UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

-TEMA III-

DREPT CONSTITUȚIONAL
DECIZIA NR. 669/2014

COVERCĂ V. VIRGINIA-GABRIELA
ANUL I, SERIA II, GRUPA 108 - ID
TEMA CONSTITUȚIONAL
DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE NR. 669/2014

Decizia nr. 669/2014

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.9 alin.(1) și (2) din Legea
învățământului nr.84/1995, art.18 alin.(1) și (2) din Legea educației naționale nr.1/2011,
precum și a dispozițiilor art.61 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale.

1. AUTORUL SESIZĂRII
Judecătoria Buzău – Secție civilă, sesizează Curtea Constituțională cu privire la excepția
de neconstituționalitate, problemă ridicată exclusiv de Emil Moise, aflat într-un litigiu cu o
instituție de învățământ preuniversitar. Sesizarea este realizată cu trimitere la caracterul
neconstituțional al dispozițiilor Legii învățământului nr. 84/1995, ale Legii educației naționale
nr.1/2011 , prevederi care vizează obligativitatea studierii disciplinei Religie și art. 61 alin.(3)
din Legea nr.47/1992, privitoare la statutul judecătorilor Curții Constituționale cu precădere la
condițiile necesare pentru a accede în funcția de judecator al instanței constituționale.

2. OBIECTUL SESIZĂRII
Curtea este solicitată in temeiul articolului 146, litera d) din Constituția României,
exercitând un control a postertiori, pe cale de excepție, indirect, în privința dispozițiilor art.9
alin. (1) și (2) din Legea învățământului nr.84/1995, art.18 alin.(1) și (2) din Legea educației
naționale nr.1/2011, precum și a dispozițiilor art.61 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

3. MOTIVAREA SESIZĂRII

Motivarea invocării excepției de neconstituționalitate este reprezentată de caracterul

neconstituțional al prevederilor articolului 9, alin. 1 din Legea nr.84/1995 , referitor la includerea
Religiei în trunchiul comun al disciplinelor obligatorii, fapt ce lezează dreptul la libertatea de
gândire, de conștiință și de religie, drepturi fundamentale, prin constrângerea elevilor de a
participa la ore de curs ce au ca elemente specifice dogmatica religioasă.

Totodată, dispzițiile legale (art.9, alin. (2) din Legea mai sus menționată) oferă într-
adevar posibilitatea părintelui sau elevului major de a înainta o cerere scrisă în vederea
exprimării dorinței de a nu studia disciplina Religie, însă această dispoziție nu înlătura caracterul
neconstituțional al prevederilor. În plus, obligativitatea studierii disciplinei confesionale este
necesară până la prezența solicitării scrise, normalitatea lucrurilor fiind cea inversă și anume
solicitarea studierii disciplinei, ci nu cea refuzării acesteia din urmă. Astfel, având in vedere ca

2
TEMA CONSTITUȚIONAL
DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE NR. 669/2014

fapta de a obliga o persoană prin constrângere să participe la serviciile religioase ale unui cult
este o infracțiune, este ca si cum părinților li s-ar cere sa solicite spre exemplu neaplicarea
pedepselor corporale asupra copiilor lor în incinta școlii.

În finalul motivării, se face referire la înalta competență profesională a celor ce vor sa

acceadă la funcția de judecător al Curții, prin dispozițiile art.61 alin.(3) din Legea nr. 47/1992
declarate neconstituționale, această calificare „neputând fi măsurată în niciun fel”, deoarece nu
este dublată de o calificare specifică procedurilor jurisdicționale.

4. DECIZIA CURȚII
Curtea:
 admite excepția de neconstituționalitate a primei probleme puse in discuție și anume
inscrierea din oficiu a elevilor la disciplina Religie ( cu trimitere la: dispozițiile art.9 alin.
(2) teza întâi din Legea învățământului nr.84/1995 și art.18 alin.(2) teza întâi din Legea
educației naționale nr.1/2011).
 respinge ca având un caracter neîntemeiat excepția ce vizează critrica adusă la natura
obligatorie a studierii disciplinei confesionale (cu trimitere la: art. 9, alin. (1) și alin. (2),
tezele a doua și a treia din Legea nr. 84/1995 și art. 18, alin. (1) și alin. (2), tezele a doua
și a treia din Legea nr. 1/2001).
 respinge ca inadmisibilă excepția privind înalta competență cerută pentru ocuparea
poziției de judecător CCR (cu trimitere la: art. 61, alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
referitoare la statutul judecătorilor Curții Constituționale).

5. MOTIVAREA DECIZIEI
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea evidențiază doua aspecte : primul
este acela de a include Religia ca disciplină obligatorie, componentă a trunchiului comun în
învătământul preuniversitar, iar al doilea aspect este reprezentat de posibilitatea elevului de a nu
studia aceasta disciplina, însă doar sub condiția cererii scrise.
În ceea ce privește primul aspect și anume, introducerea Religiei în trunchiul comun, este
statuată aceea ca Religia nu este prin ea insăși (eo ipso) o problemă care duce la nerespectarea
libertății conștiinței, atâta timp cât nu se nasc obligații elevilor, de a urma cursuri contrar
propriilor convingeri. Întrucât, statul are datoria constituțională de a garanta învățământul
religios în școlile publice pentru toate cele 18 culte recunoscute, obligativitatea disciplinei
Religie este opozabila numai statului. Față de elevii majori, părinții sau tutorii legali, disciplina
Religie are caracter opțional, legea consacrând acest drept.
Asupra celui de-al doilea aspect, Curtea constata o nepotrivire asupra dispozițiilor
infraconstituționale cu Legea fundamentală, in sensul in care reglementarea ofertei educaționale

3
TEMA CONSTITUȚIONAL
DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE NR. 669/2014

cu privire la disciplina Religie este de așa manieră încât să nesocotească libertatea de conștiință.
Astfel, elevii nu trebuie puși în situația de a-și apăra libertatea religioasă prin faptul ca sunt
înscriși din oficiu la această disciplină, Curtea motivând prin aceea ca elevul se bucură de
posibilitatea constituțională de a urma principiile unui cult religios în învătământul public.
Așadar, doar in cazul in care elevii optează pentru exercitarea acestui drept, obligația statului de
imparțialitate si abținere se stinge, manifestându-se obligația pozitivă de asigurare a cadrului
instutuțional și legal care duce la exercitarea acelui drept. Așadar, Curtea declară aceste
prevederi neconstutiționale.
În ceea ce privește înalta competența necesară pentru un judecator al Curții, se reține
faptul că excepția ridicată nu este incidentă in soluționarea cauzei, aceasta fiind ridicată într-un
litigiu civil, prin urmare respingându-se astfel ca inadmisibilă de către Curte.