ROCILE MAGMATICE - SILEXITUL

Referat Geologie Generala

Boca Mihai
UEB – FEPM, Anul I, IFR
Cuprins
I. Geneza rocilor magmatice...................................................................................................................3
II. Compoziția mineralogică a rocilor magmatice.....................................................................................3
III. Structura rocilor magmatice............................................................................................................5
1. După gradul de cristalizare..............................................................................................................5
1.1. Structura holocristalină............................................................................................................5
1.2. Structura hipocristalină............................................................................................................5
1.3. Structura sticloasă...................................................................................................................5
2. După mărimea relativă a cristalelor.................................................................................................5
2.1. Structura echigranulară...........................................................................................................5
2.2. Structura inechigranulara........................................................................................................6
2.3. Structura porfiroidă.................................................................................................................6
3. După formă mineralelor rocilor magmatice.....................................................................................6
3.1. Structura idiomorfă.................................................................................................................6
3.2. Structura hipidiomorfă............................................................................................................6
3.3. Structura xenomorfă................................................................................................................6
IV. Textura rocilor magmatice...............................................................................................................7
1.1. Textura fluidală............................................................................................................................7
1.2. Textura rubanată.........................................................................................................................7
1.3. Textura grafică.............................................................................................................................7
2.1. Textura compactă.............................................................................................................................7
2.2. Textura vacuolară.............................................................................................................................8
2.3. Textura amigdaloidă.........................................................................................................................8
V. Clasificarea și descrierea rocilor magmatice........................................................................................8
1. După compoziția chimică.................................................................................................................8
2. După condițiile geologice.................................................................................................................8
3. După compoziția mineralogică........................................................................................................9
3.1. Familia peracidite....................................................................................................................9
3.2. Familia granitelor.....................................................................................................................9
3.3. Familia granodiorite.................................................................................................................9
3.4. Familia sienite..........................................................................................................................9
3.5. Familia diorite..........................................................................................................................9
 3.6. Familia gabrouri.......................................................................................................................9
3.7. Familia peridotite...................................................................................................................10
VI. Silexitul (cuarț eruptiv)..................................................................................................................10
1. Cuarţul fumuriu.............................................................................................................................11
2. Citrinul...........................................................................................................................................12
3. Cuarţul roz.....................................................................................................................................12
4. Ametistul.......................................................................................................................................13
5. Flori de mină..................................................................................................................................14
Bibliografie................................................................................................................................................15
 I. Geneza rocilor magmatice

Rocile magmatice se formează prin răcirea și consolidarea magmelor fluide din interiorul
Pământului, fie în profunzimea scoarței, fie în apropiere de suprafață sau chiar la suprafața ei.

Solidificarea magmei depinde de temperatură, presiune și agenții mineralizatori,

reprezentați prin vapori de apă supraîncălziți, CO2, H2S, Cl, F, N, NH3, B etc. Proprietățile
rocilor care rezultă în urmă acestui proces, depind de natura magmei și de acțiunea combinată a
celor trei categorii de factori.

În funcție de locul unde se produce consolidarea magmei se deosebesc trei categorii de

roci magmatice:

- intruzive - rezultate prin consolidarea magmei în interiorul scoarței terestre;

- filoniene - rezultate prin consolidarea magmei pe căile de acces spre suprafață;

- vulcanice - rezultate prin consolidarea magmei la suprafață scoarței terestre.

II. Compoziția mineralogică a rocilor magmatice

În rocile magmatice se întâlnesc relativ puține minerale, cele mai frecvente fiind cele din
clasa silicati. Asocierea mineralelor în rocile magmatice se face după anumite legi petrografice.

Mineralele din constituția rocilor magmatice se clasifică în raport cu geneza lor în:

Minerale primare, care s-au format în timpul răcirii topiturii magmatice, prin cristalizare și,
minerale secundare, formate în rocile magmatice după consolidarea acestora prin alterarea
mineralelor primare sub influența diferiților factori fizico-chimici.

După importantă lor în masă unei roci, mineralele primare se împart în principale - care
constituie aproape întreagă masă a rocii, accesorii - care apar în cantități mici și caracterizează
anumite varietăți de roci și sporadice - care apar foarte rar și în cantități foarte mici în masă
rocilor.

După mărime, mineralele din compoziția rocilor magmatice se clasifică în fenocristale -

minerale de dimensiuni mai mari, ușor vizibile cu ochiul liber, bine cristalizate, granule -
minerale de dimensiunea unei granule, și microlite - cristale de dimensiuni mici, vizibile numai
la microscop.

Compoziția mineralogică medie a unei roci magmatice cuprinde: cuarț - 12%, feldspati -
60%, piroxeni și amfiboli - 17%, mice - 4%, minerale accesorii - 7%. Dintre mineralele accesorii
mai importante sunt: titanul, zirconul, turmalina, berilul, topazul, apatitul, rutilul, calcopirita,
corindonul, epidotul etc.

Mineralele secundare întâlnite mai des în compoziția rocilor magmatice sunt:

 caolinitul, rezultat prin alterarea feldspatilor și feldspatoizilor;

 cloritul, rezultat din alterarea piroxenilor, amfibolilor și micei negre;
 sericitul, rezultat din alterarea unor varietăți de muscovit sau a unor feldspati potasici;
 limonitul, provenit din alterarea silicaților feromagnezieni;
 serpentinul, rezultat din alterarea olivinei;
 epidotul, zoizitul, uralitul, calcitul, zeolitii etc., formate sub influență unor soluții
hidrotermale.

După formă, mineralele care întră în compoziția rocilor magmatice se clasifică în:

 idiomorfe, cu formă proprie, fiind primele care cristalizează într-o magma (minerale
accesorii, piroxeni, feldspati plagioclazi)
 xenomorfe, fără formă proprie, deoarece cristalizand ultimele sunt nevoite să ia formă
spațiului rămas liber (cuarț, ortoza).
 III. Structura rocilor magmatice

Structura și textura rocilor oglindesc condițiile geologice în care se consolidează rocile

magmatice.

Prin structură se înțelege modul de asociere a mineralelor din masa unei roci, după formă,
mărime și grad de cristalizare.

1. După gradul de cristalizare se disting:

 structura holocristalină,
 structura hipocristalină,
 structura vitroasă.

1.1. Structura holocristalină (holos = întreg, complet) se caracterizează prin faptul că

toată masă rocii este complet cristalizată și este caracteristică rocilor magmatice intruzive
(granit, granodiorit, sienit etc.).
1.2. Structura hipocristalină (hemicristalina, semicristalina) se caracterizează prin
faptul că masă rocii este parțial cristalizată și parțial amorfă, adică fenocristalele și
microlitele sunt prinse într-o masă amorfă. Acest tip de structura este caracteristic rocilor
neovulcanice (andezite, dacite, trahite etc.) a căror cristalizare a început în adâncime,
unde s-au format fenocristalele, s-a continuat în apropiere de suprafață unde s-au format
microlitele și s-a terminat prin ieșirea magmei la suprafață, unde datorită răcirii bruște,
solidificarea s-a produs sub formă unei mase amorfe, sticloase sau vitroase.
1.3. Structura sticloasă (vitroasă, amorfă) apare în cazul răcirii bruște a lavei iesita la
suprafață și este caracteristică pentru sticlele vulcanice (obsidian, pechstein, piatră
ponce).

2. După mărimea relativă a cristalelor, structura poate fi:

2.1. Structura echigranulară - caracterizată prin prezența cristalelor de dimensiuni
aproximativ egale, întâlnită la rocile magmatice intruzive,
 2.2. Structura inechigranulara (porfirică) - caracterizată prin aceea că roca este
constituită dintr-o masă de microlite în care sunt înglobate fenocristale și este
caracteristică rocilor paleovulcanice (porfire, porfirite), la care masă inițială amorfă a
recristalizat;
2.3. Structura porfiroidă - în care masă este formată din cristale granulare, ușor
vizibile cu ochiul liber și în care sunt prinse fenocristale mari (granitul porfiroid de
Tismana).

Tot în categoria structurilor inechigranulare se încadrează structurile:

 poikilitică - caracterizată prin aceea că fenocristalele sunt ciuruite de alte minerale

mărunte cu orientări optice diferite (cazul peridotitelor, unde cristalele de olivină sunt
incluse în piroxen sau hornblendă);
 ofitică - caracterizată prin prezența feldspatilor sub formă de cristale prismatice alungite
care se intersectează iar spațiile dintre ele sunt umplute cu alte minerale (cazul
diabazelor);
 intersertală - întâlnită la melafire și la diabaze unde între microlitele de plagioclazi se
includ: olivină, augitul, magnetitul.

3. După formă mineralelor rocilor magmatice se deosebesc:

3.1. Structura idiomorfă - caracteristică rocilor alcătuite aproape exclusiv din minerale
idiomorfe (aplite);
3.2. Structura hipidiomorfă - caracterizată prin prezența în masă rocii în proporție
aproximativ egală a mineralelor idiomorfe și a celor xenomorfe (granițe, granodiorite);
3.3. Structura xenomorfă, întâlnită la rocile alcătuite din minerale cu contur neregulat
(silexite).
 IV. Textura rocilor magmatice

Textura rocilor magmatice definește aranjamentul spațial al mineralelor, precum și modul de

umplere al volumului ocupat de roca. Ea se datorează condițiilor mecanice în care s-a consolidat
magma; cristalizează în stare de imobilitate, de mișcare sau de presiune exterioară, înglobarea de
fragmente străine sau aglomerarea locală de cristale precum și crearea de spații libere prin
degajarea substanțelor volatile.

Textura este masivă sau neorientată, atunci când în masă rocii nu se observă nici o tendința
de orientare a mineralelor componente. Este cazul rocilor intruzive (granit, granodiorit, sienit).

Frecvent mineralele au suferit deformări în magmă sub influența gravitației, activității

magmatice proprii, curenților de convectie și stresului, rezultând texturi orientate precum:

1.1. Textura fluidală - caracterizată prin așezarea mineralelor paralel cu direcția de curgere a
lavei (andezite, bazalte, dacite);
1.2. Textura rubanată - caracterizată prin aceea că, în timpul consolidării magmei,
mineralele deschise la culoare se separă de cele închise sub formă de benzi care alternează
(diorite rubanate);
1.3. Textura grafică care ia naștere din concresterea a două minerale în așa fel încât unul
formează gazdă, iar celălalt este inclus în el sub formă de granule neregulate imitând scrierea
hieroglifică (pegmatite grafice).

După modul cum mineralele din masa unei roci umplu spațiul ce îl au la dispoziție se disting:

2.1. Textura compactă sau masivă - caracterizată prin minerale strâns unite între ele încât nu
lasă spații libere și este caracteristică rocilor magmatice intruzive;
2.2. Textura vacuolară (cavernoasă, scoriacee) - se caracterizează prin prezența în masă rocii a
unor goluri sau vacuole de dimensiuni mai mari sau mai mici așa cum au rezultat în timpul răcirii
bruște a lavei (piatră ponce, scoria bazaltică);

2.3. Textura amigdaloidă - rezultată prin depunerea de minerale secundare (calcit, opal,
calcedonie) în spații goale din masă rocii și este întâlnită la melafire, diabaze și bazalte
amigdaloide.

V. Clasificarea și descrierea rocilor magmatice

Rocile magmatice care intră în alcătuirea scoarței Pământului sunt foarte variate ca textură,
structura, compoziție mineralogica, mod de formare, observându-se tipuri de trecere de la o
familie de roci la alta.

În clasificarea rocilor magmatice, în decursul timpului, s-au folosit mai multe criterii.

Criteriile de clasificare utilizate atât în practică cât și în scop didactic se bazează pe

compoziția chimică și mineralogică, condițiile geologice care determina de fapt structura, textura
și vârstă lor.

1. După compoziția chimică, țînându-se cont de procentul de bioxid de siliciu, rocile

magmatice se clasifică în următoarele cinci grupe principale:

 hiperacide, care conțîn peste 75% SiO2 liber;

 acide, cu 65-75% SiO2 liber și în combinații;
 neutre (intermediare), cu 52-65% SiO2;
 bazice, cu 48-52% SiO2;
 ultrabazice, care conțîn sub 48% SiO2.
2. După condițiile geologice în care s-au consolidat rocile magmatice în adâncime, în
apropiere de suprafață sau la suprafață, se deosebesc trei categorii:

 plutonice (intruzive, abisice), formate la adâncimi mari;

 filoniene (schizolitice, subvulcanice), formate la un nivel intermediar;
 vulcanice (efuzive), formate prin consolidarea lavei la suprafață scoarței.

3. După compoziția mineralogică, rocile magmatice, în raport de proporția dintre diferite

minerale leucocrate și melanocrate, respectiv predominarea unui anumit fel de feldspati,
se clasifică în șapte familii: peracidite, granite, granodiorite, sienite, diorite, gabrouri și
peridotite.

3.1. Familia peracidite cuprinde roci formate preponderent din cuarț în condiții
hipoabisice.
3.2. Familia granitelor. Cuprinde roci acide ce se prezintă în următoarele faciesuri:
plutonic, filonian și efuziv.
3.3. Familia granodiorite. Cuprinde tot roci acide care fac trecerea spre cele
intermediare, găsindu-se situate deci între granițe și diorite. Compoziția mineralogica
medie este: 20-40% feldspati ortoclazi, 25-45% feldspati plagioclazi, 10-35% cuarț și 10-
30% minerale melanocrate (biotit, hornblendă). Feldspatii plagioclazi predomină față de
cei ortoclazi.
3.4. Familia sienite. Din această familie fac parte rocile intermediare cu un conținut în
silice mai mic decât granițele. Cuarțul lipsește de obicei, uneori poate fi prezent, dar în
cantități foarte mici. Dintre mineralele leucocrate, în sienite predomină ortoza, iar dintre
cele melanocrate hornblendă.
3.5. Familia diorite. Sunt roci magmatice intermediare, în compoziția cărora
predomină feldspatul plagioclaz (20-40%), lipsesc feldspatii potasici, iar mineralele
melanocrate participa într-un procent mai mare de 10%, cu predominarea hornblendei.
 3.6. Familia gabrouri. Cuprinde roci bazice a căror compoziție mineralogica se
caracterizează prin prezența a două minerale principale: piroxeni și feldspati plagioclazi,
la care se mai adaugă uneori și olivină, hipersten, hornblendă sau chiar biotit.
3.7. Familia peridotite. În această familie se includ rocile ultrabazice, foarte grele, de
culoare neagră-verzuie, fără feldspati. După compoziția mineralogica și chimică, rocile
ultrabazice se împart în peridotite (alcătuite din olivină, că mineral predominant) și
perkinite (roci în care olivină apare într-o cantitate neglijabilă, fiind formate din alte
minerale melanocrate - piroxeni, amfiboli, biotit etc.).

VI. Silexitul (cuarț eruptiv)

Silexitul (cuart eruptiv) este constituit din 95-100% cuart, alături de care mai apar ortoza,
microclinul si muscovitul. Silexitele iau naștere prin cristalizarea unor magme reziduale in
condițiile fazei pegmatitice sau hidrotermale. Frecvent formează ganga diferitelor mineralizații
hidrotermale.

Silexitul este o rocă magmatică intruzivă, în care cuarțul mineral reprezintă mai mult de 90%
din conținutul de mineral felsic al rocii, cu feldspat de până la 10%. De obicei, cuarțul formează
mai mult de 60% din rocă, restul fiind în mare parte feldspat, deși pot fi prezente și cantități
minore de mică sau amfibol. Cuarzolitul se găsește sub formă de diguri, praguri, vene, boșe și
mase de segregare; se găsește și în asociere cu greisen și pegmatită. Cuarzolitul este un tip
extrem de rar de rocă. Nu se cunoaște niciun echivalent de rocă extruzivă de cuarzolit.

Cuarţul reprezintă varietatea cristalizată de silice, cu duritatea destul de ridicată (7 pe scara

Mohs).

Prezintă luciu sticlos, gras în spărtură şi are o transparenţă deosebită, care îl face apreciat în
optică şi în producerea de bijuterii.
 Cuarțul prezintă proprietăți piezoelectrice, cu aplicații în industria electronică. Denumirea de
cuarţ (cremene) este atribuită unui întreg grup de minerale, a căror compoziţie de bază este
identică dioxidului de siliciu sau apropiată acestuia:

SiO 2 , SiO 2 .n H 2 O

Cristalele bine formate se prezintă ca prisme hexagonale, având la capete piramide

hexagonale. Cuarţul este constituentul principal al multor roci magmatice (granite, porfire
cuarţifere, pegmatite etc.), roci metamorfice (cuarţite, micaşisturi, gnaise) şi sedimentare (în mod
deosebit gresii).

Grecii îi spuneau krystalos (gheaţă), fiind convinşi că ar fi fost produs de un ger

năprasnic. Denumirea aceasta i-a fost dată şi datorită conductibilităţii sale termice reduse. Vechii
greci şi romanii confecţionau sfere de cuarţ pentru ca patricienii sa-şi poată răcori mâinile în
anotimpul cald.

Cuarţul apare într-o multitudine de varietăţi, în funcţie de culorile pe care le are şi care
sunt datorate incluziunilor.

1. Cuarţul fumuriu este o varietate de cuarţ brun-deschis, gri-brun, brun, negru-brun sau
negru (morionul). Culoarea este dată de impurităţi (aluminiu, litiu, sodiu etc.) sau de
radioactivitatea naturală. Este utilizat în bijuterie.
2. Citrinul este varietatea de culoare galbenă, galben-brun, galben-lămâie, galben-
portocaliu a cuarţului. Este un mineral careapare foarte rar în natură. Brazilia este o sursă
importantă de citrin. Încă din Evul Mediu, citrinul a fost obţinut pe cale artificială prin
încălzirea ametistului.

3. Cuarţul roz este folosit ca piatră preţioasă din cele mai vechi timpuri. Cuarţurile
chatoiante sunt varietăţi de cuarţ care conţin incluziunile altor minerale (tremolit, goethit,
limonit, rutil etc.) şi care au culori şi luciu specific, asemănător cu “apele” făcute de
mătase. Din această categorie fac parte varietăţile ochi de tigru (galben-auriu sau
brunauriu), ochi de şoim (albastru-verde sau albastrucenuşiu) şi ochi de pisică (cenuşiu
sau verzui). Din aceste varietăţi se confecţionau talismane.
4. Ametistul este una dintre cele mai frumoase varietăţi de cuarţ. Culoarea violetă se
datorează efectului combinat al prezenţei în structura sa cristalină a oxidului feric (Fe2
O3 ) şi oxidului de aluminiu (Al2 O3 ), precum şi al unei expuneri radioactive naturale,
intervenită în momentul creşterii cristalelor. Intensitatea culorii ametistelor, ca şi
mărimea cristalelor diferă de la un zăcământ la altul, în funcţie de condiţiile locale în care
s-au format. Pentru culoarea sa, destul de rar întâlnită în natură, ca şi pentru duritatea sa
relativ ridicată (7 pe scara Mohs), ametistul a servit din timpuri străvechi ca piatră de
podoabă. În Antichitate, grecii numeau acestă piatră amethystos (împotriva beţiei), fiind
ferm convinşi că ar avea o astfel de virtute. Geodele, numite şi druze, sunt cavităţi sau
fisuri în roci, ai căror pereţi sunt tapetaţi cu cristalele unor minerale: cuarţ hialin, ametist,
cuarţ fumuriu, morion, citrin, asociate uneori cu marcasită, calcit, hematit, siderit, zeoliţi
etc. Geodele de cuarţ iau naştere prin depunerea centripetă (de la margine spre centru) a
dioxidului de siliciu provenit din soluţii hidrotermale de temperatură relativ joasă. În
 general, primele straturi depuse sunt adesea constituite din calcedonie, o varietate
microcristalină de cuarţ.

5. Flori de mină - aşa numitele“flori de mină” sunt eşantioane de minerale recoltate din
exploatările miniere subterane. Pot fi monominerale sau formate dintr-o asociaţie de
cristale de minerale, având calităţi estetice deosebite legate de culoarea, forma şi
dimensiunea cristalelor, concreşteri de cristale etc. “Florile de mină” s-au format din
soluţii apoase fierbinţi, bogat mineralizate, care au circulat pe fracturi în cadrul unor roci
magmatice. Prin răcire treptată, din aceste soluţii au cristalizat mineralele componente. În
ţara noastră sunt renumite eşantioanele de flori de mină din regiunea Baia Mare. Acestea
reprezintă atractive asociaţii de cuarţ, baritină, gips, calcit şi sulfuri metalice (pirită,
calcopirită, marcasită, galenă, blendă, stibină etc.).
Bibliografie

Imagine copertă – University of Waterloo

Geneza, Compoziția mineralogică, Structura, Textura, Clasificare și descrierea – Răsfoiesc.com

Descrierea silexitului – British Geologi,cal Survey , Răsfoiesc.com , Colecții și Colecționari –

Antipa.ro

Imagini cu tipuri de cuarț - Colecții și Colecționari – Antipa.ro