Tabloul clinic şi psihopedagogie al deficienţilor de vedere include următoarele caracteristici:

• Deficienţele vizuale determină o serie de consecinţe primare care sunt în legătură cu scăderea fluxului de informaţii vizuale,
neclaritatea şi imprecizia imaginii, dificultăţi în discriminarea şi fixarea imaginilor sau imposibilitatea perceperii acestora, toate
influenţând dinamica proceselor corticale şi intervenţia unor mecanisme fiziologice şi psihice cu rol compensator al deficitului
de vedere; de asemenea, apar şi o serie de consecinţe secundare de tipul: o ţinută corporală defectuoasă.

• în cazul şcolarului mic ambliop, dificultăţile percepţiei vizuale influenţează calitatea actelor grafice, în special activitatea de
scris, mai ales în perioada iniţială. Consecutiv ii afectării scrisului apar alte probleme privind transpunerea structurii grafice în
structură sonoră la activitatea de citire a unui text; astfel, ritmul lecturii este mai lent, corectitudinea în citire scade, copilul
pierde rândul sau nu identifică în mod corect conturul literelor, cuvintele sau paragrafele.

5.2.4. Compensarea şi activităţile educative

Compensarea deficienţelor vizuale reprezintă o componentă a mecanismului biologic de menţinere şi redresare a
funcţiilor vitale din organism care exprimă în cel mai înalt grad ultrasensibilitatea sistemului biologic la perturbări
ale echilibrului şi dinamicii sale având la bază plasticitatea deosebită a sistemului nervos central. Formele
compensării sunt:
- regenerarea organică;
- vicarierea (suplinirea);
- restructurarea funcţională.
Factorii condiţionali ai compensării sunt:
- gradul deficienţei;
- cauza deficienţei;
Direcţiile de realizare a compensării ar fi următoarele :
- folosirea unor sisteme optice sau a unor aparate (vin în sprijinul suportului biologic al compensării) şi
mobilizarea resurselor de vedere

în scopul restructurării schemei funcţionale a analizatorilor valizi şi pentru realizarea compensării prin activităţi
educative, sunt propuse mai multe direcţii de acţiune :

Tipuri de exerciţii ar fi următoarele:

a) jocuri senzorio-motorii:
jocuri pentru formarea şi antrenarea gesturilor/operaţiilor de bază (a lua, a aşeza,
a deschide, a închide, a îndoi, a strânge, a tăia, a înfăşură, a scutura,

d) identificarea proprietăţilor materialelor (moale, dur, aspru, temperatura etc.) prin diverse tipuri de exerciţii
care presupun folosirea unei game variate de obiecte şi materiale ;
auzului pentru compensarea deficienţelor de vedere (recunoaşterea şi localizarea unui obiect după sunetul emis, a unei persoane după voce
etc).

Tipuri de exerciţii în acest scop ar fi următoarele:

- identificarea zgomotelor întâlnite frecvent în mediul de viaţă;

- identificarea sunetelor (intensitatea, timbrul, tonalitatea);

- identificarea vocii umane şi a sunetelor din natură;

) Educaţia olfactiv-gustativă urmăreşte formarea capacităţii de identificare şi discriminare a senzaţiilor olfactive şi

gustative, utilizarea diferitelor tipuri de semnale olfactive în orientare, identificarea calităţii alimentelor pe baza
mirosului şi gustului, localizarea pe baza mirosului a eventualelor surse de pericol.
Tipuri de exerciţii în acet scop ar fi următoarele:
- identificarea, localizarea şi discriminarea mirosurilor;
- identificarea unor mirosuri caracteristice ;
- identificarea alimentelor proaspete sau alterate;
- identificarea şi discriminarea gusturilor (acru, sărat, dulce, amar);
- identificarea alimentelor după gust.
4) Antrenamentul vizual complex urmăreşte activizarea şi antrenamentul resturilor de vedere în parametrii
fiziologici (fără suprasolicitări sau excese), dezvoltarea schemelor şi modelelor perceptive, a strategiilor de
explorare oculomotorie, a coordonării vizual--motorii, a capacităţii de structurare perceptiv-motrice a spaţiului şi a
proceselor cognitive superioare.
Tipurile de exerciţii în antrenamentul vizual complex sunt următoarele:
a) explorarea vizuală primară (jucării, contururi, forme, obiecte etc.);
b) antrenarea reacţiei de orientare - reflexul de orientare spontană şi condiţionată:
- exerciţii de fixare spontană a unor obiecte care se impun prin mărime, culoare, formă, semnificaţie etc.;