Alexandru Ioan Cuza

De ce ar trebui să îți mulțumim ție Alexandru Ioan Cuza.

Primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România, născut la data

de 20 martie 1820 și decedat la 15 mai 1873, a fost Alexandru Ioan Cuza. Începând cu data
de 5 ianuarie 1859 acesta a fost ales Domn al Moldovei, iar la data de 24 ianuarie 1859, al
Țării Românești, rezultând astfel unirea celor doua țări române. Acesta a participat activ la
mișcarea revoluționara de la 1848 din Moldova și a luptat pentru Unirea Principatelor.
Devenirea acestuia ca domitor a adus o activitate diplomatică și politică pentru recunoașterea
Unirii de puterea suzerană. Desăvârșirea unirii Principatelor Române s-a format pe calea
înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862 când
Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial numele de România,
cu o singură capitală, la București, cu o singură organizare și un singur guvern.

În anul 1866, Monstruoasa Coaliție, cunoscută sub această denumire din cauza
orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-au forțat să abdice.

Pentru mine, Alexandru Ioan Cuza nu este doar un simplu domnitor. Acțiunile sale îl
definesc iar cele mai mari realizări raman în istorie ca ,,Unirea Principatelor Române, o
istorie sinceră a poporului român”. Dubla sa alegere a însemnat un succes uriaș în lupta
pentru Unire, această dublă alegere reprezentând începutul procesului de constituire, pe baze
moderne, a statului național român.

Totuși, unirea a fost bazată pe puternica apropiere culturală și economică între cele
două țări. Încă din 1848 a început acest proces, paralel cu realizarea uniunii vamale între Țara
Românească și Moldova. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor
adunări ad-hoc(pe loc) în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între
Marile Puteri în care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu unele
instituții comune. Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și al Țării
Românești, aducandu-le într-o uniune personală.

În 1861, cu ajutorul unioniștilor (cei ce susțin și propagă ideea unirii) celor două țări,
Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.
 Acesta a prezentat-o ca izbândă a poporului român și nu ca un dar al puterilor din
afară.

Regimul personal instituit de Cuza după 2 mai 1864 a provocat nemulțumirea

liberalilor radicali, care ulterior au făcut cartel cu conservatorii, acest fapt a slăbit pozițiile
domnitorului și a animat activitatea Monstruoasei Coaliții, hotărâtă să-l inlăture de la putere.
Două zile mai târziu acesta părăsind Bucureștiul și plecând spre Brașov.

După înlăturarea sa de la putere in anul 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea
pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a
denumit noul stat România.

Stancu Natalia Ionela Ștefania

Clasa a IX-a C

Liceul Teoretic ” Horia Hulubei”