Ordinul Dragonului Credincios și Drept

energiaconstiintei.ro/ordinul-dragonului-credincios-si-drept/

21 noiembrie 2018

Societăţi secrete, spioni, teorii ale conspiraţie au existat din cele mai vechi timpuri şi vor
exista mult timp de acum încolo. Una dintre cele mai vechi societăţi care a avut membri
de seamă şi printre români, este Ordinul Dragonului. În germană era numit
„Drachenorden”, iar în latină „Societatis draconistratum”. A fost o societate similară
celorlate ordine ale cavalerilor din epoca aceea. Se apropie cel mai mult ca structură de
„Ordinul Sfântului Gheorghe”.

„O cât de răbdător este Dumnezeul nostru”

A fost creat pe 12 decembrie 1408 de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei şi

viitor împărat romano-catolic, împreună cu soţia sa, Barbara de Cejle. Scopul acestui
ordin era acela de a proteja creştinătatea de ameninţarea otomană. Simbolul ordinului
era un dragon circular cu coada încolăcită în jurul gâtului. Acesta reprezenta simbolul
puterii de sacrificare a propriei vieţi.

Pe spatele dragonului, pe un fundal argintiu, era desenată crucea Sfântului Gheorghe. Pe

cruce erau gravate cuvintele ,,Q(uam) Misericors EST DEUS lutus PATIENT”, (O cât de
răbdător este Dumnezeul nostru). Heraldica Ordinului Dragonului reprezintă, simbolic,
sufletul unui cavaler care are puterea de a-şi da viaţa pentru a salva un alt suflet. Patronii
spirituali ai Dragonului sunt Sfântul Gheorghe, Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfânta
Margareta.

Primul cerc si simbolul Crucii înflăcărate

Primii cavaleri ai ordinului, în număr de 24, au ajuns până la sfârşitul anului la 61. Printre
membrii fondatori s-au numărat Nicolae (Miklos) Csâki, voievod al Transilvaniei între anii
1402-1403, regele Alfonso de Aragon şi Napoli, Ştefan Lazarevici din Serbia. Sigismund
a devenit Maestru magnificus şi era înconjurat de cinci cavaleri cu grad de mareşal.
Regatul Ungariei era împărţit, în mod simbolic, în mai multe „cercuri de apărare”, cetatea
Severinului şi Banatul faceau parte din primul cerc.

1/3
De-a lungul timpului, banii Severinului au făcut parte din Ordin, printre ei s-au numărat:
Nicolae Perenyi, Pipo de Ozoara şi Talloci Francisc. Statul consemnat de episcopul
Eberhard al Oradei, păstrat în copie din anul 1707, confirmă faptul că Sigismund a fost
creatorul ordinului „din dorinţa si intenția noastră de a zdrobi faptele dăunătoare ale
duşmanului nostru perfid”, ordinul primea în rândurile lui atât fețe bisericesti și feţe nobile,
cât şi orice „credincios al străvechiului Dragon”.

Regulile Ordinului Dragonului

Ordinul se coordona după reguli stricte. Atunci când un cavaler din Primul cerc era
omorât pe câmpul de luptă, sau murea de moarte naturală, era înlocuit de altul, în urma
unor probe, numite „Proba virtuţilor”, ce durau un an. La înmormântarea cavalerului luau
parte toţi membrii ordinului. Vinerea purtau veşminte de culoare „cernită” în amintirea
patimilor lui Iisus.

Spiritul solidarităţii şi purtarea la vedere a semnelor heraldice ale Ordinului erau

obligatorii pentru toţi membrii. Ordinul a primit în rândurile lui şi reprezentanţi ai lumii
ortodoxe. Cei mai cunoscuţi fiind despotul sârb Ştefan Lazarevic si domnitorul muntean
Vlad al II-lea. Vlad a fost fiul legitim al lui Mircea cel Bătrân și a devenit membru al
ordinului în anul 1431 la Nuremberg. În acest an s-a născut şi Vlad Ţepeş, cunoscut în
lume şi drept Vlad Dracul.

Numele de Dracul se pare că i-a fost dat prima dată lui Vlad al II-lea, de către popor. A
pornit se pare, de la apartenenţa sa la Ordinul Dragonului. Datorită poveştilor şi
legendelor ce au rămas din acele vremuri, mulţi dintre noi ştiu despre Vlad Ţepeş doar
înclinaţiile lui spre anumite pedepse. Cea mai cunoscută a rămas trasul în ţeapă, de unde
îi şi vine numele. Vlad al II-lea a preluat porecla de „Dracul”, mândru fiind de apartenenţa
sa la Ordin.

2/3
Cuvântul „dracul” are origini latine şi se traduce prin „dragonul”. Ţepeş a continuat să
folosească această poreclă utilizând-o, de fapt, cu sensul de „fiul lui Dracul”. O altă
expresie folosită era „fiul celui care a fost membru al Ordinului Dragonului”. Aceste
porecle reprezentau pentru el o onorare a apartenenţei tatălui său la acest ordin. Odată
cu moartea lui Sigismund, survenită în anul 1437, Ordinul şi-a pierdut din importanţă.
Simbolistica ordinului s-a mai regăsit în blazoanele multor familii nobiliare.

3/3