Multă vreme, strămoşii noştri au fost locuitori ai peşterilor şi au trăit ca
vânători. Ei au dezvoltat treptat tehnologii tot mai eficiente de fabricare a uneltelor, din materiale diverse şi cu tehnici diferite. Materialul cel mai des utilizat era piatra – diferite tipuri de roci, alese pentru anumite caracteristici ,dar oamenii primitivi întrebuințau şi unelte de os ori de lemn. Primele unelte erau foarte rudimentare. Cu un ciocan de piatră omul primitiv sfărâma alte bucăţi de piatră, până când acestea ajungeau la forma dorită. Unealta rezultată era un fel de cuţit primitiv, care avea la unul dintre capete o margine mai ascuţită, pentru a face un fel de lamă. Aceste cuţite puteau fi folosite la săpat , vânat sau tăiat. Pe lângă topoarele de mână, oamenii aveau şi unelte cioplite, ca nişte lame, realizate cu pricepere din aşchii subţiri şi late de cremene, cu o margine bine ascuţită. Probabil că serveau, pe post de cuţite, la jupuirea şi tăierea animalelor vânate. Alte unelte aveau o singură întrebuinţare. De exemplu, oasele subţiri erau folosite ca ace, pentru a coase pieile de animale.