PROIECT LA GEOGRAFIE

ETNIA GĂ GĂ UZĂ
Beșleaga Mihaela clasa a IX-a
 Găgăuzii (în găgăuză gagauz,
plural gagauzlar) sunt un popor turcic,
care trăiește în principal în regiunea
autonomă Găgăuzia din Republica
Moldova. Potrivit estimărilor, există
între 200.000 și 230.000 de membri ai
acestei națiuni la nivel mondial.[8

Dintre acestea, circa 150.000 locuiesc

în Republica Moldova (aproape
128.000 dintre ei în Găgăuzia)[9],
aproximativ 32.000 în Ucraina[10] și
aproximativ 14.000 în Rusia[11]. În
plus, există câteva mii de găgăuzi în
alte state succesoare ale Uniunii
Sovietice, precum și
în Turcia, România și Grecia.
Împreună cu ciuvașii, un alt popor
vorbitor de limbă turcică, găgăuzii sunt
printre puținele grupuri etnice de limbă
turcică de religie creștină (ambele
populații sunt de rit ortodox)

Ei trăiesc și în
Se presupune că găgăuzii fac parte din
sudul Basarabiei (Bugeac), în număr de
grupul turcilor oguzi, deoarece
aproximativ 250.000 de locuitori,
denumirea lor provine din numele
precum și în Dobrogea (vezi
turcesc de Gök-Oğuz însemnând
articolul Găgăuzii din România),
„Poporul albastru” sau „ceresc”.
estul Bulgariei și alte zone din Balcani.
 RĂ SPÂ NDIRE GEOGRAFICĂ

 Gă gă uzii au astă zi așeză ri în regiunile ucrainene Odesa și Zaporijjea, ca și

în Kazahstan, Kâ rgâ zstan, Uzbekistan, Kabardino-
Balkaria, Româ nia (Dobrogea), Republica Moldova (Gă gă uzia). Mai tră iesc aproape
20.000 de gă gă uzi în ță rile balcanice Grecia (nord) și Bulgaria (est) de unde și provin cei
din Basarabia.Alte grupuri, cu același etnonim, gă gă uzi, tră iesc în Turcia (partea
europeană ) și în Macedonia de Nord, dar acești gă gă uzi sunt musulmani.
 ISTORIA
Pâ nă în secolul al XIX-
lea[modificare | modific
are sursă ]
Se presupune că
stră moșii gă gă uzilor au
provenit din triburile
turcice medievale
ale oguzilor/uzilor, care
au traversat de asemeni
Portul popular Gă gă uz Steagul poporului Gă gă uz
regiunile nord-pontice.
Izvoarele bizantine consemnează faptul că , în secolul al XI-lea, tribul
nomad guzi a trecut Dună rea și s-a așezat în Bulgaria, Macedonia și Grecia.
Odată așezați în aceste regiuni, guzii au adoptat stilul de viață sedentar și
creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi
turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului gă găuz.
Alți istorici cred că gă gă uzii sunt bulgari. Care, în timpul Imperiului Otoman,
au trecut la limba turcă .
 Înainte de a se muta în Basarabia, gă gă uzii locuiau în Dobrogea. În
anul 1812, câ nd Bugeacul a trecut din stă pâ nirea Otomană  în
stă pâ nirea Rusească , Turcii și Tă tarii musulmani (în parte Nogai) au fost

ISTORIA alungați de aici spre Dobrogea și ră să ritul Bulgariei, fiind înlocuiți prin
Gă gă uzi și Bulgari, adică ortodocși, veniți din acele regiuni ră mase
otomane. Alți Tă tari nogai din Bugeac au fost risipiți de guvernul țarist

TIMPURIE Ș I în regiunile Crimeea, Azov și Stavropol. Imigranții gă gă uzi și bulgari au

fost colonizați în șatrele (aulurile) pă ră site de Nogai, în locul că rora ei
au construit sate (Nogaii erau mai ales crescă tori de oi, capre și cai, în

AȘ EZAREA timp de Gă gă uzii și Bulgarii erau mai ales cultivatori și crescă tori de vite
și porci). Rusia a încurajat imigrarea din zona Dună rii prin
împroprietă rire cu pă mâ nt și acordarea de ajutoare. Noii locuitori au

GĂ GĂ UZILOR fost învă țați sa scrie și să vorbească în limba rusă . În aceeași zonă au
fost colonizați și locuitori din nordul Ucrainei, iobagi ruși refugiați,
coloniști germani din ducatul Varșoviei și mulți alții. Gă gă uzii s-au

ÎN BASARABIA așezat în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate

tă tare, din partea de apus a Bugeacului. Prin să parea multor puțuri și
irigație, noii imigranți au transformat stepele aride ale Bugeacului într-
o regiune agricolă rodnică .
 În trecut, limba gă gă uză  a fost scrisă cu alfabetul grecesc și alfabetul limbii româ ne pâ nă
în 1957, câ nd a fost impus alfabetul chirilic rusesc adaptat la fonetica limbii.Cu excepția a
cinci zile de revoltă , din iarna anului 1906, câ nd în timpul unei ră scoale ță ră nești a fost
proclamată o republică autonomă la Comrat, gă gă uzii basarabeni au fost guvernați
de Imperiul Țarist, Regatul Româ niei și Uniunea Sovietică , fă ră a avea o formațiune
statală proprie, dar avâ nd reprezentanți în diferitele instanțe administrative succesive
precum kraiurile, județele, comunele sau sovietele să tești.
 PERIOADA SOVIETICĂ  Ș I
POSTSOVIETICĂ
În perioada sovietică , populația gă gă uză , ca și
cea moldovenească și multe altele, a fost
supusă  rusifică rii. Lipsa școlilor cu predare
în limba gă gă uză  a fă cut ca majoritatea
acestei populații să fie școlarizată în rusește,
iar limba rusă  a devenit pentru mulți
principala limbă vorbită . În cadrul câ torva
dintre școlile în limba rusă se predau și
cursuri de limbă gă gă uză .

Gă gă uzia (cu galben) în cadrul

Republicii Moldova
 Naționalismul gă gă uz a ră mas o mișcare
intelectuală pe tot parcursul deceniului al
nouă lea al secolului trecut, dar la sfâ rșitul
deceniului, mulțumită ră spâ ndirii
idealurilor democratice în Uniunea
Sovietică („glasnost”, „perestroika”), a
evoluat în mișcare politică odată cu
întemeierea „Poporului gă gă uz” (Gagauz
halkî) în 1988. Pe mă sură ce creștea în mod
paralel mișcarea națională moldovenească ,
și mai ales atunci câ nd „limba
moldovenească” a fost adoptată ca limbă
oficială în Republica unională
Moldovenească , o parte din liderii
„Poporului gă gă uz”, foști activiști sovietici în
frunte cu Stepan Topal, s-au aliat cu
reprezentanții altor minorită ți naționale din
Republică , pentru a se împotrivi mișcă rii
naționale moldovenești.
 În 1989, la primul congres al „Poporului gă gă uz”,
acesta a votat rezoluția grupului care cerea crearea
unui teritoriu autonom în sudul Moldovei (dar nu în
Bugeacul ucrainean), cu capitala la Comrat. În
august 1990, în timp ca Republica Moldova își
proclama independența față de URSS, grupul condus
de Stepan Topal a proclamat Gă gă uzia ca republică
autonomă a URSS, care oficial mai exista în acel
moment, simultan cu același proces care avea loc în
Transnistria sub conducerea liderilor Igor Smirnov și
Aleksandr Lebed. Guvernul din Chișină u al Moldovei,
nou stat independant, a considerat declarația ca
neconstituțională . În acel moment, Gă gă uzii, care în
marea lor majoritate nu cunoșteau situația reală și nu
că lă toriseră decâ t în URSS, erau speriați de
propaganda politică potrivit că reia „româ nismul” din
noua Republică era o mișcare „fascistă” iar eventuala
unire a acesteia cu Româ nia (unire care în acel
moment pă rea iminentă ) ar însemna să fie dați afară
din țară .
STEAGUL GAGAUZ YERI
 În aceste condiții, grupul pro-sovietic a preluat total
conducerea „Poporului gă gă uz” și a organizat în martie
1991 un „referendum” la care partizanii să i au votat în
unanimitate pentru ră mâ nerea în cadrul URSS, fă ră ca
alți alegă tori să -și poată manifesta opiniile, așa cum a
constatat ziaristul francez Jean-Baptiste Naudet, de la
ziarul „Le Monde”.[12], deși câ nd parlamentul Republicii
Moldova a votat independența Republicii, 6 din cei 12
deputați gă gă uzi votaseră  „da”. Ulterior, o parte din
Gă gă uzi au sprijinit tentativa de lovitură de stat de la
Moscova, tensionâ nd și mai mult relațiile cu Chișină ul.
Gă gă uzia s-a autoproclamat independentă la 19
august 1991 sub conducerea lui Topal, urmată fiind în
septembrie de Transnistria. Aceste acțiuni erau menite
să oblige Frontul Popular ca să -și atenueze linia
proromâ nă , considerată fascistă , și să revină la linia
prosovietică , ulterior pro-rusă , ceeace s-a și întâ mplat.

 În februarie 1994, președintele Mircea
Snegur a promis gă gă uzilor autonomie,
dacă revin în legalitatea republicană (și
prin aceasta, internațională ). Aceiași
propunere a fost fă cută de Mircea Snegur și
Transnistriei, care aTreizeci de localită ți,
între care trei orașe, și-au exprimat dorința
de a fi incluse în granițele Teritoriului
Autonom Gă gă uz. În 1995, Gheorghe
Tabunșcic a fost ales în postul de
guvernator (Bașcan) al Gă gă uziei pentru un
mandat de patru ani. Pentru mandate, în
aceeași perioadă au fost aleși deputații
parlamentului local, Adunarea Populară , și
președintele acestuia, Petru Pașalî.
 Gă gă uzia însă , inclusiv Stepan Topal care între
timp că lă torise în Turcia, Uniunea Europeană și
Româ nia, a ră spuns pozitiv la această propunere,
iar la 23 decembrie 1994, Parlamentul Republicii
Moldova a adoptat „Legea despre statutul legal
special al Gă gă uziei” (în gă gă uză  Gagauz Yeri),
rezolvâ nd astfel disputa pe cale pașnică . Această
dată a fost declarată să rbă toare gă gă uză . Pâ nă și
mișcarea unionistă moldo-româ nă afirmă că va
respecta acest statut.[13] Multe organizații
europene de apă rare a drepturilor omului
consideră Gă gă uzia drept model de succes pentru
rezolvarea conflictelor etnice. Gă gă uzia este, de
atunci încoace, o unitate național-teritorială
autonomă  cu trei limbi
oficiale: rusa, gă gă uza și moldoveneasca (româ na
).