Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu s-a născut în 5 noiembrie 1880 la Pașcani, în estul

Moldovei. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru
Sadoveanu și Profira Ursache .Începând cu anul 1887, Sadoveanu face școala
primară la Pașcani. Profesorul său preferat, Dl. Busuioc, a fost cel care l-a
inspirat să scrie colecția de povești Domnu Trandafir. În timpul liber,
tânărul Sadoveanu obișnuia să exploreze regiunea natală mergând pe jos, la
vânătoare, pescuind, sau doar pentru a contempla natura. Și-a petrecut
vacanțele de vară și la Verșeni, la rudele mamei. În timpul călătoriilor sale,
Sadoveanu vizita țărani, iar felul cum se comportau în prezența autorităților
i-au modelat, conform criticilor, perspectiva asupra societății. Urmează
gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni și Liceului Național din
Iași. La Fălticeni a fost coleg cu viitorii scriitori Eugen Lovinescu și Ion
Dragoslav. Din cauza expedițiilor în bălțile Șomuzului și la Nada Florilor va
rămâne un an repetent. După moartea mamei sale termină anii de gimnaziu
în fruntea promoției.În 1896, la vârsta de 16 ani, Sadoveanu intenționează să
alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra domnitorului Ștefan
cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice.Sadoveanu pleacă la
București în anul 1900, cu intenția de a studia dreptul la Universitatea din
București, renunțând însă la scurt timp, pentru a se dedica literaturii. A început să frecventeze societatea
boemă a Capitalei,, hotărând în această perioadă să abandoneze poezia și să scrie numai proză realistă. În
1901, se căsătorește cu Ecaterina Bâlu, cu care s-a stabilit la Fălticeni, unde începe să lucreze la primele
nuvele și se decide să trăiască din cariera de scriitor. În 1902 apare primul manuscris al romanului Frații
Potcoavă .În iunie 1903, Sadoveanu este incorporat și face armata în apropiere de Târgu Ocna, perioadă
care l-a inspirat să scrie „Amintirile căprarului Gheorghiță”.1904 a fost anul în care Sadoveanu a debutat
efectiv, publicând patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite și Crâșma lui Moș Petcu, volume în care
Sadoveanu abordează cu precădere teme istorice. Acestea au marcat începutul unei cariere prolifice în
literatură, care avea să dureze pentru mai mult de jumătate de secol și o lungă colaborare cu editura
Minerva. Debutul a fost pregătit din timp, bazându-se pe exercițiile literare din deceniul trecut. Nicolae
Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”, în timp ce criticul Titu Maiorescu, lider al mișcării
conservatoare Junimea, a făcut o recenzie pozitivă volumului Povestiri, propunându-l totodată la premiile
Academiei Române din 1906.Mihail Sadoveanu devine un scriitor profesionist între anii 1908-1909, după
ce se alătură Societății Scriitorilor din România, devenind și președintele acesteia la 2 septembrie 1909.În
1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași, poziție pe care o deține până în 1919.În
anul 1915 publică mai multe scrieri, cea mai importantă fiind romanul istoric Neamul Șoimăreștilor. În 1921
devine membru al Academiei Române.În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu
Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. În același an intră în Partidul Poporului, în care era deja membru
prietenul său Octavian Goga,. Acesta își formează ulterior propriul Partid Agrar, la care va trece și
Sadoveanu. În timpul alegerilor din 1927, câștigă un loc de deputat din partea județului Bihor. După
alegerile din 1931, ocupă un loc de senator din partea județului Iași.La sfârșitul anilor '30 se retrage din
viața politică, din cauza dictaturilor de dreapta prin care trecea România, dar revine la începutul anilor '40,
oferindu-și sprijinul Regelui României Carol al II-lea și formațiunii politice înființate de acestaÎn 1948,
după abdicarea Regelui Mihai și instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai
înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale
substanțiale.După ce Societatea Scriitorilor a fost reorganizată în Uniunea Scriitorilor din România în 1949,
Sadoveanu devine președintele de onoare al acesteia. Apoi, în 1950, este numit președintele ei . Mihail
Sadoveanu se stinge din viață pe data de 19 octombrie 1961, la ora 9 dimineața, fiind înmormântat pe 21
octombrie la Cimitirul Bellu din București. El a fost unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori
români din prima jumătate a secolului al XX-lea ,iar astazi este cunoscut pentru romanele sale istorice și de
aventuri