Georgia sau Republica Georgia, denumită uneori și Gruzia, este o țară în Europa Orientală.

[3]
[4]
Delimitată la vest de Marea Neagră, la nord de Rusia (Republicile Karaciai-
Cerchesia, Kabardino-Balkaria, Osetia de Nord-Alania), la sud de Turcia și Armenia, și
la Est de Azerbaidjan, Georgia ocupă un teritoriu de 69,700 km², iar populația sa este de 4.3
milioane de locuitori. În prezent este membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului
Europei, Organizației Mondială a Comerțului, Organizației de Cooperare Economică la Marea
Neagră, Comunitatea de Alegerea Democrat, și GUAM Organizației pentru Democrație și
Dezvoltare Economică. Țara dorește să adere la NATO și Uniunea Europeană.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Georgiei

Ținutul actual al Georgiei a fost populat încă din paleoliticul mediu. În secolul al VI-lea î.Hr. a luat
ființă statul georgian de vest, Colchis, în secolul al IV-lea î.Hr. cel de est, Iberia. Cele doua regate
georgiene din antichitatea târzie, Iberia în estul țării și Egrisi în vest, au fost printre primele state
din lume care au adoptat creștinismul (în 337 AD și respectiv 523 AD). Iberia a devenit curând
după aceea o parte a Imperiului Persan. Egrisi a fost de multe ori un teatru de război pentru două
imperii rivale: Persia și Imperiul Bizantin, fiecare dintre ele reușind să cucerească vestul Georgiei
de câteva ori. Ca rezultat, aceste două regate au fost dezintegrate în mai multe principate
feudale în epoca feudală timpurie. A fost ușor pentru arabi să ocupe Georgia în secolul al VII-lea.
Principatele răzvrătite au fost eliberate și apoi unite în Regatul Georgia la începutul secolului al
XI-lea. Începând cu secolul al XII-lea, autoritatea acestui regat se extindea asupra
întregului Caucaz de sud, în partea nord-estică și aproape pe toată coasta de nord a Turciei de
azi, și de asemenea în câteva districte din Persia. Perioada de înflorire a regatului a fost curmată
de invazia mongolă din secolul XIV. După o îndelungată perioadă de cuceriri otomane și lupte
împotriva turcilor, regatul est-georgian al Kartliei-Kaheției avea să accepte, în anul 1783,
protecția Rusiei. Rusia va ocupa treptat, de-a lungul secolului al XIX-lea, toate provinciile
georgiene. După o scurtă perioadă de independență după Revoluția din Octombrie, Georgia va fi
anexată în 1921 de Uniunea Sovietică și-și va recâștiga independența în anul 1991.

Originea numelui țării[modificare | modificare sursă]

Georgienii își spun Kartvelebi (ქართველები), își numesc țara Sakartvelo (საქართველო, Țara
kartvelilor), iar limba Kartuli (ქართული). Aceste nume sunt derivate din numele unui zeu păgân
numit Kartlos, despre care se spune că este tatăl tuturor georgienilor. Numele Georgia, folosit în
toată Europa, este derivat din persană ‫ گرجی‬Gurji, via Jurj din arabă. Deoarece scrierea a fost
influențată de greacă prin rădăcina geōrg- (γεωργ-, indicând lucrarea pământului), cuvântul a fost
presupus greșit ca având ca origine cognomele Gheorghe (sfântul patron al țării),
sau γεωργία (geōrgía, agricultură).
Numele antic prin care erau denumiți locuitorii din estul Georgiei era Iberiani, de la numele
regatului caucazian Iberia — aceasta a produs confuzie printre geografii antici care aplicau acest
nume doar locuitorilor din peninsula
Iberică (Spania, Portugalia, Andorra, Gibraltar și Olivença). [1]
Gurj, numele persan al georgienilor, este de asemenea sursă pentru turcescul gürcü (pronunțat
„gürdjü”) și rusescul gruzin. Numele țării este Gurjestan în persană, Gürcüstan în turcă,
și Gruzija în rusă. Numele persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau
georgienii și Georgia, respectiv vir și Vrastan. (Sunt alte cazuri în care prefixul persan gu- este
derivat din mai vechiul wi- ori wa-). Astfel, atât cuvântul persan cât și cel armean par să fie
înrudite cu numele Iberia, cu pierderea lui i- inițial și substituirea lui w sau v cu b în Iberia.
De asemenea, după toate probabilitățile, există o legătură etimologică dintre numele Iberia și
provincia istorică a Georgiei numită Imereti.

Mhare[modificare | modificare sursă]

Georgia este împărțită în 12 mhare, 53 de orașe și 2 republici autonome, din care una și-a
proclamat unilateral independența.

Număr Regiune Capitala

1 Abhazia (declarată republică independentă în 1991) Suhumi

2 Megrelia-Svaneția Superioară Zugdidi

3 Guria Ozurgeti

4 Adjaria Batumi

5 Racia-Lecihumi și Svaneția Inferioară Ambrolauri

6 Imereția Kutaisi

7 Samțhe-Javaheti Akhaltsikhe

8 Kartli Interior Gori

9 Mțheta-Mtianeti Mțheta

10 Kartli Inferior Rustavi

11 Kaheția Telavi
12 Tbilisi Tbilisi

 Republici autonome: Abhazia (declarată independentă), Adjaria.

 Orașe: Batumi, Chiatura, Gori, Kutaisi, Pițunda, Poti, Rustavi, Suhumi, Tbilisi, Tq'ibuli,
Tsq'altubo, Țhinvali.

 Comune: Abasha, Adigeni, Akhalgora, Akhaltsikhe, Akhmeta, Ambrolauri, Aspindza,

Baghdati, Bolnisi, Borjomi, Chkhorotsq'u, Chokhatauri, Dedoplistsq'aro, Dmanisi, Dus
heti, Gardabani, Gurjaani, Java, Kareli, Kaspi, Kharagauli, Khashuri, Khobi, Khoni, La
godekhi, Lanchkhuti, Lentekhi, Marneuli, Martvili, Mestia, Mtskheta, Ninotsminda, Oni
, Ozurgeti, Q'azbegi, Q'vareli, Sachkhere, Sagarejo, Samtredia, Senaki, Sighnaghi, T
elavi, Terjola, Tetritsq'aro, Tianeti, Tsageri, Tsalenjikha, Tsalka, Vani, Zestaponi, Zug
didi.

Vechile simboluri[modificare | modificare sursă]

Fostul drapel georgian

Acest drapel a fost folosit din 1991 până în 25 ianuarie 2004. El a mai fost folosit și mai înainte
din 1918 până în 1921. Pentru mai multe informații, vezi Steagul Georgiei (țara).
Această stemă a fost folosită din 1918 până în 1921 și din 1991 până în 2004.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Georgiei.

Localizare[modificare | modificare sursă]

La legătura dintre Europa de Est și Asia de Vest. Se întinde de-a lungul coastei Mării Negre,
între Turcia, Rusia, Armenia și Azerbaidjan.

Suprafață[modificare | modificare sursă]

Total: 69.700 km²
uscat: 69.700 km²
apă: 0 km²
Suprafața comparativă—este puțin mai mică decât statul american Carolina de
Sud sau Benelux (UE)

Frontierele țării[modificare | modificare sursă]

Total: 1.461 km
Frontiere cu următoarele
țări: Armenia 164 km, Azerbaidjan 322 km, Rusia 723 km, Turcia 252 km
Frontiera maritimă[modificare | modificare sursă]

Muntele Ușba în nordul Georgiei

310 de kilometri, la Marea Neagră

Climat[modificare | modificare sursă]

Cald și plăcut; Mediteraneean, asemănător celui subtropical pe țărmul Mării Negre
Relief: În mare parte muntos, cu munții Marii Caucaz în nord și munții Micii Caucaz în sud;
Kolkhet'is Dablobi (Câmpia Kolkhida) se întinde spre Marea Neagră în vest; bazinul
râului Mtkvari în est; Soluri fertile pe văile râurilor, în câmpiile inundabile și pe colinele din
Câmpiile Kolkhida.
Altitudini extreme:
punctul cel mai de jos: Marea Neagră 0 m
punctul cel mai înalt: Mt'a Mq'invartsveri (Muntele Kazbek) 5.047 metri
Resurse naturale: păduri, energie hidro-electrică, zăcăminte de mangan, fier, cupru, zăcăminte
mici de cărbune și petrol; clima și solul de pe țărmul Mării Negre permit
cultivarea ceaiului și citricelor.
Folosirea suprafeței:
teren arabil: 9 %
culturi permanente: 4 %
pășuni permanente: 25 %
păduri: 34 %
altele: 28 % (1993 est.)
Terenuri irigate: 4.000 km² (estimare din 1993)
Pericole naturale: cutremure
Mediul înconjurător - probleme curente: poluarea aerului, în special în Rust'avi; poluare foarte
mare a râului Mtkvari River și a Mării Negre; aprovizionare necorespunzătoare cu apă
potabilă; poluarea solului din cauza chimicalelor toxice.

Politică[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Georgiei.

Clădirea cancelariei de stat din Tbilisi

Ca rezultat a crizei datorată suspiciunilor de fraudare a voturilor la alegerile parlamentare
din 2003, Eduard Șevardnadze și-a dat demisia din funcția de președinte pe 23 noiembrie 2003
în timpul pașnicei Revoluții a Trandafirilor. Președintele interimar a fost purtătorul de cuvânt al
parlamentului Nino Burjanadze. Pe 4 ianuarie 2004 Miheil Saakașvili, conducător al Mișcării
Naționale - Democrații (MND) (fosta Mișcarea Națională Unită), a câștigat alegerile prezidențiale
și și-a început mandatul pe 25 ianuarie.
Noi alegeri parlamentare s-au ținut pe 28 martie iar MND și-a asigurat marea majoritate a
mandatelor (cu circa 75 % din voturi) și doar încă un partid a atins pragul electoral de 7 %
(Opoziția de Dreapta cu circa 7.5 %). Acest vot este considerat unul dintre cele mai libere dintre
toate cele ținute vreodată în Georgia, deși o creștere a tensiunii dintre guvernul central și
conducătorul regiunii separatiste Adjaria, Aslan Abashidze a adus prejudicii alegerilor de aici.
Tensiunile dintre guvernul georgian și Adjaria au crescut continuu după alegeri până în aprilie
anul următor, atingând punctul critic pe 1 mai când Abashidze a reacționat la manevrele militare
ținute de Georgia în apropierea regiunii cu aruncarea în aer a trei poduri peste râul Choloki care
legau Adjaria de restul Georgiei. Pe 5 mai, Abashidze a fost forțat să părăsească Georgia ca
urmare a masivelor demonstrații din Batumi care cereau demisia sa cât și a presiunilor exercitate
de Rusia odată cu trimiterea secretarului Consiliului de Securitate Igor Ivanov.
Pe 3 februarie 2005, primul-ministru georgian Zurab Zhvania a murit în ceea ce pare o pierdere
de gaze acasă la adjunctul guvernatorului, Raul Usupov. La ședința de urgență din aceeași
zi, Giorgi Baramidze a fost numit în funcția de prim-ministru interimar. Pe 17 februarie a fost ales
de parlament Zurab Noghaideli, fostul ministru al finanțelor, ca premier.

Economie[modificare | modificare sursă]

Prezentare grafică a exporturilor Georgiei în 28 de

categorii
Articol principal: Economia Georgiei.
Economia Georgiei se bazează în mod tradițional pe turismul de pe coasta Mării Negre, pe
cultura viticolă, cea a citricelor și a ceaiului, precum și pe exploatarea manganului și a cuprului.
Sectorul industrial este axat azi pe producția metalurgică, textilă și chimică.
Georgia nu dispune decât de puține resurse de energie, ceea ce creează o dependență de
gazele naturale aduse din Rusia care a provocat multe situații de conflict. Problemele energetice
au favorizat în ultimul timp o colaborare mai strânsă cu Turcia și Azerbaidjanul. Georgia este
legată deja de aceste țări prin noua conductă care transportă petrolul de la Marea Caspică în
Turcia. Această conductă este cunoscută și sub numele de oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan,
întrucât face legătura între Baku și portul mediteraneean Ceyhan.
Georgia are probabil cea mai veche cultură viticolă a lumii. Parțial mai sunt folosite procedee de
vinificare străvechi, de fermentare a mustului în ulcioare de lut (kvevri). Pentru export se produc
cu mijloace moderne vinuri de amestec precum Mukuzani sau Tsinandali, georgienii înșiși preferă
însă vinurile obținute prin metode tradiționale.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Demografia Georgiei.

Această secțiune este

goală. Puteți ajuta prin completarea
ei.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Plăcuță de aur decorată cu email înfățișînd pe Sf.

Gheorghe doborând balaurul, sec. al XV-lea, 15 x 11,5 cm, Muzeul Național de Artă al
Georgiei, Tbilisi
Articol principal: Cultura Georgiei.
Cultura Georgiei se poate urmări până în timpuri străvechi, datorită omogenității culturale
și lingvistice care a caracterizat poporul georgian de-a lungul întregii sale istorii.
Deoarece creștinismul s-a răspândit în ținuturile caucaziene încă din secolul al IV-lea, patrimoniul
cultural al Georgiei însumează unele din cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și
mai târziu, între secolele XI și XIII, au fost ridicate lăcașe de cult remarcabile atât prin arhitectură
cât și prin ansamblurile de picturi murale pe care le adăpostesc.
Literatura în limba georgiană s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari
poeți ai evului mediu, Șota Rustaveli, și pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este
aproape unicul din lume în care mai există polifonia, fiind de aceea protejat ca bun cultural de
către UNESCO[5].

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Până în 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară.