1. Noțiunea de enzime- rolul biologic.

Asemănări și deosebiri dintre enzime și catalizatori

nebiologici
 ENZIMĂ – de la grecescul “EN ZYME”- în drojdii.Enzime – biocatalizatori de natură
proteică
Măresc V reacţiilor chimice, termodinamic posibile
E- acţionează strict într-o anumită consecutivitate şi cu o anumită specificitate
 Rolul biologic- Digestiv (enzimele digestiei)
Metabolic,
Medical ENZIMODIAGNOSTICUL, ENZIMOTERAPIA
 Asemănări : 1.catalizează numai reacţiile posibile din punct de vedere energetic
2.nu modifică echilibrul reacţiilor reversibile
3. nu modifică direcţia reacţiei
4.nu se consumă în procesul reacţiilor

 Deosebiri : 1 Viteza catalizei enzimatice este cu mult mai mare decât a celei nebiologice
2.E posedă specificitate înaltă.
3.E catalizează reacţiile chimice în condiţii blânde
4. Randamentul este de 100%
5. Activitatea E, de aici şi reacţiile enzimatice se reglează.
6. Viteza reacţiilor este direct proporţională cu cantitatea E.

2. Natura chimică a enzimelor. Dovezile naturii proteice a E. Structura Enzimelor. Centrul activ și
alosteric

 Enzimele - sunt proteine şi posedă toate proprietăţile fizico-chimice specifice acestor

molecule (solubilitate, proprietăţi osmotice, sarcină electrică netă, denaturare termică)
 Dovezile experimentale:
1. Sunt alcătuite din AA
2. Prezintă macromolecule
3. În apă formează soluții coloidale cu proprietățile sale specifice
4. Prezintă electroliţi amfoliţi
5. Se supun denaturării
6. Au fost sintetizate în condiţii de laborator din AA (ribonucleaza, lizozima)

 Structura: 1. Masa moleculară a E e de mii de ori mai mare decât masa moleculară a
substratului (S)
2. S – sau ligandul, substanţa asupra căreia acţionează E
3. E acţionează nu cu toată molecula dar cu un anumit sector – centrul activ (CA)
4. CA - locul care asigură interacţiunea E cu S şi transformarea ulterioară a
acestuia în P
 Din punct de vedere structural deosebim:
1. E simple – alcătuite numai din AA (proteazele, lipazele, ribonucleaza)
2. E conjugate - formate din:
a. partea proteică – apoenzimă
b. partea neproteică
HOLOENZIMĂ – partea neproteică
+apoenzima cu activitate catalitică
  Centrul activ:
1. Are formă de adâncitură sau cavitate
2. Ocupă o parte relativ mică din volumul E şi majoritatea resturilor de AA în molecula
E nu contactează cu S
3. S relativ slab se leagă cu E
4. CA este alcătuit din 2 sectoare:
Sectorul de contact (de legare)
Sectorul catalitic

 Centrul alosteric:
1. Este centrul reglator
2. Fixează modulatorul alosteric
3. Adiţionarea modulatorului modifică conformaţia enzimei şi secundar
activitatea ei
4. Modulatorul pozitiv – activator
5. Modulatorul negativ - inhibitor

3. Enzimele simple și conjugate. Noțiunile- Holoenzimă, apoenzimă, cofactor, coenzimă,

cosubstrat și grupă prostetică. Funcțiile de coenzyme ale vitaminelor și microelementelor

 E simple – alcătuite numai din AA (proteazele, lipazele, ribonucleaza)

 E conjugate - formate din:
partea proteică – apoenzimă
partea neproteică

 Haloenzimă- partea neproteică +apoenzima cu activitate catalitică

 Apoenzimă- enzimă, care devine activă numai la unirea cu anumite substanțe de natură
non-proteică- partea proteică a enzimei
 Cofactor- este un compus chimic de natură neproteică sau ion metalic de care o
anumită enzimă are nevoie pentru a fi active.
 Coenzimă- componenta neproteică de mici dimensiuni a enzimei
 Cosubstrat- Coenzima slab legat, uşor disociabilă- NAD NADP CoA
 Grupare prostetică- Coenzima strâns legată în structura E- FMN, FAD, biotina acid lipoic

4. Structura enzyme coenzyme rol și reacții speifice

5. Mecanismul de acțiune al enzimelor- Oral

Nomenclatura: Caracteristica claselor și subclaselor, numărul de cod

Oxido reductaze

Catalizează reacții de
oxido reducere
Oxido reductaze Transferaze Hidrolaze
Catalizează reacții de catalizează transferuri grupelor catalizează scindări de legături
oxido reducere funcţionale de la un substrat la covalente cu adiţionarea apei
altul
 Dehidrogenaze • Aciltransferaze • Esteraze
 Reductaze • Metiltransferaze • Glicozidaze
 Oxidaze, • Glicoziltransferaze • Peptidaze
 Peroxidaze, • aminotransferaze • Fosfataze
 Hidroxilaze, • Kinaze • Tiolaze
• Ribonucleaze

Liaze Izomeraze Ligaze Translocaze

catalizează ruperea leg. C- catalizează toate catalizează formarea Catalizează transferul
C, C-S şi C-N; fără tipurile de de legături între ionilor sau
adiţionarea apei, adiţia la transformări în cadrul carbon şi O, S, N, moleculelor prin
legături duble şi reacţiile uneia şi aceleiaşi cuplate cu hidroliza membrane sau
inverse. moleculă legăturilor separarea lor in
macroergice (interiorul; între)
(utilizarea ATP). membrane

• Decarboxilaze • Racemaze • Sintetaze

• Aldolaze • Epimeraze • Carboxilaze
• Hidrataze • Izomeraze
• Dehidrataze • Mutaze

7. Specificitatea. Tipuri și exemple

Specificitatea- este capacitatea unei enzime de a selecta dintr-un număr mare de S unul particular.

• Specificitatea de reacție- enzimele catalizează un anumit tip de reacţie ce stă la baza clasificării
lor: o reacţie redox, un transfer a unei grupe funcționale, formarea unei legături, etc.
• Specifitatea de substrat
absolută de substrat – enzima catalizează transformarea doar a unui singur substrat
(ureaza, arginaza, carbanhidraza)
 relativă de substrat – enzima catalizează transformarea uniui grup numeros de substanţe cu
diferită structură chimică în acelaşi mod (citocromul P450 – hidrolizează câteva mii de substanţe)

stereo chimică- E catalizează transformarea numai a unuia din stereoizomerii posibili (D sau L;
sau numai a izomerului cis- sau trans-). (Ex: Amilaza scindează legăturile α 1-4 glucozidice din
amidon sau glicogen şi nu influenţează asupra legăturilor β din celuloză)

8. Cinetica Enzimatică

• Studiază viteza reacției enzimatice, luând în considerație factorii fizico-chimici ce o influențează

• Concentrația substratului
• în perioada iniţială a reacţiei V creşte pe măsură ce creşte [S].
• La un moment dat cînd CA al E se ocupă de S – V nu mai creşte. Ea rămîne constantă şi
corespunde V max a reacţiei.
• În cazul E alosterice – curba reprezintă un aspect sigmoid

• Concentrația Enzimei
• în condiţii standard 2 mol de E într-o anumită perioadă de timp vor transforma de 2 ori
mai multe molecule de S decât 1 mol de E (relaţie direct proporţională).

• Temperatura

• pH-ul soluției- pH optim e dependent de:

• gradul de ionizare a grupelor funcţionale,
• afinităţii E faţă de S,
• stabilităţii E.
 8. Inhibiția
 Inhibitorii enzimatici sunt compusi care influenteaza negativ activitatea enzimelor pe care o pot
anula definitiv sau temporar
 Ei pot afecta situsul catalitic al enzimei sau orice alta regiune a moleculei, astfel influentand
legarea substratului de enzima
 Actiunea inhibitorilor enzimatici este importanta pentru controlul proceselor biochimice, pentru
a intelege mecanismele de actiune a unor medicamente, droguri, otravuri, pentru a urmari etape
dintr-un proces metabolic.

• Inhibiția nespecifică- inhibiția care este influențată de temperature, pH, agenții

denaturării
• Inhibiția specifică poate fi:
Ireversibilă- Inhibitorul covalent se fixează de E cu formarea EI nedisociabil.
Reversibilă:
• Competitivă-
I se aseamănă după structură cu S.
Apare o competiţie dintre I şi S pentru CA.
Nu e posibil simultan fixarea S şi a I în CA.
E va fixa pe acel competitor care se află intr-o concentraţie mai mare.
Este o inhibiţie reversibilă- I poate fi înlăturat cu adăugarea în exes a S.
• Necompetitivă-
Inhibitorul nu se aseamănă ca structură cu S
I şi S se leagă simultan cu E dar locusurile sint diferite (I nu se leagă în CA)
Acest tip de inhibiţie nu se înlătură prin exces de substrat.

9. Unitățile de activitate ale enzimelor

 Unitatea Internațională- acea activitate enzimatică ce asigură conversia I ⴄ mol de

substrat într-un minut în condiții standardizate de pH, Temperatura in C(25-30).
Cofactorii și alte condiții și alte condiții optime asigură acțiunea enzimelor
 Katalul (KaT) constituie activitatea, care asigură transformarea unui mol de substrat
într-o secundă ( I ⴄKat = 60 U.I. , 1 kat= 6x 107 U.I.),(1 U.I. = 16,67 kat)
 Activitate specifică- numărul de U.I. cu referință la 1 mg de proteină

12. Izoenzimele

 Forme moleculare multiple ale E, ce catalizează aceeaşi reacţie chimică, dar diferă prin
structură, proprietăţi fizice, chimice şi cinetice

 Diferite forme de izoE se pot găsi:

1. împreună (LDH din ficat);

2. în ţesuturi diferite (fosfotaza acidă în prostată şi hematii);

3. sau în diferite compartimente ale aceleiaşi celule (MDH MC şi Cit)

 Particularități-
 Structurale-Sunt E oligomere, cu structură cuaternară, alcătuite din cel puţin 2
protomeri diferiţi
1. Ex. LDH (lactat – piruvat)
 2. Prezintă un tetramer, alcătuit din 2 tipuri de subunităţi (H – inimă; M- muşchi) în d
diferite raporturi; codificate de gene diferite.

HHHH – inimă; HHHM;HHMM; HMMM; MMMM – muşchi

 Funcționale- Aceeași activitate catalitică: Izozimele catalizează aceeași reacție

chimică. Deși pot avea diferențe în structură, ele îndeplinesc aceeași funcție
esențială în cadrul căii metabolice.
Expresie tisulară diferită: Unele izozime pot fi exprimate în țesuturi specifice sau
în condiții particulare. De exemplu, un izoenzim poate fi prezent într-un anumit
țesut sau în timpul unui anumit stadiu de dezvoltare.
Diferențe de reglare: Izozimele pot fi reglate diferit în răspuns la diverși stimuli
sau condiții ambientale. Aceasta permite organismului să ajusteze activitatea
enzimatică în funcție de necesitățile sale specifice într-un moment dat.
Adaptabilitate metabolică: Prin prezența izoenzimelor, organismul câștigă o mai
mare flexibilitate metabolică. Diferite izozime pot răspunde la cerințe specifice
de mediu sau la schimbări în calea metabolică.
Diferențe cinetice: Izozimele pot avea diferențe în parametrii cinetici, cum ar fi
afinitatea pentru substrat sau viteza maximă a reacției. Aceste diferențe pot
contribui la adaptarea funcțională a enzimelor în diverse condiții.

 Rolul:
1. în controlul metabolic ( faciliteaza adaptarea metabolismului in diferite
ţesuturi.)
Ex: in miocard predomina H4 (inhibată de piruvat) - orientează oxidarea
piruvatului pe cale aeroba.
2. În diagnosticul unelor stări patologice (variaţia diferitor forme de izoE)
3. Diferite organe contin izoenzime caracteritice, astfel evaluarea unei anumite
izoenzime in plasma permite identificarea unei posibile leziuni la nivelul
tesutului repectiv.