Economia și societatea în lumea postbelica

Situația economiei la sfarsitul celui de-Al Doilea Război Mondial:

Caracterul total al marii conflagrații din 1939-1945 și-a pus amprenta asupra
economiei prin solicitarea maximă a resurselor și a forței de munca, dar și ca urmare
a distrugerilor materiale și a pierderilor umane. La sfârșitul războiului, aproape
întreaga Europa și zone întinse din alte continente (Asia de Sud-Est, de exemplu)
erau în ruine, mare parte a forței de muncă calificate dispăruse, terenurile agricole
nu erau în stare productiva, industria era convertità pentru a asigura necesitățile
frontului.
Rezervele in aur ale statelor erau diminuate deoarece acoperisera plata unor
furnituri necesare purtării războiului. În plus, statele invingatoare aveau imense
datorii publice, interne și externe, contractate pe piața nord-americanã. Unele
resurse au fost exploatate în exces, chiar epuizate. Instalațiile de exploatare erau
distruse, ca și cele de transport.
Statele din estul Europei și o parte a Germaniei se aflau sub ocupația militară
sovietică, necesitând alte costuri. Inflația avea o evolutie galopanta, mai ales în
Germania, unde se înregistra o creștere aproape zilnică a prețurilor. Toate acestea
au provocat o scădere drastică a nivelului de trai, concretizată prin foamete, lipsa
unor produse elementare, proliferarea pieței negre, rationalizari, creșterea pericolului
izbucnirii unor epidemii.

Refacerea economica:

Europa constientiza faptul ca încheierea războiului marca sfârșitul dominației ei

mondiale. Refacerea economica se lovea de mai multe piedici, intre care divizarea
politică și exodul populatiei de o parte sau de alta a Cortinei de fier, reducerea forței
de muncă calificate ca urmare a pierderilor umane, distrugerea și uzura capacităților
de transport și a celor portuare, a unor clădiri publice, efectele bombardamentelor
asupra marilor orașe si stagnarea construcțiilor, lipsa capitalului, inflatia și
instabilitatea prețurilor.
În acest context, mobilizarea cerută de refacerea rapidă a economiei părea
imposibilă fără ajutorul Statelor Unite. În martie 1947, H. Truman, președintele SUA,
cerea Congresului un ajutor de 400 milioane de dolari pentru salvarea Greciei și
Turciei amenințate de pericolul comunist. În iunie același an, secretarul de stat
american George Marshall a propus coerent de ajutor economic pentru Europa.
(Planul Marshall)
Propus întregii Europe, s-a aplicat doar în vestul continentului, după ce URSS l-a
refuzat, obligand și celelalte țări est-europene sa ia aceeași atitudine. Cehoslovacia,
care acceptase inițial acest plan, a trebuit sa revină asupra hotararii, prilej pentru
ministrul ei de externe, Jan Masaryk, sa rosteasca celebrele cuvinte: „Nu suntem
decât vasali"
Prin acest plan, statele Europei Occidentale au primit peste 12 miliarde de dolari
ajutoare financiare și alte facilități, precum și împrumuturi convenabile.
Reconversia industriei europene a fost, în partea occidentală a continentului, foarte
rapidã. În 1947, producția industrială a crescut cu 64%, iar în unele ramuri s-a atins
nivelul producției dinainte de război încă în 1948. Concomitent, după devalorizari
succesive ale monedelor naționale, au fost adoptate reforme monetare, care au avut
ca efect stoparea inflației: Italia în 1947, Germania în 1948 și Franța în 1952.
Uniunea Sovietică nu dorea ca Statele Unite să afle proporțiile reale ale dezastrului
economic produs de război și se temea ca aplicarea programului american va anula
clauzele economice ale armistițiului încheiat cu state ca România, Ungaria sau
Bulgaria, care ii permiteau să-și acopere o parte a costurilor refacerii pe seama
acestora. De asemenea, mii de prizonieri, cetățeni ai statelor care incheiasera
armistițiu, munceau forțat în URSS. Stalin socotea ca o înțelegere cu occidentalii
pentru aplicarea Planului Marshall aducea Uniunii Sovietice și prejudicii de natură
ideologică. Statele aflate sub controlul URSS au trecut printr-o perioada dificila în
anii de după război și printr-o reconstructie dureroasa, marcata de un mare efort
național și de sacrificii impuse populatiei.
S-a spus că adevărata divizare a Europei s-a produs acum deoarece s-au creat
cele doua tipuri de economie: de piata și dirijata. Sovieticii au înființat, în 1949,
Consiliul Economic de Ajutor Reciproc (CAER). Drept urmare, piața est-europeana,
care folosea ca moneda rubla, a devenit relativ unitară. Și Germania de Vest a
beneficiat de Planul Marshall, deoarece, în contextul Războiului Rece, s-a dorit acolo
o economie puternica, capabila sa reziste presiunilor sovietice. Singura tara
comunista care a beneficiat de unele oportunități oferite de Planul Marshall a fost
lugoslavia, aflată în conflict cu Uniunea Sovietică.
În Asia, Japonia a cunoscut o refacere rapidă, comparabila cu cea a Europei,
fundamentată pe prevederile unei noi constituții, pe reducerea cheltuielilor militare,
care nu puteau depăși un procent din produsul intern brut, dar și pe munca
populatiei, supusă la numeroase privațiuni. S-a pus accent pe producția de oțel și de
cărbune, de care depindea refacerea economica, pe calificarea fortei de munca, la
care s-a adaugat o înaltă etică a muncii.