MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.

XVIII-LEA

B) MEDICINA RAŢIONALĂ
B1) DOCTRINELE ŞI SISTEMELE MEDICALE:
 continuă lupta dintre solidişti şi umoralişti, dintre adepţii forţei vindecătoare a naturii şi intervenţionalişti,
1) NERVIŞTII:
 intuiesc rolul sistemului nervos în patogeneza bolii, dar neglijează specificul în favoarea aspectului
comun,
 William Cullen (1710-1790)
 "părintele neuropatologiei", afirmă că principiul de bază al vieţii rezidă în "forţa nervoasă",
 sistemul nervos coordonează fenomenele fiziologice şi susţine "tonusul" normal al părţilor

or
solide ale organismului,
 boala se declanşează în urma unor acţiuni nocive din partea stimulilor externi, prea slabi sau

til
prea puternici, apărând stări atonice sau spasmodice prin afectarea sistemului nervos,
 John Brown (1735-1788),

en
 susţine că principiul vieţii e reprezentat de "excitabilitate"-proprietate fundamentală a materiei vii,
 viaţa este un proces susţinut de stimuli externi (aer, mâncare, căldură) şi interni,
ud
 organismul reacţionează faţă de stimuli graţie excitabilităţii sistemului nervos,
 stimuli medii menţin sănătatea; stimulii prea puternici determină "boli stenice", iar cei prea
slabi "boli astenice"; este recunoscut şi rolul reactivităţii organismului în declanşarea bolii,
st

2)METRISMUL:
 La Mettrie (1709- 1751),
ul

 a scris Histoire naturelle de l’âme şi al eseului l’Homme machine,

 priveşte organismul uman ca pe o maşină adăpată de simţuri, explicând prin legi materiale atât
uz

activităţile corporale cât şi cele psihice,

 arată influenţele pe care le exercită asupra creierului: febra, inaniţia, excitantele, vinul,
 ajunge la concluzia că conştiinţa este determinată numai de factori fiziologici, deci o concepţie
pt

materialist- mecanicistă,
 a furnizat argumente ştiinţifice privind primatul materiei şi caracterul derivat al gândirii,
 Pierre Jean Geroges Cabanis (1757- 1808),
 autorul lucrării Raportul dintre fizicul şi moralul omului- 1802,
 considera că creierul este un organ special capabil să producă idei,
 creierul secretă gândire, după ce a ingerat impresii,
 a avut un rol important în reorganizarea spitalelor şi a învăţământului medical din timpul
revoluţiei ştiinţifice,

84
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

3)ECLECTICII:
 Hermann Boerhaave
 fondatorul învăţământului clinic modern, denumit Newton al medicinii,
 a adus la acelaşi numitor atât principiile solidiste cât şi cele umoraliste,
 a făcut din Leida un mare centru medical,
 a combinat teoria cu instrucţia practică la patul bolnavului,
 a scris: Instituţiile medicale- 1708, Carte de aforisme- 1709, Index plantarum- 1710, Elemente
chemiae- 1732,
 Friedrich Hoffmann (1660-1742)
 profesor la Halle,

or
 a definit materia ca mişcare,
 a introdus în terapie apele minerale, explicând efectul lor prin acţiunea substanţelor alcaline,

til
 plecând de la iritabilitatea fibrelor enunţată de Glisson, va considera că viaţa este mişcare, care
se manifestă în "tonusul muşchilor"; spasmul şi atonia ar fi cele două forme de bază de afecţiuni

en
ale organismului provocate de factori externi prin intermediul sistemului nervos,
4)ANIMISMUL:
ud
 Georg Ernest Stahl (1660- 1734)
considera că sufletul senzitiv ("anima") e factorul primordial al sănătăţii şi al bolii,
asimila sufletul imaterial cu natura ce dirija toate funcţiile organismului, în primul rând prin
st

intermediul sistemului vascular,

defineşte boala ca activitatea sufletului, care tinde să restabilească cu ajutorul mecanismelor
ul

sale (febra, accelerarea pulsului, hemoragiile spontane) mişcările tulburate ale organismului,
 considera că combaterea febrei, a fluxului hemoroidal, ar fi activităţi dăunătoare omului,
uz

5)VITALISMUL:
 accentuează caracterul specific al fenomenelor vieţii, care nu pot fi identificate cu legile lumii
organice, dar considerând "forţa vitală" de origine imaterială; e un curent idealist,
pt

 şcoala vitalistă de la Montpellier admite existenţa unei forţe vitale diferită de suflet şi de legile
fizico-chimice ale organismului,
 Théophile de Bordeu (1722-1776)
considera că toate organele posedă o "viaţă proprie", o activitate specifică, susţinută de un
"principiu vital" imaterial, care se manifestă prin sensibilitate, iritabilitate şi contractibilitate,
principiul vital rezidă nu numai în organe, nervi, dar şi în "glandele limfatice" a căror secreţie s-
ar regla,
sănătatea e asigurată de o coordonare interglandulară realizată prin intermediul ţesutului mucos,
 Paul Joseph Barthez 1734- 1806

85
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

 vorbeşte de o forţă vitală unică, prezentă în toate organele, atât prin funcţii specifice, ca
menstruaţia, cât şi prin funcţii generale, ca sensibilitatea şi motilitatea,
 el concepe organismul uman ca o totalitate care se manifestă ca atare, atât în caz de sănătate, cât
şi în caz de boală. Corelaţia dintre diferitele organe ar ajuta forţa vitală în menţinerea sănătăţii şi
respingerea bolii,
 Marie François Xavier Bichat (1771- 1802)
 considera că nu este vorba de o forţă vitală unică, ci de mai multe forţe, tot atâtea câte ţesuturi
există,
 a introdus noţiunea de ţesut,
 a scris Anatomie générale appliquée á la médécine şi Traité des membranes

or
 este o expunere a arhitecturii intime a organismului,
 introduce conceptul de sistem tisular, dezvoltă noţiunile de contractilitate, iritabilitate şi tonicitate,

til
subliniază rolul proceselor fizico-chimice în organism şi al mecanismelor fiziologice de compensare,
6) TEORIA POLARITĂŢII:
 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling (1775-1854)
en
 consideră că raţiunea e în stare să deducă prin intuiţie toate legile naturii, fără a recurge la
ud
experimente; el pleca de la ipoteza identităţii existenţei şi a gândirii, a naturii şi a spiritului,
 discipolii săi vorbesc de contradicţia dintre principiul masculin şi cel feminin, dintre creier şi
intestin, dintre artere şi vene,
st

7) MESMERISMUL:
 Franz Anton Mesmer (1734-1815)
ul

 medic vienez,
 autorul unei teorii pseudoştiinţifice despre magnetismul uman;
uz

 vorbeşte de o presupusă forţă magnetică, de origine cosmică, prezentă în sistemul nervos al

omului,
 fluidul putea fi trecut de la medic la bolnav şi folosit în scopul vindecării bolilor nervoase şi de
pt

altă natură,
 magnetizarea era o psihoterapie primitivă care recurgea la hipnoză, autosugestie şi şarlatanism,
8)HOMEOPATIA:
 Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755-1843)
 medic german a considerat că deoarece nu putem cunoaşte esenţa bolilor, trebuie să ne mulţumim
cu tratarea simptomelor,
a. principiul de bază al homeopatiei: simila similibus curantur,

86
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

 pornind de la constatarea făcută asupra lui însuşi că ingerarea de chinină produce frisoane
asemănătoare cu cele malarice, a tras concluzia că toate medicamentele produc asupra omului
sănătos aceleaşi simptome ca ale bolilor în care ele se arată eficiente,
 astfel aplicau comprese fierbinţi în arsuri, opiu în somnolenţă etc.,
b. a doua dogmă homeopatică constă în principiul "potenţării medicamentelor". Drogurile ar acţiona
nu în virtutea proprietăţilor lor fizico-chimice, ci drept urmare a acţiunii lor dinamice; de aceea
ele urmează să fie administrate în doze minime şi în diluţii maxime,
c. principiul individualizării în terapie; conform lui Veegeli- homeopat contemporan: “homeopatia dezvoltă

personalitatea medicului şi va rezolva, cândva, criza actuală a medicinii datorită schematismului şi excesivei ei
specializări tehnice”,

or
B2)ANATOMIA PATOLOGICA:
 apariţia ei ca ştiinţă a fost pregătită de studiile laborioase anterioare ale anatomiei descriptive şi
comparată, de cunoaşterea structurilor normale,

til
 Caspar Friedrich Wolff (1733-1794)

en
 a fundamentat embriologia ştiinţifică prin elaborarea teoriei epigenezei, care a demonstrat că
organele fătului se dezvoltă din foiţe germinative şi a infirmat teoria preformismului,
 Franz Joseph Gall (1758-1828)
ud
 anatomist,
 fondatorul pseudofrenologiei, ştiinţă care utiliza pentru diagnostic palparea boselor craniene,
st

care ar imita, forma creierului, a facultăţilor intelectuale şi morale ale individului,

 Jacques Bénigne Winslow (1669-1750)
 a descris vena portă,
ul

 Giovanni Battista Morgagni (1682-1771)

 e autorul tratatului "Despre sediu şi cauza bolilor descoperită pe cale anatomică” (De sedibus et
uz

causis morborum per anatomen indigatis) 1761, în care e sintetizată experienţa sa clinică şi
anatomopatologică pe baza a 700 de disecţii,
 nu s-a limitat la descrierea leziunilor anatomopatologice, ci a demonstrat legătura cauzală dintre
pt

simptomele clinice ale bolii şi substratul lor anatomic, insistând asupra faptului că fiecărei boli îi
corespund la nivelul organelor modificări anatomice bine stabilite,
 scrierile i-au fost adunate în Opera Omnia 1762,
 Bichat
 a continuat ideile lui Morgagni;
 elaborează o clasificare a ţesuturilor precum şi a aparatelor şi a organelor ca unităţi funcţionale,
demonstrează că boala se localizează la nivelul ţesuturilor,
 precizează semnificaţia şi patologia specifice a celor 21 de varietăţi de ţesuturi pe care le-a
evidenţiat,

87
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

 a descris degenerarea grăsoasă,

 a diferenţiat:
 endo-, mio- şi pericardita,
 encefalita, meningita, arahnoidita,
B3)FIZIOLOGIA
 Albrecht von Haller (1708-1777)
 elevul lui Boerhaave,
 a reunit pentru prima dată toate cunştinţele privind funcţiile normale ale organismului sănătos;
 a dezvoltat cunoştinţele privind fiziologia respiraţiei, digestiei, circulaţiei sanguine etc.,
 a demonstrat că ţesutul muscular este excitabil, adică posedă capacitatea de a se contracta, că

or
această propietate nu depinde de sistemul nervos, întrucât muşchiul ale cărui legături nervoase
au fost distruse o păstrează,

til
 a arătat că ţesutul nervos are capacitatea de a primi şi transmite impulsuri spre creier,
 a legat anatomia de fiziologie, demonstrând corelaţia dintre acestea,

en
 a scris: 8 volume de anatomie, o istorie a medicinii, 20 de volume de bibliografie botanică şi
medicală, Farmacopeea elveţiană, Elemente physiologiae corporis humeni, Causae motus cordis
ud
1757, Fist lines of physiology- 1767,
 Lazzaro Spallanzanni (1729- 1799)
 medic italian,
st

 a infirmat teoria generaţiei spontane,

 a observat înmulţirea prin sciziparitate a microorganismelor,
ul

 a arătat că actul concepţiei necesită şi prezenţa ovulului şi a spermatozoidului,

 credea că şocul cardiac întreţine circulaţia de alungul traiectului arterial, până la capilare,
uz

 a afirmat că sucul gastric are o acţiune chimică- peptică- asupra alimentelor,

 a dovedit că microbii nu se nasc spontan dintr-o fiertură de berbec ci se nasc din alţi microbi,
 a străbătut Transilvania şi Tara Românească, unde a efectuat cercetări botanice şi mineralogice,
pt

 Antoine Laurent Lavoisier (1743-1794)

chimist, a demonstrat că respiraţia este o combustie lentă asemănătoare cu a cărbunelui, în care
O2 se uneşte cu sângele şi produce CO2,
a conceput actul respirator ca pe un schimb de substanţe între organism şi mediul înconjurător,
 condamnat la moarte prin ghilotinare de un tribunal revoluţionar, a avut cu judecătorul său următorul schimb de idei:
“Dar domnule, în definitiv eu nu sunt decât un savant”, “Republica nu are nevoie de savanţi” i-a răspuns
judecătorul,

 Pierre Simon de Laplace 1749-1827

 a demonstrat că organismul arde materialele conţinute în alimente şi eliberează energia sub
formă de căldură; a stabilit balanţa chimică a organismelor,

88
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

 Georg Prochaska 1749-1820, profesor la Praga şi Viena,

 a clarificat natura arcului reflex, demonstrând că nervii senzitivi pot transforma incitaţiile
primite în mişcare, fără ca impulsul să ajungă la creier, ci doar prin centrii bulbari şi medulari,
B4) MEDICINA INTERNA:
 Şcolile medicale care au avut o influenţă deosebită în dezvoltarea medicinii au fost: şcoala
medicală olandeză a lui Herman Boerhaave, şcoala vieneză,
 clinicienii vienezi vor descrie afazia, întrebuinţează termometria, examenul cu lupa, analiza
chimică a urinii, sputei, examenul pulsului,
 Gerard Van Swieten
 a fondat marele spital Allgemeines Kranhenhaus, baza învăţământului clinic şi inspirator al unei

or
legislaţii sanitare moderne în Imperiul Austriac,
 Johann Peter Frank 1745-1821

til
 a diferenţiat diabetul zaharat de cel insipid, (vezi igiena),
 Anton De Haën 1704-1776
 a semnalat curba termică caracteristică tetanosului,
 Leopold Auenbrugger 1722- 1808 en
ud
 a scris Inventum novum 1761,
 a elaborat metoda percuţiei, plecând de la o observaţie empirică: tatăl său fiind cârciumar lovea
cu degetul în butoaie pentru a vedea dacă sunt pline sau nu. Metoda nu va fi utilizată decât mult
st

mai târziu, fiind practic reintrodusă de Nicolas Corvisart,

 Jean-Nicolas Corvisart des Marets
ul

 profesor la universitatea din Paris, medic al lui Napoleon,

 s-a remarcat prin studiul anatomiei patologice;
uz

 va redescoperi lucrarea lui Auenbrugger despre percuţie, pe care o va traduce şi publica în franceză,
 în 1806 publică prima ediţie a Tratatului asupra bolilor de inimă;
 utilizând obervaţiile culese de la Charité va scrie:
pt

 primul tratat de cardiologie,

 prima expunere teoretică a principiilor metodei anatomo-clinice,
 Théophile René Laennec 1781- 1826
 a inventat auscultaţia, a imaginat primul stetoscop,
 “Observaţia fără raţionamentul care să compare faptele nu poate ajunge nicăieri; raţiunea singură
ne rătăceşte inevitabil, ne poartă pe drumuri impracticabile”,
 a scris: “Tratat de anatomie patologică”- 1804-1816, “Tratat asupra auscultaţiei medicale!- 1819,
 a făcut deosebirea dintre inflamaţiile peritoneului şi cele ale organelor abdominale,

89
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

 în 1804 îşi publică lucrarea de doctorat: “Propositions sur la doctrine d’Hippocrate, relativement
á la médecine pratique” în care dezvoltă metoda hipocratică a observaţiei raţionale respingând
orice sistem sau doctrină, propunându-şi realizarea unei nosologii bazate pe metoda observaţiei
şi a raţionamentului,
 a delimitat cu precizie cadrul nosologic al întregii patologii pulmonare şi a făcut descrierea
clasică a unor boli ca bronşiectazia, pneumotoraxul, gangrena pulmonară, emfizemul,
pleureziile, astmul, pneumonia...
 a descris ciroza atrofică a ficatului care-i poartă numele,
 1819- tratatul asupra auscultaţiei mediate,
 în 1826 expunerea făcută a fost luată ca model de expunere în ştiinţa medicală,

or
 John Pringle 1707- 1782
 descrie dizenteria epidemică,

til
 Paul Gottlieb Werlhof 1699- 1801
 individualizează purpura hemoragică,
 William Heberden 1710- 1801
 descrie angina pectorală, en
ud
 François Boissier de Sauvages 1706-1767
 Lyon –1761- tratat de “Patologie metodică” cu clasificarea a 2400 de boli,
 Carl Linne 1707-1750
st

 sistematizează regnul vegetal şi animal, clasifică bolile în 11 clase,

 Gaspard Casal 1679- 1759 şi François Thiery 1719- ?
ul

 descriu pelagra,
 denumita astfel de Francesco Frapolli ?-1773
uz

B5) PEDIATRIA:
 Nils Rosen Von Rosenstein
 a publicat primul tratat de patologie infantilă, dând o atenţie deosebită problemelor de lactaţie,
pt

de alimentaţie artificială, bolilor infecto-contagioase,

 în 1769 la Londra se înfiinţează un dispensar pentru copii săraci,
B6)PSIHIATRIA:
 Philippe Pinel 1745- 1826
 fondatorul psihiatriei;
 a reuşit să obţină aprobarea pentru a scoate
lanţurile celor 40 de bolnavi mintali de la
ospiciul Bicętre,
 considera bolile mintale ca alterări

90
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

patologice ale creierului, provocate de

cauze naturale; de aceea el revendica şi
aplica bolnavilor psihici un tratament
medicamentos,
 Vincenzo Chiarugi 1853- 1918
 a militat pentru aceleaşi idei ca şi Pinel, fondând un ospiciu psihiatric modern la Bonifacio,
 a scris: “Despre nebunie în general şi în special”,
B7) TERAPIA:
 alături de tratamentul tradiţional prin evacuări şi emisii de sânge se duce o luptă înverşunată în
jurul terapiei homeopatice şi a medicaţiilor recomandate de diversele doctrine medicale,

or
 se introduce tratamentul cu apă rece, electroterapia,
 William Withering 1741- 1799

til
 introducea digitala în tratamentul insuficienţei cardiace,
B8) CHIRURGIA:

en
 în 1731 în Franţa ia naştere Academia Regală de chirurgie, care apoi va fi investită cu prerogativele
unei facultăţi,
ud
 Jean Louis Petit 1674- 1750
 precizează pericolul metastazării în cancerul mamar,
 descrie mastoiditele,
st

 P.Joseph Desault 1738- 1795

 fondează în 1785 prima clinică chirurgicală la Hôtel Dieu,
ul

 fondator al urologiei franceze,

 a imaginat procedee de cateterism al căilor urinare,
uz

 Dominique Jean Larrey 1766- 1842

 va organiza în timpul campaniilor napolitane ambulante de război, asigurând astfel ajutorul
imediat al răniţilor pe câmpul de luptă,
pt

 Percival Pott (1714- 1788)

 chirurg englez,
 a descris tuberculoza vertebrală (morbul Pott),
 Mult timp au funcţionat 2 forme de pregătire medicală: una de 4 ani pentru medici şi alta de 2 ani
pentru chirurgi,
B9) OBSTETRICA:
 primul învăţământ obstetrical clinic a luat naştere în Anglia - Richard Manningham,
 William Smellie 1697-1763-
 a perfecţionat utilizarea forcepsului la naşteri,

91
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

 alţi reprezentanţi:-André Levret, Nicolas Puzot,

 Jean Louis Baudelogue 1746-1810
 a practicat măsurarea diametrului bazinului la gravide,
 a scris: Arta moşitului- 1782,
 John Hunter (1728- 1793)
 obstetrician de vază,
 a elaborat ligatura sacului anevrismal, reuşind să salveze viaţa multor bolnavi,
 împreună cu William Hunter (1718- 1783)
 au creat un muzeu anatomic celebru la Londra,
 pelvimetria, forcepsul, studiul aprofundat al prezentărilor patologice, îmbunătăţirea tehnicii

or
extracţiei fătului au contribuit la dezvoltarea OG,
B10) IGIENA:

til
 dezvoltarea industriei determină apariţia supraaglomerării oraşelor, factor favorizant al apariţiei
epidemiilor,

en
 au bântuit epidemii de: variola, ciuma, tifosul exantematic, malaria, gripa şi febra galbenă,
 John Howard 1726-1790
ud
 a cerut reforma radicală a spitalelor şi a închisorilor,
 Lavoisier
 a insistat asupra rolului nefast al umidităţii, obscurităţii şi lipsei de aer din locuinţele oamenilor săraci,
st

 James Lind 1716- 1794

 a dovedit că scorbutul marinarilor poate fi prevenit printr-o alimentaţie bogată în legume şi
ul

fructe proaspete,
 a afirmat că o serie de boli pot fi prevenite prin schimbarea dietei,
uz

 a scris: “Tratarea scorbutului”,

 Johann Peter Frank 1745- 1821
 profesor la Viena şi Pavia,
pt

 a elaborat un sistem complet de "poliţie sanitară", cerând inserarea definitivă a măsurilor de

igienă în legislaţia de stat şi punând protecţia sănătăţii publice la baza întregii medicinii,
 principala sa operă a fost: "Sistemul unei poliţii sanitare complete" (system einer vollständigen
Medicinischen Polizey),
 a realizat o şcoală pentru educarea moaşelor, spitale pentru săraci şi o şcoală de chirurgie,
 măsurile legale pe care conducerile statele europene le-au adoptat în această perioadă nu au fost pe
măsura aşteptărilor; astfel:
 în Anglia:

92
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

 parlamentul a votat o serie de legi, privind iluminarea străzilor, canalizare, ridicarea

gunoaielor, secarea bălţilor,
 s-a votat o lege de limitare a consumului alcoolicelor (1729),
 la Liverpool, în 1750, a fost înfiinţată prima baie publică,
 au fost organizate dispensare de copii (Londra 1760), maternităţi.
 În Franţa:
 în 1793 s-a votat prima lege de protecţie a mamei şi copilului,
 în 1794 s-a înfiinţat o catedră de igienă la Paris,
 În Prusia:
 în 1725 alături de colegiul medical s-a înfiinţat şi un Colegiu sanitar, cu sarcina de a

or
combate bolile infecţioase,
 În Austria:

til
 s-au dispus măsuri de luptă contra epidemiilor, tratamentul obligator al bolilor venerice etc.,
 la sfârşitul secolului -prima metodă ştiinţifică de prevenire a unei boli contagioase: vaccinarea contra variolei,
 Iacob Pylarino 1659-1748
 a propagat metoda variolizării; en
ud
 medicul domnitorilor români Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanul; a contribuit la înfiinţarea spitalului Colţea,

 în lucrarea sa de 34 de pagini “Nova et tuta variolas excitandi per transplantationem methodus”

tipărită la Veneţia a dat cel dintâi tratat medical de variolizare preventivă,
st

 a scris “La medicina defense”- Veneţia- 1717, având 300 pagini,

 În Anglia metoda variolizării a fost îmbrăţişată de Lady Montague, soţia ambasadorului britanic la
Constantinopole, care a cunoscut metoda din Orient şi şi-a variolizat copiii.
ul

 primele inoculări făcute în Anglia au dat rezultate dubioase,

uz

 Charles Maitland
 medicul ambasadorului şi Emanuel Timoni – chirurgul au participat la variolizarea copiilor,
 Emanuel Timoni
în 1717 în nr 347 al revistei Philosophical Transactions publică un articol despre variolizare;
pt

 Edward Jenner 1749-1823

 elev al lui John Hunter
 a plecat de la idea că ţăranii din districtul Berkeley care au suferit de variola vacilor nu se
îmbolnăveau de vărsat negru,
 a publicat rezultatele în Inquiry into the causes and effects on the variolae vaccinae- Cercetări cu
privire la cauzele şi efectele variolei vaccine, Londra, 1798;
 articolul i-a fost respins de Royal Society şi Philosophical Transactions,
 precursor al liofilizării (a trimis limfă uscată în America, care rehidratată s-a dovedit un bun
vaccin),

93
 MEDICINA ÎN SECOLUL LUMINILOR- SEC.XVIII-LEA

 Jean de Carro 1770-1857

 va executa în 1799, la un an de la apariţia rezultatelor lui Jenner vaccinări masive la marele
spital din Viena,
 variola e prima boală eradicată ca urmare a unui program iniţiat de OMS în 1958; Raportul OMS
din 1979 a declarat variola eradicată, ultimul caz fiind din Somalia (Ali Maow Maalin) octombrie
1977,
B11) BOLILE PROFESIONALE:
 Benjamin Thompson 1753- 1814
 a recomandat:
 înfiinţarea unor case de muncă,

or
 punerea la dispoziţia populaţiei nevoiaşe de alimente, mijloace de încălzire şi de iluminat ieftine,
 Thomas Percival 1740- 1804 şi John Ferriar 1763- 1815

til
 au întocmit:
 un proiect de reforme sanitare,
 şi de măsuri de protecţie a muncii,
en
 bazate pe cercetările întreprinse în fabrici şi locuinţe,
ud
 Alţi medici englezi au cerut un sistem de asigurare generală faţă de boli,
B12) EDUCATIE SANITARA:
 pentru popularizarea cunoştinţelor de igienă au fost elaborate "catehisme sanitare", redactate într-o
st

formă simplă, inteligibilă,

 William Cadogan 1711-1797
ul

 medic englez,
 carte despre îngrijirea nou-născutului, a fost reeditată de de 10 ori între 1747-1772.
uz

 Christoph Wilhelm Hufeland 1762-1836

 medic german,
 Macrobiotica, arta de a prelungi viaţa,
pt

 Simon Andre Tissot 1728-1797

 a publicat “Sfaturi pentru popor despre sănătate” 1761,
B13) NEUROLOGIE:
 Jean Pierre Flourens 1794-1867,
 a precizat rolul măduvei spinării, bulbului rahidian, cerebelului, emisferelor cerebrale,
 considera că nu există o specializare strict localizată în spaţiu a diferitelor funcţii.

94