REUTILIZAREA FOSTELOR CASTRE ALE

PROVINCIEI DACIA ÎN EPOCILE POSTROMANE

– PROBLEME ALE CERCETĂRII. I
Michaeli dedicatum
DAN MATEI*

The reuse of the former camps from the province of Dacia

in the post-Roman times – issues of the research. I

Rezumat. În cuprinsul lucrării noastre, vom trata ches-
tiuni care privesc o problematică ce a fost insuficient de
amplu şi profund abordată atât în cercetarea de teren
cât şi în scrisul istoric. Blocul informaţional disponibil
pentru castra ale fostei provincii Dacia în ceea ce priveşte
problematica, posibilităţile reutilizării structurilor cas-
trense potrivit materialului de construcţie şi stării de con-
servare a acestor structuri la diferite paliere cronologice
de-a lungul veacurilor, aspecte ale reutilizării suprafeţelor
ori structurilor castrense de către populaţia romanică, pur-
tători ai culturii Sântana de Mureş-Černjachov şi în Evul
Mediu, sunt unele dintre chestiunile ce vor fi discutate în
această primă parte a lucrării. Am propus aici şi o vari-
antă a unui model de abordare al fenomenului propriu-zis
a reutilizării structurilor castrense în epocile postromane.
Cuvinte-cheie: Dacia, provincie romană, evacuare,
împăratul Aurelianus, castra abandonate, timpuri postro-
mane, structuri castrense, reutilizare, populaţie romanică,
epoca migraţiilor, Evul Mediu, propunere, variantă tra-
tare, fenomen reutilizare.
Abstract. Within our work entitled The reuse of the for-
mer camps from the province of Dacia in the post-Roman
times – issues of the research. I, we will deal issues regarding
a problematic which was scarcely approached – in ampli-
tude and depth – both in the field research and historical
writing. The available informational block for the castra of
the former province of Dacia regarding the problematic,
the possibilities for reuse of the camp structures according
to the building material and the conservation state of these
structures at different chronological levels throughout the
centuries, aspects of the reuse of the surface or structures
of the castra by the Romanic population, the bearers of the
Sântana de Mureş-Černjachov culture and in the Middle
Ages, are some of the issues which will be discussed in this
first part of the work. We have proposed here also a variant
of an approach model for the proper phenomenon of camp
structures reuse in post-Roman times.
Keywords: Dacia, Roman province, evacuation, the
emperor Aurelianus, abandoned castra, post-Roman times,
camp structures, reuse, Romanic population, Migration
Period, Middle Ages, proposal, approach model, reuse
phenomenon.

Mai bine de 120 de castre1 au existat în mod cert sau probabil în cuprinsul teritorial al viitoarei
provincii/provinciei Dacia2, fără ca toate să fi funcţionat până la retragerea aureliană3. Unele reprezintă
* Cercetător independent, Cluj-Napoca; e-mail: danmatei_mail@yahoo.com.
Mulţumim şi aici prietenului nostru, dr. D. Deac (MJIA Zalău), pentru înţelegerea manifestată vizavi de unele aspecte din
procesul publicării acestei lucrări. – Rândurile ce urmează constituie majoritar părţi (unele revizuite) ale disertaţiei noas‑
tre doctorale, purtând titlul Castrele Daciei după părăsirea lor de către armata romană, de curând susţinută (23.09.2016) la
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
1
Pentru fluenţa exprimării, am utilizat în această lucrare termenul „castru” şi pentru castella, burgi sau praesidia propriu-zise.
2
Tot pentru aceeaşi raţiune a fluenţei, ne vom referi la cele trei provincii dacice ca la o singură entitate.
3
Pentru castrele de folosinţă (mai) îndelungată de pe teritoriul viitoarei provincii a se vedea Gudea 1997 [1998]; Gudea

https://biblioteca-digitala.ro
DAN MATEI
N

castre de marş din timpul celor două războaie de cucerire4, altele fuseseră utilizate doar câţiva ani sau
câteva decenii după constituirea provinciei5. În sfârşit, unele au fost părăsite cu puţin înainte de mijlocul
veacului III (dintre acelea ori majoritatea celor situate pe limes-ul de dincolo de Olt respectiv în sud-estul
Transilvaniei, mai puţin probabil toate acestea), sau au putut ieşi din uz cu câţiva ani înainte de evacuarea
Daciei de sub Aurelianus (fără a putea însă să numim acum unul).
Cele mai multe dintre aceste castre au cunoscut faze de piatră ulterioare uneia ori unora de lemn
şi pământ (căci acelea ridicate direct în piatră constituie excepţii: Drobeta – Drobeta-Turnu Severin,
Potaissa-Turda). Prin urmare, fenomenul reutilizării lor în epocile postromane poate fi tratat pe scară
largă, cu posibilităţile desprinderii unor concluzii generale şi stabilirii unor prezumptive tipare, căci
exista componenta esenţială pentru o reutilizare consistentă: structurile litice numeroase.
În acest moment, cercetarea sistemului defensiv al provinciei Dacia, se situează, la o privire rece
dar şi comparativă cu alte provincii, la un stadiu ce poate fi apreciat (în mod relativ) – credem noi – drept
mulţumitor6. Susţinând aceasta, atragem atenţia că ar fi exagerat să facem comparaţia numai cu faimosul
Limesforschungen german ori cu cercetarea britanică în domeniu.
Cu siguranţă, cel mai intens cercetat arheologic castru de pe teritoriul de odinioară al Daciei intra‑
carpatice şi din întregul spaţiu al fostei Dacii de altfel, este cel legionar de la Turda. Fără a fi fost supuse
cercetării toate elementele sale interioare sau exterioare, suprafeţele considerabile cercetate continuu din
anul 1971 în fortificaţia de peste 23 de hectare, ar fi echivalat cu cercetarea integrală a unui castru auxiliar
de dimensiuni mai mici ori chiar medii (în cazul în care straturile arheologice ale acestuia din urmă nu ar
fi fost foarte consistente). Rezultatele ce interesează problematica discutată aici, obţinute din cercetarea
extensivă a acestei fortificaţii, sunt pe măsură.
Castrul legionar de la Alba Iulia, suprapus în bună măsură de construcţii mai recente, cercetat pe
unde au permis-o spaţiile şi ocaziile, a oferit de departe cele mai numeroase atestări de viaţă postromană
dintre toate castrele Daciei.
Printre cele mai bine cercetate castre de mai mici dimensiuni, se numără cele de la Moigrad/Jac –
„Pomet”, Căşeiu, Gilău, Bucimi, Ilişua; cercetări întinse pe mai mulţi ani fiind dedicate celor de la Bologa,
Veţel, Râşnov, Brâncoveneşti, Slăveni. Cu toată săpăturile arheologice de care au avut parte, în cazul unora
dintre acestea, urmele postromane puse în evidenţă sunt deocamdată firave ori nesigure sau nu se cunosc7.
Nu există nici o lucrare închinată în mod special problematicii în ansamblul ei, iar cele care o ating
mai mult ori mai puţin, fie nu au epuizat subiectul în amploarea lui, fie nu mai sunt în pas cu nivelul cer‑
cetării actuale8.

2001 [2003], passim; Gudea 2005 [2006], passim; Marcu 2009; Ţentea 2013, p. 39–87; Bogdan-Cătăniciu 1997, passim;
Teodor 2013, passim; Nemeth 2005. – Prezumpţia utilizării până sub Aurelianus sau până la momente imediat anterioare
domniei acestuia poate fi asumată inclusiv pentru fortificaţiile de dimensiuni mai reduse în genul burgi-lor, deşi, în gene‑
ral, durata de funcţionare a acestora nu este cunoscută. Cercetării lor i s-a acordat o importanţă secundară (explicabilă
întrucâtva, căci erau disponibile pentru cercetare fortificaţiile de mai mari dimensiuni, cu perspectiva obţinerii unor blo‑
curi informaţionale mai consistente).
4
Pentru această categorie, a se vedea, mai recent, Stefan 2005, passim; Popa 2011, p. 345–351, 667, 675, 696 sq. – nr. 85;
Oltean 2012, passim (lucrare în ansamblu profund diletantă dar cu anumite informaţii cert valoroase asupra unor castre
de marş, unele necunoscute sau necunoscute mediului ştiinţific general). – Dintre lucrările mai vechi ne mărginim aici să
trimitem numai la Daicoviciu et alii [1989], p. 89, n. 6; 90, 97–99, 106 sq., 117, 120, 129, 133–136, 147, 198, 203–205,
217–233 (Şt. Ferenczi); 169, 172 (I. Glodariu); 189, 195, 206 (H. Daicoviciu/I. Glodariu); şi il. corespunzătoare.
5
O parte din castrele de marş respectiv a celor în uz câţiva ani ori câteva decenii au aparţinut iniţial provinciilor Moesia Superior
(până la constituirea provinciei Dacia) şi Moesia Inferior (până la debutul domniei lui Hadrianus), la fel cum unele castre de
pe frontiera sud-vestică vor rămâne înafara provinciei în urma reorganizărilor din cei dintâi ani ai domniei hadrianice.
6
Asupra acestei problematici a evoluţiei cercetării sistemului defensiv dacic şi a stadiului atins, cf. deja rândurile din Matei
2014 (2015), p. 4 sq.
7
Vezi pentru toate acestea Matei 2016a, passim (lucrare pe care sperăm să o putem publica în cuprinsul unui an în varianta
ei revizuită şi cu unele completări absolut necesare).
8
Marea majoritatea a acestor lucrări se află citate în Matei 2007, passim; Matei 2013 (2016), passim; v. şi Matei 2011, p. 79,

— 344 —

https://biblioteca-digitala.ro
 REUTILIZAREA FOSTELOR CASTRE ALE PROVINCIEI DACIA ÎN EPOCILE POSTROMANE – PROBLEME ALE CERCETĂRII
N

În condiţiile în care din varii motive (lucrări agricole, alte diferite intruziuni în sol mai apropiate
zilelor noastre, alunecări ale terenului, „spălări” ale acestuia în urma unor revărsări), cele mai de sus
straturi de cultură din unele castre pot să fi fost perturbate sau chiar să nu mai existe, fapt ce impietează
într-o măsură substanţială asupra reconstituirii epocii târzii a castrelor în speţă9, în cazul perturbării sau
dispariţiei respectivelor straturi detectarea şi analiza unei locuiri postromane de mai mică anvergură,
sporadică sau cu amenajări modeste, e poate cu atât mai dificilă.
Dacă în privinţa construcţiilor din piatră, posibilităţile de valorizarea a moştenirii rămase de la
militari apar a fi maxime datorită durităţii materialului de construcţie şi calităţii execuţiei10, cele din lemn
şi chirpic prezintă fireştile limitări în acest sens11. Ele nu ar fi putut fi utilizate pe mai departe mai mult de
câteva decenii fără reparaţii consistente12.
Pragul temporal până la care exista posibilitatea de reocupare şi reutilizare – în special pentru
locuire – a construcţiilor ce existau în cuprinsul castrelor precum şi a curtinelor respectiv elementelor
aparţinătoare curtinelor (bastioanelor, turnurilor şi portalurilor porţilor), e în directă relaţie cu starea
respectivelor structuri de-a lungul veacurilor. În primul rând însă o apreciere de la caz la caz a stării cas‑
trelor la abandonarea din partea militarilor se prezintă a fi de importanţă majoră în cadrul discuţiei.
Dintre castrele sistemului defensiv dacic evacuate prezumptiv sub Aurelianus, doar cel de la Ilişua-
Arcobadara/*Arcobara13, cu titlu de probabilitate cel de la Buciumi14 şi poate cel de la Românaşi15, se
prezintă deocamdată a fi suferit o distrugere generală, tradusă prin pârjolire: incendiere de către militarii
care le părăseau?, în urma unor asalturi inamice?, stare intactă la evacuare şi incendiere cândva imediat
ulterioară?
Pe de altă parte, în cazul altor castre din Dacia s-a specificat clar că nu au fost distruse la evacuare,
e.g. cel de la Turda16, Veţel17, Jupa18, Gherla19 ori Brâncoveneşti20.
Graţie unor merituoase eforturi, dispunem de informaţii sigure asupra modalităţilor de ridicare,
amenajare, refacere, reparare şi întreţinere a structurilor precum şi a modalităţilor în care s-au efec‑
tuat alte intervenţii asupra structurilor în cel din urmă răstimp de existenţă al Daciei – epoca „anarhiei
militare”21. Privit global, modalităţile constructive din această perioadă apar a fi degradate faţă de cele din
timpurile dinainte, cu implicite urmări asupra trăiniciei structurilor.

n. 8; 81, n. 14; 90, n. 57; Matei 2010, p. 69 sq., n. 7, 13. – În legătură cu problematica pe care o discutăm în filele de faţă,
ţinem neapărat să precizăm că în articolul nostru Matei 2007 (o variantă prescurtată a disertaţiei masterale, cel dintâi
demers al autorului dedicat problematicii, circumscris numai la spaţiul intracarpatic), se regăsesc destule informaţii şi
interpretări acceptate necritic de către noi. Conceput într-o vreme pe când nu eram familiarizaţi cu metodele cercetării
ştiinţifice iar întrebuinţarea instrumentelor de lucru era nu de puţine ori stângace – am vrea să fim crezuţi că e departe de
noi gândul de a considera că acum stăpânim mecanismul cercetării în mod optim – conţinutul articolului a fost reluat cu
altă optică in cadrul disertaţiei doctorale şi este chiar şi în prezent încă o dată prelucrat, pentru varianta disertaţiei pe care
o pregătim pentru încredinţare tiparului.
9
Cf. Nuber 1990, p. 60 sq.; Strobel 1993, p. 293, n. 666.
10
Edificator pentru tehnica constructivă, Shirley 2001, passim; Shirley 2000, passim.
11
Despre posibile modalităţi de construcţie ale acestora, orientativ, Weber 2002; o analiză complexă, la Shirley 2001, pas-
sim; Shirley 2000, passim.
12
Într-un anumit caz, durata de viaţă a unei astfel de construcţii, dar romane târzii, a fost presupusă a fi de circa cinci decenii:
Wilmott 2005, p. 133. – Pentru acest paragraf, v. deja Nemeth et alii 2011, p. 87 (D. Matei).
13
Protase, Gaiu 1999, p. 420 sq. = Protase 2005, p. 259 sq.
14
Gudea 1997, p. 61 (care se gândeşte la foc pus de militarii romani în retragere); dar v. şi Chirilă et alii 1972, p. 123
(E. Chirilă/N. Gudea).
15
Cu rezervă în această privinţă, Macrea et alii 1962, p. 501.
16
Bărbulescu 1987, p. 54 sq.; Bărbulescu 1994, p. 175; v. şi, recent, Bărbulescu 2015b, p. 37.
17
Petculescu 1979, p. 114; Petculescu 1981, p. 113.
18
Benea, Bona 1994, p. 119.
19
Ardevan 1993, p. 117; Protase et alii 2008, p. 133.
20
Protase, Zrínyi 1993–1994 (1994), p. 147 = Protase, Zrínyi 1994, p. 73.
21
În primul rând Marcu 2009; apoi Hügel 2003, p. 74–78, 82 sq., 130–148; Isac 2006–2007 [2008]; Isac 2009.

— 345 —

https://biblioteca-digitala.ro
DAN MATEI
N

Reducerea masivă a numărului de militari prezenţi în castrele dacice pe parcursul epocii „anarhiei
militare”, nu pare a fi fost o realitate, cel puţin până la debutul domniei lui Gallienus ca singur împărat22.
Aspectul îşi are o oarecare importanţă şi în ceea ce priveşte tematica discutată aici, căci reducerea preg‑
nantă a efectivelor cantonate în castre ar fi cauzat poate utilizarea doar parţială a unor construcţii sau chiar
încetarea folosirii unora dintre ele. În consecinţă, e de presupus că acele părţi nefolosite ale construcţiilor
sau construcţiile integral nefolosite nu au mai beneficiat de lucrări de întreţinere constante. Absenţa
acestor lucrări le-ar fi grăbit într-o măsură – e drept, foarte mică – colapsarea în epocile postromane.
Degradările de structuri castrense debutate încă în vremea provinciei au şi ele directa lor relevanţă
asupra fenomenului urmărit de către noi cu atât mai mult în cazul castrelor din piatră care au fost utilizate
doar până la debutul domniei lui Hadrianus. Suprafaţa castrulului de la Sighişoara, ieşit din uz militar
cândva în a doua jumătate a veacului II, a fost probabil refolosită în cadrul epocii romane de către civili,
fără a fi fost stabilit până în acest moment în ce măsură aceştia au refolosit structurile castrense litice23.
Incinta şi construcţiile interioare ale castrelor, aflate în diferite stadii de degradare – nu prea avan‑
sate, se pretau încă cu siguranţă la reutilizări consistente la 3–4 veacuri după abandonarea castrelor.
Multe dintre structuri vor fi fost degradate mai puţin ori mai mult, arbuşti, arbori şi alte plante le vor fi
acoperit în varii măsuri după trecerea a încă atâtor veacuri, dar totuşi reutilizări încă relativ pregnante
– cu anumite reparaţii şi improvizaţii – ale structurilor, ar fi fost posibilă. Degradarea a devenit atât de
avansată încât interesul şi putinţa unor reutilizări pe scară mai largă trebuie să se fi diminuat, în genere,
considerabil, pe măsură însă ce veacurile vor curge mai departe24.
În alte părţi ale lumii cuprinse odinioară între fruntariile Imperiului, gradul de conservare al fos‑
telor structuri castrense de-a lungul veacurilor, a variat pregnant de la un caz la altul, potrivit climei şi
acţiunii elementului uman. Ideea cum că locuirea în perimetrul castrelor de pe Rhin, Main şi Dunăre din
cuprinsul Germaniei actuale, care s-a desfăşurat de-a lungul timpului atingând epoca modernă, mai mult a
conservat decât a distrus din structura acestora25, poate să apară drept ireală, însă credem şi noi că e validă.
Credem că o cercetare special dedicată refolosirii unor construcţii interioare a unui aşezământ
cu arhitectură standardizată cum este un fost castru, prezentând în mod obligatoriu cel puţin trei clădiri

22
A se vedea Hügel 2003, p. 161. – Această problematică a stat şi în atenţia noastră: Matei 2011 [2012]; Matei 2012a; Matei
2015; v. şi Matei 2016b; toate cu lit. anterioară.
23
V. discuţia din Matei 2012b, p. 114. Rugăm potenţialii cititori să facă abstracţie de menţiunea: „life seems to have continued
there until late in the 3rd century [citând infrapaginal în acest punct Horedt 1958, 38, n. (sic!, în loc de no.) 41] and probably
during the subsequent century as well”. De fapt, nu avem cunoştinţă până în acest moment de nici o descoperire sigură de
secol III după abandonarea provinciei ori din cel de-al IV-lea care ar fi fost efectuată în cuprinsul fostului castru. Despre
moneta emisă sub Diocletianus ce apare în lucrarea citată şi avută de noi în vedere se menţionează doar că provine din
arealul „Podmoale”/„Burgstadel”, fără alte precizări (nici după informaţiile din Horedt 1941, 123 sq.; 126, piesa nu poate
fi raportată la poziţia castrului, care nici nu apare desemnat ca atare), şi sub nici o formă nu poate fi invocată în sensul în
care am făcut-o noi în mod pripit.
24
Cf. deja pentru chestiunea în speţă Matei 2007, p. 501. Din eroare, am omis în lucrarea noastră de atunci, să precizăm că
„scenariul” îşi are obârşia într-o viziune expusă într-un context doar colateral de către M. Bărbulescu, care foarte sintetic o
imagina în sensul că „Putem presupune că în anul 1000 drumurile şi castrele romane se aflau într-o stare care mai permitea, cel
puţin parţial, folosirea lor. Dacă nu avem dovezi certe în această privinţă, ştim în schimb, că cinci ori şase secole mai târziu unele
din aceste impunătoare construcţii erau ruinate, îngropate de glie, că îşi pierduseră caracterul utilitar.”. (Bărbulescu 22003a,
p. 9 sq.). Pasajul citit unde se regăsea respectiva viziune rămânându-ne în minte, am asimilat ulterior informaţia reţinută
din el ca „a noastră”. Exprimându-ne regretul faţă de autor, folosim prilejul publicării acestei lucrări să efectuăm (şi) aici
cuvenita rectificare (căci deşi am realizat trimiterea infrapaginală ce se impunea în cadrul primului nostru referat de doc‑
torat susţinut în Decembrie 2008, precum şi ulterior în cadrul tezei doctorale, referatul a rămas nepublicat în forma sa iar
pentru sporirea calităţii tezei doctorale în vederea publicării depunem eforturi, după cum deja am precizat, la momentul
de faţă). – Relativ la această chestiune a „aspectului exterior” al unor foste castre, dar şi al altor entităţi arhitecturale pre‑
cum şi a fostei Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, de-a lungul secolelor, cf. încă Bărbulescu 2015b, p. 246; Russu 1959,
p. 307 sq.; Russu 1981, p. 195 sq.; Rusu 2005, p. 76; Daicoviciu 1932–1936 (1938), p. 370 sq. = Daicoviciu 1938, p. 19 sq.;
Daicoviciu, Alicu 1984, p. 38.
25
Bödecker, van Marrewijk 2010, p. 27.

— 346 —

https://biblioteca-digitala.ro
 REUTILIZAREA FOSTELOR CASTRE ALE PROVINCIEI DACIA ÎN EPOCILE POSTROMANE – PROBLEME ALE CERCETĂRII
N

mai trainice (principia, praetorium, horreum, la care se adaugă şi thermae-le interioare în cazul castrelor
legionare) şi aşezat de regulă în puncte cu acces la apă, alte resurse şi legat printr-un drum de restul zonei;
a unui aşezământ care prin incinta de piatră putea marca o „curte” pentru un grup de migratori poate
mai degrabă decât un oraş (fie el şi fortificat) sau oricare altă aşezare romană; a unui aşezământ despre
care s-a acreditat că ar fi putut servi romanicilor pentru defensivă contra migratorilor – trebuie efectuată
pentru verificarea modalităţii de „preluare” a unui spaţiu abandonat şi stabilirii existenţei ori nu a unor
tipare de locuire (pentru prima şi a doua problemă menţionată), respectiv verificarea unei ipoteze (în
cazul ultimei probleme enumerate).
Nu credem că poate fi apreciat prea curând cu o marjă de eroare acceptabilă, procentul populaţiei
care nu s-a retras din provincie la evacuarea aureliană26. Cu certitudine, în fostele aşezări civile de pe
lângă castre, unele locuinţe şi dependinţe au rămas goale. Rămâne încă de stabilit peremptoriu, credem,
cum percepeau latinofonii remanenţi construcţiile interioare ale fostelor castre din perspectiva reutiliză‑
rii. Existau necesitatea şi/ori înclinarea, mai mult decât cazuri izolate, întru preluarea unora dintre aceste
construcţii pentru relocuire sau alte tipuri de refolosiri? Or locuinţele şi dependinţele rămase goale ulte‑
rior abandonării provinciei, din aşezările civile situate în proximitatea castrelor, se prezentau destul de
multe, astfel încât romanicii care au decis să rămână pe loc s-au înstăpânit şi le-au folosit pe mai departe
cu deosebire pe acestea, fără a avea nevoie să se stabilească pe scară mai largă şi în fostele construcţii din
cuprinsul castrelor?
Am remarca că destule construcţii asemănătoare cu cele civile sunt de regăsit şi în interiorul cas‑
trelor . Adică, nu credem că poate fi invocată o incompatibilitate a traiului romanicilor cu arhitectura
27

construcţiilor castrense. Măcar în privinţa fostei locuinţe a comandantului (praetorium), una dintre cele
mai „civile” construcţii dintr-un castru (practic, absolut civilă ca arhitectură). Am invoca apoi spaţiile
care găzduiau odinioară militari (contubernia) din barăci (centuriae), căci aceste spaţii, de dimensiuni
mai reduse, puteau fi atât de facil încălzite şi întreţinute. Iar dacă totuşi s-ar fi prezentat a fi prea mari, se
putea opta între partea papilio (unde locuia propriu-zis un grup de militari, mai pasibil pentru o relocu‑
ire, credem noi, datorită prezenţei vetrei) ori arma (partea din contubernium unde se depuneau armele,
echipamentul, se depozitau diferite materiale) – la contubernia unde exista această împărţire.
„Curţile” fortificate (termen aparţinând autorului citat infrapaginal, n.n.), ale conducătorilor de
triburi goţi, „curţi” purtând denumirea de baúrgs, puteau fi cuprinse între ziduri din material litic (ziduri
înţelese aici în sens lax), deşi de regulă cu structuri uşoare în genul palisadelor28. Pe de altă parte, se pare
că îndeobşte, goţii nu agreau traiul în interiorul incintelor29, ceea ce în viziunea noastră nu exclude stabi‑
liri nu foarte îndelungate în arealul fostelor castre romane, după cum descoperirile din spaţiul provincial
dacic de odinioară atestă.
Nu poate fi evident vorba ca toate fostele castre ale Daciei unde sunt atestate urme de locuire puse
pe seama complexului cultural Sântana de Mureş-Černjachov să fi reprezentat „curţi” ale unor lideri de tri‑
buri gotice. Caracterul polietnic al acestui complex cultural şi uniformizarea culturii materiale din arealul

26
Asupra mărimii acestei populaţii remanente, v. viziuni de pildă la Bârzu 1991, p. 194–196; Bóna 1990, p. 63 (cum ar fi
dispărut ea ulterior, în viziunea celui citat, la p. 64).
27
Dintre acestea se disting în primul rând praetorium şi principia. Principia prezintă multe asemănări cu forum-ul urban, dar
monumentalitatea construcţiei în cazul castrelor legionare (cu destule spaţii largi şi înalte, dificil de încălzit), nu ar face-o
atractivă – teoretic – pentru o locuire extinsă în cuprinsul ei. Situaţia se prezintă sensibil diferită în cazul principia de mai
mici dimensiuni ale castrelor de trupe auxiliare, unde soliditatea construcţiei şi de aici o bună stare de conservare pentru
destul de mult timp după abandonarea militară, poate concura în a stimula la stabilirea în interiorul edificiului.
28
Wolfram 1990, p. 101 (accesibil nouă prin bunăvoinţa conf. dr. S. Nemeti, căruia îi mulţumim şi în acest loc); cf. şi
Lăzărescu 2015, p. 102, care interpretează altfel cuvintele celui citat, în detrimentul funcţiei de apărare favorizând vari‑
anta funcţiei de delimitare ce ar fi incumbat structurilor care înconjurau acele baúrgs. – De interes asupra problematicii şi
Diaconu 1975, p. 73–75; Diaconu 1976, p. 1062, n. 31; Diaconu et alii 1977, p. 217, n. 31 (Gh. Diaconu).
29
Wolfram 1990, p. 101, cu citarea izvorului antic.

— 347 —

https://biblioteca-digitala.ro
DAN MATEI
N

transilvan în răstimpul de „viaţă” al acestuia30, exclud cu totul o asemenea variantă. Dar credem că, poate,
unele foste castre romane au putut fi asimilate, şi reiterăm asimilate, de către conducătorii de triburi gotice
drept „curţi” ale lor tradiţionale.
Ajunşi la capătul cercetării noastre doctorale, concluzionam că „siguranţa” dată de curtinele foste‑
lor castre romanicilor, barbarilor ori migratorilor în primele veacuri ulterioare evacuării provinciei – când
aceste curtine trebuie să se fi aflat într-o stare excelentă – ne apare a fi mai degrabă un clişeu. Romanicii
erau probabil conştienţi că această „siguranţă” era una nerealistă, barbarii din jurul fostei provincii nu
erau ori nu mai erau familiarizaţi cu o astfel de „siguranţă” iar grupurile migratoare nu aveau nevoie în
principiu de o astfel de „siguranţă”31.
De altfel, însăşi castrele cu funcţia lor originară reprezentau cazarme întărite, fără a fi fortăreţe, căci
nu consistenţa elementelor de fortificare era primordială în defensiva acestor obiective militare, ci tăria
factorului uman32.
Reutilizarea în diferite măsuri a unor mai vechi fortificaţii în Evul Mediu s-a efectuat în virtutea
unei atitudini specifice din partea meşterilor acestei epoci, care urmăreau o firească reducere a cantităţii
de activitate proprie depusă33.
Situaţiile asupra unor reutilizări de incinte ale fostelor castre dacice în această epocă sunt totuşi puţine
(locuirile şi reutilizările de alte structuri în vederea locuirii le vom înfăţişa succint în următoarea parte a
întreprinderii noastre) – cele de la Alba Iulia, Drobeta-Turnu Severin şi posibil Turda constituie excepţii.
Desigur, faptul că în secolul XV curtina fostului castru legionar de la Alba Iulia constituia incinta
reutilizată a fortificaţiei medievale34 (pl. 1, 2), poate fi considerat ca ieşit din comun nu doar la nivelul
teritoriului fostei provincii.
La Drobeta-Turnu Severin, ceea ce a fost crezut a fi un turn din epoca lui Iustinianus iar în sens mai larg
fortificaţia ridicată în cuprinsul domniei acestui împărat care s-ar fi numit Theodora, s-a dovedit în mod per‑
emptoriu a constitui o fortificaţie medievală fundată în veacul XIII. Aceasta fusese plasată în extremitatea sud-
vestică a castrului/fortificaţiei romane-târzii/bizantine şi îi reutiliza în mod vădit curtina din acest sector35.

30
Pentru această uniformizare, v. e.g. Harhoiu 2004–2005 [2005], p. 287; Harhoiu 2011, 38.
31
Matei 2016a, p. 219.
32
Excelent exprimată ideea în Baatz 42000, p. 33, pe care l-am urmat îndeaproape.
33
Rusu 2005, p. 142.
34
Lui M. Rusu îi datorăm excelenta presupunere – dovedită între timp a fi fost o realitate – că fosta incintă a castrului legi‑
onar apulens a servit mai târziu drept incintă a cetăţii medievale: Rusu 1979, p. 48–53 cu fig. 2–4, fig. 5; v. şi p. 57–60, 62
sq., 67–69; v. şi Rusu 1982, p. 368, 380; Moga 1997, p. 9–12; Moga 1999, p. 6, 15 sq., 20. – Totuşi, deja Gh. Anghel (1975,
p. 246, v. apoi şi 263–265, 268 sq, fig. 2–4, 7–9), avea în vedere posibilitatea unei reutilizări parţiale a substrucţiei incintei
care aparţinuse castrului legionar, în curtina medievală. – Se pare însă că reutilizarea incintei castrului roman – pe între‑
gul ei traiect existent – în cadrul fortificaţiei medievale, nu a avut loc ab initio. La 1461 însă, faptul este cert: Rusu 1994,
p. 333–335, 338, 345; Rusu 2005, p. 349 sq.; Rusu 2009, p. 13; v. şi Rusu 2008, p. 337; Anghel 1994, p. 286. – În general
pentru reutilizare: Rusu 2009, p. 12 sq., 15 sq., 69, 75, 78; Anghel 1994, p. 286 sq.; Marcu Istrate 2008 [2009], passim;
Marcu Istrate 2008, passim; pentru reutilizarea porţilor praetoria şi decumana, v. şi Kovács 1992, p. 26 sq. cu note. – Pe de
altă parte, s-a acreditat că în jumătatea secundă a veacului XIII, în zona palatului Apor s-ar fi derulat o demolare a curtinei
castrului roman: Rusu 1994, p. 345, 347; Rusu 2008, p. 348.
35
Davidescu 1969, p. 14–23, pl. 17–21; Florescu 1967, p. 150, fig. 7, Taf. 17.1; Davidescu 1980, p. 223–226; Davidescu 1964,
p. 19 sq., pl. 10; Davidescu 1974, p. 327; v. şi Cantacuzino 1981, p. 13, 23 sq., 81–85, 95, 101, 180 sq.,188 sq. cu n. 4; şi il.;
Cantacuzino 1971, p. 24–26 cu n. 1, 29–31, fig. 2; Rusu 2005, p. 477 sq. – Pentru plasarea cronologică, deja Popescu 1962,
p. 209, nr. 70; mai v. apoi Rusu 2005, p. 158, 478; v. şi 481, n. 6. – Deja în Bărcăcilă 1934, p. 350, se semnala „folosirea” zonei
unde se afla presupusa fortificaţie iustiniană şi la nivelul secolelelor XIII-XVI. – O fotografie aeriană a obiectivului restau‑
rat, la Ştefan 1983, p. 180, fig. 1; v. şi Zahariade 1984, 192, fotografia din josul p. – Pentru material arheologic aparţinând
veacurilor XIII-XIV, recuperat în urma unor cercetări mai recente asupra castrului: Cantacuzino et alii 2000. – Dacă piesele
prezentate în Tudor 1976, p. 127 sq., nr. 26 sq., 29 sq. şi pl. VII.4 sq., 7 sq., au fost recuperate din cuprinsul castrului (ceea ce
nu e sigur, v. Tudor 1976, p. 124; Oţa 2014, p. 169, n. 4), ele prezintă importanţă în ceea ce ne interesează, fiind de plasat
temporal – cu excepţia uneia căreia nu i s-a precizat mai rafinat atribuirea temporală de-a lungul Evului Mediu – în aceleaşi
secole XIII-XIV (astfel, Oţa 2013, p. 160, nr. 3; 163–164; şi il.; Oţa 2014, p. 169 sq. cu n. 5; şi il.; Oţa 2015, 337 cu n. 38).

— 348 —

https://biblioteca-digitala.ro
 REUTILIZAREA FOSTELOR CASTRE ALE PROVINCIEI DACIA ÎN EPOCILE POSTROMANE – PROBLEME ALE CERCETĂRII
N

S-a adus în discuţie posibilitatea ca Banatul de Severin (creaţie ulterioară lui 1231), să-şi fi avut centrul
în această fortificaţie36.
Două aspecte de maximă relevanţă nu sunt încă lămurite asupra status-ului fostului castru de la
Turda în decursul Evului Mediu. La 1075, Turda apare pentru întâia oară numită ca atare în documente
– castrum quod vocatur Turda (cetatea ce se cheamă Turda)37. S-a considerat cu titlu de probabilitate că
respectiva mărturie ar face referire la fostul castru legionar. Cum structurile sale trebuie să se fi prezentat
într-o bună stare la acea dată, cum a fost cazul până mult mai târziu38, ipoteza ar trebui să dea de gândit.
Mărturiile contemporane asupra existenţei la verticală a unora dintre structurile castrului potaissens
sunt într-adevăr de dată destul de târzie39.
Apoi, P. Iambor opina că fostul castru ar fi devenit Saxoniavara (= „cetatea saxonilor”) medievală,
căci aceasta apare menţionată într-un document din 1276 drept „cetatea patrulateră Sixadonia” iar colo‑
nişti germani au activat în minele de sare turdene. Numitul specialist avea în vedere posibilitatea ca fostul
castru să fi fost folosit de către aceştia ca loc de refugiu la nevoie40.
Propunem aici o variantă a unui model de tratare al fenomenului propriu-zis a reutilizării struc‑
turilor castrense în epocile postromane, cu urmărirea aspectelor pe care le considerăm esenţiale: 1. care
dintre structuri s-au reutilizat; 2. care s-au reutilizat cu preponderenţă; 3. scopul reutilizării (locuire,
staţionare temporară, înmormântare); 4. cum s-au reutilizat pentru locuire (locuire de suprafaţă în fos‑
tele încăperi ale construcţiilor romane, cu amenajări proprii; săparea de locuinţe adâncite în interiorul
încăperilor pentru asigurarea unui ambient termic superior prin existenţa la verticală a zidurilor fostelor
construcţii, care le protejau de vânt şi în măsuri diferite, de intemperii – pentru ambele categorii de locu‑
ire în cele mai înalte grade în primele decade după evacuarea provinciei când acoperişurile şi zidurile
nu colapsaseră încă, sau chiar degradate fiind în diferite măsuri, desigur incipiente, puteau fi reparate
fără eforturi deosebite); 5. când de-a lungul secolelor s-au reutilizat pentru locuire; 6. şi în mod special,
intensitatea reutilizării.
Precizarea atribuirii culturale/etnicului celor care au reutilizat fostele structuri castrense de-a lun‑
gul veacurilor, deşi o apreciem a fi de importanţă secundară în cadrul problematicii discutate în această
lucrare, nu ni se pare că trebuie lăsată la o parte, doar din pricina dificultăţilor de a efectua disocieri ori
caracterului lor relativ în multe dintre cazuri. Suntem încredinţaţi că stabilirea atribuirii culturale/etni‑
cului aproape de certitudine ori în grade de probabilitate acceptabilă ar putea aduce lămuriri, de la caz la
caz, şi asupra aspectelor considerate de către noi esenţiale.
Cu această remarcă, încheiem acum rândurile prime părţi a lucrării de faţă, intenţionând să reve‑
nim cât mai curând cu partea/părţile de completare.

A BRE V IE RI

ACMIT Anuarul Comisiunii monumentelor istorice. Secţia pentru Transilvania, Cluj, 1926–1928 (1929) –
1942 (din numărul acestui an apărând însă un singur Sonderdruck).
ActaMoldMerid Acta Moldaviae Meridionalis, Vaslui, 1979-.
ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj (-Napoca), 1964-.
AiD Archäologie in Deutschland, Stuttgart, 1984-.
36
Rusu 2005, p. 101, 478.
37
DIR 1951, p. 1, 355 (anexă) – doc. 1; v. şi p. [VII].
38
Rusu 1979, p. 59 cu n. 21; 61 cu n. 31; Rusu 1982, p. 381, v. şi 368; urmat de Pop 22003, p. 194.
39
Bărbulescu 1987, p. 90–94; Bărbulescu 1994, p. 14–20; Bărbulescu 2015a, p. 333, 335, 341 sq.; Bărbulescu 2011, p. 222
sq. = Bărbulescu 2012, p. 21, 23; Bărbulescu 2015b, p. 247, 249 sq.
40
Iambor 1977, p. 312 sq., 310 cu n. 5, şi pl.; Iambor 2005/22013, p. 116/113 (v. şi 273, n. 178/267, n. 178, pentru o ipoteză
asupra reprezentării fostului castru pe un bloc litic purtând o epigrafă kabară (grai türkik) – reprezentarea ar aparţine
veacului X); v. şi Niedermaier 1977, 317, 321, fig. 2.4; 3.4; 4.6; 5.5; Rusu 2005, 78, 355. – Ideea unei locuiri medievale în
castrul legionar de odinioară fusese însă avansată cu mult timp în urmă: Niedermaier 1977, p. 317, n. 23, cu lit.

— 349 —

https://biblioteca-digitala.ro
DAN MATEI
N

AIIA Cluj Anuarul Institutului de Istorie (şi Arheologie) din Cluj (-Napoca), Cluj (-Napoca), 1958–1959
(1959) –1970 (1971 – 1988–1989 (1989)).
ArhMed Arheologia Medievală, 1996-.
ArhOlt (SN) Arhivele Olteniei, Craiova, 1921–1943 (Serie Nouă, 1981-.).
AŞD Anuarul Şcolii Doctorale „Istorie. Civilizaţie. Cultură”, Cluj-Napoca, 2005-.
BMI Buletinul (Comisiunii) Monumentelor Istorice, Bucureşti, 1970–1974 (1908–1974).
CA Cercetări Arheologice, Bucureşti, 1975-.
CCA Cronica cercetărilor arheologice (din România), 1983 – 1992-.
DIR 1951 Documente privind istoria României. Veacul: XI, XII şi XIII. C. Transilvania. Vol. I (1075–1250),
[Bucureşti], 1951.
EDR (S.n.) Ephemeris Dacoromana. Annuario della Scuola Romena di Roma, Roma, Bucureşti, 1923-. (Serie
nuova, 2004-.).
FADDP/GMADP Führer zu archäologischen Denkmälern in Dacia Porolissensis/Ghid al monumentelor arheologice
din Dacia Porolissensis.
HHR Hungarian Historical Review, Budapest, 2012-.
JahrbuchRGZM Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz, Mainz, 1954-.
MCA Materiale şi Cercetări Arheologice, 1953–1994.
MN Muzeul Naţional, Bucureşti, 1974-.
RevArh s.n. Revista Arheologică, serie nouă, Chişinău, 2005-.
RRH Revue Roumaine d’Histoire, Bucureşti, 1964-.
SCIV (A) Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), București, 1950-. (1974-.).
StudiaUBB.Historia Buletinul Universităţilor „V. Babeş” şi „Bolyai” Cluj. Seria Ştiinte Sociale, Cluj, 1956; Studia
Universitatis Babeş-Bolyai. (Series) Historia, Cluj (-Napoca), 1962–1973, 1975-.
ZSA Ziridava, Arad, 1967-.; Ziridava. Studia Arheologica, Arad, 2012-.

BI BLIO GRA FIE

Anghel 1975 Gh. Anghel, Cetăţile medievale de la Alba Iulia. I, în Apulum, 13, 1975, p. 245–271.
Anghel 1994 Gh. Anghel, Despre evoluţia teritorială a oraşului antic, medieval şi modern Alba Iulia, în
Apulum, 31, 1994, p. 283–302.
Ardevan 1993 R. Ardevan, Circulaţia monetară în aşezarea romană de la Gherla (jud. Cluj), în Ephemeris
Napocensis, 3, 1993, p. 111–122.
Baatz 42000 D. Baatz, Der römische Limes. Archäologische Ausflüge zwischen Rhein und Donau; 4.
völlig neu bearb. und erw. Aufl., Berlin, 2000.
Bărbulescu 1987 M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica şi castrul de la
Potaissa. [vol.] I, Cluj-Napoca, 1987.
Bărbulescu 1994 M. Bărbulescu, Potaissa. Studiu monografic. Dissertationes Musei Potaissensis I, Turda,
1994.
Bărbulescu 22003 M. Bărbulescu, Interferenţe spirituale în Dacia romană; ed. a II-a rev. şi ad., Cluj-Napoca,
2003.
Bărbulescu 2011 M. Bărbulescu, History of epigraphic research regarding Potaissa, în I. Piso, V. Rusu-Bolindeţ,
R. Varga, S. Mustaţă, E. Beu-Dachin, L. Ruscu (ed.), Scripta classica. Radu Ardevan sexagena-
rio dedicata, Cluj-Napoca, 2011, p. 221–230.
Bărbulescu 2012 M. Bărbulescu, Inscripţiile din castrul legionar de la Potaissa/The inscriptions of the legio‑
nary fortress at Potaissa, Bucureşti, 2012.
Bărbulescu 2015a M. Bărbulescu, Castrul roman de la Turda în Evul Mediu şi în epoca modernă, în I. Bolovan,
O. Ghitta (coord.), Istoria ca datorie. Omagiu academicianului Ioan-Aurel Pop la împlinirea
vârstei de 60 de ani, Cluj-Napoca, 2015, p. 331–342.
Bărbulescu 2015b M. Bărbulescu, Arta romană la Potaissa, Bucureşti, Cluj-Napoca, 2015.
Bărcăcilă 1934 Al. Bărcăcilă, Noui ştiri arheologice din Regiunea Porţilor de Fier, în ArhOlt, a. XIII, nr. 74–76,
1934, p. 349 sq.
Bârzu 1991 L. Bârzu, [Cap.] B. Surse arheologice; Bibliografie selectivă, în L. Bârzu, S. Brezeanu, Originea
şi continuitatea românilor. Arheologie şi tradiţie istorică, Bucureşti, 1991, p. 83–230; 354–360.
Benea 1996 D. Benea, Dacia sud-vestică în secolele III-IV. [vol. I], Timişoara, 1996.
Benea, Bona 1994 D. Benea, P. Bona, Tibiscum, Bucureşti, 1994.

— 350 —

https://biblioteca-digitala.ro
 REUTILIZAREA FOSTELOR CASTRE ALE PROVINCIEI DACIA ÎN EPOCILE POSTROMANE – PROBLEME ALE CERCETĂRII
N

Bödecker, van Marrewijk S. Bödecker, D. van Marrewijk, Internationale Tagung zum niedergermanische Limes, în Der
2010 Limes, 4/1, 2010, p. 26 sq.
Bogdan-Cătăniciu 1997 I. Bogdan-Cătăniciu, Muntenia în sistemul defensiv al Imperiului Roman (sec. I-III p. Chr.),
Alexandria, 1997.
Bóna 1990 I. Bóna, Erster Teil. II. Völkerwanderung und Frühmittelalter (271–895), în B. Köpeczi, unt.
Mit. von G. Barta, I. Bóna, L. Makkai, Z. Szász (Hg.); Red. der deutsch. Ausg.: Z. Szász,
Kurze Geschichte Siebenbürgens, Budapest, 1990, p. 62–106.
Cantacuzino 1971 Gh. I. Cantacuzino, Elemente de caracter bizantino-balcanic în fortificaţiile medievale din Ţara
Românească, în BMI, 40, 1971, 3, p. 24–31.
Cantacuzino 1981 Gh. I. Cantacuzino, Cetăţi medievale din Ţara Românească (secolele XIII-XVI), Bucureşti,
1981.
Cantacuzino et alii 2000 Gh. I. Cantacuzino, I. Stângă, A. Sion, [nr.] 50. Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinţi, în
C. Borş, I. Oberländer-Târnoveanu, F. Vasilescu, T. Vasilescu (red.), CCA. Campania 1999. A
XXXIV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Deva, 24–28 Mai 2000, [Bucureşti], 2000,
p. 35.
Chirilă et alii 1972 E. Chirilă, N. Gudea, V. Lucăcel, C. Pop, Castrul roman de la Buciumi. Contribuţii la cerceta‑
rea limesului Daciei Porolissensis, Cluj, 1972.
Daicoviciu 1932–1938 C. Daicoviciu, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) în lumina săpăturilor, în ACMIT, 4, 1932–1938
(1938) (1938), p. 353–413.
Daicoviciu 1938 C. Daicoviciu, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) în lumina săpăturilor, Cluj, 1938.
Daicoviciu, Alicu 1984 H. Daicoviciu, D. Alicu, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Bucureşti,
1984.
Daicoviciu et alii [1989] H. Daicoviciu, Şt. Ferenczi, I. Glodariu, Cetăţi şi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei.
[Vol.] I, [Bucureşti], [1989].
Davidescu 1964 M. Davidescu, Monumente istorice din Oltenia, Bucureşti, 1964.
Davidescu 1969 M. Davidescu, Monumente medievale din Turnu-Severin, Bucureşti, 1969.
Davidescu 1974 M. Davidescu, Severinul medieval, în Drobeta, [1], 1974, p. 327 sq.
Davidescu 1980 M. Davidescu, Drobeta în secolele I- VII e.n., Craiova, 1980.
Diaconu 1975 Gh. Diaconu, On the socio-economic relations between natives and Goths in Dacia, im
M. Constantinescu, Şt. Pascu, P. Diaconu (ed.), Relations between the autochthonous popu-
lation and the migratory populations on the territory of Romania – A collection of studies.
Bibliotheca Historica Romaniae, Monographs, XVI, Bucureşti, 1975, p. 67–75.
Diaconu 1976 Gh. Diaconu, Castrul de la Pietroasa, în A. Odobescu, Opere IV. Tezaurul de la Pietroasa; ediţie
îngrijită, introducere, comentarii şi note de M. Babeş; studii arheologice de R. Harhoiu şi Gh.
Diaconu, Bucureşti, 1976, p. 1055–1072.
Diaconu et alii 1977 Gh. Diaconu, M. Tzony, M. Constantinescu, V. Drâmbocianu, L’ensemble archéologique de
Pietroasele, în Dacia N.S., 21, 1977, p. 199–220.
Florescu 1967 R. Florescu, Les phases de construction du castrum Drobeta (Turnu Severin), în Studien zu
den Militärgrenzen Roms. Vorträge des 6. Internationalen Limeskongresses in Süddeutschland.
Beihefte der Bonner Jahrbucher Bd. 19, Köln, Graz 1967, p. 144–151.
Gudea 1997 N. Gudea, Castrul roman de la Buciumi/Das Römergrenzkastell von Buciumi. FADDP/
GMADP Nr. 2, Zalău, 1997.
Gudea 1997 [1998] N. Gudea, Der dakische Limes. Materialen zu seiner Geschichte, în JahrbuchRGZM, 44, 1997
[1998], p. *1-*113 Sonderdruck.
Gudea (ed.) 1999 N. Gudea (ed.), Roman Frontier Studies. Proceedings of the XVIIth International Congress
of Roman Frontier Studies, Zalău, 1999.
Gudea 2001 [2003] N. Gudea, Die Nordgrenze der römischen Provinz Obermoesien. Materialien zu ihrer Geschichte
(86–275 n. Chr.), în JahrbuchRGZM, 48, 2001 [2003], p. [*1]-*118 Sonderdruck.
Gudea 2005 [2006] N. Gudea, Der untermoesische Donaulimes und die Verteidigung der moesischen Nord- und
Westküste des Schwarzen Meeres: Limes et litus Moesiae Inferioris (87–275 n. Chr.), în
JahrbuchRGZM, 52, 2005 [2006], 2, 317–566.
Harhoiu 2004–2005 [2005] R. Harhoiu, Allgemeine Betrachtungen zum Bestattungssittenbild Siebenbürgens im 4. und bis
mitte des 9. Jahrhunderts, în Dacia N.S., 48–49, 2004–2005 [2005], p. 283–334.
Harhoiu 2011 R. Harhoiu, în idem, D. Spânu, E. Gáll, Barbari la Dunăre, Cluj-Napoca, 2011.
Horedt 1941 K. Horedt, Völkerwanderungszeitliche Funde aus Siebenbürgen, în Germania, 25, 1941, 2,
121–126.

— 351 —

https://biblioteca-digitala.ro
DAN MATEI
N

Horedt 1958 K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. Biblioteca istorică VII,
Bucureşti, 1958.
Hügel 2003 P. Hügel, Ultimele decenii ale stăpânirii romane în Dacia (Traianus Decius-Aurelian). Seria
Dissertationes Dacicae No 2, Cluj-Napoca, 2003.
Iambor 1977 P. Iambor, În legătură cu localizarea cetăţii Sînmiclăuş (Turda), în ActaMN, 14, 1977,
p. 309–314.
Iambor 2005/22013 P. Iambor, Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII); ed. îngrijită: T. Sălăgean,
Cluj-Napoca, 2005; ed. a 2-a [reeditare], ed. îngrijită: T. Sălăgean, Cluj-Napoca, 2013.
Isac 2006–2007 [2008] D. Isac, Reparaţii şi reconstrucţii în castrele Daciei romane în a doua jumătate a secolului III
p. Chr. (o nouă analiză a fenomenului), în Ephemeris Napocensis, 16–17, 2006–2007 [2008],
p. 131–163.
Isac 2009 D. Isac, Repairing works and reconstructions on the limes dacicus in the late 3rd century AD., în
Á. Morillo, N. Hanel, E. Martín (ed.), Limes XX. XX Congresso Internacional de estudios sobre
la frontera romana, León (España), Septiembre, 2006. Anejos de Gladius 13, Madrid, 2009,
vol. II, p. 779–792.
Kovács 1992 A. Kovács, Contributions des épigraphistes humanistes à la topographie de Alba Julia
(Gyulafehérvár) au Moyen Age et au début de l’ Ere moderne, în István Szamosközy (Stephanus
Zamosius), Analecta lapidum vetustorum et nonnullarum in Dacia antiquitatum 1593.
Inscriptiones Romanae in lapidibus antiquis Albae Juliae et circa locorum 1598; classé pour la
publication par M. Balász, I. Monok; préface par M. Bărbulescu, A. Kovács, Szeged, 1992,
p. 25–36.
Kovács 2013 A. Kovács, Gábor Bethlen and the construction of the new seat of the Transylvanian Princedom,
în HHR, 2, 2013, 4, p. 880–900.
Lăzărescu 2015 V.-A. Lăzărescu, Locuirea în Transilvania din ultimele decenii ale provinciei Dacia şi până la
prăbuşirea „imperiului” hunic (250–450). Series Minerva, Secţiunea III. Acta europaea 4,
Cluj-Napoca, 2015.
Macrea et alii 1962 M. Macrea, M. Rusu, I. Mitrofan, Şantierul arheologic Porolissum, în MCA, 8, 1962, p. 485–504.
Marcu 2009 F. Marcu, Organizarea internă a castrelor din Dacia. Bibliotheca Musei Napocensis XXX,
Cluj-Napoca, 2009.
Marcu Istrate 2008 D. Marcu Istrate, A gyulafehérvári római katolikus székesegyház és püspöki palota régészeti
kututása (2000–2002), Budapest, 2008.
Marcu Istrate 2008 [2009] D. Marcu Istrate, Catedrala romano-catolică „Sfântul Mihail” şi Palatul episcopal din Alba
Iulia. Cercetări arheologice (2000–2002), Alba Iulia, 2008 [2009].
Matei 2007 D. Matei, Consideraţii asupra vieţii în castrele Daciei intracarpatice după părăsirea lor de către
trupe, în Nemeti et alii (ed.) 2007, p. 500–509.
Matei 2010 D. Matei, Castrele dacice după retragerea aureliană şi cazul Răcari, în AŞD, 4, 2010, p. 67–81.
D. Matei, Die römischen Kastelle aus Dakien nach dem aurelianischen Rückzug und der Fall
Matei 2011 Răcari, în Litua, 13, 2011, p. 77–91.
D. Matei, Castrele dacice în timpul „anarhiei militare”. I. Probleme de arhitectură internă, în AŞD,
Matei 2011 [2012] 5, 2011 [2012], p. 28–55.
Matei 2012a D. Matei, Die dakischen Lager während der Soldatenkaiserzeit. I. Fragen der Innenarchitektur, în
StudiaUBB.Historia, 57/1, 2012, p. 52–89.
Matei 2012b D. Matei, Abandoned forts and their civilian reuse in Roman Dacia, în ZSA 26/1, 2012,
p. 109–122.
Matei 2014 (2015) D. Matei, Despre castrele din Dacia şi analogizările în care sunt implicate, în ActaMoldMerid, 35,
2014 (2015), p. 1–13.
Matei 2015 D. Matei, The Roman castra from Dacia during the „military anarchy” time. II. Their baths
and the issue of external dislocations of the province’s troops in this interval, în ZSA, 29, 2015,
p. 157–190.
Matei 2016a D. Matei, Castrele Daciei după părăsirea lor de către armata romană. Teză de doctorat
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, 2016.
Matei 2016b D. Matei, In acie miles probatur...Il contributo dei militari della Dacia nella difesa dell’Italia
durante il periodo dell’“anarchia militare”, în EDR S.n., 18, 2016, p. 157–178.
D. Matei, Kurt Horedt and the Post-Roman life in the former castra of Dacia, în AŞD, 7, 2013
Matei 2013 (2016) (2016), p. 47–64.
Moga 1997 V. Moga, Un secol de la debutul investigaţiilor în castrul roman de la Apulum, Alba Iulia,
1997.

— 352 —

https://biblioteca-digitala.ro
 REUTILIZAREA FOSTELOR CASTRE ALE PROVINCIEI DACIA ÎN EPOCILE POSTROMANE – PROBLEME ALE CERCETĂRII
N

Moga 1999 V. Moga, Apulum – porta principalis dextra a castrului legiunii XIII Gemina. Bibliotheca
Musei Apulensis XII, Alba Iulia, 1999.
Nemeth 2005 E. Nemeth, Armata în sud-vestul Daciei romane/Die Armee im Südwesten des Römischen
Dakien. Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica XXXVII, Timişoara, 2005.
Nemeth et alii 2011 E. Nemeth, F. Fodorean, D. Matei, D. Blaga; mit einen Beitrag von D. Micle, L. Măruia,
A. Cîntar, M. Török-Oance, Der südwestliche Limes des römischen Dakien. Strukturen und
Landschaft. Speculum Antiquitatis 1, Cluj-Napoca, 2011.
Nemeti et alii (ed.) 2007 S. Nemeti, F. Fodorean, E. Nemeth, S. Cociş, I. Nemeti, M. Pîslaru (ed.), Dacia Felix. Studia
Michaeli Bărbulescu oblata, Cluj-Napoca, 2007.
Niedermaier 1977 P. Niedermaier, Turda. Dezvoltarea urbanistică a unui centru minier pînă în secolul al XVII-lea,
în ActaMN, 14, 1977, p. 315–336.
Nuber 1990 H. U. Nuber, Das Ende des Obergermanisch-Raetischen Limes – eine Forschungaufgabe, în
H. U. Nuber, K. Schmidt, H. Steuer, T. Zotz (Hg.), Archäologie und Geschichte der ersten
Jahrtausends in Südwestdeutschland. Archäologie und Geschichte. Freiburger Forschungen
zum ersten Jahrtausend in Südwestdeutschland Bd. 1, Sigmaringen, 1990, p. 51–68.
Oltean 2012 D. Oltean, Regii dacilor şi războaiele cu romanii, Deva, 2012.
Oţa 2013 S. Oţa, New contributions on the earrings decorated with curled wire, în I. V. Ferencz, N. C. Rişcuţa,
O. Tutilă Bărbat (ed.), Archaeological small finds and their significance. Proceedings of the
Symposion: Costume as an identity expression, Cluj-Napoca, 2013, p. 159–173.
Oţa 2014 S. Oţa, Podoabe de tradiţie bizantină descoperite în aşezările rurale şi târguri de la nordul Dunării
(secolele XI-XIV), în RevArh s.n., 10, 2014, 1–2, p. 168–176.
Oţa 2015 S. Oţa, Dress items found in fortifications from Banat, în ZSA, 29, 2015, p. 333–346.
Petculescu 1979 L. Petculescu, II. Cercetări arheologice în castrul roman, în: L. Marinescu, A. Sion, L. Petculescu,
I. Andriţoiu, V. E. Ionescu Rusu, M. Brăileanu, Şantierul arheologic Micia (Veţel, jud.
Hunedoara), în CA, 3, 1979, p. 111–114 (105–126).
L. Petculescu, Castrul de la Micia (Veţel, jud. Hunedoara) în cadrul sistemului de apărare al
Petculescu 1981 Daciei romane, în MN, 5, 1981, p. 109–114.
Pop 22003 I.-A. Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania;
ed. a II-a, rev. şi ad., Cluj-Napoca, 2003.
Popa 2011 C. I. Popa, Valea Cugirului din preistorie până în zorii epocii moderne. Monumenta archae‑
ologica et historica, Cluj-Napoca, 2011.
Popescu 1962 D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară Romînă în anul 1961, în SCIV, 13,
1962, 1, p. 201–215.
Protase 2005 D. Protase, Orizonturi daco-romane. Vol. II, Cluj-Napoca, 2005.
Protase, Zrínyi 1993–1994 D. Protase, A. Zrínyi, Castrul roman şi aşezarea civilă de la Brâncoveneşti (jud. Mureş).
(1994) Săpăturile din anii 1970–1987, în Marisia, 23–24, 1993–1994 (1994), p. 75–169.
Protase, Zrínyi 1994 D. Protase, A. Zrínyi, Castrul roman şi aşezarea civilă de la Brâncoveneşti (jud. Mureş).
Săpăturile din anii 1970–1987, Târgu-Mureş, 1994.
Protase, Gaiu 1999 D. Protase, C. Gaiu, Le camp romain et l’établissement civil d’Ilişua. Le résultats des fouilles archéo-
logiques effectuées dans le courant des années 1978–1995, în Gudea (ed.) 1999, p. 415–429.
Protase et alii 2008 D. Protase, N. Gudea, R. Ardevan, Din istoria militară a Daciei romane. Castrul roman de
interior de la Gherla/Aus der Militärgeschichte des Römischen Dakien. Das Römische
Binnenkastell von Gherla. Museum Banaticum Temesiense. Bibliotheca Historica et
Archaeologica Banatica vol. XLVI [= FADDP/GMADP Nr. 10], Timişoara, 2008.
Russu 1959 I. I. Russu, Castrul şi garnizoana romană de la Buciumi (raion Zălau). Contribuţie la istoria
militară a Daciei, în SCIV, 10, 1959, 2, p. 305–319.
Russu 1981 I. I. Russu, Etnogeneza românilor. Fondul autohton traco-dacic şi componenta latino-roma‑
nică, Bucureşti, 1981.
Rusu 1979 M. Rusu, Castrul roman Apulum şi cetatea feudală Alba Iulia, în AIIA Cluj, 22, 1979, p. 47–70.
Rusu 1982 M. Rusu, Les formations politiques roumaines et leur lutte pour l’autonomie, în RRH, 21, 1982,
3–4, p. 351–385.
Rusu 1994 A. A. Rusu, Cetatea Alba Iulia în secolele XI-XV. Cercetări vechi şi noi, în Ephemeris Napocensis,
4, 1994, p. 331–351.
Rusu 2005 A. A. Rusu, Castelarea carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate
(sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, 2005.
Rusu 2008 A. A. Rusu, recenzie la Marcu-Istrate 2008, în ArhMed, 7, 2008, p. 334–349.

— 353 —

https://biblioteca-digitala.ro
DAN MATEI
N

Rusu 2009 A. A. Rusu, Alba Iulia. Între fondarea eparhiei şi capitala principatului Transilvaniei, Alba
Iulia, 2009.
Shirley 2000 E. A. M. Shirley, The construction of the Roman legionary fortress of Inchtuthill. British
Archaeological Reports British Series 298, Oxford, 2000.
Shirley 2001 E. Shirley, Building a Roman legionary fortress, Gloucestershire, 2001.
Ştefan 1983 A. S. Ştefan, Cercetări aerofotografice în anii 1978–1980, în MCA. A XV-a sesiune anuală de
rapoarte, Muzeul Judeţean Braşov – 1981, Bucureşti, 1983, p. 178–192.
Stefan 2005 A. S. Stefan, Les guerres daciques de Domitien et de Trajan. Architecture militarire, topogra‑
phie, images et histoire. Collection de l’École française de Rome 353, [Rome], 2005.
Strobel 1993 K. Strobel, Das Imperium Romanum im „3. Jahrhundert”. Modell einer historischen Krise?
Zur Frage mentaler Strukturen breiterer Bevölkerungsschichten in der Zeit von Marc Aurel
bis zum Ausgang des 3. Jh. n. Chr. Historia Einzelschriften H. 75, Stuttgart, 1993.
Ţentea 2013 O. Ţentea, Modele ale civilizaţiei romane în provinciile dunărene între identităţi locale şi
valori universale, [Bucureşti], 2013.
Teodor 2013 E. S. Teodor, Uriaşul invizibil: Limes Transalutanus. O reevaluare la sud de râul Argeş, Piteşti,
2013.
Tudor 1976 D. Tudor, Obiecte de metal din Drobeta, descoperite în săpăturile lui D.C. Butculescu (1883) şi
Gr. G. Tocilescu (1896–1899), în Drobeta, [2], 1976, p. 117–137.
Weber 2002 G. Weber, Schnell gebaut und schnell in Flammen, în AiD, 3/2002, p. 30–35.
Wilmott 2005 T. Wilmott, The end of Hadrian’s Wall, în Zs. Visy (ed.), Limes XIX. Proceedings of the XIXth
International Congress of Roman Frontier Studies held in Pécs, Hungary, September 2003, Pécs,
2005, p. 131–137.
Wolfram 1990 H. Wolfram, History of the Goths; translated by Th. J. Dunlap; new and completely rev. from
the second German ed., Berkeley, Los Angeles, London, 1988, first paperback 1990.
Zahariade 1984 M. Zahariade, Cap. al IX-lea. Evoluţia politico-militară a Daciei în secolele II-III, în C. Olteanu,
Ş. Pascu, I. Ceauşescu, V. Milea, Ş. Ştefănescu, C. Antip, M. Muşat, G. Tudor, Al. Gh. Savu,
F. Tucă (coord.), Istoria militară a poporului român. vol. I. Din cele mai vechi timpuri pînă în
secolul al XIV-lea, Bucureşti, 1984, p. 180–193, 196–214.

— 354 —

https://biblioteca-digitala.ro
 Pl. 1. 1. Un plan al
fortificaţiei de la Alba
Iulia/Bălgrad (ung.
Gyulafehérvár; germ.
Karlsburg/Weißenburg)
cu reutilizarea curtinei
fostului castru legionar
roman, plan de la
nivelul anului 1711
(după Kóvacs A. apud
Marcu Istrate 2008
[2009], p. 24, fig. 3).
1. A plan of the
fortification from Alba
Iulia/Bălgrad (Ung.
Gyulafehérvár; Germ.
Karlsburg/Weißenburg),
N

with the reuse of the

— 355 —
curtain of the former
Roman legionary
fortress, plan at the

https://biblioteca-digitala.ro
level of the year 1711
(after Kóvacs A. apud
Marcu Istrate 2008
[2009], p. 24, fig. 3).
REUTILIZAREA FOSTELOR CASTRE ALE PROVINCIEI DACIA ÎN EPOCILE POSTROMANE – PROBLEME ALE CERCETĂRII
 DAN MATEI
N

— 356 —

https://biblioteca-digitala.ro
Pl. 2. 2. Un plan al fortificaţiei de la Alba Iulia cu reutilizarea curtinei fostului castru legionar roman, plan la nivelul anului 1687 (după Kóvacs 2013, p. 887, fig. 1).
2. A plan of the fortification from Alba Iulia with the reuse of the curtain of the former Roman legionary fortress, plan at the level of the year 1687 (after Kóvacs 2013, p. 887, fig. 1).