CAPITOLUL II.

FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI

IDEAL

SCOP

OBIECTIVE
 Nu se poate face educaţie, fără a avea în vedere finalitatea demersului.
 Finalităţile educaţionale – reprezintă anticipări, intenţionalități, proiecții, aspirații pe
termen lung, mediu sau scurt, la nivel de politică educațională, care orientează acțiunea
educativă, în vederea modificării (formării și dezvoltării) intenționate a personalității
umane, în raport cu anumite valori dezirabile, acceptate de o societate sau alta.
Finalitățile exprimă sensul (caracterul) teleologic sau finalist al educației. Ele dau educației
un sens, o orientare.
 Finalitățile educației se structurează pe trei niveluri ierarhic organizate:

IDEAL educațional SCOPURI OBIECTIVE

educaționale educaționale
 FUNCȚIILE FINALITĂȚILOR EDUCAȚIONALE
FUNCȚII DESCRIERE


De 
orientare valorică a procesului instructiv- Direcționează acțiunea educativă către seturi de

educativ valori acceptate la nivel de politică
educațională și socială

De anticipare a profilului de Formare Conțin repere ale formării personalității umane,

pe etape, cicluri, profile (termen scurt, mediu și
lung).

De control (evaluare și autoevaluare) În raport cu finalitățile, se stabilesc criteriile,

De reglare a procesului instructiv- educativ
itemii, standardele, baremele de evaluare
Orientarea valorică a procesului instructiv
educativ se face în funcție de finalități.
Ele dau măsura, sensul, orientarea, devin
repere ale eficienței, calității.
 IDEALUL EDUCAŢIONAL

 Exprimă cerințele și aspirațiile unei societăți într-o anumită etapă

istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate umană
 desemnează finalitatea generală a acţiunii educaţionale.
 are un nivel ridicat de generalitate
 se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul
educativ în ansamblul său.
 Realizează legătura dintre ceea ce este și
ceea ce trebuie să devină omul în procesul educației.
 TIPURI DE IDEAL EDUCAȚIONAL
❑ În Grecia antică, în Atena idealul educațional urmărea dezvoltarea armonioasă a
personalității, în plan estetic, moral, fizic (kalokagathia), iar Sparta viza preponderent
dezvoltarea fizică, prin exerciții militare.
❑ În Evul mediu, idealul educațional a cunoscut două modele distincte:
➢ idealul clerical – însușirea celor șapte arte liberale (gramatica, retorica, dialectica,
aritmetica, geometria, astronomia și muzica)
➢ idealul cavaleresc – însușirea celor șapte virtuți cavalerești (călăria, mânuirea spadei,
vânătoarea, înotul, șahul, cântul și recitarea de versuri
❑ Renaşterea își propune formarea unei personalități cu o cultură enciclopedică („ homo
universale”).
❑ În epoca modernă se impune idealul personalității eficiente într-o activitate productivă.
❑ Idealul educațional al școlii româneşti (Legea Învățământului, 84/1995) constă în
„dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea
personalității autonome și creative”.
IDEALUL educaţional are TREI DIMENSIUNI: (Nicola, I., 1996, pp.157-158)

Dimensiunea socială
tendinţa generală de dezvoltare a societăţii cu trăsăturile ei definitorii

Dimensiunea psihologică
profilul de personalitate pe care societatea îl solicită de la majoritatea membrilor
ei

Dimensiunea pedagogică
posibilităţile de care dispune activitatea educaţională pentru a transpune în
practică acest ideal
 SCOPURILE EDUCAŢIEI
 Sunt anticipări mentale ale diverselor acțiuni de formare a personalității umane și se referă
la rezultatele ce urmează să se pbțină în cadrul unui șir de acțiuni educaționale .
vizează
finalitatea unui
complex de
acţiuni
educaţionale
determinate
reprezintă
finalităţi trebuie să
educaţionale detalieze
particulare, SCOPURILE conţinutul
sepcifice, cu nivel idealului
mediu de educaţional
generalitate

se realizează
în intervale
medii de timp
GEISSLER distinge 4 perechi de scopuri contradictorii, dar
complementare în ultimă instanță:

Materiale/ • Centrate pe asimilarea de informații

• Urmărind modelarea aptitudinilor și
formale cultivarea personalității

• Centrate pe achiziționarea de cunoștințe

punctuale
De conținut/ comportamentale • Formarea și interiorizarea unor acțiuni
sau deprinderi

• Formarea deprinderilor cerute de

Utilitare/ activitatea practică

Nepragmatice • Formarea unor conduite fără o finalitate

practică imediată

Specifice
disciplinelor/supradisciplinare

Exemple de scopuri:
• formarea culturii generale la tânăra generație,
• asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală,
• pregătirea pentru profesie etc.
 OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE

• În sens restrâns, un OBIECTIV este un

comportament aşteptat să se manifeste la un elev
după instruire.
• desemnează tipurile de achiziţii particulare (cunoştinţe,
Definiţie deprinderi, abilităţi, atitudini) la care urmează să ajungă
elevii într-un anumit interval de instruire.
• Enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în
termeni exacți rezultatele așteptate a fi obținute la
finele unei secvențe de instruire

• sunt sarcini particulare, mai analitice, concrete, ale

procesului educaţional
Caracteristici • au un nivel redus de generalitate
• atinse în intervale scurte de timp (lecţii sau secvenţe de
lecţii).
CLASIFICAREA OBIECTIVELOR EDUCAŢIONALE
DOMENIILE vieții
GRADUL DE PERSPECTIVĂ CURRICULARĂ
psihice
GENERALITATE
Obiective cadru – capacităţi şi
Obiective Obiective generale atitudini specifice unei discipline de
cognitive - (finalităţi sau scopuri învăţământ, realizabile de-a lungul
asimilarea de generale) – cu grade mai multor ani de studiu
cunoştinţe, diverse de Exemplu:
formarea de generalitate,valabile
deprinderi şi pe toată perioada „dezvoltarea capacităților de a
capacităţi şcolarităţii; recepta şi de a produce texte scrise și
intelectuale; orale de diverse tipuri”, este un
obiectiv-cadru la Limba şi literatura
Obiective intermediare română;
Obiective afective sau medii, specifice –
– formarea valabile pentru unele
sentimentelor, nivele, forme, discipline
intereselor, de învăţământ;
convingerilor, Obiective de referinţă – specifică
atitudinilor; rezultatele aşteptate ale învăţării pe
Obiective operaţionale – fiecare an de studiu şi urmăresc
anticiparea de către profesor a progresul în achiziţia de capacităţi şi
Obiective psiho- unor comportamente ale cunoştinţe de la un an de studiu la altul
motorii - elevului observabile şi Exemplu:
formarea unor măsurabile într-un timp scurt
deprinderi motorii, (în timpul desfăşurării unei „la sfârşitul clasei a VII-a elevul va fi
a unor abilităţi capabil să exprime oral sau în scris
lecţii - valabile pentru o reacțiile proprii la receptarea textelor
manuale activitate didactică) literare”.
 OPERAŢIONALIZAREA OBIECTIVELOR
PEDAGOGICE
 A OPERAŢIONALIZA un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de comportament
concret, direct observabil şi măsurabil.

 Presupune mai întâi transpunerea unui obiectiv în termeni de acțiuni, acte, operații,
manifestări directe observabile cu ajutorul ”verbelor de acțiune”: a recunoaște, a
identifica , a utiliza, a aplica, a distinge, a rezolva etc

 Esenţial pentru actul operaţionalizării este faptul că se precizează ceea ce va face elevul,
performanţa sau competenţa de care va fi capabil după anumite secvenţe ale procesului
de predare-învăţare.

 Presupune realizarea unei suite de precizări:

• Precizarea performanței

• Precizarea autorului performanței

• Precizarea condițiilor concrete în care va avea loc realizarea performanței respective

• Stabilirea unui nivel minimal acceptat de reușită

G. DE LANDSHEERE apreciază că formularea completă a unui
obiectiv operaţional implică definirea a cinci parametri:

CINE va produce comportamentul dorit?

Ex.:La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să…

CE comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins?

Ex.:să identifice....

CARE va fi produsul, performanţa acestui comportament?

Ex.: diferite trăiri afective

ÎN CE CONDIŢII trebuie să aibă loc comportamentul?

Ex.: pe baza analizei unor texte literare

PE TEMEIUL CĂROR CRITERII ajungem la concluzia că produsul este

satisfăcător ( care este nivelul minim acceptabil al performanței )?
Ex.:obiectivul va fi considerat atins dacă sunt identificate 7 din cele 10 trăiri afective pe care le ilustrează textele
Concret, obiectivul operaționalizat trebuie să răspundă la
următoarele întrebări:

(elevul, grupul de elevi,

CINE?
clasa)

(va da exemple, va
CE SĂ
indica formele, va
rezolva, va explica) FACĂ?

ÎN CE
CONDIȚII? (la sfârșitul activității/temei/capitolului/toți elevii vor
UNDE ȘI putea să...)
CÂND?

CÂT DE
(va rezolva corect trei exerciții din BINE? ÎN CE
patru, după câte ore) CANTITATE
? ÎN CÂT
TIMP?
Exemplu:
1.să identifice diferite trăiri afective
2.prin analiza unor texte literare
3.obiectivul va fi considerat atins dacă sunt identificate 7 din cele 10 trăiri afective pe care le
ilustrează textele
❑să corespundă nivelului de dezvoltare intelectuală a elevilor
şi să vizeze o dificultate surmontabilă.
 PRINCIPII DIDACTICE

Principiu = origine latină şi derivă din “princeps”:

primul, cel mai important, cel mai
mare,începutul,originea,fundamentul, etc.
Definiţie:
Principiile didactice sunt teze fundamentale,idei
conducătoare,norme generale care stau la baza
proiectării,organizării şi desfăşurării activităţii
de predare-învăţare în vederea realizării
obiectivelor educaţionale.
 Principiul participării active şi • A participa activ -angajarea prin depunerea unui efort
conştiente a elevilor la activitatea de • Necesitatea învăţării conştiente – înainte de a reţine,elevul trebuie să
predare-învăţare înţeleagă bine

• învăţarea în genere să înceapă prin intuiţie (adică prin cunoaştere directă,

Principiul unităţii dintre senzorial şi prin simţuri)
raţional (principiul intuiţiei) • materialul intuitiv să fie reprezentativ;să se prezinte cazuri
concrete,diversificate

• Sistematizarea - desfăşurarea ordonată logic şi pedagogic a conţinuturilor

Principiul sistematizării şi predării şi învăţării
continuităţii • Continuitatea – noile cunoştinţe trebuie integrate celor deja
cunoscute,legate de acestea

• A învăţa - obţinerea unor comportamente teoretice

Principiul legării teoriei cu practica
• însuşirea unor comportamente practice

Principiul accesibilităţii şi • Informaţiile transmise nu trebuie să fie prea abstracte

individualizării ( al considerării • durata activităţilor
particularităţilor de vârstă şi • Individualizarea sau predarea diferenţiată se poate realiza prin activităţi
individuale ale elevilor) didactice individuale sau în grupe de nivel

Principiul însuşirii temeinice şi • învăţarea profundă,asimilarea informaţiei şi fixarea ei în memorie,urmată de

durabile a cunoştinţelor, explicaţie şi de încadrarea într-o structură logică şi ierarhică a cunoaşterii.
deprinderilor şi priceperilor • consolidarea cunoştinţelor prin fixări şi repetări

• cantitatea conţinuturilor şi a sarcinilor de învăţare, raportate la timpul

Principiul cantităţii optime rezervat învăţării, pe de o parte şi la experienţa de învăţare a elevului, pe de
alta
 http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana
_nicu/cursuri/Pedagogie%201_curs_7-
Finalitatile%20educatiei.pdf