Centrul de excelență în medicină și farmacie ,,Raisa Pacalo”

Catedra Discipline Farmaceutice

Disciplina Biochimia generală

Subiectul Enzimele

profesor V. Barnaciuc,
grad didactic doi
 PLAN

• Definiţie, clasificare, structură, proprietăţi fizico-

chimice şi importanţa biologică a enzimelor;
• Acţiunea enzimelor şi catalizatorilor anorganici;
• Argumentele naturii proteice a enzimelor;
• Structura enzimelor simple şi conjugate;
• Proenzime. Coenzime: ioni de metale, vitamine,
nucleotide.
 ENZIMA -
(ferment-din fr. enzyme, lat
fermentatio - fermentare)
сompus organic de natură
proteică, prezent în celule vii,
mărește viteza reacţiilor
chimice.
Enzimele – catalizatori
biologici de natură proteică.
 Reactanții în reacțiile
catalizate de E –
substraturi,
iar produșii de reacție –
produși.
Știința despre enzime –
enzimologie.
Fermenții dirijează procesele de
sinteză şi de degradare din
organismele animalelor, plantelor
şi microorganismelor, producând şi
păstrând energie. Fără enzime,
procesele biochimice s-ar
desfăşura cu viteze foarte mici. Se
cunosc peste 2000 enzime.
 SCURT ISTORIC
Reacții enzimatice au fost folosite din timpurile
cele mai vechi pentru fabricarea vinului, a
oțetului, a berii și a brânzei;
Payen si Persoz (1833) au izolat, prima
enzimă - amilaza;

În 1940, cercetatorul american E. Howell a

descoperit cercetând substanțele vitale
propriu-zise si anume, ENZIMELE, a
dovedit că ele sunt purtătorii vieții din orice
organism viu, fiind deci și materia vie din
alimentele noastre.
ROLUL ENZIMELOR

Descompunerea moleculelor mari;

Accelerează procesele metabolice;

Coordonează unele etape ale

ciclului metabolic.
 NOMENCLATURA
ENZIMELOR

Se bazează pe 2 factori:
1.Substratul asupra căruia acționează enzima: la care
se adaugă sufixul -aza;
Ureaza - catalizează hidroliza ureei în NH3 și CO2
Fosfataza - catalizează hidroliza esterilor H3PO4.

Unele enzime au primit denimiri nespecifice.

Ex.: pepsina, tripsina, catalaza.
2. După tipul reacției catalizate.
Piruvat decarboxilaza – enzima ce
îndepărtează grupa carboxil de la
piruvat.
Comisia pentru Enzime a U.I.B. a întrodus în 1956 o bază
sistematică pentru denumirea enzimelor.
În prezent fiecărei enzime îi este atribuit un numar de cod și un
nume sistematic.
Numărul de cod este format din 4 cifre precedate de prescurtarea
EC (Enzyme Comission), acestea indicând:
 prima cifră - clasa de enzime în funcție de reacția catalizată);
 a doua cifră - subclasa (dă indicații asupra donorului din reacție)
 a treia cifră - subsubclasa (face referire la natura acceptorului din
reație);
 a patra cifră - indică enzima individuală.
 Exemplu
EC 6.4.1.1 piruvat carboxilaza
L-piruvat + CO2 = L-oxalilacetat

EC(Comisia enzimatică)
CLASIFICARE
I. După structură

Enzime
simple • constau din AA

• Heteroenzime
Enzime • Parte proteică (apoenzimă)
+ parte neproteică
compuse (coenzimă sau cofactor
enzimatic).
 II. După tipul reacției catalizate

- catalizează reacţiii de oxido-

reducere;
-catalizează transferuri grupelor
funcţionale de la un S la altul
(metil, amino, acil,);
-catalizează scindări de legături
covalente cu adiţionarea apei ;
-catalizează ruperea leg. C-C, C-S
şi C-N; fără adiţionarea apei, adiţia
la legături duble şi reacţiile inverse.

-catalizează toate tipurile de

transformări în cadrul uneia şi
aceleaşi moleculă ;
- catalizează formarea de legături
între carbon şi O, S, N, cuplate cu
hidroliza legăturilor macroergice
 Structura enzimelor

Sim- AA
ple
Apo-
ferme
nt
AA
Coferment Grupare
Com- Cofac- prostetică
NAD, FAD,
puse tor Me Hem
Structura enzimelor simple

Se Tripsina,
Au numesc
structură Compuse Pepsina,
enzime din AA; Ribonucleaza,
unitară Lipaza,
monocom
ponente; Chimotripsina
.
Structura enzimelor simple

Compuse
Substanțe Mr
Macro- din
de natură
molecule lanţuri 10.000 -
proteică; 1.000.000.
globu- polipepti-
lare; dice;
Structura enzimelor

1. Apoferment - corpul fermentului

(partea proteică)
2. Centru catalitic
3. Centrul de substrat (suprafețele de contact)
33
4. Centrul activ al enzimei

5. Centrul alosteric
• Masa moleculară a E e de mii de ori mai mare decât
masa moleculară a substratului (S);
• S - substanţa asupra căreia acţionează E;
• E acţionează nu cu toată molecula dar cu un anumit
sector – denumit centrul activ (CA)
• CA - locul care asigură interacţiunea E cu S şi
transformarea ulterioară a acestuia.

CA
 Particularităţile CA
1. Este o combinare unicală în spaţiu şi în timp a
anumitor resturi de AA;
2. Are formă de adâncitură sau cavitate, căptuşită cu AA
hidrofobi, unde nu-i acces de apă (ex. când apa este un
reagent al reacţiei);
3. Ocupă o parte relativ mică din volumul E şi
majoritatea resturilor de AA în molecula E nu
contactează cu S;
4. S relativ slab se leagă cu E.
 Centrul alosteric
• Unele E posedă şi un alt centru (sau alte centre) decît
cel activ – centru alosteric (allo stereos –alt loc);
• C alos - are o poziţie spaţială pentru fixarea
metabolitului reglator, numit efector sau modulator;
• Modulatorii se fixează necovalent şi pot fi: activatori
sau inhibitori;
• E cu centrul alos – se numesc E alosterice sau
reglatoare;
• La fixarea modulatorului, E alos îşi modifică
conformaţia. Modulatorii accelerează sau inhibă
utilizarea S de enzima respectivă.
 Structura primară este Structura secundară
reprezintă configurație
stabilă, determinată de
spațială α-helix (în
secvența AA din lanțul special) stabilizat prin
polipeptidic. legături de hidrogen.

APOENZIMA

Structura terțiară –
plierea catenelor Structura cuaternară apare
polipeptidice. Majoritatea la majoritatea enzimelor
AA polari se dispun la care sunt alcătuite din mai
exteriorul moleculei, iar AA multe catene polipeptidice
nepolari la interior, identice.
formând o zonă hidrofobă.
 Natura chimică a E
• Enzimele sunt proteine
şi posedă toate
proprietăţile fizico-
chimice specifice
acestor molecule
(solubilitate, proprietăţi
osmotice, sarcină
electrică netă,
denaturare termică).
 Dovezile experimentale
1. Sunt alcătuite din AA;
2. Prezintă macromolecule;
3. În apă formează sol. coloidale cu propriet. sale
specifice;
4. Prezintă electroliţi amfoliţi;
5. Se supun denaturării;
6. Au fost sintetizate în condiţii de laborator din AA
(ribonucleaza, lizozima).
Asemănările E cu catalizatorii
neorganici

1. catalizează numai reacţiile posibile din punct de

vedere energetic;
2. nu modifică echilibrul reacţiilor reversibile;
3. nu modifică direcţia reacţiei;
4. nu se consumă în procesul reacţiilor.
Deosebirile E de catalizatorii
neorganici
1. Viteza catalizei enzimatice este cu mult mai mare decît a
celei nebiologice (1 mg de Fe în componenţa catalazei
poate înlocui o tonă de Fe metalic).
2. Enzima posedă specificitate înaltă.
3. Enzimele catalizează reacţiile chimice în condiţii blînde
(pres. obişnuită, temperatura 37ºC, pH aproape neutru).
4. E catalizează reacţiile fără formarea produselor
intermediare – randamentul este de 100%.
5. Viteza reacţiilor este direct proporţională cu cantitatea
enzimei.
Caracteristicile
cofactorilor

Cofactorii sunt compuși cu structură chimică

variată derivați de la vitamine sau ioni metalici,
legați mai labil de partea proteică (coenzime)
sau fiind intim asociați cu aceasta prin legături
covalente (grupe prostetice).
 Izoenzime

O parte din enzimele care au structură cuaternară

se prezintă sub mai multe forme moleculare,
denumite izoenzime. Toate catalizează aceeași
reacție, dar cu viteze diferite.
 Izoenzime

Structural diferă prin raportul în care sunt

asociate lanțurile de bază. Acestea sunt
codificate de gene diferite și se sintetizează în
cantitate diferită în diferite țesuturi.
 Izoenzime

De ex., lactat dehidrogenaza este un tetramer ce

prezintă 5 izoenzime care pot fi separate prin
electroforeză. Există două tipuri de lanțuri
polipeptidice M (muscle=mușchi) și H
(heart=inimă): LDH1(H4), LDH5, LDH2(H3M),
LDH3 (H2M2), LDH4 (HM3).
 Izoenzime

LDH1 predomină în miocard, LDH5 în ficat și

musculatura scheletică, celelalte formele sunt
distribuite diferit la aceste niveluri și în alte
țesuturi (plămîni, rinichi, elemente figurate, splină,
creier, etc).