Povestea Dovleacului Fermecat…. !

… “A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti… de când facea
plopsorul pere si rachita micsunele… de când se bateau ursii în coade…. de când se
luau de gât lupii cu mieii de se sarutau, înfratindu-se…. de când se potcovea puricele
la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca în slava cerului de ne
aducea povesti…

A fost odata un dovleac “fermecat”…. un dovleac magic, venit de foarte departe,

tocmai de pe celalalt taram, un dovleac “nazdravan”, cu care se “mandreau” fetele de
imparat, dar mai ales Cenusareasa cea cu condurii de aur… Si care, in fiecare seara,
pe toti copiii cei cuminti ii purta in minunata “lume” a povestilor …

Si pe-acel dovleac nastrusnic, venit din timpuri demult apuse, il ”zari” zburdand
prin vazduh, intr-o seara rece si friguroasa de toamna, Vrajitoarea cea rea si, in
rautatea ei de vrajitoare, ca sa nu mai aduca “povesti”copiilor somnorosi, lasa o
Vraja grea asupra sarmanului Dovleac.

Dovleacul cazu deodata la pamant, se rostogoli printre frunzele moarte si reci si se

facu noduros si mic. Si din Dovleacul cel frumos si aromat, ramase acum doar un
ghemotoc portocaliu, prapadit si plin de scai.

Dar Zana cea Buna, vazand toate astea, nu putu rabda atata nedreptate si cobori ca
“gandul ” langa dovleacul cel prapadit. Si daca vazu ce s-alese de el, si pentru ca
rautatea Vrajitoarei sa nu fie fara de hotar, lua iute bietul Dovleac si-l azvarli degraba
in spuza calda a Focului de Noapte.
Dovleacul se “chirci”si mai mult, se “aduna”, sfarai indelung de cateva ori si apoi se
facu nevazut in jarul incins… Dar nu pieri de tot !

In locul lui,….. ghiciti ce se ivise…?!!!

Dovleacul nostru fermecat se transforma intr-o minunata dulceata , aromata si

parfumata cu iz vechi de Vanilie si Migdale dulci de Poveste.

Si uite-asa, de-atunci si pan’ in vremurile noastre, in fiecare seara friguroasa, atunci

cand Vantul aduce cu el Noaptea cea rece si adanca, copiii asteapta cuminti
minunata Poveste a Dovleacului Fermecat !

O spun de asta data Bunicii batrani, amintindu-si de timpurile cand ca si ei, adormeau
cu gandul la aroma si parfumul minunat al dovleacului copt in spuza noptilor de
toamna !