Comunismul in Romania si

in vietile romanilor
by Dany: ICI
In Romania instaurarea comunismului a afectat foarte mult
dezvoltarea statului. Acest regim totalitar si-a lasat amprenta chiar
pana-n zilele noastre. Viata populatiei Romaniaei a fost afectata si ea
de catre comunism. Conditiile grele de trai din acea perioada au ramas
ca un cosmar in mintea celor care le-au intalnit.
Rationalizarea alimentelor
Programul alimentaţiei ştiinfice apărut la iniţiativa lui Nicolae
Ceauşescu ca urmare a dorinţei sale de raţionalizare pentru plata
datoriei externe a însemnat, de fapt, un program de înfometare a
populaţiei.
Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei a fost lansat în iulie
1982 la şedinţa Comitetului Politic Executiv (CPEx). A urmat o perioadă
de austeritate mascată de rolul programului de a îmbunătăţi calitatea
mâncării, însă se urmărea să se facă economii importante la bugetul
de stat.
În perioada 1981-1989 în magazine nu se găseau în mod curent carne, ouă, lapte.
„Lipsurile de tot felul, mai ales cele alimentare au devenit acute și cronice din toamna
lui1981”. Atunci sunt reintroduse cartelele desființate în 1954, fiind raționalizate
pâinea, laptele , uleiul , zaharul si carnea.
În magazine nu se găseau în mod curent carne (pui, porc, vită), ouă, lapte. Ca produsedin
carne puteai găsi curent doar pește înghețat (stavrid, cod, merluciu) sau proaspăt
(crap,caras, biban, știucă, roșioară, guvizi-în localitățile de lângă mare, șalău și somn
care erau scumpe , conserve de pește (rusești), tacâmuri de pui (gheare și gâturi),
picioare de porc (numiți adidași), salam cu soia, scoici albaneze, creveți în ulei. Din când
în când se mai găseau cu coadă unele conserve de carne de vită, organe (pipote, inimi),
oase pentru ciorbă și,,acordeoane" (coaste de porc). Micii erau vânduți prin parcuri și
piețe iar carnea roșie(pui, porc, vită) putea fi consumată la restaurant la prețuri de 4-5
ori mai mari.
Fructele care se găseau erau numai cele locale (mere, pere, prune, struguri, cireșe,vișine,
pepeni, gutui, caise, piersici). Bananele, portocalele, mandarinele, lămâile, ananasul
(încompot la cutie) erau rare și oamenii stăteau la cozi uriașe pentru a le cumpăra măcar
pentrucei mici de sărbători. La salate oamenii foloseau suc de lămâie concentrat
(artificial) sau oțet.
Multe din dulciurile existente (ciocolată, gume, bomboane) erau numai cele
autohtonecare erau de proastă calitate, mulți români preferând să le ocolească pe cele
mai multe dintreele. Ciocolata, guma, bomboanele de calitate erau rare și se obțineau
ori stând la cozi imense, ori printr-o pilă, ori de la cineva care mai venea din străinătate.
Spre sfârșitul perioadei comuniste, 1987-1989 au început să pătrundă unele produse
(gumă, etc) din Iugoslavia șiPolonia. Românii se mulțumeau în mod obișnuit cu gemuri
și dulcețuri care erau făcute dinfructe autohtone, compoturi, rahat și tradiționala
eugenie. Mierea era scumpă. Prăjiturile și fursecurile, pe care le puteai cumpăra de la
cofetării, erau însă răspândite și de bună calitate,fiind pregătite natural. Mai puteau fi
găsiți uneori pufuleți sărați sau dulci (rar), pufarine și stafide
Decretul nr. 272
În 10 noiembrie 1987, Nicolae Ceauşescu a semnat Decretul nr. 272 ”privind unele
măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi energie electrică”,
publicat a doua zi în Buletinul Oficial nr. 53 din 11 noiembrie 1987, dar şi în ”Scînteia”.
Efectele acestuia s-au resimţit imediat , chiar brutal. ”Începînd cu data prezentului
decret, la gazele naturale livrate pentru încălzirea locuinţelor şi pentru pregătirea apei
calde menajere şi a hranei se stabilesc cotele lunare prevăzute în anexa nr. 1”.
Aceste cote erau ridicol de mici, iar depăşirea lor era drastic sancţionată. ”Comitetele şi
birourile executive ale consiliilor populare şi unităţile economice sînt obligate să
urmărească zilnic consumul de gaze şi sa ia măsuri ferme, pentru încadrarea în cotele
stabilite”. La ”energia electrica livrata populaţiei pentru iluminat şi utilizări casnice”,
se stabilea că ”începînd cu data prezentului decret, cotele lunare şi tarifele sînt cele
prevăzute în anexa nr. 2”. La fel, ridicol de mici. Consumul era însă ”raţionalizat” de
sus, prin întreruperea alimentării cu electricitate. Chiar şi cu gaz: regimul te ajuta să
”economiseşti”.
Craciunul in perioada comunista
Banane verzi procurate pe sub mână şi învelite în ziare pentru a fi coapte, brazi decoraţi
cu hârtie creponată, porci ascunşi în portbagajele maşinilor, Moş Gerilă cu iz socialist,
Pluguşor cu versuri comuniste şi trecerea dintre ani cu Nicolae Ceauşescu. Aşa arata
luna sărbătorilor de iarnă în vechiul regim.
Decembrie sub comunişti n-avea nimic din strălucirea sărbătorilor de astăzi. Sub
regimul fostului dictator Nicolae Ceauşescu, vreme de câteva decenii, Moş Crăciun a fost
înlocuit cu Moş Gerilă, o invenţie prin care comuniştii atei au dorit să şteargă din
conştiinţa colectivă sărbătoarea creştină a Crăciunului. În vremea dictaturii Ceauşiste,
zilele de Crăciun erau lucrătoare, Moş Gerilă venea în seara de Revelion, iar Bradul de
Crăciun era, de fapt, Pom de iarnă.
Sărbătorile de iarnă în România lui Nicolae Ceauşescu au fost la fel de austere ca şi
regimul. Startul sezonului de sărbătoare se dădea târziu după intrarea în vacanţa de
iarnă a elevilor, iar vârful sărbătorilor îl constituia Revelionul, deoarece pentru
comuniştii atei sărbătoarea Crăciunului nu exista. Copiii intrau în vacanţa de iarnă după
22 decembrie. Zilele de Crăciun erau lucrătoare şi startul Sărbătorilor de Iarnă se dădea
după 27 decembrie şi abia după această dată era indicată amenajarea pomului de iarnă
în casele românilor. Cei care amenajau bradul mai devreme îl ţineau departe de ferestre
şi evitau instalaţiile de iluminat pentru a nu atrage atenţia. Cum beteala nu se găsea în
magazine, brazii erau împodobiţi cu globuleţe şi aranjamente din hârtie creponată.
Moş Gerilă şi pluguşorul socialist
La începutul anilor 50, comuniştii au decis să-l înlocuiască pe Moş Crăciun cu Moş Gerilă,
o invenţie menită să şteargă din conştiinţa poporului sărbătoarea creştină. Prima
măsură în demersul comuniştilor de a şterge Crăciunul din calendarul românilor a fost
transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare.
Începând cu 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de
lucru, iar în ziarele vremii moşul cu barbă albă şi haine roşii, care aducea daruri copiilor
cuminţi, a început să apară cu denumirea de Moş Gerilă. Sărbătorile de Crăciun s-au
transformat în Sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun a devenit Pom de iarnă. Nu doar
numele Moşului l-au schimbat comuniştii, ci şi cântecele şi colindele specifice
Sărbătorilor de Iarnă. Pluguşorul în varianta clasică a dispărut vreme de câteva decenii,
sub Ceauşescu, fiind înlocuit cu o variantă agreată de partid, în care copiii şi tinerii care
mergeau la uratul nu uitau să amintească recunoştinţa faţă de partid şi, mai ales, faţă de
secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/
C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin
comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii
voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de
muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise
minunate (...)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru ... Pentru zile
minunate/ De partid asigurate/Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi
bogat/Am'nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând
dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi
de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu,
far şi zbor ...." suna Pluguşorul din 1980.
Revelionul in perioada comunista
Punctul culminant al Sărbătorilor de iarnă îl reprezenta Revelionul, iar
pentru românii aflaţi sub dictatura ceauşisită pregătirile pentru
Revelion începeau cu câteva zile înainte. Fără forfotă în magazinele ale
căror galantare erau goale chiar şi în preajma Sărbătorilor, românii
încropeau masa de Revelion din ce găseau. Cafea procurată pe sub
mână, vin spumant în loc de şampanie, banane puse din timp la copt,
în ziare, cârnaţi procuraţi pe pile, salată boeuf şi preparate din porcii
tăiaţi din gospodăriile de la ţară. De cele mai multe ori, porci tăiaţi la
ţară pe furiş erau transportaţi, în secret, la oraş, în portbagajele
autoturismelor.
În lipsa petrecerilor la restaurant, rezervate în timpul regimului doar
nomenclaturiştilor, românii se adunau în grupuri mici, în
apartamente, şi aveau ca unică distracţie programul difuzat de TVR.
Seara de Revelion era singura din an în care Televiziunea Română
difuza program prelungit şi în care nu se lua lumina.