DULCE SINFONIE

De Băldean Rebeca

Era toamnă afară, Când m-am oprit

Toamnă și-n suflet aș ridica o scară. Lacăte de fier am pus,
Să te văd cu a ta vioară Așteptând în pustiu
Atingând luna cu o coardă Dragostea care a apus

Serile veneau pe furiș Te văd în fiecare seară

Și mă prindeau pe acoperiș Când apune soarele
Gândindu-mă din nou Dai impresia că-mi zâmbești,
La codri care dorm Dar unde ești?

Mâine de aș putea Ah dulce ești iubito

La drum iarăși aș pleca Cu ale tale note dulci
Cântând cu o vioară Cu a ta vioara,
Să te revăd pe scară Cu care mă seduci.

Și uitarea de ar fi aproape
M-aș agăța de ea,
Mi ai căzut atât de greu
Ca pata la dosar

Am făcut un kilometru-n jurul tău

Spunându-ți sintagme care dor
Zicând in ironie,
Că dragostea n-are somn