Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, născută Coman; n. 25
martie 1942,Timișoara, România) este o scriitoare (autoare a 26 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică din România. În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. Este membru corespondent al Academiei Române (din 2016). Cărți de poezie •Persoana întâia plural, 1964 •Călcâiul vulnerabil, 1966; •A treia taină, 1969; •50 de poeme, 1970; •Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972; •Poeme, 1974; •Somnul din somn, 1977; •Întâmplări din grădina mea, 1980; •Ochiul de greier, 1981; •Ora de nisip, 1984; •Stea de pradă, 1986; •Alte întâmplări din grădina mea, 1987; •Întâmplări de pe strada mea, 1988; •Poezii, 1988; •Arhitectura valurilor, 1990; •Refluxul sensurilor, 2004; •100 de poeme, 1991; •Poeme (1964-2004), 2005; •În dimineața de după moarte, 1996; •Întoarcerea lui Arpagic, 2008; •La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; •Patria mea A4, 2010; •Cartea albă a lui Arpagic, 1998; •Pleoape de apă, 2010; •Balanța cu un singur talger, 1998; •În bibliotecă, 2018 •Soarele de apoi, 2000; •Variațiuni pe o temă dată, 2018 Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România, preotul Gheorghe Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, Blandiana, Alba. Tatăl poetei a murit într-un accident casnic în anul 1964, suferind arsuri la scurt timp după eliberarea din detenția politică. După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj. Copilărie Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apară în oglindă.
N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă (Precum inima salcâmului din geam Coşul pieptului de crengi o face frunză).
Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform, Şi ca nu cumva în somn să tacă, Mi-era frică seara să adorm.