UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: EAI
DISCIPLINA: RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI DIPLOMAȚIE

Prezentare de carte:
Războiul de șase zile.
Victoria compromisă.
de Pierre Hazan

Studenta: Stroia Mihaela

Grupa: EAI34

IAȘI 2023
 Războiul de șase zile.
Victoria compromisă.
de Pierre Hazan
Informații despre autor: Pierre Hazan, născut la 1956, este un jurnalist, autor și expert în
rezolvarea conflictelor și mediere. A lucrat pe subiecte legate de justiția tranzitorie 1, reconciliere
și mediere în conflictele internaționale. Munca sa s-a concentrat pe zonele geografice afectate de
conflicte, precum în Balcani, Orientul Mijlociu și Africa.

Câteva lucrări relevante sunt: “Judecând istoria. Judecând războiul.”, “Justice in a Time of War”,
“Negocierea cu diavolul: Medierea în conflictele armate” ș.a.

Pierre Hazan descrie evenimentele din cele șase zile critice din iunie 1967, când
echilibrul de putere în Orientul Mijlociu a suferit o schimbare semnificativă: Israelul a preluat
controlul asupra Ierusalimului de Est, și-a extins teritoriul și a devenit puterea dominantă în
regiune. În acea perioadă, ideea de colonialism pe care o aveau israelienii a contrapus-o cu teama
arabilor, în timp ce traumele din Holocaust erau un factor important în conștiința evreilor.

Cartea prezintă problematica războiul între Israel și alianța formată din statele arabe ca
Egipt, Iordania, Siria. Acesta s-a desfășurat între 5 și 10 iunie a anului 1967. Israelul a obținut
victorie împotriva coaliției arabe și a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan,
Cisiordania. ” Războiul din 1967 netezește astfel calea unei extinderi a confruntării Est-Vest,
inițiate în timpul Războiului Rece.”

În urma anexărilor făcute raportul de forțe s-a schimbat. Israelul se vede acum cu un
teritoriu mult mai extins și devine cea mai mare putere a regiunii. Războiul devine unul dintre
cele mai importante și dramatice evenimente din istoria statului evreu și a lumii arabe. În
continuare, Israelul este invocat de arabi cu dispreț, ca o marionetă a Marilor Puteri. Iar Israelul
trebuie să se obișnuiască acum cu noua identitate, să corespundă cu ideea de a fi principala
putere militară a zonei.

Pare că evenimentele ce au precedat acest război fulger construiesc si mai mult drumul
spre acesta, si doar au adăugat gaz pe foc. În mai, o telegramă de la Moscova pleacă către mai
multe capitale arabe in care se atesta “concentrarea de trupe israeliene la granița de la nord, în
vederea unui atac surpriză împotriva Siriei”.

1
Scopul justiției tranzitorii este să asigure o tranziție pașnică de la un regim nedemocratic sau de la un conflict la unul
democratic și stabil.
 După agresiunea israeliană, Statele Unite se declară nonbeligerante, Londra vorbește de
nonintervenție, si Parisul despre neutralitate, iar Moscova este neinteresată de război. În Franța,
Charles de Gaule spune că doar o întrunire a celor patru Mari Puteri ar putea salva situația de
tensiunea creată. Dar deja se știe că Uniunea Sovietică refuză să se implice.

La 6 iunie: Egiptul, Siria, Algeria, Yemenul, Irakul și Sudanul rup relațiile diplomatice cu
SUA. Odată cu încheierea ostilităilor , americanii se găsesc tot mai implicați alături de Israel,
susținând “pacea în schimbul teritoriilor’’. SUA devine brusc cel mai apropiat aliat, statele
comuniste rup relaíile diplomatice cu Israelul, iar Franța, unul din principalii aliați ai Israelului –
se dezice de acesta în acest moment crucial. Evreii americani, evident, au jucat un rol hotărâtor
în decizia guvernului american de a susține Israelul, propăvăduind o mustrare de conștiință cu
privire la evenimentele din Al Doilea Război Mondial.

Și totuși, de ce statele arabe nu au putut opune rezistență? De la motive legate de emoții

și șoc, la nerespectarea Islamului, teorii despre sabotaj, sau pur și simplu nepregătirea arabilor de
atac. Dar localnicii îl învinovățeau activ pe conducătorul egiptean Nasser, iar el nu nega – iar la 9
iunie demisionează. Cu toate acestea este chemat de către popor înapoi, revine – învins, dar mai
aproape de URSS ca niciodată.

Ce spun vocile internaționale? Opinia publică acordă într-o proporție majoritară dreptate
cauzei israeliene, în special motivând cu evenimentele din timpul celui de-al doilea război
mondial. Cu toate acestea politicienii celor mai importante state la acea perioadă tind să
tranziționeze susținerea lor de la un stat la altul. Mulți percep Israelul ca un pion al
imperialismului american în fața socialismului declarat de statele arabe.

Marea Britanie nici atat nu-l susține pe Gamal Abdel Nasser (președintele Egiptului),
considerând faptul că în 1952 a fost unul dintre ofițerii care înlăturaseră monarhia pro-britanică
din Egipt.

Concluzia la care s-a ajuns în urma faptelor petrecute este că empatia opiniei publice se
va disipa tot atât de rapid pe cât s-a adunat pentru cauza israeliteană. Publicul a fost martor ale
unor schimbări în politica internațională și în alianțele globale. Relațiile dintre Statele Unite,
Uniunea Sovietică și țările din Orientul Mijlociu au fost modificate, ducând la realinieri
geopolitice.

Cartea mai explorează și numeroasele eforturi de pace, negocieri și inițiative diplomatice

care au fost puse în practică până și în timpul Războiului de șase zile. Acestea includ rezoluțiile
Națiunilor Unite, tratatele de pace semnate în urma Acordurilor de la Camp David și provocările
continue în realizarea unei păci durabile în regiune. Războiul a avut efecte profunde asupra
lăcașelor de cult din regiune și a identităților culturale prezente. Statutul Ierusalimului ca oraș
sfânt pentru iudaism, creștinism și islam a devenit un punct central de disputa.

Lucrarea lui Pierre Hazan, deși ar putea sublinia diverse aspecte și consecințe ale
Războiului de șase zile, s-ar putea să nu propună neapărat soluții concrete. Acesta s-a concentrat
mai degrabă pe analiza și înțelegerea conflictului și a complexităților acestuia decât pe
prescrierea unor remedii specifice.