LATINITATE SI DACISM

De Razvan Bontas
Marius Clain
Codrin Iftimi
Alex Martis
Denis Floristeanu
REPERE ISTORIOGRAFICE
▪ GETO DACII : Prima relatare despre geți aparține lui Herodot care relatează campania din 514–
512 î.Hr. a lui Darius împotriva sciților la nord de Marea Neagră, și arată că „înainte de a ajunge la
Istru, biruie mai întâi pe geți care s-au crezut nemuritori”, iar despre faptul că au pierdut lupta
spune: „ei (geții) au fost cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci”. Geto-dacii trăiau
organizați în triburi și uniuni de triburi conduse de șefi militari care aveau drept centru de
reședintă o așezare fortificată numită dava. Istoricii și sociologii vorbesc despre forme de
"monarhie federală" la Daci, în perioadele când mai multe triburi se uneau sub conducerea unui
singur șef militar. Dar nu de "stat" în sensul grec, roman sau actual al cuvântului, deoarece nu
există date care să atesteze instituții permanente de coordonare sau de arbitrare a obștilor, de
guvernare a societății sau de administrare a teritoriului. În mod curent, funcțiile de coordonare,
de arbitrare, de guvernare și de administrare erau exclusiv și direct împlinite de șefii fiecărui trib
în parte. Dacii ca popor puteau întruni armate puternice, construi cetăți sau poduri, dar numai
ocazional, pentru a pregăti o acțiune militară. Sărbătorile și cultul erau alte ocazii de a întruni
mulțimi și triburi diferite, dar și aici formele de organizare colectivă dispăreau odată încheiate
festivitățile. [17:44]
▪ ROMANII : Expansiunea romană a fost inițiată din timpul Republicii Romane în Spania, Grecia,
Tunisia, Egipt, Turcia și Franța de azi, cucerite până în secolul 1 e.n. Sub domnia împăratului
Augustus.S-a estimat că populația număra 70-100 de milioane de locuitori, cu densitate 11.2 pe
kilometru pătrat în anul 164, adică un sfert din populația totală a planetei de atunci.Cele mai mari
orașe ale imperiului au fost Roma, Alexandria, Smyrna, Efes, Cadiz, Nova Cartagina, Corint și
Antiohia. Orașe de asemenea dimensiuni nu vor mai fi construite în Europa până în secolul al
XVII-lea. Imperiul se întindea de la nord de Zidul lui Hadrian din nordul Angliei până pe malurile
fluviului Eufrat din Siria, de pe malurile râurilor Rin-Dunăre până pe coasta Africii de Nord și
oazele Nilului egiptean, imperiul încercuind Marea Mediterană, denumită „Mare Nostrum”
[17:44]
ROMÂNII
▪ Poporul român s-a format pe un teritoriu vast care se întindea la
nordul și la sudul Dunării, înglobând fostele provincii romane
Dacia și Moesia. Prima sinteză a fost aceea dintre daci și romani și
stă la baza formării poporului român. A doua sinteză se produce
diferit la nordul și la sudul Dunării, în decursul mai multor secole,
între populația daco-romană și populațiile slave venite între
secolele V-VII.Consecințele așezării slavilor la Dunărea de jos
sunt importante, are loc separarea latinității din peninsula
Balcanică de cea nord-dunăreană. La sud de Dunăre, majoritatea
populației romanice este înconjurată de slavi și asimilată în cele
din urmă, iar cea rămasă, devenită minoritară, păstrează la sudul
munților Balcani o limbă cu influențe slave mai mici și apropape
total lipsită de împrumuturi lexicale maghiare. La nord de Dunăre,
populația romanică asimilează elementele slave și, odată cu ele,
un important lexic slav, la care se adaugă ulterior și lexicul
maghiar. Rezultatul celor două sinteze diferite a dus la formarea
poporului român la nord și sud de Dunăre și în Dobrogea, precum
și a poporului aromân/meglenoromân la sudul munților Balcani.
Acest proces se presupune ca s-a încheiat în linii mari în secolele
al VIII-lea și al IX-lea.
CELE DOUĂ MITURI
FONDATOARE

Mitul Etnogenezei-Traian și Dochia:

In acest mit este reprezentat împâratul care s-a

acoperit de glorie la Roma, cucerind bogata tara a
dacilor si Dochia pe care Maica Domnului o
salveaza, prefãcând-o împreuna cu turma ei într-o
formatiune stâncoasã, fiind în legenda, fata regelui
dac Decebal, care, învins, s-a sinucis, spre a nu
câdea în mâinile cuceritorilor tarii sale.' In ceea ce
priveste mitul etnogenezei sau, asa cum a fost
numit, mitul lui Traian si al Dochiei, se remarca
nevoia poporului român de a se raporta la anumiti
eroi întemeietori.
MITUL ZBURĂTORULUI
▪ Unul dintre cele mai prezente mituri românești este cel al
“Zburătorului“. În credințele populare acesta este ca un
zmeu care intră în odăile fetelor tinere nemăritate sau cele
proaspăt măritate și le mușcă, torturează în somn. Fetele se
trezesc slăbite și fără vlagă si uneori au vânătai pe corp.”.
Zburatorul este întrupat cel mai adesea ca fiind un bărbat
tânăr ce se strecoară în casă prin horn sau prin crăpăturile
ușilor. Fetele tinere trebuie să aibă grijă și să închidă bine
ferestrele și ușile ca nu cumva să intre demonul. Dacă acesta
nu găsește nicio poartă de acces, el își strigă victima și
încearcă să o îmbie cu vorbe dulci. Dacă fetele nu răspund,
creatura se stinge și dispare.
ASPECTE DE CIVILIZATIE SI
CULTURA
▪ Traditii:Geto-dacii au fost descrişi de contemporanii lor ca fiind, printre altele, o
seminţie cu multe ritualuri bizare chiar şi pentru acele vremuri. Plângeau când li se
năşteau copiii, râdeau înaintea morţii, femeile se aruncau în flăcările rugului pe care
incinerau cadavrele soţilor, iar regii îşi sacrificau fiii, pentru a-i trimite soli la
Zalmoxe. Dupa moarte expun timp de trei zile cadavrul. Apoi jertfesc tot felul de
animale şi după un mare ospăţ, înainte de care îl jelesc pe mort, îl înmormântează pe
cel răposat, fie arzându-l, fie îngropânduL.

▪ Cultura---1. Tatuajele dacilor-Existența tatuajelor la daci este confirmată atât de

sursele antice grecești, dar și de obiectele arheologice. Pe una dintre cnemidele de
la Agighiol (apărătoarele de picior), pe care le puteți observa în imaginea alăturată,
este prezentat un tânăr luptător tatuat care prezintă însemnele tribului local. Bărbații
se tatuau pe corp și, în special pe față, ca o formă de protecție în timpul războiului.
Tatuajul este considerat o formă de unitate socială, fiind un instrument de
comunicare, în cazul femeilor având rol de înfrumusețare. Clearch din Soloi, discipol
al lui Aristotel, considera că, inițial, femeile trace au fost tatuate pentru a fi
pedepsite de soțiile sciților, dar acestea le-au mascat și le-au transformat în
podoabe.

▪ Religia geto-dacilor-Dacii credeau că nu vor dispărea după moarte, ci că îşi vor

continua viaţa în cer, alături de zeul lor suprem, Zamolxis Religia a fost unul dintre
elementele esenţiale ale culturii getice. Potrivit istoricilor care au cercetat atent
acest aspect, religia a impresionat prin superioritatea principiilor sale, fapt
recunoscut chiar de cel căruia i s-a spus părintele istoriei, grecul Herodot. “Geţii
credeau anume că ei nu dispar după moarte, ci îşi continuă viaţa, în cer, alături de
zeul suprem, de Zamolxis. Aşa ne apune Herodot.
▪ Traditiile Romanilor---Traditiile Romei Antice In
perioada Imperiului Roman traditiile aveau un rol
important in societate. Dintre cele mai importante
amintim obiceiurile respectate in cazul casatoriilor si
obiceiurile funerare. Funerariile- Vechii romani au
acordat o atenţie deosebită riturilor funerare, deoarece
ei credeau că sufletele celor care nu erau îngropaţi nu
erau primite în locaşurile morţilor şi rătăceau timp de
100 de ani de-a lungul râului Styx înainte de a putea să-l
treacă. Sufletul putea să-şi găsească odihna numai atunci
când corpul celui decedat a fost înmormântat în mod
corespunzător. Dacă acest lucru nu a fost făcut cei vii
erau bântuiţi de mort, nefericirea acestuia aducând şi
nefericirea altora. Expresie latină pentru astfel de
ritualuri – iusta facere –, arată respectul care era acordat
celor morţi. În cazul unui corp pierdut în mare, sau
pentru orice alt motiv nerecuperat, ceremoniile au fost la
fel de evlavios efectuate; un mormânt gol (cenotaphium)
a fost ridicat, uneori, în onoarea morţilor. În acest caz,
împrăştierea a trei pumni de praf a fost suficientă pentru
o înmormântare ceremonială care putea aduce liniştea
spiritului celui mort, în cazul în care, pentru orice alt
motiv, corpul nu putea fi înmormântat.
▪ Religia-Religia în Roma antică a cuprins credințe și
practici religioase de cult pe care romanii le considerau
indigene și caracteristice identității lor ca popor, precum
și diferitele și numeroase culte ale altor popoare ajunse
sub dominația romană. Romanii adorau nenumărate
divinități care influențau fiecare aspect al lumii naturale
și al relațiilor interumane. Întemeierea acestor culte a
fost atribuită strămoșilor divini ai Romei, fondatorii și
regii, dar și națiunilor cucerite și aliate. Templele lor
reprezentau cele mai vizibile și sacre manifestări ale
istoriei Romei și ale instituțiilor sale.
DEFINITIA LIMBII ROMANE
▪ Limba romana este limba latina vorbita neintrerupt in provinciile dunare
romanizate (Dacia, Pannonia de sud, Dardania, Moesia Superioara si inferioara) din
momentul patrunderii limbii latina in aceste provincii si pana in zilele noastre.
Limba romana s-a dezvoltat pe o larga baza teritoriala romanizata,cuprinzand
provincia Dacia nord-dunareana adica: Oltenia, Banatul, Transilvania si celelalte
teritorii locuite de catre "Dacii liberi" Muntenia, sudul Moldovei, iar la vest si sud-
vest: Pannonia, Dardania si cele doua Moesii. Limba rom,ana este cea mai
oprientala limba dintre limbile romanice si a conservat cel mai bine specificul latin
al limbii. 60% din fondul principal de cuvinte sunt latine. in fonetica, morfologie,
sintaxa sau lexic se gasesc urme de latinitate, inexistente sau de mult timp
disparute din celelalte limbi romanice
CE ESTE
LATINITATEA?
▪ Latinitatea este un curent aparut in lingvistica si in
filologia romaneasca in secolul al XIX-lea, care a
demonstrat caracterul latin al limbii romane. El a
atras prin prestigiul istoric al Imperiului Roman,
prin puterea si calitatile politico-militare ale
romanilor
▪ Ce este dacismul: Dacismul este un curent in
istoriografia autohtona, afirmat la inceputul
secolului al XX-lea, prin mitizarea contributiei
dacilor la formarea poporului roman si in general,
la istoria universala. El a atras prin misterul unei
civilizatii mai poutin cunoscute si fascinatia
arhaicului
SUSTINATORII AI
LATINITATII SI
DACISMULUI
Sustinatori ai Dacismului:
▪ Lucian Blaga prin articolul „Revolta
fondului nostru nelatin”- din revista
”Zamolxe”. “Avem însa si un bogat
fond slavo-trac, exuberant si vital, care,
oricât ne-am împotrivi, se desprinde
uneori din corola necunoscutului
rasarind puternic în constiinte.”
Istoricul Vasile Parvan prin opera
„Getica” –realizata pe baza studiilor si
descoperirilor arheologice din acea
vreme.
GRIGORE URECHE
▪ În cultura românească, meritul intâietăţii în afirmarea ideii de latinitate a
limbii materne ii revine lui Grigore Ureche (1590-1647). El a fost
primul cronicar moldovan de seamă, care a demonstrat latinitatea limbii
române, într-un capitol din lucrarea sa, „Letopiseţul Ţării Moldovei”,
consacrat special acestei probleme şi intitulat „Pentru limba noastră
moldovenească”.El spunea ca:
▪ „de la Rîm (Roma) ne tragem; şi cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul”.

▪ Pentru a convinge cititorii deacest adevăr el accentuează unele

paralelisme lexicale latin-romane: „De la ramleni, ce le zicem latini, pâine,
ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fameia,
femina; părinte, pater; al nostru, noster si altele multe den limba latinească,
că de ne-am socoti pre ămaruntul, toate cuvintele le-am inţelege”
(Letopiseţul Ţării Moldovei).
BIBLIOGRAFIE
▪ https://folclor-romanesc.ro/mitul-zburatorului/
▪ https://www.scribd.com/document/567417034/Mitul-etnogenezei-Traian-și-
Dochia-Tema-1
▪ https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultura_și_civilizația_dacică
▪ https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_românilor#Legături_externe
▪ https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_românilor#Legături_externe
▪ https://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/Studiu-de-caz-Latinitate-si-
da92591.php
▪ https://www.academia.edu/4864832/Www_referat_ro_Latinitate_si_dacism_studiu
_de_caz
▪ https://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Roman