Andrei S.

Zburatorul, Vasile Alecsandri

Dragă, dragă surioară,

Nu ştii cântecul ce spune
Că prin frunze când se strecoară
Raza zilei ce apune,

Zburătorul se aruncă
La copila care vine
Să culeagă fragi în luncă,
Purtând flori la sân ca tine?

Fragii el din poală-i fură

Cu-a sa mână nevăzută,
Şi pe frunte şi pe gură
El o muşcă ş-o sărută.

Soro, buza-ţi e muşcată!

Fragii, poţi să le duci dorul.
Spune, în lunca-ntunecată
Nu-ntâlnişi pe Zburătorul?

Dragă surioară, dragă,

Cântecul mai spune încă
De-acel duh c-ades se leagă,
Când e umbra mai adâncă,

De copila mândră, albă,

Ce culege viorele,
Purtând pe ea scumpă salbă,
Scumpă salbă de mărgele.

Salba el râzând i-o strică

Cu-o plăcută dezmierdare
Şi de fieşce mărgică
Lasă-o dulce sărutare.

Pe sân, dragă, eşti muşcată!

Salba, poţi ca să-i duci dorul.
Spune, în lunca-ntunecată
Nu-ntâlnişi pe Zburătorul?
Astfel vesel pe-o cărare
Glumeau gingaşele fete.
Iar în luncă stau la zare
Doi voinici cu negre plete

Şi, cântând în poieniţă,

Aninau cu veselie
Unu-o salbă-n chinguliţă,
Altul flori la pălărie.

Comentariu:

Mitul Zburătorului a fost sesizat în aspectul lui cultural de George Călinescu ca reflectând
problema fundamentală a sexualității la români”. În opinia sa, Zburătorul era un tânăr frumos,
dar frumusețea era a unui demon care le dădea tinerelor fete tulburările specifice primelor
sentimente de dragoste. Îl putem privi pe Zburător şi ca pe un inițiatic pentru tinerele aflate la
prima lor dragoste. În credințele vechi, iubirea este considerată o forță magică şi este pusă pe
seama unor ființe demonice zâne şi zburători.
Ființă fabuloasă, zburătorul, metamorfozându-se într-un fermecător tânăr, se strecoară noaptea în
casele fetelor de măritat şi le răpeşte liniştea, inoculându-le o stare de dor greu, de boală şi de
fericire nelămurită, adică starea de îndrăgostit. Conform unei credinţe, Zburătorul ia naştere
dintr-un şarpe victorios, în urma confruntării dintre şerpi, din secrețiile lor se iveşte o piatră
strălucitoare şi fermecată; şarpele care înghite piatra se transformă în zburător. Iubirea demonică
a zburătorilor pentru ființe pământeşti reprezintă o amenințare, o probă şi o ispitire. Unul dintre
cele mai prezente mituri românești este cel al “Zburătorului“ regăsindu-se și in opera lui V.
Alecsandri zburătorul este des invocat și chiar menționat: “Pe sân, dragă, eşti muşcată! Salba,
poţi ca să-i duci dorul. Spune, în lunca-ntunecată Nu-ntâlnişi pe Zburătorul?” Despre frumosul
sentiment al dragostei și puterea imensă a iubirii au scris aproape toți poeții din literatura
română.
Mihai Eminescu recreează motivul zburătorului în poemul lui V. Alecsandri ,,Zburătorul‘’.
sugerând trăirea ființei stăpânite de iubire. “Soro, buza-ţi e muşcată! Fragii, poţi să le duci dorul.
Spune, în lunca-ntunecată Nu-ntâlnişi pe Zburătorul?”