 100-140 mg/dl;
D. ≤ 110 mg%;
E. 100-110 mg/l.

23. Valoarea normală a hemoglobinei la femei este:

A. 14-18 g%;
B. 16- 18 g/l;
C. 12- 14 g%;
D. 10- 12 g%;
E. 10- 12 g/‰.

24. Valoarea normală a hemoglobinei la bărbaţi este:

A. 14-16 g%;
B. 16- 18 g/l;
C. 12- 14 g%;
D. 10- 12 g%;
E. 10- 12 g/‰.

25. Diabetul zaharat se caracterizează prin valori ale glicemiei plasmatice à jeune:
A. < 110 mg/dl;
B. > 110 mg%;
C. > 150 mg/l;
D. > 126 mg%;
E. > 200 mg%.
26. Valoarea normală a Clearence-ului de creatinină este:
A. < 60 ml/min;
B. 60-80 mg%;
C. 80-120 ml%;
D. 80- 100 mg/24 ore;
E. 80- 110 ml/min.

27. Valoarea normală a creatininei plasmatice este:

A. 20- 40 mg%;
B. 0,6- 1,3 mg/dl;
C. 0,4- 1 mg/l;
D. 80- 110 ml/min;
E. 60-110 mg%

28. Diabetul zaharat se caracterizează la testul de toleranţă orală la glucoză prin valori ale
glicemiei plasmatice la 2 ore:
A. < 110 mg/dl;
B. > 110 mg%;
C. > 150 mg/l;
D. > 126 mg%;
E. > 200 mg%

29. Valoarea normală a ureii plasmatice este:

A. 20- 40 mg%;
B. 0,6- 1,3 mg/dl;
C. 0,4- 1 mg/l;
D. 80- 110 ml/min;
E. 60-110 mg%

30. Valoarea normală a frecvenţei cardiace la adult, în repaus este:

A. < 60 bătăi/min;
B. 60- 80 mm Hg;
C. 60- 100 bătăi/min;
D. 40- 100 mm Hg;
E. 60- 70 bătăi/min.

31. La recoltarea sângelui prin puncţie venoasă pentru examene de laborator acul se
introduce:
A. Cu orificiul bizoului orientat în jos;
B. Cu orificiul bizoului orientat lateral;
C. Cu orificiul bizoului orientat în sus;
D. În poziţia cea mai comodă pentru operator;
E. Poziţia orificiului bizoului nu are nici o importanţă.

32. Recolatrea sângelui pentru determinarea VSH la adult se face prin:

A. Puncţie venoasă;
B. Puncţie arterială;
C. Sânge capilar, din pulpa degetului;
D. Sânge capilar, din lobulul urechii;
E. Orice fel de sânge (arterial, venos sau capilar).

33. În cazul recoltării de sânge venos pentru hemoculturi la pacienţii cu suspiciune de

endocardită infecţioasă sau septicemie, raportul optim sânge venos/ mediu de cultură steril
trebuie să fie:
A. Jumătate sânge/ jumătate mediu de cultură;
B. 5 ml sânge venos, indiferent de cantitatea de mediu de cultură;
C. O treime sânge/ 2 treimi mediu de cultură;
D. O parte sânge venos/ zece părţi mediu de cultură;
E. Nu există un raport optim prestabilit.

34. După recoltarea hemoculturilor acestea:

A. Vor fi păstrate la frigider 12 ore;
B. Vor fi păstrate la frigider 24 ore;
C. Vor fi păstrate la frigider 48 ore;
D. Vor fi păstrate la temperatura camerei, până la completarea unui set de 6 hemoculturi;
E. Vor fi trimise imediat la laboratorul de bacteriologie pentru incubare la 37˚ C.

35. La pacienţii aflaţi sub tratament permanent cu anticoagulante

orale (Trombostop, Sintrom, Dabigatran) este interzisă:
A. Recolatrea de hemoculturi prin puncţie venoasă;
B. Administrarea tratamentelor injectabile intravenoase;
C. Administrarea tratamentelor injectabile intramusculare;
D. Efectuarea urografiei intravenoase cu contrast iodat;
E. Efectuarea oricărei investigaţii imagistice cu contrast.

36. Pregătirea bolnavului în vederea puncţiei pleurale obligă, pentru prevenirea şocului
vagal, la administrarea cu 20-30 min preprocedural de:
A. Adrenalină s.c;
B. Atropină s.c.;
C. Codeină p.o.;
D. Morfină i.v.;
E. Xilină i.d.

37. Pentru înregistrarea corectă a derivaţiilor electrocardiografice corespunzătoare

membrelor, electrodul galben va fi conectat la:
A. Membrul inferior drept;
B. Membrul superior stâng;
C. Membrul superior drept;
D. Membrul inferior stâng;
E. Oricare dintre membre.

38. La recoltarea sângelui venos pentru determinarea timpului şi indicelui de protrombină

(Quick) este important ca volumul de oxalat de calciu folosit să fie:
A. Egal cu cantitatea de sânge venos recoltată;
B. A treia parte din cantitatea de sânge venos recoltată;
C. A noua parte din cantitatea de sânge venos recoltată;
D. A cincea parte din cantitatea de sânge venos recoltată;
E. Raportul oxalat/ sânge un are nici o importanţă.

39. Ingrijirile generale igieno-dietetice în pneumonii includ următoarele măsuri, cu o

excepţie:
A. Confort termic (20-
B. Aport de sare 8-10 g/zi;
C. Dietă lichidă şi semilichidă pe perioada febrilă;
D. Decubit dorsal susţinut;
E. Umidifierea aerului inspirat.

40. Incidentele puncţiei pleurale includ următoarele posibilităţi, cu o excepţie:

A. Socul vagal;
B. Puncţia albă;
C. Blocarea acului pe o coastă;
D. Înţeparea pachetului vasculo-nervos intercostal;
E. Astuparea acului.

41. Valoarea transaminazelor hepatice poate creşte în următoarele afecţiuni exceptând:

A. Infarctul miocardic acut;
B. Hepatite acute virale;
C. Hepatite acute toxice;
D. Hipertensiunea arteriala;
E. Infecţii acute de căi respiratorii superioare.

42. Selectaţi răspunsul incorect referitor la gamaglutamiltranspeptidaza (GGT):

A. Se recoltează fără anticoagulant;
B. Nu se recoltează în urgenţă;
C. Nu creşte in infarctul miocardic acut;
D. Exprimă sindromul de colestază;
E. Creşte în infecţiile urinare joase.

43. Selectaţi răspunsul incorect referitor la fierul seric:

A. Nu se pote doza prin metode obişnuite;
B. Valori normale 50-150 microg/dl;
C. Creşte în anemiile feriprive;
D. Scade în anemiile feriprive;
E. Creşte în anemiile hemolitice.

44. Enzimele de necroză cardiacă sunt următoarele, cu o excepţie:

A. GGT;
B. Creatinkinaza;
C. Creatinkinaza MB;
D. TGO;
E. LDH.

45. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la troponine este incorectă:
A. Sunt specifice pentru miocard;
B. Se lucreaza prin teste rapide;
C. Sunt un test nespecific;
D. Rezultatul se obtine dupa 24 ore;
E. Cresc in infarctul miocardic acut.

46. Care dintre afirmaţiile referitoare la proteinurie este incorectă:

A. Se dozează în examenul sumar de urina la valori peste 500 mg/24 ore;
B. Urina omului sănătos nu conţine proteine;
C. La valori peste 1g/24 ore defineşte sindromul nefrotic;
D. Creşte în nefropatiile glomerulare;
E. Creşte în sindromul nefrotic.
47. Care dintre afirmaţiile referitoare la corpii cetonici este incorectă:
A. Necesita 5 cmc din urina emisă spontan;
B. In mod normal nu se găsesc in urină;
C. Se dozează în mod normal la examenul sumar de urină;
D. Se exprima în g/24 ore;
E. Sunt prezenţi în diabetul zaharat dezechilibrat.

48. Care dintre enunţurile de mai jos referitoare la principiile de administrare a medicaţiei
este incorect:
A. Nu este necesară informarea pacientului;
B. Verificarea dozei;
C. Verificarea căii de administrare;
D. Este recomandat a se reverifica doza înainte de administrare în cazul medicaţiei
injectabile;
E. Verificarea identităţii pacientului.

49. Calea parenterală include următoarele tipuri de administrări, cu o excepţie:

A. Injecţia intravenoasă;
B. Administrarea intraperitoneală;
C. Administrarea intrarahidiană;
D. Administrarea tabletelor;
E. Administrarea intraarticulară.

50. Scopurile injecţiei intradermice exclud:

A. Testarea la tuberculină;
B. Testarea alergiei la Penicilină;
C. Administrarea insulinelor;
D. Testarea la diverşi alergeni;
E. Anestezie locală.
51. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la sediul injecţiei intradermice este
incorectă:
A. Regiunea trebuie să fie lipsită de pilozitate;
B. Injecţia i.d. se face frecvent pe faţa anterioară a antebraţului;
C. Regiunea trebuie să fie slab cheratinizată;
D. Regiunea trebuie să fie uşor accesibilă;
E. Regiunea trebuie să fie puternic vascularizată.

52. Pentru injecţa intradermică sunt valabile următoarele reguli de tehnică cu o excepţie:
A. Se injecteaza 1-2 ml soluţie;
B. Se antiseptizează tegumentul;
C. Se introduce acul la un unghi de 15-20 grade;
D. Nu se masează zona;
E. Se introduce acul la 90 grade.

53. Care dintre afirmaţiile referitoare la injecţia subcutanată este incorectă:

A. Reprezintă injecţia hipodermică;
B. Se foloseşte numai în scop terapeutic;
C. Locul de elecţie este faţa anterioară a antebraţului;
D. Se realizează testele la alergeni;
E. Se administrează heparinele fracţionate.

54. Care dintre afirmaţiile referitoare la tehnica injecţiei subcutanate este incorectă:
A. Se injecteaza la baza pliului cutanat format de indice şi police;
B. Se introduce acul la un unghi de 45 sau 90 grade;
C. Are scop terapeutic;
D. Se masează după heparină;
E. Nu se masează dupa insulină.

55. Contraindicaţiile injecţiei intramusculare exclud:

A. Tratamentul anticoagulant cronic;
B. Tratamentul trombolitic;
C. Suspiciunea de infarct miocardic acut;Coagulopatii;
D. Stările comatoase.

56. Printre complicaţiile injecţiilor intramusculare se numără următoarele cu o excepţie:

A. Alergii;
B. Asistola;
C. Leziuni nervoase;
D. Leziuni vasculare;
E. Infecţii locale.

57. Prin injecţia intravenoasă se pot administra uirmătoarele droguri, cu o excepţie:

A. Atropina, adrenalina;
B. Soluţii uleioase;
C. Clorura de potasiu
D. Cantităţi mari de substanţe;
E. Miofilin în bolus.

58. Care dintre situaţiile de mai jos nu se numără printre indicaţiile oxigenoterapiei:
A. La cererea pacientului;
B. Bronhopneumonii;
C. Infarct miocardic acut;
D. Edem pulmonar acut;
E. Anemiile severe.

59. In timpul oxigenoterapiei sunt corecte următoarele intervenţii cu o excepţie:

A. Pacientul trebuie sa fie în decubit dorsal;
B. Este contraindicată poziţia Fowler;
C. Se urmăreşte periodic TA si FC;
D. Se efectuează toaleta nărilor cu ser fiziologic;
E. Se efectueaza orar toaleta feţei si ştergerea măştii în cazul administrării oxigenului pe
mască.

60. Care dintre afirmaţiile referitoare la pulsoximetrie este incorecă:

A. Permite monitorizarea neinvazivă a saturaţiei în oxigen a sângelui periferic;
B. Foloseşte un dispozitiv medical computerizat;
C. Se plasează la nivelul indexului sau mediusului mâinii nondominante;
D. Se păstrează nemişcat în aceeaşi poziţie minim 24 ore;
E. Se evită zonele edemaţiate.

61. Paracenteza evacuatorie se efectueaza în cazul:

A. Lichidului pleural în cantitate mare;
B. Lichidului de ascită în cantitate mare;
C. Edemului pulmonar acut;
D. Poliglobuliilor;
E. Tamponadei cardiace.

62. Printre contraindicaţiile puncţiei abdominale se numară urmatoarele, cu o excepţie:

A. Existenţa unei coagulopatii;
B. Ocluzia intestinală;
C. Infecţii ale peretelui abdominal;
D. Ascita voluminoasă;
E. Coma hepatică.

63. Este obligatorie obţinerea consimţământului informat în cazul urmatoarelor proceduri:

A. Puncţie pleurală;
B. Pericardiocenteză;
C. Paracenteză;
D. Puncţie sternală;
E. Măsurarea TA.
64. Hemoperitoneul reprezintă:
A. Prezenţa de sânge în cavitatea peritoneală;
B. Prezenţa de aer în cavitatea peritoneală;
C. Prezenţa de sânge în cavitatea pleurală;
D. Prezenţa de sânge în cavitatea pericardică;
E. Prezenţa de aer în cavitatea pleurală.

65. La o paracenteză evacuatorie se pot extrage maxim

A. 300 ml;
B. 3000 ml;
C. 1000 ml;
D. 1500 ml;
E. 10000 ml.

66. Complicaţiile paracentezei pot fi următoarele, cu o excepţie:

A. Precipitarea encefalopatiei portale;
B. Hematomul parietal voluminos;
C. Puncţionarea colonului;
D. Inţeparea cordului;
E. Insuficienţa renală acută funcţională.

67. Pericardiocenteza de urgenţă este obligatorie în cazul:

A. Ascitei voluminoase;
B. Tamponadei cardiace;
C. Pneumotoraxului sufocant;
D. Insuficienţei cardiace cronice;
E. Edemului pulmonar acut.

68. Următoarele droguri se pot introduce în scop terapeutic intrapericardic:

A. Citoststice;
B. Antibiotice;
C. Corticoizi;
D. Substanţe simfizante;
E. Vitamine.

69. Puncţia pericardică se poate efectua în urmatoarele scopuri:

A. Confirmare prezenţei de lichid;
B. Etiologic;
C. Evacuator;
D. Control de rutină a stării de sănătate;
E. Injectării de substanţe.

70. In timpul puncţiei pericardice se urmăresc următorii parametri, cu excepţia:

A. TA;
B. FC;
C. Respiraţia;
D. Diureza;
E. Traseul electrocardiografic.

71. Accidente majore ale puncţiei pericardice pot fi următoarele, cu excepţia:

A. Aritmii cardiace maligne;
B. Sincopă;
C. Hemopericard;
D. Asistolă;
E. Durere.

72. In ortostatism TA poate scădea în mod normal cu până la:

A. 10 mmHg pentru TA sistolică;
B. 15 mmHg pentru TA diastolică;
C. 10 mm Hg pentru TA diastolică;
D. 20 mmHg pentru TA sistolică;
E. 5 mmHg pentru TA sistolică.
73. Hipertensiunea arterială la adult este definită peste valoarea de:
A. 120/80 mmHg;
B. 100/70 mmHg;
C. 140/90 mmHg;
D. 140/70 mmHg;
E. 120/70 mmHg.

74. Printre indicaţiile măsurării ambulatorii a TA se numară urmatoarele, cu o excepţie:

A. Suspectarea unei HTA de halat alb;
B. Aprecierea severităţii HTA;
C. Lipsa controlului valorilor TA sub tratament corect;
D. Valori uşor crescute ale TA cu normalizare sub tratament;
E. Dispariţia profilului normal circadian la categorii speciale de pacienţi.

75. Contraindicaţiile măsurării ambulatorii a TA sunt urmatoarele, cu o excepţie:

A. Valori foarte crescute ale TA;
B. Fibrilaţia atrială;
C. Boala Parkinson;
D. Tremor esenţial ;
E. Lipsa cooperării pacientului.

76. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hidrozaharat sunt adevarate, cu excepţia:

A. Se asigură 2-3 l de lichide pe zi;
B. Se administrează la interval de 2-3 ore;
C. Conţine doar ceai neîndulcit;
D. Este indicat în primele zile postoperator;
E. Este indicat în colecistita acută.

77. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hipoproteic sunt adevarate, cu o excepţie:

A. Constă în limitarea alimentelor bogate în proteine;
B. Trebuie să conţină < 0,6 g proteine/kgc/zi, în funcţie de indicaţia medicului;
C. Conţine în cantitate mare carne de orice fel;
D. Este indicat in insuficienţa renală cronică;
E. Este indicat in insuficienţa hepatică severă.

78. Următoarele afirmaţii referitoare la regimul hiposodat sunt adevarate, cu o excepţie:

A. Consta în limitarea aportului de sare sub 9 g /24 ore;
B. O linguriţă de sare conţine 6 g;
C. Sunt contraindicate alimentele bogate în sare ca mezelurile sau caşcavalul;
D. Este indicat in HTA;
E. Este indicat in insuficienţa cardiacă.

79. Norme ce trebuie respectate la recoltarea sângelui venos sunt următoarele, cu o exceptie:
A. Trebuie respectat orarul recoltărilor;
B. Obţinerea consimţământului informat al pacientului;
C. Tehnica recoltării propriu zise;
D. Se face orice recoltare la cererea pacientului;
E. Etichetarea produsului şi completarea buletinului de analize.

80. Următoarele materiale sunt necesare pentru efecturea puncţiei venoase, cu o excepţie:
A. Seringă şi ac steril;
B. Garou;
C. Aparat Potain;
D. Eprubete;
E. Soluţie antiseptică pentru tegumente.

81. Complicaţiile puncţiei venoase pot fi următoarele, cu excepţia:

A. Perforarea venei;
B. Flebita;
C. Puncţionarea arterei;
D. Tulburări de ritm cardiac;
E. Septicemia.

82. Valoarea normala a fibrinogenului plasmatic este:

A. 200-400 mg%
B. 20-40 mg%
C. 20-40 g%
D. 40-60 mg%
E. 4-6 g%

83. Următoarele afirmaţii cu privire la colectarea mostrelor de urină din 24 ore sunt
adevarate, cu o excepţie:
A. Se trimite întreaga cantitate de urină la laborator;
B. Se foloseşte pentru dozarea proteinuriei/24 ore;
C. Se trece obligatoriu pe buletin cantitatea de urină din 24 ore;
D. Se poate doza glicozuria din 24 ore;
E. Se poate doza AVM urinar.

84. Următoarele afirmaţii despre dozarea glicemiei sunt adevarate, cu o excepţie:

A. Este normală între 60-110 mg%;
B. Peste 110 mg% se numeşte glicemie bazală modificată;
C. Peste 126 mg% se numeste diabet zaharat;
D. Peste 110 mg% se numeşte diabet zaharat tip 2;
E. Sub 60 mg% se numeşte hipoglicemie.

85. Hemocultura reprezintă testul diagnostic care pune în evidenţă prezenţa anormală a
agentilor patogeni in:
A. Spută;
B. Urină;
C. Sânge;
D. Lichid cefalorahidian;
E. Lichid pleural.
86. Următoarele afirmaţii referitoare la hemocultură sunt incorecte, cu o excepţie:
A. Hemocultura presupune testarea microbiologică a lichidului pleural;
B. Recoltarea presupune purtarea măştii şi rspectarea riguroasă a regulilor de asepsie şi
antisepsie;
C. Rezultatul de laborator este disponibil în 24 ore;
D. Flacoanele recoltate se păstrează la temperatura camerei;
E. În frison se recoltează minim 6 seturi de hemoculturi.

87. Printre indicaţiile recoltării de hemoculturi se află următoarele, cu excepţia:

A. Sindromul febril prelungit;
B. Endocardita infecţioasă;
C. Septicemia;
D. Traheobronşita;
E. Şoc septic.

88. Următoarele afirmaţii sunt adevarate, cu excepţia:

A. Pozitivarea hemoculturilor se face în maxim 24 ore;
B. Hemoculturile se citesc zilnic;
C. Rezultatul final este dat în 10 zile;
D. Flacoanele însămânţate sunt păstrate la termostat la 36,5-37 grade Celsius;
E. Este obligatorie recoltarea a minim 3 seturi de hemoculturi în primele 24 ore.

89. Următoarele afirmaţii referitoare la recoltarea hemoculturilor sunt false, cu excepţia:

A. Recoltarea se face după o întrerupere de minim 72 de ore a antibioticelor;
B. Obligatoriu sub antibiotic;
C. Obligatoriu “ à jeune”;
D. In afara frisonului;
E. Nu este obligatorie respectarea strictă a regulilor de asepsie.

90. Urocultura trebuie transportată la laborator în maxim:

A. 24 ore ;
B. 4 ore;
C. 4 minute;
D. 60 minute;
E. 12 ore.

91. Următoarele afirmaţii sunt adevarate cu privire la urocultură, cu excepţia:

A. Urocultura se recoltează în eprubetă sterilă;
B. Trebuie să conţină primul jet de urină;
C. Se face în prealabil toaleta riguroasă a regiunii perineale;
D. Se poate recolta prin sondaj vezical;
E. Se poate recolta prin puncţie suprapubiană.

92. Urocultura pozitivă se consideră dacă:

A. > 105 UFC/ml;
B. > 1000 UFC /ml;
C. > 10 UFC /ml;
D. > 100 UFC /ml;
E. Evidenţierea oricărei bacterii.

93. Cateterismul uretral este indicat la:

A. Orice pacient spitalizat;
B. Pacienţii cu poliurie;
C. Pacienţii cu polakiurie;
D. Pacienţii cu glob vezical;
E. Pacienţii cu infecţii urinare.

94. Pentru prevenirea infectării cateterului urinar sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu
excepţia:
A. Nu este obligatorie folosirea mănuşilor sterile;
B. Toaleta adecvată a perineului şi meatului urinar;
C. Alegerea calibrului adecvat al cateterului;
D. Asigurarea drenajului urinar în sistem închis de colectare;
E. Îndepărtarea cât mai rapidă a cateterului.

95. Balonaşul sondei urinare trebuie umflat cu o cantitate de:

A. 1-2 ml;
B. 5-10 ml;
C. 15 ml;
D. 30 ml;
E. 50ml.

96. Testul Addis presupune următorul aspect:

A. Stabilirea numărului de elemente celulare din urină pe unitate de volum;
B. Stabilirea numărului de elemente celulare din urină pe unitate de timp;
C. Recoltarea primei urini;
D. Recoltarea urinii după efort fizic susţinut;
E. Este trimisă toată cantitatea de urină la laborator.

97. Valoarea normală a testului Addis pentru hematii este:

A. < 100 /mmc;
B. >1000/mmc;
C. < 1000/mmc;
D. >100/mmc;
E. < 10000/mmc.

98. Valoarea normală a testului Addis pentru leucocite este:

A. < 2000/mmc;
B. > 2000/mmc;
C. < 200/mmc;
D. >200/mmc;
E. <1000/mmc.
99. Cu privire la sumarul de urina sunt adevărate urmatoarele, cu excepţia:
A. Este un examen de rutină;
B. Este simplu şi necostisitor;
C. Nu este necesară toaleta perineală;
D. Este necesară urina de dimineaţa;
E. Este necesară o cantitate de minin 5 ml de urină.

100. Următoarele afirmaţii referitoare la proteinurie sunt adevarăte, cu excepţia:

A. Proteinuria fiziologică nu poate fi detectată prin metode obişnuite;
B. Reflectă întotdeauna o situaţie patologică;
C. Pot fi normale valori de până la 3,5 g/24 ore;
D. Proteinuria fiziologică are valori de până la 25-100 mg/24 ore;
E. Poate fi falsificată la femei în prezenţa ciclului menstrual.

101. Următoarele afirmaţii referitoare la sedimentul urinar sunt adevărate, cu excepţia:

A. Contribuie la diagnosticul nefropatiilor;
B. Se obţine prin centrifugarea a 10 ml de urină;
C. În mod normal conţine numeroşi cilindri;
D. Normal celularitatea este redusă;
E. Poate conţine săruri amorfe şi cristale puţine.

102. Următoarele afirmaţii referitoare la cilindrii urinari sunt adevarate, cu excepţia:

A. Rezultă prin precipitarea proteinelor plasmatice la nivelul tubilor renali;
B. Sunt prezenţi în urină în mod normal;
C. Formarea lor este favorizată de scăderea diurezei;
D. Reprezinta veritabile ulaje ale tubilor renali;
E. Pot fi celulari sau acelulari.

103. În sindromul nefrotic proteinuria depăşeste:

A. 0,3 g/24 ore;
B. 1g/24 ore;
C. 3,5 g/24 ore;
D. 30 g/24 ore;
E. 2g/24 ore.

104. Toracenteza reprezintă manevra medicală efectuată cu scopul extragerii de:

A. Urină;
B. Lichid cefalorahidian;
C. Lichid pleural;
D. Lichid pericardic;
E. Lichid peritoneal.

105. Puncţia pleurală este contraindicată în următoarele situaţii, cu excepţia:

A. Colecţii închistate paravertebral;
B. Colecţii lichidiene mari;
C. Pleurezie închistată paramediastinală;
D. Suspiciune de anevrism de aortă;
E. Coexistenţa unui abces rece osifluent.

106. Unul din următoarele materiale nu este necesar pentru puncţia pleurală:
A. Atropina 1%;
B. Mănuşi sterile;
C. Adrenalina;
D. Eprubete cu anticoagulant;
E. Dispozitiv de evacuare.

107. Rolul Atropinei înainte de puncţia pleurală este:

A. Calmează pacientul;
B. Inlătură durerea;
C. Previne sincopa vagală;
D. Previne tusea;
E. Inlatură anxietatea.

108. Locul de puncţie pleurală este:

A. Spaţiul V ic pe linia axilară posterioară;
B. Spaţiul VII-VIII ic pe linia axilară posterioară sau scapulară;
C. Spaţiul VI ic pe linia axilară anterioară;
D. Spaţiul VII ic pe linia axilară anterioară;
E. Spaţiul VI ic pe linia medioclaviculară.

109. Cantitatea maximă de lichid pleural care poate fi extras odată poate fi:
A. 100 ml;
B. 500 ml;
C. 1500 ml;
D. 3000 ml;
E. 150 ml.

110. Printre complicaţiile toracentezei se numără următoarele, cu o excepţie:

A. Edemul pulmonar ex vacuo;
B. Pneumotoraxul;
C. Retenţia acută de urină;
D. Socul vagal;
E. Pneumomediastinul.

111. Eliminarea de sânge provenit din căile aeriene, în urma unui efort de tuse, prin
expectoraţie este denumită:
A. Hematochezie;
B. Hematemeză;
C. Hemoptizie;
D. Epistaxis;
E. Hematosialoree.
112. Insuficienţa respiratorie acută se defineşte ca alterarea acută a hematozei (schimburilor
gazoase alveolocapilare), soldată cu:
A. Hipoxemie;
B. Hipocapnie;
C.
D. Hipoxemie + hipercapnie;
E.

113. Hipoxemia se defineşte ca scăderea presiunii arteriale a O2 (PAO2) la valori de sub:

A. 90 mm Hg;
B. 100 mm Hg;
C. 60 mm Hg;
D. 85 mm Hg;
E. 40 mm Hg.

114. Tipul I de insuficienţă respiratorie acută se defineşte prin:

A. Scădere a PaO2 cu PaCO2 normală sau scăzută;
B. Creştere a PaO2 cu PaCO2 normală sau crescută;
C. Creştere a PaO2 cu PaCO2 normală sau scăzută;
D. Scădere a PaO2 cu PaCO2 normală sau crescută;
E. Scădere a PaO2 cu PaCO2 crescută.

115. Parametrii ASTRUP normali implică:

A. pH art = 7,25 – 7,45;
B. pH art = 7,35 – 7,45;
C. pH art = 7,15 – 7,40;
D. pH art = 7,20 – 7,40;
E. pH art = 7,10 – 7,50.

116. Parametrii ASTRUP normali implică:

A. HCO3- = AB =SB = 42-52 mEq/l;
B. HCO3- = AB =SB = 20-22 mEq/l;
C. HCO3- = AB =SB = 32-37 mEq/l;
D. HCO3- = AB =SB = 22-27 mEq/l;
E. HCO3- = AB =SB = 17-22 mEq/l.

117. Parametrii ASTRUP normali implică:

A. BT = 46 – 52 mEq/l;
B. BT = 40 – 42 mEq/l;
C. BT = 26 – 32 mEq/l;
D. BT = 16 – 22 mEq/l;
E. BT = 40 – 52 mEq/l.

118. Parametrii ASTRUP normali implică:

A.
B.
C.
D.
E.

119. Parametrii ASTRUP normali implică:

A. PaO2 < 60 mm Hg;
B. PaO2 > 85 mm Hg;
C. PaO2 > 95 mm Hg;
D. PaO2 < 95 mm Hg;
E. PaO2 > 60 mm Hg.

120. Parametrii ASTRUP normali implică:

A. PaCO2 < 40 mm Hg;
B. PaCO2 > 90 mm Hg;
C. PaCO2 < 60 mm Hg;
D. PaCO2 < 120 mm Hg;
E. PaCO2 > 40 mm Hg.

121. Parametrii ASTRUP normali implică:

A. SaO2 < 75%;
B. SaO2 < 40%;
C. SaO2 < 95%;
D. SaO2 < 60%;
E. SaO2 > 95%.

122. Metoda terapeutică de corecţie a hipoxiei, constând în suplimentarea cu oxigen a aerului

atmosferic inspirat este denumită:
A. Pulsoximetrie;
B. Oxigenoterapie;
C. Ventilaţie asistată;
D. Ventilaţie mecanică;
E. Traheostomie.

123. Materialele necesare efectuării oxigenoterapiei sunt reprezentate de următoarele, cu

excepţia:
A. Sursa de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, sondă nazală;
B. Staţie de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, mască simplă Edinburgh;
C. Sursa de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, Mască Hudson cu rezervor;
D. Tub de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, mască Couture;
E. Sursa de oxigen, reductor, umidificator, debitmetru, coif de oxigen.

124. Următoarele afirmaţii referitoare la oxigenoterapie sunt adevărate, cu excepţia:

A. Începerea oxigenoterapiei presupune prezenţa la îndemână a unui extinctor;
B. Manipularea tuburilor de oxigen trebuie efectuată numai de personalul calificat, special
instruit, utilizând cărucioare speciale, care menţin tuburile de oxigen în poziţie orizontală;
C. Este interzis fumatul şi folosirea oricăror surse de foc în vecinătatea surselor de oxigen;
D. Trebuie îndepărtate orice surse potenţiale de foc, inclusiv cele generatoare de electricitate
statică (lenjerie sintetică, jucării mobilizabile prin frecare);
E. Dispozitivele electrice fără împământare trebuie deconectate înainte de iniţierea
oxigenoterapiei.

125. Îngrijirea şi supravegherea pacientului în timpul oxigenoterapiei presupune următoarele,

cu excepţia:
A. Se asigură pacientului o poziţie cât mai confortabilă, prin plasarea în pat în poziţie
Fowler sau semi-Fowler;
B. Se explică tehnica oxigenoterapiei pentru ca pacientul să îşi poată singur regla debitele de
oxigen;
C. După fixarea mijloacelor de administrare a oxigenoterapiei se observă tolerabilitatea
acestora pentru pacient şi se încearcă rezolvarea eventualelor disconforturi;
D. Se efectuează toaleta nărilor cu ser fiziologic la 4 ore interval în cazul utilizării sondei
nazale pentru oxigenoterapie;
E. Se efectuează orar toaleta feţei, uscarea tegumentelor şi a interiorului măştii în cazul
administrării oxigenoterapiei pe mască.

126. Îngrijirea şi supravegherea pacientului în timpul oxigenoterapiei presupune următoarele,

cu excepţia:
A. Pe toată durata oxigenoterapiei se monitorizează clinic pacientul, urmărindu-se: aspectul,
culoarea şi temperatura tegumentelor, starea de conştienţă, repiraţia, TA, pulsul, diureza;
B. La intervalele recomandate de medic se urmăreşte eficienţa oxigenoterapiei, prin
asistarea recoltării probelor de sânge arterial pentru determinarea gazelor sanvine (testul Astrup)
sau prin monitorizarea continuă neinvazivă a saturaţiei periferice a oxigenului (pulsoximetrie);
C. Datele de pulsoximetrie trebuie reevaluate la fiecare 30 min după orice schimbare a
debitului şi FiO2 administrat;
D. Orice schimbare semnificativă a parametrilor monitorizaţi va determina asistenta să
corecteze urgent debitele situaţie ce va fi apoi semnalată şi medicului;
E. Se documentează în foaia de observaţie a pacientului toate datele notate prin observaţie şi
intervenţiile de îngrijire efectuate.
127. Criza severă şi prelungită de dispnee paroxistică expiratorie, cu durată > 24 ore,
refractară la tratamentul pe care şi-l administra curent pacientul astmatic, însoţită de insuficienţă
respiratorie acută, ameninţând viaţa bolnavului este definită ca:
A. Anafilaxie
B. Stridor;
C. Stare de rău astmatic;
D. Trismus;
E. Wheezing.

128. Educaţia medicală a pacientului cu astm bronşic implică următoarele, cu excepţia:

A. Cunoaşterea caracterului vindecabil al bolii;
B. Cunoaşterea riscului de transmitere a terenului atopic la descendenţi (pentru formele
atopice alergice);
C. Cunoaşterea cauzelor favorizante/declanşante ale episoadelor de dispnee paroxistică
expiratorie;
D. Cunoaşterea riscurilor şi efectelor adverse ale supradozării
medicaţiei β- simpatomimetice şi a metilxantinelor;
E. Cunoaşterea tabloului clinic al bolii (exacerbări periodice cu
ameliorări complete/incomplete intercritice).

129. Educaţia medicală a pacientului cu astm bronşic implică următoarele, cu excepţia:

A. Cunoaşterea tratamentului cronic (de fond) al bolii şi al celui adresat crizei de astm
bronşic declanşate;
B. Cunoaşterea şi folosirea corectă a medicaţiei β-simpatomimetice sub formă de aerosoli;
C. Utilizarea de doze înjumătăţite în cazul medicaţiei cunoscute ca alergizante;
D. Importanţa dispensarizării, a controalelor periodice;
E. Cunoaşterea şi utilizarea resurselor comunitare de educaţie şi asistenţă medicală.
130. Manifestările clinice şi de laborator determinate de embolizarea centripetă a unor
fragmente trombotice, cu punct de plecare din sistemul venos periferic al membrelor sau cordul
drept în circulaţia arterială pulmonară (funcţională) sunt definite prin:
A. Infarctul miocardic;
B. Sindromul tromboembolismului pulmonar;
C. Infarctul mezenteric;
D. Hipertensiune arterială pulmonară primitivă;
E. Tromboflebită profundă.

131. Obiectivele terapeutice din embolia pulmonară masivă sunt reprezentate de următoarele,
cu excepţia:
A. Susţinerea funcţiilor vitale;
B. Hemostatice;
C. Limitarea extinderii trombozei;Reducerea consecinţelor funcţionale ale trombozei;
D. Prevenirea recurenţei emboliei pulmonare.

132. Contraindicaţiile heparinoterapiei sunt reprezentate de următoarele, cu excepţia:

A. Ulcer peptic hemoragic/activ recent;
B. Insuficienţa hepatică sau renală severă;
C. Embolia pulmonară certă/foarte probabilă;
D. Endocardită infecţioasă;
E. Act chirurgical major recent.

133. Poziţia pacientului pentru endoscopia digestivă superioară este:

A. Decubit ventral;
B. Decubit dorsal;
C. Decubit lateral drept;
D. Decubit lateral stâng;
E. Trendelenburg.
134. Următoarele afirmaţii referitoare la endoscopia digestivă superioară sunt adevărate, cu o
excepţie:
A. Necesită post alimentar 6-8 ore preprocedural;
B. Permite recoltarea de material bioptic;
C. Permite laserterapie endoscopică;
D. Se poate administra Atropină preprocedural;
E. Reluarea alimentaţiei este permisă imediat postprocedural.

135. Poziţia pacientului pentru colonoscopie este:

A. Decubit ventral;
B. Decubit dorsal;
C. Decubit lateral drept cu genunchii la piept;
D. Decubit lateral stâng cu genunchii la piept;
E. Trendelenburg.

136. Printre contraindicaţiile puncţiei biopsie hepatice nu se regăseşte:

A. Coma hepatică:
B. Refuzul explorării;
C. Trombocitopenia;
D. Diateza hemoragică manifestă:
E. Hepatita cronică activă.

137. Tratamentul specific al şocului anafilactic implică următoarele intervenţii, cu excepţia:

A. Menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare şi oxigenoterapie (O2 100%);
B. Nitroglicerină s.l. continuat cu p.i.v. 5-10 mcg/kgcorp/min;
C. Adrenalină 0,05 –0,1 mg i.v/ pe sonda de IOT., repetat la 1-5 min, până la 1-2 mg în 60
min;
D. Umplere rapidă a patului vascular (1000-2000 ml ser fiziologic, Ringer lactat ± coloizi
500 ml pentru expandare volemică);
E. Corticosteroizi parenteral: HHC 2000 mg i.v., Metilprednisolon 1000 mg i.v.
138. Contraindicaţiile paracentezei nu includ:
A. Ocluzia intestinală;
B. Prezenţa lichidului de ascită în cantitate mare, sub tensiune;
C. Coma hepatică;
D. Infecţii ale peretelui abdominal;
E. Coagulopatie severă.

139. Printre complicaţiile paracentezei nu se regăseşte:

A. Hemoperitoneul;
B. Precipitarea encefalopatiei hepato-portale;
C. Puncţionarea accidental a colonului;
D. Puncţionarea accidental a ficatului;
E. Insuficienţa renală acută funcţională.

140. Următoarele afirmaţii referitoare la puncţia biopsie renală sunt adevărate, cu excepţia:
A. Necesită verificarea testelor de hemostază şi a grupului sangvin preprocedural;
B. Necesită obţinerea unei mostre de urină preprocedural;
C. Necesită administrarea de Atropină preprocedural;
D. Necesită obligatoriu urografie intravenoasă preprocedural;
E. Necesită imobilizare la pat 24 ore.

141. Următoarele afirmaţii referitoare la puncţia biopsie renală sunt adevărate, cu excepţia:
A. Nercesită obţinerea consimţământului informat;
B. Necesită dietă hidrică 8 ore preprocedural;
C. Este efectuată de către o asistentă medicală înalt specializată;
D. Necesită pansament compresiv;

142. Necesită verificarea Hb şi Ht la 8 ore postprocedural.Complicaţiile puncţiei biopsie

renale nu includ:
A. Colica renală;
B. Hematom intramuscular (psoas);
C. Hematom perirenal;
D. Ruptura hepatică;
E. Ruptura renală cu şoc hemoragic.

143. Sindromul coronarian acut rezultat prin ocluzia completă a uneia sau mai multor artere
coronare, ca urmare a trombozei coronariene produse la nivelul unei plăci complicate de aterom
este definită prin termenul:
A. Embolie pulmonară;
B. Angină instabilă;
C. Infarct miocardic;
D. Boală aterosclerotică coronariană;
E. Infarct pulmonar.

144. Factorii de risc cardiovascular nemodificabili sunt următorii, cu excepţia:

A. Vârsta;
B. Sexul (♂);
C. Diabetul zaharat;
D. Factorul familial;
E. Rasa/grupul etnic.

145. Marea criză anginoasă se referă la o simptomatologie dureroasă caracterizează prin

următoarele, cu excepţia:
A. Violentă;
B. Mediosternală;
C. Cu iradiere extinsă;
D. Cu durată < 5 minute;
E. Însoţită de transpiraţii profuze, anxietate, dispnee, eventual greaţă, vărsături.

146. Markerii biochimici ai necrozei miocardice utilizaţi în diagnosticul infarctului miocardic

sunt următorii, cu excepţia:
A. Troponina MB;
B. Creatinkinaza MB;
C. Troponina I;
D. Troponina T;
E. Creatinkinaza.

147. Categoriile de criterii utile în diagnosticul pozitiv al infarctului miocardic acut sunt
următoarele, cu excepţia:
A. Clinic;
B. Electrocardiografic;
C. Radiologic toracic;
D. Enzimatic/biochimic;
E. Anatomopatologic.

148. Complicaţiile puncţiei sternale sunt reprezentate de următoarele, cu excepţia:

A. Puncţia albă;
B. Sincopa vagală;
C. Ruperea acului de puncţie;
D. Plagă penetrantă a vaselor mari de la baza inimii;
E. Fractura sternului (os patologic).

149. Intervenţia de nursing pentru menţinerea integrităţii tegumentelor la pacientul comatos

constă din următoarele, cu excepţia:
A. Evitarea apariţiei escarelor prin: schimbarea repetată a poziţiei, la 12-24 ore interval;
B. Păstrarea aşternutului curat, uscat, întins fără cute;
C. Protejarea proeminenţelor osoase de sprijin (mijloace pneumatice);
D. Evitarea manipulării pacientului prin tragere-târâre (doar ridicare!);
E. Igienă riguroasă a tegumentelor prin spălare la pat, uscare, talcare.

150. Intervenţia de nursing pentru menţinerea integrităţii tegumentelor la pacientul comatos

constă din următoarele, cu excepţia:
A. Păstrarea aşternutului curat, uscat, întins fără cute;
B. Igienă riguroasă a tegumentelor prin spălare la pat, uscare, talcare;
C. Evitarea rănirilor accidentale la pacienţii inconştienţi şi agitaţi prin legarea încheieturilor
membrelor superioare şi inferioare de scheletul metalic al patului cu faşe din tifon;
D. Mobilizare şi gimnastică pasivă a extremităţilor pentru a evita contracturile musculare;
E. Poziţionarea antebraţelor în abducţie, cu degetele mâinilor în flexie şi uşoară supinaţie a
mâinii (prevenirea atitudinilor vicioase).

151. Referitor la utilizarea Furosemidului în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt

adevărate, cu excepţia:
A. Formă de prezentare: fiole de 2 ml, o cantitate de 50 mg per fiolă;
B. Condiţii de păstrare: ferit de lumină;
C. Administrare i.v. sau i.m.;
D. Acţiune farmacoterapeutică: diuretic de ansã cu acţiune diuretică şi saluretică promptă, de
intensitate mult mai mare decât alte diuretice (se instalează în decurs de câteva minute după
injectare i.v. atât la omul sănătos cât şi în retenţiile hidrice);
E. Contraindicaţii: hipovolemie, alcaloză, hipokaliemie, asocierea cu curarizante, intoxicaţia
cu digitalice.

152. Referitor la utilizarea Nitroglicerinei în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt

adevărate, cu excepţia:
A. Indicată în tratamentul crizelor de angină pectorală;
B. Condiţii de păstrare: la temperatura camerei (20±50C), ferit de lumină;
C. Mod de administrare: perlingual câte 1/2-1 comprimat în timpul crizelor de angină
pectorală sau imediat înaintea efortului provocator. Doza se poate repeta după 15 minute. Dacă
după administrarea a 6 doze sub formă de comprimate de Nitroglicerină, criza de angină nu
cedează, se recomandă prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic.
D. Acţiune farmacoterapeutică: Nitroglicerina acţionează prin venodilataţie determinând
scăderea umplerii ventriculare;
E. Contraindicaţii: idiosincrazie la nitroglicerină, stări de şoc.
153. Referitor la utilizarea Digoxinului în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt
adevărate, cu excepţia:
A. Formă de prezentare: fiolă a 2 ml soluţie injectabilă, conţinând Digoxină 0,5 mg;
comprimate conţinând Digoxină 0,25 mg;
B. Condiţii de păstrare: se păstrează la loc răcoros, la adăpost de lumină şi umezeală. Se va
feri de accesul copiilor;
C. Administrare i.v. şi per os;
D. Acţiune farmacoterapeutică: tonicardiac cu acţiune intensă rapidă şi de scurtă durată; are
efect inotrop pozitiv prompt şi efect bradicartizant moderat;

154. Contraindicaţii: Insuficienţă cardiacă, fibrilaţie atrială, flutter atrial, tahicardie

paroxistică, tahicardie supraventriculară, şoc cardiogen.Referitor la utilizarea Hemisuccinatului
de hidrocortizon în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:
A. Formă de prezentare: o fiolă de 5 ml (sticlă transparentă) conţine 0,025 g hidrocortizon
hemisuccinat într-un ml polietilenglicol 400 (soluţia A) însoţită de o fiolă de solvent (soluţia B)
conţinând soluţie apoasă de hidrogenocarbonat de sodiu, în concentraţie de 0,225%;
B. Condiţii de păstrare: ferit de lumină şi căldură;
C. Administrare parenterală şi per os;
D. Acţiune farmacoterapeutică: glucocorticoid de biosintezã cu acţiune antiinflamatoare-
antialergică, utilizat predominant în terapia de urgenţă;
E. Reacţii adverse: după administrare îndelungată a unor doze mari este posibilă apariţia
semnelor de epuizare corticosuprarenală.

155. Intervenţia de nursing din cadrul procedurii de toracoscopie respectă următoarele, cu

excepţia:
A. Decontaminarea tegumentului hemitoracelui explorat se realizează prin ştergerea acestuia
în trei rânduri cu comprese cu alcool iodat;
B. Abordul intercostal urmează tangenţial marginea inferioară a coastei (subcostal) din
spaţiul intercostal vizat;
C. Nu se efectuează în caz de diateze hemoragice, infecţii cutanate locale;
D. Este preferabilă poziţionarea pacientului semişezând, cu trunchiul flectat anterior cu
sprijin pe spătarul unui scaun;
E. Pacientului i se recomandă să rămână nemişcat în timpul procedurii fără să vorbească sau
să tuşească.

156. Intervenţia de nursing din cadrul procedurii de fibrobronhoscopie respectă următoarele,

cu excepţia:
A. Necesită echipă medicală (medic, asistentă medicală) supraspecializată în această
competenţă;
B. În scop diagnostic, se poate efectua numai cu acordul informat al pacientului;
C. Utilizează un dispozitiv medical flexibil construit din manunchiuri de fibre de sticlă;
D. Presupune abordul traheal printr-o minimă incizie la nivelul
membranei cricotiroidiene;
E. Este interzis consumul de lichide sau alimente pe o durată de 2 ore postprocedură.

157. Referitor la utilizarea Atropinei în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt

adevărate, cu excepţia:
A. Compoziţie: Atropină sulfurică 0,5 g. Apă distilată pentru injecţii până la 1 ml;
B. Acţiune farmacoterapeutică: Atropina face parte din grupa
substanţelor parasimpaticolitice;
C. Mod de administrare: în injecţii subcutanate, i.m. şi p.i.v.;
D. Formă de prezentare: fiole de 1 ml sol. 1‰;
E. Condiţii de păstrare: ferite de lumină. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

158. Referitor la utilizarea Adrenalinei în practica de nursing, următoarele afirmaţii sunt

adevărate, cu excepţia:
A. Compoziţie: 1ml soluţie apoasă conţine 1mg Adrenalină (Epinefrinã).
B. Acţiune terapeutică: parasimpatomimetic; acţiune antialergică: inhibă degranularea
mastocitelor prin reacţia antigen-anticorp;
C. Reacţii adverse: palpitaţii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate,
nelinişte, slăbiciune, ameţeli, cefalee, parestezii ale extremităţilor, creşterea glicemiei;
D. Supradozare: injectarea i.v. de doze excesive poate produce hemoragie cerebrală,
fibrilaţie ventriculară (în special la cardiaci) şi infarct miocardic acut;
E. Condiţii de păstrare: ferite de lumină, cele cu conţinut precipitat sau colorat în brun-
închis nu vor fi folosite.

159. Termenul de pericardiocenteză semnifică:

A. Administrarea în jurul inimii (peri-) de trombolitice, în caz de infarct miocardic;
B. Puncţionarea sacului pericardic;
C. Intervenţiile medicale efectuate imediat după o cardioversie;
D. Manifestarile clinice ce survin la pacient imediat după o cardioversie;
E. Termenul nu este unul medical.

160. Pregătirea pacientului pentru fibrobronhoscopie presupune utilizarea următoarelor

substanţe, cu excepţia:
A. Lidocaină;
B. Xilină;
C. Dormicum;
D. Propranolol;
E. Midazolam.

161. Examenul fibrobronhoscopic permite examinarea vizuală a:

A. Tubului digestiv superior;
B. Traheei şi a arborelui bronşic proximal;
C. Bronhiolelor terminale şi a alveolelor;
D. Traheei şi a sinusurilor maxilare;Esofagului, stomacului şi a duodenului.

162. Secundar examenului fibrobronhoscopic pacientul poate prezenta pasager, fără o

semnificaţie de gravitate, următoarele, cu excepţia:
A. Subfebrilitate;
B. Somnolenţă;
C. Tulburări de echilibru;
D. Hemoptizie;
E. Stridor.

163. Riscurile toracentezei sunt reprezentate de următoarele, cu excepţia:

A. Hemotorax;
B. Pneumotorax;
C. Sincopă vagală;
D. Fistulă esofagiană;
E. Empiem pleural.

164. Educaţia pentru sănătate a pacienţilor cu tuberculoză pulmonară include următoarele

măsuri, cu excepţia:
A. Conştientizarea caracterului contagios, transmisibil al bolii;
B. Respectarea măsurilor de profilaxie a transmiterii bolii intrafamilial şi la locul de muncă;
C. Conştientizarea caracterului cronic şi incurabil al bolii;
D. Importanţa întreruperii fumatului şi consumului de alcool pentru prevenirea recidivelor;
E. Importanţa respectării schemei terapeutice în ambulator şi a controalelor periodice pentru
prevenirea recidivelor.

165. Măsurile speciale de îngrijire acordate pacienţilor cu pneumonii bacteriene includ

următoarele, cu excepţia:
A. Igiena riguroasă a cavităţii bucale;
B. Poziţionare alternativă în Fowler şi Trendelenburg;
C. Tapotaj toracic pentru facilitarea expectoraţiei şi prevenirea atelectaziilor;
D. Administrarea de antibiotice;
E. La nevoie, oxigenoterapie intermitentă, cu oxigen umidifiat, 3-4 l/min.

Bibliografie
Antohe I. Nursing clinic - note de curs. Editura “Gr T Popa”, UMF Iasi, 2009 Antohe I. Mic tratat de
nursing clinic. Editura “Gr T Popa”, UMF Iasi, 2014 Antohe I, Popa AD. Ghid de nursing clinic. Editura
“Gr T Popa”, UMF Iasi, 2014