Știința este un tip cognitiv de activitate a fiecărei persoane, care are ca scop

studierea și realizarea de cunoștințe obiective și organizate sistematic despre

obiecte și fenomene care apar în lumea din jur. În procesul acestei activități,
există o activitate activă privind colectarea și analiza datelor specifice,
sistematizarea și sinteza acestora pe baza noilor cunoștințe disponibile, ceea ce
face posibilă efectuarea de prognoze fundamentate științific pentru
manifestarea acestei acțiuni în viitor. Obiectul științei reprezintă cea mai largă
zonă a realității fenomenelor studiate în mediu. Subiectul științei face parte
dintr-un obiect specȘtiința este o formă de activitate spirituală a oamenilor care
vizează producerea de cunoștințe despre natură, societate și despre cunoaștere
în sine, cu scopul imediat de a înțelege adevărul și de a descoperi legi obiective
pe baza generalizării faptelor reale în interconectarea lor, pentru a prevedea
tendințele în dezvoltarea realității și a contribui la schimbarea acesteia. ...

Știința este o activitate creativă pentru a obține noi cunoștințe și rezultatul

acestei activități: un set de cunoștințe (în principal într-o formă conceptuală),
adus într-un sistem integral pe baza anumitor principii și procesul de
reproducere a acestora. O colecție, o sumă de informații disparate, haotice, nu
este o cunoaștere științifică. La fel ca alte forme de cunoaștere, știința este o
activitate socioculturală și nu doar „cunoaștere pură”.

Astfel, principalele aspecte ale existenței științei sunt, în primul rând, un proces
complex, contradictoriu de obținere a unor noi cunoștințe; în al doilea rând,
rezultatul acestui proces, adică combinarea cunoștințelor dobândite într-un
sistem organic integral, în curs de dezvoltare (și nu doar rezumarea acestora); în
al treilea rând, o instituție socială cu toată infrastructura sa: organizarea
științei, instituțiile științifice etc; etosul (moralitatea) științei, asociațiile
profesionale de oameni de știință, resurse, finanțe, echipamente științifice, un
sistem de informații științifice, diferite tipuri de comunicare a oamenilor de
știință etc; în al patrulea rând, un domeniu special al activității umane și cel mai
important element (latură) al culturii.ific studiat, adică subiectul științei este un
domeniu al realității obiective pe care știința îl studiază ulterior. Astfel, științele
diferă unele de altele doar prin subiectul lor.

Știința este o formă de activitate spirituală a oamenilor care vizează

producerea de cunoștințe despre natură, societate și despre cunoaștere în sine,
cu scopul imediat de a înțelege adevărul și de a descoperi legi obiective pe baza
generalizării faptelor reale în interconectarea lor, pentru a prevedea tendințele
în dezvoltarea realității și a contribui la schimbarea acesteia. ...

Știința este o activitate creativă pentru a obține noi cunoștințe și rezultatul

acestei activități: un set de cunoștințe (în principal într-o formă conceptuală),
adus într-un sistem integral pe baza anumitor principii și procesul de
reproducere a acestora. O colecție, o sumă de informații disparate, haotice, nu
este o cunoaștere științifică. La fel ca alte forme de cunoaștere, știința este o
activitate socioculturală și nu doar „cunoaștere pură”.

Astfel, principalele aspecte ale existenței științei sunt, în primul rând, un proces
complex, contradictoriu de obținere a unor noi cunoștințe; în al doilea rând,
rezultatul acestui proces, adică combinarea cunoștințelor dobândite într-un
sistem organic integral, în curs de dezvoltare (și nu doar rezumarea acestora); în
al treilea rând, o instituție socială cu toată infrastructura sa: organizarea
științei, instituțiile științifice etc; etosul (moralitatea) științei, asociațiile
profesionale de oameni de știință, resurse, finanțe, echipamente științifice, un
sistem de informații științifice, diferite tipuri de comunicare a oamenilor de
știință etc; în al patrulea rând, un domeniu special al activității umane și cel mai
important element (latură) al culturii.