DESIGN.

SCHIŢE ŞI PROIECTE

DESIGN DE OBIECT

DESIGNUL AUTOMOBILULUI

Material realizat de prof. Andreea Boerescu

 GENERALITĂŢI
 Designul este, înainte de toate, o formă de
comunicare vizuală. Se foloseşte de simboluri şi
culori pentru a transmite o emoţie, un stil, o
expresie.
 Termenul de "design" a apărut in secolul al XVII-
lea în Marea Britanie, pentru a defini aspectul
vizual al obiectelor proiectate şi produse în serie,
deoarece revoluţia industrială a început acolo cel
mai devreme. Termenul s-a extins apoi în toată
lumea .
 Designul este o concepţie şi o metodă de
creaţie care urmăreşte să asigure fiecărui
produs un înalt randament funcţional, însoţit
de un aspect agreabil.
 În toate epocile de înflorire umană a existat o
corelare între posibilităţile materiale, nivelul
tehnologic, relaţiile economice interne şi
externe, orizontul spiritual exprimat prin
gustul artistic şi capacitatea de creaţie. Mai
mult chiar, tehnologul şi artistul se confundau
la început într-o singură persoană.
 Arta, tehnica şi ştiinţa nu sunt domenii
incompatibile, contradictorii sau concurente,
ci doar specifice şi solidare. Ele se implică şi se
condiţionează reciproc. Designerul ştie că
funcţionalul, ergonomicul, esteticul şi
economicul conlucrează pentru a se ajunge la
eficienţă.
 Sunt recunoscute trei direcţii ale designului :
designul ambiental, designul formelor vizuale
comunicante şi designul de obiecte
 SCURT ISTORIC
 Odată cu industrializarea, obiecte de uz casnic, odinioară
realizate de artizani, au început să fie executate la scară largă
în fabrici. Produsele industriale erau de proastă calitate şi
urâte, căutând să imite la preţ ieftin obiectele la modă în
secolul al XIX-lea, încărcate cu ornamente complicate.
 În secolul al XX-lea s-a acceptat – întâi de artişti şi arhitecţi,
apoi de marele public – că şi obiectele fabricate industrial pot
fi frumoase. S-a adoptat principiul forma decurge din funcţie,
iar proiectanţii, unindu-şi cunoştinţele tehnice şi artistice, au
pornit la crearea unor piese noi şi originale, utile şi
armonioase.
 Născut odată cu revoluţia industrială, la jumătatea secolului
trecut, design-ul a dat primele rezultate notabile de abia după
primul război mondial şi s-a afirmat în toată lumea după al
doile război mondial, în ultima jumătate a secolului al XX-lea.
 DESIGNUL DE OBIECT
 Designul de produs sau designul industrial
creează imaginea vizuală nu numai a ambalajului
dar şi a obiectului, prin colaborarea de la început,
de la conceperea acestuia, dintre inginer şi
designer. În acest caz designul nu mai este
“aplicat” ci “implicat”. Între două aparate cu
performanţe tehnice asemănătoare,
cumpărătorul îl alege pe cel care arată mai bine.
Nu numai hainele şi pantofii “se poartă” mereu
altfel, dar şi decorarea lucuinţei, a şcolii sau a
biroului se schimbă după modă şi implicit
obiectele care le compun.
 DESIGNUL AUTO
 Pe lângă calul de călărie, caleaşca trasă de cai
a alcătuit până acum un secol cel mai
confortabil mijloc de călătorie. De abia în
secolul al XIX-lea s-au răspândit diligenţele
(echivalentele autocarelor) pentru călătoria în
comun.
 Caleaşca nobililor era un obiect de lux, în stilul
arhitecturii şi decoraţiei la modă.
 Când a fost inventat, pe la 1900, automobilul
semăna cu trăsura pe care o înlocuia, cu atât mai
mult cu cât era construit în special de cei care
fabricau trăsuri şi diligenţe.
 Pe măsură ce a evoluat, crescând viteza de
deplasare, nevoia de protecţie a impus
învelişul, caroseria.
 În Europa, se atribuie lui André Citroen fabricarea primei caroserii
metalice închise; de asemenea, el este cel care s-a preocupat de
bord, de tapiserie, de confortul interior. Modelul său a reprezentat
un progres incontestabil în domeniu: un torpedo cu patru locuri,
gata să ruleze, având toate dotările şi accesorile cunoscute în acel
moment: roată de rezervă, instalaţie electrică, demaror, capotă,
ştergător de parbriz.
 Inginerul Aurel Perşu recomanda modelarea
caroseriei automobilului tinzând către forma unei
jumătăţi a picăturii de apă în cădere. Automobilul
preconizat de Aurel Perşu, primul având o formă
aerodinamică corectă, era construit astfel: partea
cea mai voluminoasă în faţă, unde erau locurile
pasagerilor, urmând ca în spate, unde spaţiul era
mult mai restrâns, să fie amplasat motorul.
 Pentru a reduce rezistenţa aerului la înaintarea
automobilului, roţile erau introduse în interiorul
caroseriei; la data brevetării invenţiei sale (1923),
toate construcţiile de automobile aveau roţile în
afara caroseriei, cu aripi puternic reliefate.
 Deşi modernizarea arhitecturii caroseriilor către
aerodinamicitate a avut loc lent, preocuparea în acest
sens a determinat treptat renunţarea la aripile şi scările
exterioare, încorporarea farurilor şi a lanternelor în
caroserie, înclinarea parbrizelor.

BUICK - 1950
 1960

1970
 Începând cu anii ’80 producătorii de
autoturisme au pus accent pe sporirea
gradului de securitate a pasagerilor.
 Autoturismul modern se caracterizează printr-
o caroserie joasă şi aerodinamică care-i
conferă automobilului calităţi dinamice,
uneori cu valori exagerate, ce au importanţă
numai la viteze pe care industria
constructoare de maşini mai are mult până le
va atinge.
 1980

1990
 De asemenea, se caută micşorarea lăţimii şi
lungimii, bineînţeles nu în dauna confortului,
dar astfel încât, în furnicarul de pe autostrăzile
lumii, în goana după locul de parcare, să se
câştige cât mai mult timp.
 Tendinţa continuă de sporire a vitezei impune,
în acord cu îmbunătăţirea aerodinamicităţii,
cerinţe ca: asigurarea unui spaţiu suficient şi a
unui confort corespunzător, creşterea
vizibilităţii, asigurarea securităţii, armonia
liniilor şi a culorilor într-un aspect exterior
frumos.
 Eleganţă, lux, succes, performanţă, siguranţă -
acestea sunt atributele care domină prezentul
industriei automobilelor.
 Se poate spune că producţia de automobile a
devenit, pur şi simplu, un scop în sine. Totul,
începând de la concepţie până la ultimul element
de finisaj, are la bază cele mai noi cunoştinţe şi
realizări ştiinţifice şi tehnice.
 Este evident faptul că supremaţia în acest
domeniu poate fi greu cucerită şi păstrată, dar
competiţia pentru câştigarea prestigiului mondial
este aproape la fel de tentantă ca şi activitatea de
inovare în sine, de găsire a celor mai bune soluţii
de îmbunătăţire a caracteristicilor tehnice şi
estetice.
 Designul capătă o importanţă crescândă,
având în vedere că, potrivit statisticilor, deţine
o pondere foarte mare între criteriile de
alegere ale unui automobil.
 Pe o piaţă în care consumatorul are exigenţe
crescute în ceea ce priveşte performanţele dar
şi estetica unui automobil, schimbările sunt
rapide şi se raportează direct la cerinţele
potenţialilor cumpărători.