Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
0 Verbul
0 Verbul
Modul indicativ
Timpul prezent:eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, noi scriem, voi scrieţi, ei/ele scriu.
Timpul imperfect: eu scriam, tu scriai, el/ea scria, noi scriam, voi scriaţi, ei/ele scriau.
Perfect compus: eu am scris, tu ai scris, el/ea a scris, noi am scris, voi aţi scris, ei/ele au scris.
Mai mult ca perfect:eu scrisesem, tu scrisesei, el/ea scrisese, noi scriseserăm, voi scriseserăţi, ei/ele
scriseseră.
Perfect simplu: eu scrisei, tu scriseşi, el/ea scrise, noi scriserăm, voi scriserăţi, ei/ele scriseră.
Viitor I: eu voi scrie, tu vei scrie, el/ea va scrie, noi vom scrie, voi veţi scrie, ei/ele vor scrie.
Viitor II: eu o sa scriu, tu o sa scrii, el/ea o sa scrie, noi o sa scriem, voi o sa scrieţi, ei/ele o sa scrie.
Viitor anterior:eu voi fi scris, tu vei fi scris, el/ea va fi scris, noi vom fi scris, voi veţi fi scris, ei/ele vor fi
scris.
Viitor popular:eu oi scrie, tu îi scrie, el/ea o scrie, noi om scrie, voi oţi scrie, ei/ele or scrie.
Modul conjunctiv
Timpul prezent: eu să scriu, tu să scrii, el/ea să scrie, noi să scriem, voi să scrieţi, ei/ele să scrie.
Timpul perfect:eu să fi scris, tu să fi scris, el/ea să fi scris, noi să fi scris, voi să fi scris, ei/ele să fi scris.
Modurile nepersonale:
Modul participiu:scris
Modul gerunziu:scriind
Definiţia verbului
Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă starea, acţiunea, existenţa.
Clasificarea verbelor
Verbele predicative. Acestea au înţeles de sine stătător şi pot forma singure predicat într-o propoziţie.
Majoritatea verbelor din limba română sunt predicative.
Exemple:El scrie tema la limba română.
Eu merg la bunici.
Verbele nepredicative nu au înteles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal, ci împreună
cu alte cuvinte. Sunt nepredicative, verbele copulative si verbele auxiliare.
a. Verbele copulative. Ele formează predicat nominal împreună cu o alta parte de vorbire care
îndeplineşte funcţia de nume predicativ. Verbele copulative sunt: a fi, a deveni , a ieşi a ajunge, a se face,
a ramâne, a însemna, a părea.
Exemple: Aceasta carte este interesantă.
El a ajuns profesor la Oxford.
b. Verbele auxiliare.Ajută la formarea timpurilor compuse dar şi a diatezei pasive. Sunt verbe auxiliare:a
fi, a avea, a vrea.
Exemple: Eu am mâncat o bomboana cu jeleu.
El ar fi venit la mine dacă ar fi avut timp.
Verbele tranzitive. Sunt acele verbe care pot fi urmate de un complement direct.
Exemplu: Eu mananc o prajitură.
Timpurile trecutului:
5)MAI MULT CA PERFECTUL exprima o actiune trecuta si terminata inaintea altei actiuni
trecute. Sufixul si desinentele de mai mult ca perfect urmeaza dupa sufixul deperfect simplu si
sunt:
Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a Conjugarea a IV-a
eu invatasem eu parusem eu mersesem eu dormisem
tu invatasesi tu parusesi tu mersesesi tu dormisesi
el/ea invatase el/ea paruse el/ea mersese el/ea dormise
noi invataseram noi paruseram noi merseseram noi dormiseram
voi invataserati voi paruserati voi merseserati voi dormiserati
ei/ele invatasera ei/ele parusera ei/ele mersesera ei/ele dormisera
VIITORUL indica o actiune ce se va desfasura dupa momentul vorbirii. Viitorul are forme
literare de limba scrisa si de limba vorbita.
6)VIITORUL SIMPLU (viitorul pentru limba scrisa) este alcatuit din forme specifice ale
verbului a vrea+ infinitivul verbului de conjugat.
eu voi invata/ tu vei invata/ el/ea va parea/ noi vom merge / voi veti dormi/ ei/elevor citi;
Viitorul pentru limba vorbita: o invariabil+conjunctivul verbului de conjugat: o sa invat
-verbul a avea la indicativ prezent+conjunctivul verbului de conjugat : am sa invat
- forme ale verbului a vrea rezultate din caderea consoanei v+infinitivul verbului de
conjugat : oi invata.
7)VIITORUL ANTERIOR arata o actiune viitoare terminata inaintea altei actiuni viitoare. Este
un timp verbal invechit, care a fost inlocuit in limba vorbita prin viitorul propriu-zis. Este alcatuit
din: verbul auxiliar a fi la viitor + participiul verbului de conjugat: voi fi invatat.
1)PREZENT, care indica o actiune desfasurata in prezent sau in viitor. Se formeaza cu ajutorul
conjunctiei ‘’sa’’ +forme ale indicativului prezent (cu exceptia persoanei a III-a): sa invat., sa
par, sa merg, sa scriu, sa vin;
2)PERFECT, care indica o actiune desfasurata in trecut. Este alcatuit din conjunctia sa + verbul
auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat: sa fi invatat, sa fi parut, sa fi mers, sa fi venit
etc.
1)PREZENT, care indica o actiune desfasurata in momentul vorbirii sau in viitor. Este alcatuit
din verbul auxiliar a avea + infinitivul verbului de conjugat.
eu as invata/ tu ai invata/ el/ea ar parea/ noi am merge/voi ati dormi/ ei/ele ar veni;
2)PERFECT, care indica o actiune desfasurata in trecut. Este alcatuit din verbul auxiliar a
avea+ verbul auxiliar ‘’a fi’’+ participial verbului de conjugat: eu as fi spalat, tu ai fi parut, el
ar fi mers, noi am fi venit, voi ati fi coborat, ei ar fi sosit.
IV) Modul IMPERATIV exprima o rugaminte, un indemn, un ordin, o porunca si are forme
doar pentru persoanele a II-a, nr. singular si plural, avand:
Forma afirmativa:
Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a Conjugarea a IV-a
(tu )canta! (tu) vezi! (tu) du! (tu) vino!
(voi) cantati! (voi) vedeti! (voi) duceti! ( voi) veniti!
FORMA NEGATIVA:
Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a Conjugarea a IV-a
tu nu certa! tu nu bea! tu nu face! tu nu dormi!
voi nu certati! voi nu beti! voi nu faceti! voi nu dormiti!
Atentie: Formele corecte ale verbelor a face, a duce, a zice la modul imperativ, pers. A II-a,
singular sunt: Nu zice! Nu duce! Nu face! (se formeaza cu adverbul de mod de negatie ‘nu’ +
infinitivul verbului de conjugat, fara prepozitia ‘a’: Nu spala! ( nu+ (a) spala!)
FUNCTIILE SINTACTICE ALE MODURILOR NEPERSONALE:
MODUL INFINITIV exprima numele actiunii, al starii. Este forma cu care verbul se gaseste in
dictionar; (este insotit de prepozitia ‘a’). Exemple: a spala, a manca, a vedea, a parea, a merge, a
face , a veni, a sosi, a cobori, a dobori etc.
Subiect: A ierta este omeneste.
Nume predicativ: Placerea lui era a scrie.
Complement direct: Batranul incepe a povesti.
Complement indirect: S-a saturat a astepta mereu..
C.c. de timp: A sosit inainte de a rasari soarele.
C.c. de mod: Ionel a plecat fara a anunta.
Atribut verbal: Dorinta de a pleca il bucura..
III) MODUL PARTICIPIU exprima actiuni terminate si suferite de o fiinta sau de un lucru,
avand valoare de adjective: citit, citita, cititi, citite.
Verbul la participiu are urmatoarele valori:1) verbala:atunci cand intra in componenta unor
forme verbale compuse: modul indicativ, timpul perfect compus: am scris; -indicativ, viitor
anterior:voi fi scris; conjunctiv prezent: sa fi scris; conditional –optativ perfect: as fi scris;
infinitiv perfect: a fi scris; diateza pasiva : este scris.
2)valoare adjectivala:Cand determina ( are ca regent) un substantiv sau un verb
copulativ: Lucrarea prezentata a placut tuturor. Floarea este inflorita.
3) valoare adverbiala: cand determina un verb
predicativ: vorbeste ragusit;calca apasat; spune deschis, citeste sacadat;
4) valoare substantivala, cand primeste articol hotarat: Rasfatatul ne enerva mereu.
Invatatul reuseste in viata.
IV) MODUL SUPIN denumeste scopul, destinatia, provenienta unei actiuni sau a unui obiect.
Este alcatuit din prepozitiile de, dupa, la, pentru spre +participiul verbului de conjugat. Forma
negativa se obtine cu ajutorul prefixului ne-, adaugat participiului.
Subiect: E usor de invatat.
Nume predicativ: Masina este de tocat.
Atribut verbal: Masina de tocat s-a defectat..
Complement direct: Am terminat de citit.
Complement indirect: S-a saturat de invatat.
C.c. de loc: Vine de la scaldat.
C.c. de timp: A venit dupa semanat.
C.C. scop : Merge in padure pentru vanat.
Verbele auxiliare si verbele copulative
În limba română există trei verbe auxiliare: a avea, a vrea și a fi.
La crearea viitorului:
o Maine voi merge la meci.
o George va alerga două ore.
o Ei vor juca baschet la Polivalentă.
Exemple cu verbul a fi ca și verb auxiliar:
Verbele copulative
Verbul copulativ este acel verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre
subiect și numele predicativ.
Multe verbe ale limbii române pot fi verbe copulative în diferite contexte. Printre acestea, ar fi de
enumerat următoarele: a fi, a deveni, a ieși, a ajunge, a insemna, a se face, a ramane. Ar fi, de
asemenea, de menționat faptul că verbul a deveni este întotdeauna verb copulativ.
Verbul a fi este verb copulativ atunci când nu este sinonim cu niciunul din următoarele a exista (ca în
construcția: Copacul acesta este aici de 100 de ani.), a se găsi, a costa, a proveni, a dura, a ține, a trăi, a
merge, a se afla, a se întâmpla.
Verbele a ieși și a ajunge sunt verbe copulative atunci când sunt sinonime cu verbul a deveni.
Maria este deșteaptă. În această propoziție, cuvântul este este verb copulativ, iar
cuvântul deșteaptă este numele predicativ. Construcția este deșteaptă formează împreună predicatul
nominal al propoziției.
Atmosfera este apăsătoare.
Mihai, te rog să fii cuminte!
Mircea a devenit interesat de artă.
George a ieșit un inginer extraordinar.
După ani întregi de antrenament, Simona a ajuns campioană la Roland Garros.