MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE

Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina
Elev: Ciobanu Robert Albert
Clasa: 223

REFERAT LA U.R.Î 4
STAGIUL DE PRACTICĂ NR. 1

Îndrumător:
Comisar Șef de poliție
Balaban Ion

Seria de elevi
Iulie – Aprilie 2024

Page 1 of 24
 CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................... pag. 3-5

CLASIFICARE.................................................................................pag 6-7
DEFINIȚIE ȘI EVOLUȚIE.............................................................pag 8-16
CAUZELE TRAFICULUI DE DROGURI.....................................pag 17
IMPACTUL ASUPRA SOCIETAȚII...............................................pag 18
ABORDAREA GLOBALĂ............................................................pag 18
DROGURILE ÎN ROMÂNIA.........................................................pag 19,20
CONCLUZII....................................................................................pag 21
BIBLIOGRAFIE.............................................................................pag 22-23

Page 2 of 24
 Tema: Traficul international de droguri

Traficul Internațional de Droguri: O Problema

Globala

Introducere

Traficul internațional de droguri reprezintă una dintre cele mai grave

amenințări la adresa societăților moderne, având consecințe devastatoare asupra
individului, comunităților și a economiilor naționale. Este o problemă complexă,
care implică aspecte legate de securitate, sănătate publică și dezvoltare
economică. Istoric, traficul internațional de droguri s-a dezvoltat ca urmare a
cererii crescânde pentru substanțe psihoactive și a potențialului profit imens pe
care această cerere îl oferă. Organizațiile implicate în traficul de droguri au
evoluat în rețele sofisticate, utilizând tehnologii avansate și strategii inteligente
pentru a-și atinge obiectivele. Aceste rețele nu se limitează la granițele naționale
și operează pe scară largă în întreaga lume. In categoria drogurilor “tolerate” intra:
cofeina, alcoolul si nicotina. Cel mai adesea ele sunt consumate din placere,
utilitatea lor in scopuri medicale fiind restransa. Consumul in exces al acestora
cauzeaza mai multe decese decat restul drogurilor, intrucat oricine are
posibilitatea de a consuma din ele atat cat doreste sau atat cat isi permite. Insa
efectele se resimt in starea de sanatate a populatiei si in numarul deceselor.
Astfel, cofeina, alaturi de heroina, cocaina, marijuana, nicotina si alcool, face
parte din categoria drogurilor „psihoactive”.Cele mai multe plante, ce contin
cofeina, au fost descoperite si folosite inca din Epoca de Piatra, adica
aproximativ acum 600.000-700.000 de ani in urma. In jurul anului 1860, in
Statele Unite ale Americii se consumau trei sferturi din productia mondiala de
cafea, mai mult de jumatate din aceasta provenind din Brazilia. Cofeina pura,
descoperita acum doua secole, este un praf alb cu gust amar ce se aseamana cu
amidonul. Persoanele care consuma in mod regulat cantitati mari de cafea (mai
mult de cinci cesti pe zi) realizeaza adesea ca organismul lor s-a adaptat acestor
cantitati, astfel ca si toleranta la aceasta substanta creste. Rezultatul este ca ei
trebuie sa mareasca si consumul pentru ca substanta sa mai aiba un efect
stimulator. Pe de alta parte, daca unii renunta la consumul de cafea pentru un
timp, uneori chiar si cateva ore, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi
oboseala, dureri de cap, iritabilitate datorata dependentei lor fizice si mentale
fata de acest drog. Răspunsul autorităţilor abilitate ale statelor în faţa acestui
Page 3 of 24
fenomen se realizează printr-un schimb reciproc de informaţii şi acţiuni
coordonate, în efortul de a rupe “lanţul” dintre producătorii de droguri,
comercianţii „morţii albe” şi destinatarii finali, consumatorii drogurilor.

Politica de combatere a traficului ilicit de droguri aplicată de către state este

influenţată de factori multipli, precum locaţia geografică, stabilitatea economică
şi politică şi existenţa resurselor naturale, priorităţile guvernamentale şi politice
în domeniul de referinţă, etc.

Tehnologiile actuale şi accesul la mari resurse financiare ilegale au făcut astfel

încât grupările de crimă organizată să se „globalizeze” mai rapid decât
organizaţiile şi structurile politico-economice sau culturale. Pentru aceste
grupări ilicite, graniţele teritoriale au „căzut” de mult, activând în întreaga lume.

Pornind de la realitatea că traficul internaţional de droguri poate fi considerat ca

fiind „o instituţie fără frontiere”, a cărei răspândire şi arie de cuprindere poate
rivaliza cu cele mai dezvoltate structuri ale organismelor internaţionale,
autorităţile abilitate în domeniul luptei împotriva traficului ilicit de droguri
cooperează pe plan regional, european şi internaţional cu instituţii având
atribuţii similare, în special cu cele din UE, precum şi cu organizaţiile
internaţionale de profil.

În timp ce grupările criminale dispun de resurse financiare care le permit

achiziţionarea şi folosirea mijloacelor de deplasare şi de comunicare sofisticate,
organele judiciare trebuie să respecte legislaţia care le reglementează activitatea,
supunându-se totodată unor resurse limitate (inclusiv resurse umane, logistice,
materiale, etc.).

Mutaţiile survenite la nivel continental în ultimul deceniu, au fost inevitabil

însoţite de o fundamentală schimbare a mecanismelor şi angrenajelor
infracţionale, organizaţiile criminale evoluând de la ermetismul etnic originar,
către o adevărată internaţionalizare. În plan intern, „panoplia infracţională”
importată se diversifică în mod continuu, găseşte tot mai multă aderenţă,

Page 4 of 24
proliferarea comportamentelor deviante caracterizate prin sfidarea făţişă a legii
şi ignorarea celor mai elementare norme de civism, fiind evidenţiată prin
creşterea permanentă a gradului de periculozitate la adresa ordinii sociale
interioare.

Pe lângă implicaţiile flagelului drogurilor asupra sănătăţii populaţiei şi a

costurilor tot mai mari pentru menţinerea sa sub control, trebuie relevate şi
aspectele legate de veniturile imense realizate de traficanţii de droguri, mare
parte dintre acestea fiind folosite pentru comiterea altor activităţi ilicite, inclusiv
pentru finanţarea actelor teroriste.

Extinderea activităţilor de trafic ilicit de droguri şi colaborarea reţelelor

infracţionale în spaţiul transfrontalier impun cu necesitate dezvoltarea şi
amplificarea cooperării, atât a instituţiilor naţionale cu atribuţii în domeniu, cât
şi a celor internaţionale, care să ducă la prevenirea extinderii, la limitarea şi
reducerea fenomenului traficului ilicit de droguri şi a consecinţelor sale.

Traficul ilicit de droguri prezintă în întregime caracteristicile criminalităţii

organizate transfrontaliere. Grupările infracţionale supervizează producţia
drogurilor, organizează transportul acestora către regiunile-client şi asigură o
distribuţie constantă. Heroina din Asia de Sud-Vest, cocaina din America de
Sud, cannabisul din Africa şi Asia sunt toate „vărsate” în final pe piaţa
europeană, într-un flux neîntrerupt.

Page 5 of 24
 CLASIFICARE
Dupa efectele lor asupra sistemului nervos central, se
clasifica in:

1. Depresive: alcoolul, opiaceele (opiu, morfina, heroina, codeina), barbituricele

si tranchilizantele;

2. Stimulente: majore (amfetaminele, cocaina), minore ( nicotina, xantina -cafea,

ceai, cacao, coca - cola etc)

3. Perturbatoare: halucinogenele (LSD, mescalina), cannabisul (marijuana, hasis,

ulei de hasis), inhalantele (solventi si substante volatile) si drogurile de sinteza
(ecstasy).

Dupa criteriul legalitatii, pot fi impartite in:

1. Legale: alcoolul, tutunul etc.

2. ilegale: heroina, cocaina, marihuuana, amfetamine etc.

Dupa originea lor, se impart in:

1. Naturale - obtinute din plante sau din arbusti:

• Opiul si opiaceele, realizate din latexul macului opiaceu ;

• Cannabisul si rasina, produse ce se pot realiza din planta Cannabis Sativa (ori
alte plante din aceeasi specie);

• Khatul ;

• Frunzele de coca si derivatii sai;

Page 6 of 24
• Alte plante cu proprietati halucinogene.

2. Semisintetice – realizate prin procedee chimice pornind de la o substanta

naturala, extrasa dintr-un produs vegetal: heroina, L.S.D.

3. Sintetice – elaborate in intregime prin sinteze chimice: hidromorfon, petidina,

metadona, mescalina, psylocibina si psylocina, L.S.D.-25 , harmalina,
amfetamina, designer-drugs ori alte substante psihotrope obtinute in
laboratoarele clandestine ale traficantilor (ecstasy).

Page 7 of 24
 Definiție și Evoluție

Traficul internațional de droguri se referă la producerea, distribuția și

consumul de substanțe interzise la nivel global. Această problemă nu este nouă
și a evoluat într-un fenomen global în ultimele decenii. Organizațiile criminale
au dezvoltat rețele sofisticate pentru producție, transport și distribuție, iar
consumul de droguri a devenit o problemă globală de sănătate publică. După
conflagraţiile mondiale şi regionale de proporţii, criminalitatea reprezintă cel
mai serios pericol pentru omenire, pentru dezvoltarea ei democratică,
economică, socială, umanitară şi pentru relaţiile internaţionale. Sintagma „crimă
organizată” semnifică în toată lumea un sistem bine închegat al unor comunităţi
criminale.

Primele referiri la fenomenul crimei organizate au fost făcute în anul 1896

de către un profesor de psihologie din Chicago (SUA). În accepţiunea acestuia,
crima organizată cuprinde gangsterismul (liderii bandelor criminale), marele
banditism şi mafia. Încă de pe vremea lui Bonaparte erau cunoscute asociaţii ale
răufăcătorilor şi acoliţii acestora, existând chiar şi o condamnare la moarte
pentru fapte de acest gen, iar Cesare Lombroso preciza că răufăcătorii practică
intimidarea, activitatea lor nefiind posibilă fără un cod de conduită al asociaţiilor
criminale . 1

Crima organizată este o organizaţie nonideologică cuprinzând persoane

aflate într-o interacţiune socială, organizate pe criterii ierarhice, cu cel puţin trei
niveluri, ce funcţionează în scopul obţinerii de profit şi putere prin implicarea în
săvârşirea de activităţi ilicite. Poziţia în cadrul ierarhiei şi în activităţile
funcţionale de specialitate poate fi ocupată în baza unor criterii familiale sau de
prietenie. Posturile nu sunt dependente de indivizii care le ocupă la un anumit
moment dat, iar continuitatea este asigurată de membrii organizaţiei, care se
străduiesc să menţină organizaţia activă şi întreagă, pentru realizarea scopurilor
sale .
2

Page 8 of 24
 Deşi crima organizată este un fenomen cunoscut, oamenii şi-au format o
idee falsă despre aceasta, parţial din cauza definiţiilor neclare şi unghiurilor
diferite din care s-a încercat abordarea teoretică a fenomenului.

Problematica definirii crimei organizate a preocupat de-a lungul timpului

specialişti din diverse domenii: economic, juridic, politic, social, reprezentanţi ai
mass-media şi responsabili cu elaborarea strategiilor de prevenire şi combatere a
acestui fenomen.

În literatura de specialitate există un consens potrivit căruia crima

organizată funcţionează ca o organizaţie cu caracter continuu şi raţional, ale
cărei activităţi sunt desfăşurate în scopul obţinerii de profit, prin recurgerea la
activităţi ilicite, asigurându-şi existenţa prin folosirea violenţei sau a
ameninţărilor şi prin coruperea oficialilor publici pentru a menţine un grad de
imunitate faţă de puterea legii.

Principala componentă esenţială a crimei organizate se reflectă în însăşi

etimologia terminologiei utilizate, referindu-ne aici în special la termenul
„organizată”. Interacţiunea constituie un concept cheie: un simplu grup de
persoane care săvârşesc un act criminal împreună nu constituie în sine un act
organizat. Deducem astfel că organizarea este elementul definitoriu prin care se
face diferenţa dintre crima organizată şi alte tipuri de activităţi criminale .
5

Sociologii au arătat faptul că anumite zone sau medii încurajează

delincvenţa, devenind terenuri propice pentru bande şi structuri ale crimei
organizate. Acolo unde nu există alternativă, succesul şi bunăstarea traficanţilor
de droguri şi a altor infractori implicaţi în activităţi criminale, constituiau
modele demne de urmat pentru tineri. Sursa crimei organizate îşi găseşte astfel
locul în destrămarea şi proasta funcţionare a sistemului (înţelegând sistemul în
ansamblul său), ceea ce a făcut ca, după schimbările survenite în fostele state
totalitare, crima organizată să se dezvolte cu mare repeziciune, surclasând
Page 9 of 24
structurile de drept, spulberând circuitele bancare, acaparând clasa politică,
reuşind să intimideze ori să copleşească sistemul represiv.

Ludo Block, fost ofiţer de legătură al Olandei în Rusia, în prezent profesor

la Facultatea de Ştiinţe Sociale din Amsterdam, este de părere că fenomenul
crimei organizate este deopotrivă un sistem social şi o lume socială. Sistemul
este compus din relaţiile care unesc din acelaşi punct de vedere infractorii,
politicienii, oamenii legii şi diverşii întreprinzători. În acelaşi sens, alţi autori ,
8

referindu-se la crima organizată, consideră că aceasta ocupă prin definiţie o

poziţie într-un sistem social, o organizaţie care a fost în mod raţional concepută
pentru a maximiza profiturile prin desfăşurarea unor activităţi ilicite şi prin
oferirea de bunuri interzise prin lege, produse şi servicii a căror cerere este
satisfăcută de membrii societăţii în care organizaţia se află.

Într-un studiu al criminalităţii speciale întocmit în anul 1953 de Comisia

Californiei împotriva crimei organizate, se arată următoarele: “Crima organizată
este o tehnică a violenţei, intimidării şi a corupţiei, care în absenţa unei activităţi
eficiente a legii poate fi cu succes aplicată, de cei care sunt suficient de lipsiţi de
scrupule, în orice afacere sau industrie care produce profituri ridicate. Motivul
esenţial este întotdeauna constituit de asigurarea şi menţinerea monopolului în
anumite sectoare de activitate care vor aduce profituri ridicate. Uneori
activitatea principală este ilegală. În alte cazuri, activitatea principală este
aparent una legală, caracterul ilicit fiind dat de acceptarea violenţei şi a
corupţiei.”

Biroul Federal de Investigaţii (FBI) defineşte crima organizată ca fiind

orice grup care are o structură formalizată şi al cărui principal obiectiv este
obţinerea de venituri prin desfăşurarea de activităţi ilegale. Asemenea grupuri îşi
menţin poziţia prin folosirea violenţei sau a ameninţărilor, coruperea oficialilor

Page 10 of 24
publici, intimidări şi, în general, au un impact puternic asupra persoanelor din
localitatea, regiunea sau ţara în care acţionează.

James Finckenauer, profesor doctor şi director al Centrului Informaţional

al Institutului Naţional al Justiţiei din SUA, consideră că atributele organizaţiilor
criminale care determină ca faptele săvârşite să fie infracţiuni de crimă
organizată se referă la structura, autoidentificarea şi autoritatea reputaţiei
infracţiunilor, precum şi la dimensiunile şi continuitatea lor. Aceste organizaţii
criminale există în special pentru a profita de pe urma aprovizionării publicului
cu bunuri şi servicii ilicite, sau aprovizionarea cu bunuri sau servicii într-o
manieră ilicită. De asemenea, pot penetra economia legitimă, iar în cazul mafiei
îşi pot asuma roluri cvasi-guvernamentale. Indiferent de activitatea desfăşurată,
scopul organizaţiilor rămâne acelaşi: obţinerea de profituri ilicite. Membrii unei
grupări de crimă organizată se pot constitui într-o familie criminală, o bandă, un
cartel sau o reţea criminală. Aceştia pot proveni din diferite grupuri etnice sau
rasiale, care însă nu prezintă importanţă în definirea lor ca şi grupare de crimă
organizată .
9

Criminologii folosesc sintagma „crimă organizată” pentru a deosebi între

infractorii profesionişti şi cei amatori şi pentru a indica faptul că o activitate
criminală este reprezentată de asociaţiile cooperatiste între grupurile de indivizi.
Astfel, orice grup organizat formal sau informal în scopul comiterii de
înşelăciuni, spargeri sau furturi din magazine, jefuirii de bănci sau furturilor de
autoturisme, reprezintă componente ale crimei organizate, indiferent dacă
acţionează la nivel local sau naţional.

În anul 1951, Comitetul Kefauver de investigare a crimei organizate,

constituit la nivelul Senatului American, a relevat faptul că structura crimei
organizate este mult diferită faţă de anii precedenţi, atunci când unităţile de
crimă organizată erau constituite în grupări izolate de huligani a căror activitate

Page 11 of 24
avea un caracter ilicit. În timp, grupările au tins spre specializarea pe anumite
tipuri de infracţiuni. Profiturile mari obţinute în acea perioadă, împreună cu
dezvoltarea tehnologică din secolul XX au făcut posibile apariţia de grupuri
mult mai mari şi mai puternice, care au acoperit un teritoriu vast. În ultimii 30
de ani, crima organizată a dobândit noi caracteristici. Cele mai periculoase
grupuri criminale de astăzi nu sunt specializate într-un singur tip de infracţiuni,
ele fiind implicate în multiple forme ale criminalităţii. Cheia succesului acestor
organizaţii este constituită de monopolul afacerilor ilegale, întrucât monopolul
asigură venituri uriaşe. Sindicatele moderne de crimă organizată au copiat într-o
oarecare măsură modul de organizare utilizat de corporaţiile legale.

De asemenea, într-un studiu elaborat în anul 1990 de către Secţia Crimă

organizată din cadrul Diviziei de Cercetări Penale a Poliţiei din Washington,
SUA, se defineşte crima organizată ca fiind orice grupare structurată în ideea
înfăptuirii unei activităţi infracţionale conspirate şi constituite, având ca
principal scop obţinerea de profit.

O definiţie amplă a crimei organizate o oferă Peter Lupsha : “Crima12

organizată este o activitate desfăşurată de un grup de indivizi care plănuiesc în

mod conştient operaţiuni, modele de interacţiune, statute şi relaţii,
responsabilităţi şi care, având continuitate în timp, se angajează în acţiuni legale
sau ilegale care de obicei implică volum mare de capital, colaborarea cu
persoane din afara organizaţiei, folosirea violenţei sau a ameninţării cu violenţa,
coruperea oficialilor publici, etc. Scopul acestor activităţi este orientat în
vederea obţinerii de venituri mari şi influenţă cu riscuri minime. Capitalul
obţinut este în parte spălat în sectoare legitime ale economiei prin diferite
operaţiuni fiscale”. În opinia aceluiaşi autor, elementele conceptuale cheie ale
crimei organizate sunt următoarele: interacţiunea continuă a unui grup de
indivizi în timp, existenţa unor roluri bine definite în cadrul grupului, coruperea
oficialilor publici, folosirea ameninţărilor şi a violenţei, acumularea de capital,
Page 12 of 24
influenţă şi putere, activităţi infracţionale complexe care implică planificare în
perspectivă şi niveluri multiple de organizare şi execuţie, desfăşurarea
activităţilor la nivel interjurisdicţional şi adesea internaţional, folosirea
organizaţiilor legitime, izolarea liderilor grupului de restul membrilor implicaţi
în activităţi infracţionale directe, maximizarea profiturilor prin încercări de
monopolizare a pieţelor, a întreprinderilor şi a mediilor criminale.

Într-o altă opinie, crima organizată este reprezentată de grupările

economice organizate în scopul desfăşurării de activităţi ilegale şi care, chiar şi
atunci când deţin societăţi constituite în baza legii, folosesc metode interzise de
lege.

Smith este de părere că dificultatea definirii crimei organizate ar putea fi

rezolvată foarte simplu, prin omiterea crimei organizate în sine. Acesta
consideră că nu trebuie căutat răspunsul la întrebarea: „Ce este crima
organizată?”, ci la întrebarea: „Care sunt factorii de ordin istoric, economic,
sociologic, psihologic şi chiar filozofic sau teologic care au condus la apariţia
fenomenului de crimă organizată?”.

Făcând abstracţie de supoziţiile clasice cu privire la criminalitatea comisă

de reprezentanţi ai claselor sociale inferioare, evenimentele pe care le asociem
crimei organizate au devenit conexe unor probleme economice mult mai variate.
Ele reprezintă, aproape în fiecare situaţie, o prelungire a economiei legale în
domenii care sunt în mod normal interzise. Durabilitatea lor derivă din aceleaşi
argumente principale care stau la baza economiei de piaţă legale. Caracteristicile
comportamentale care au atras atenţia asupra comiterii de infracţiuni şi mai
puţin asupra producţiei reflectă dinamica economiei subterane.

Crima organizată se referă la forme instituţionalizate ale activităţii

infracţionale în care se regăsesc elemente specifice organizaţiilor tradiţionale,
dar care desfăşoară în mod sistematic activităţi ilegale.
Page 13 of 24
 Potrivit Raportului anual cu privire la crima organizată din Belgia (1997),
crima organizată prezintă următoarele particularităţi:

 comiterea în mod metodic de infracţiuni, separat sau colectiv, cu impact

considerabil, motivate de profit sau putere;
 participarea a mai mult de două persoane care acţionează împreună;
 constituirea pe o perioadă nedeterminată de timp;
 repartizarea judicioasă a sarcinilor către structuri de uz comercial,
structuri care folosesc violenţa sau alte mijloace de intimidare, structuri
care exercită influenţe asupra politicului, mass-mediei, administraţiei
publice, sferei judiciare şi a afacerilor.

Potrivit opiniei lui Alba Zaluar, profesor de antropologie la Universitatea

de Stat din Rio de Janeiro (Brazilia), conceptul de crimă organizată este asociat
cu mafia, făcând obiectul unor nesfârşite dezbateri avute la începutul secolului
XXI: iniţial s-a făcut referire la caracterul său organizat sau neorganizat şi apoi
s-a pus accent pe condiţiile comiterii infracţiunii sau pe grupare.

O altă definiţie interesantă dată fenomenului crimei organizate este

prezentată de Margaret Beare, Director al Centrului de Studii privind Crima
Organizată şi Corupţia din Canada: „Crima organizată reprezintă un proces sau
o metodă de comitere a infracţiunilor, nu un tip diferit de infracţiune. Crima
organizată este o activitate continuă ce implică o conspiraţie infracţională cu o
structură complexă, cu potenţial de recurgere la corupţie sau violenţă pentru a
facilita săvârşirea de infracţiuni”.

Într-o altă opinie, infracţiunile ce privesc crima organizată sunt definite ca

fiind acele fapte comise de corpuri instituţionale ce cuprind un număr mare de
profesionişti care acţionează în baza unui plan comun ce repartizează sarcini
foarte precise, complexe şi metode conspirate şi care sunt guvernate de legi
extrem de severe, ale căror sancţiuni includ moartea şi vătămări corporale grave
Page 14 of 24
ce pot fi aplicate celor care le încalcă. Grupările pun la cale comiterea
infracţiunilor, care pot fi transnaţionale, fiind caracterizate de obicei prin
violenţă, coruperea anumitor oficiali şi conducători de state cu scopul de a
obţine mari profituri. La conducerea grupării există un singur şef, căruia toţi
ceilalţi membri îi datorează loialitate absolută necondiţionată. Deseori,
organizaţia există o perioadă de mai multe secole, societatea coexistând cu ea şi
căutându-i protecţia de teama brutalităţii sale.

În viziunea BKA (Oficiul German de Investigaţii), crima organizată se

referă la comiterea de infracţiuni determinate de obţinerea de profit şi putere
care, individual sau privită ca întreg, este de o importanţă considerabilă şi
implică mai mult de două persoane, fiecare cu sarcinile sale, care colaborează
pentru o perioadă nedeterminată de timp prin folosirea unor structuri comerciale
sau asemănătoare celor de afaceri, prin folosirea forţei sau a altor mijloace de
intimidare sau prin exercitarea influenţei asupra sferei politicului, mass-mediei,
administraţiei publice, autorităţilor judiciare sau sectorului de afaceri.

Doctrina germană defineşte crima organizată astfel: „comiterea cu intenţie

a unor infracţiuni în scopul obţinerii de profit şi putere, de două sau mai multe
persoane, ce colaborează pentru o perioadă de timp prelungită sau nedefinită,
îndeplinind sarcini dinainte stabilite prin folosirea unor structuri comerciale sau
similare celor de afaceri, prin folosirea violenţei sau a altor mijloace de
intimidare, ori prin exercitarea unor influenţe asupra politicienilor, administraţiei
publice, autorităţilor judiciare sau economice”.

Jean-Claude Monet, şef de departament în cadrul Institutului de Înalte

Studii pentru Securitatea Internă din Franţa, apreciază că „ceea ce caracterizează
cel mai bine diferenţa dintre delincvenţa individuală şi crima organizată, este
faptul că strategia acţiunii individuale diferă total de strategia grupului criminal,
considerat ca un ansamblu uman reperabil şi caracterizat prin diviziunea

Page 15 of 24
sarcinilor, ierarhizarea nivelurilor de competenţă, existenţa şi aplicarea riguroasă
a procedurilor de coordonare şi control şi asigurarea circulaţiei fluxurilor
ilicite” .
22

O caracterizare mai riguroasă, care combină trăsăturile activităţilor

infracţionale din sfera crimei organizate (spălarea banilor, terorismul, furtul
obiectelor de artă sau cultură, traficul ilicit de droguri, de arme, de persoane,
deturnarea de aeronave, frauda în asigurări, etc.) este cea rezultată din criteriile
propuse de UE:

 cooperarea între mai mult de două persoane, fiecare având sarcinile sale
prestabilite, pentru o perioadă lungă sau nedeterminată;
 folosirea uneia sau a mai multor forme de disciplină sau control;
 suspiciunea comiterii unor crime grave;
 impactul la nivel internaţional;
 utilizarea unui comportament violent sau de intimidare;
 utilizarea unor structuri comerciale sau de afaceri şi amestecul în spălarea
banilor;
 exercitarea de influenţe la nivel politic, în mass-media, în administraţia
publică, asupra autorităţilor de justiţie sau asupra condiţiilor socio-
economice;
 obţinerea de profit sau putere.

Într-o definiţie dată de Consiliul Europei, crima organizată reprezintă

activităţile ilegale îndeplinite de grupuri structurate ce cuprind trei sau mai
multe persoane şi există pentru o perioadă nedeterminată de timp, cu scopul de a
comite infracţiuni grave prin acţiuni concertate, folosind intimidarea, violenţa,
corupţia şi alte mijloace pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar
sau material.

Page 16 of 24
 Cauzele traficului de Droguri

Cauzele traficului internațional de droguri sunt complexe și interconectate.

Acestea includ:

1. Cererea crescută: Consumul de droguri în țările dezvoltate alimentează

cererea globală, stimulând producția și traficul.

2. Sărăcia și instabilitatea: În multe țări producătoare de droguri, sărăcia și

instabilitatea politică creează un mediu propice pentru cultivarea și traficul de
droguri.

3. Corupția: Corupția în rândul autorităților permite organizațiilor criminale să

opereze fără a fi sancționate eficient.

4. Globalizarea: Legăturile globale și facilitarea transportului internațional au

făcut traficul de droguri mai ușor și mai profitabil.
5. Slaba aplicare a legilor antidrog și existența grupurilor criminale organizate
sunt factori care favorizează traficul internațional de droguri. De asemenea,
conflictele armate din anumite țări pot contribui la creșterea acestui fenomen,
deoarece traficanții de droguri profită de acest haos pentru a-și desfășura
activitățile.

Page 17 of 24
 Impactul Asupra Societății

Traficul internațional de droguri are consecințe devastatoare asupra

societății:

1. Sănătate Publică: Consumul de droguri poate duce la dependență, deteriorarea

sănătății și creșterea costurilor pentru sistemele de sănătate.

2. Violentă și Infracționalitate: Organizațiile criminale implicate în traficul de

droguri sunt adesea asociate cu violența și infracționalitatea, amenințând
securitatea publică.

3. Corupție: Traficul de droguri alimentează corupția la nivel guvernamental și

instituțional, subminând instituțiile și guvernele.

Abordarea Globală

Combaterea traficului internațional de droguri necesită o abordare globală

și coordonată:

1. Cooperare Internațională: Țările trebuie să colaboreze pentru a împiedica

producția, traficul și consumul de droguri.
2. Dezvoltare Durabilă: Abordarea cauzelor profunde, precum sărăcia și
instabilitatea, prin investiții în dezvoltare durabilă.

3. Prevenție și Tratament: Accentul trebuie să fie pus pe prevenție și tratament

pentru a reduce cererea de droguri și pentru a ajuta persoanele afectate.

Page 18 of 24
4. Legalizare și Reglementare: Unele țări au încercat să abordeze problema prin
legalizarea și reglementarea controlată a anumitor droguri.

Drogurile în România
La fel ca in intreaga lume, cel mai consumat drog in Romania este
canabisul. Din 2001 pana in prezent s-au capturat peste 30.000 kilograme. In
perioada 1991-2003, din totalul drogurilor confiscate in Romania, 77%
reprezinta canabis, 2% heroina, 1% cocaina si opiu, iar 20% alte droguri.
Potrivit unui studiu realizat la nivel national, pe un esantion de 140.000 de tineri,
in varsta de 16 ani, s-a constatat ca 4.000 dintre minori consuma canabis, 850
ecstasy, 400 droguri injectabile si 100 cocaina. Cel mai consumat drog este, in
acest moment, ecstasy, fiind urmat de marijuana, heroina si cocaina. Potrivit
reprezentantilor Institutului de Medicina Legala, anul trecut, in Romania au
murit noua consumatori de droguri, fata de opt decese in 2002 si 12 in 2001.
Daca intr-o perioada de 20 de ani (intre 1970 -1990) s-au descoperit 187 de
cazuri in urma carora s-au confiscat 475 kilograme de droguri, (90% dintre
persoane fiind cetateni straini), in 2002 recordul a fost de peste 43.000
kilograme. Judetele cu cea mai ridicata infractionalitate privind drogurile sunt :
Bihor, Arad, Timisoara, Hunedoara, Iasi, Bacau, Prahova, Constanta, la care se
adauga si municipiul Bucuresti. La polul opus se situeaza: Giurgiu, Calarasi,
Braila, Tulcea si Valcea. Restul judetelor se remarca printr-o infractionalitate
medie. Persoanele implicate in acest gen de infractiuni, intre anii 1989-1999, au
avut varste de peste 30 de ani. Incepand cu anul 2000, categoria dominanta a
fost intre 21 si 30 de ani. Peste 30% sunt tineri cu varste intre 18 si 21 de ani.
90% sunt barbati, insa numarul femeilor implicate in asemenea „activitati“
creste alarmant. Educatia acestor persoane (procent majoritar) se rezuma la
nivelul claselor primare sau liceale si sunt in marea majoritate fara ocupatie, cu
antecedente penale. In ultimii 3 ani s-au descoperit in Romania 5 laboratoare

Page 19 of 24
clandestine in care se fabricau heroina si droguri sintetice. De aici s-au confiscat
peste 215 litri de substante utilizate in producerea drogurilor, 75 de kilograme de
heroina, inclusiv amfetamina. De asemenea, s-au identificat peste 400 de hectare
de culturi neautorizate de canepa. Dintre cetatenii straini, cel mai des implicati
in asemenea infractiuni au fost turcii si iranienii. Pentru transportul “marfii” s-au
folosit cel mai des camioanele, atat cele romanesti, cat si cele straine. In topul
listei consumatorilor de droguri sunt adolescentii. Ei sunt “agatati” chiar de la
portile institutiilor de invatamant. Unele date statistice au scos in evidenta faptul
ca numai in Bucuresti ar exista aproximativ 40.000 de persoane consumatoare
de droguri. La nivel mondial, numarul actual (monitorizat) al consumatorilor de
droguri este de aproximativ 200 de milioane. Institutiile abilitate in domeniul
luptei impotriva traficului si a consumului de droguri din Romania colaboreaza
pe plan regional, european si international cu institutii din intreaga lume care au
atributii similare. Astfel, in Romania, prin H.G. nr. 154/06.02.2003 s-a aprobat
Strategia nationala antidrog, care reprezinta programul de actiune la nivel
national, definind coordonatele de actiune ale institutiilor abilitate, printre care si
Ministerul Apararii Nationale, in lupta impotriva drogurilor. Deschiderea
frontierelor de stat, pozitia geografica si, nu in ultimul rand, conflictele militare
din fosta Iugoslavie, Afghanistan si Irak au facut ca Romania sa devina un
segment important al rutei balcanice de traficare a drogurilor, cu precadere pe
varianta nordica a acesteia, respectiv Iran, Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria,
Slovacia, Cehia, Germania, Olanda, Franta si chiar mai departe, ajungandu-se, in
prezent, ca tara noastra sa devina o piata profitabila de desfacere a drogurilor.
Potrivit unui raport intocmit de Agentia Nationala Antidrog in anul 2003,
Romania se regaseste in 3 din cele 5 variante ale rutei balcanice privitoare la
transportul de droguri. In ultimul timp se contureaza, tot mai mult, o ruta dinspre
vest spre est (Olanda, Germania), dar si dinspre nord (Ucraina) pentru
stupefiantele de sinteza.

Page 20 of 24
 Concluzii

Traficul internațional de droguri este o problemă complexă și urgentă, cu

implicații grave pentru societate. Abordarea acestei probleme necesită eforturi
coordonate la nivel global, combătând cauzele profunde și tratând consecințele
imediate. Prin cooperare internațională și angajamentul comunității globale, este
posibil să se reducă impactul traficului de
droguri și să se creeze un mediu mai sigur și
mai sănătos pentru toți.

TREI CAPTURI ALE POLIȚIEI

ROMÂNE

Page 21 of 24
 Biblografie:
1. Butoi Tudorel – Investigatorul acoperit (posibilităţi şi limite), Revista
“Lumea Detectivilor” nr.15/2005;
2. Costică Voicu – Activitatea de cooperare judiciară în materie penală şi
cooperare poliţienească în reglementarea Tratatului de la Lisabona,
Revista de Investigare a Criminalităţii nr.1/2008, Editura Sitech, Craiova,
2008;
3. Cristian-Eduard Ştefan – Echipele comune de anchetă, instrument eficient
de luptă împotriva criminalităţii organizate şi a terorismului, articol
publicat în Revista „Dreptul” nr.2/2009;
4. Cristian-Eduard Ştefan – Unele consideraţii privind reţinerea datelor
generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice
destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, Bucureşti, 2009;
5. Drăghici Constantin, Ştefan Cristian-Eduard – Aspecte teoretice şi
practice referitoare la procedura executării mandatului european de
arestare, articol publicat în Revista „Dreptul” nr.10/2007;
6. Giurea Laurenţiu, Ştefan Cristian-Eduard – Reglementarea juridică a
operaţiunilor cu precursorii de droguri, Colecţia de articole AIT-2008,
Editura AIT Laboratories, Bucureşti, 2008;
7. Jay Albanese – The causes of organized crime: do criminals organize
around opportunities for crime or do criminal opportunities create new
offenders?, Journal of Contemporary Criminal Justice nr.16(4)/2000;
8. Marcel Isac – Realizarea schimbului de informaţii în cadrul cooperării
poliţieneşti la nivel regional şi internaţional, Buletinul de Informare şi

Page 22 of 24
 Documentare al Ministerului Administraţiei şi Internelor-Secretariatul
General, nr.2/2006;
9. Mihai Stoica, Vicenţiu-Virgilius Stanciu – Măsuri luate de România în
lupta antidrog şi pentru reducerea impactului flagelului drogurilor asupra
populaţiei, Buletinul de Informare şi Documentare al MIRA-Secretariatul
General nr.3(86)/2008;
10. Mihai Stoica – Strategia de evaluare a ameninţărilor privind crima
organizată (OCTA) prin intermediul Europol, Buletinul de Informare şi
Documentare al Ministerului Administraţiei şi Internelor-Secretariatul
General nr.3/2006;
11. Pierre-Henri Bolle – Cooperarea internaţională în materie penală. Trafic
de droguri şi spălarea banilor, în Annales internationales de criminologie,
2001, volume 38-1/2;
12. Popescu Gheorghe, Ştefan Cristian-Eduard – Abordarea conceptuală a
fenomenului crimei organizate, Revista de Investigare a Criminalităţii
nr.1/2008, Editura Sitech, Craiova, 2008;
13. Raportul Anual 2008 Situaţia drogurilor în Europa, Observatorul
European pentru Droguri şi Toxicomanie;
14. Raport naţional privind situaţia drogurilor, Agenţia Naţională Antidrog -
Observatorul Român de Droguri şi Toxicomanii, Bucureşti, 2008;
15. Raport de evaluare 2008 privind stadiul realizării activităţilor prevăzute
pentru anul 2007 în Planul de acţiune în vederea implementării Strategiei
Naţionale Antidrog, în perioada 2005-2008, Agenţia Naţională Antidrog,
Bucureşti, 2008;
16. Raport de evaluare Semestrul I/2007 privind stadiul realizării activităţilor
prevăzute pentru semestrul I/2007 în Planul de acţiune în vederea
implementării Strategiei Naţionale Antidrog, în perioada 2005-2008,
Agenţia Naţională Antidrog, Bucureşti, 2007;

Page 23 of 24
17. Raport de evaluare 2007 privind stadiul realizării activităţilor prevăzute
pentru anul 2006 în Planul de acţiune în vederea implementării Strategiei
Naţionale Antidrog, în perioada 2005-2008, Agenţia Naţională Antidrog,
Bucureşti, 2007.

Page 24 of 24