1.

Când amintirile, Mihai Eminescu

2. Călin( file din poveste), Mihai Eminescu – fragmentul din testul de antremanent pe care am
lucrfat, e pe grup;

3. Pastel, Dimitrie Anghel

Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,

Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:
Priveşte, vin păunii cu crestele albastre
Şi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.

Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,

Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,
Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,
https://www.versuri.ro/w/fa97
Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.

Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,

Vroind să spună parcă ce vede şi-nţelege;
Dar trist îşi pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,
Văzând albasta-i umbră culcată la picioare.

4. Vis vegetal, Magda Isanos

As vrea să fiu copac

Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere

Si foi de aur rosu prin odaie

Cu-a ramurilor tanara putere

Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe să zambesc.

5.Vara, Otilia Cazimir

Apune soarele-n văpăi

Şi înserarea, ca un val,
Pe subt răchiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.

Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbră sură pier încet
Pescar, şi apă, şi năvod.

De jos, din ceaţă de pe prund,

Doi pescăruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut
Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…

De pacea largă legănat
Mi-adoarme sufletu-mpăcat.
Ca un copil ce-a plâns prea mult.