FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI

a) DEFINIȚIA ȘI ANALIZA OPERAȚIONALĂ A CONCEPTELOR:

FINALITATE , IDEAL, SCOP ,OBIECTIV

EDUCAȚIA : (lat. Educo,educere = a duce, a conduce )= un sistem de acțiuni

formativ informative desfășurate în mod sistematic și conștient asupra
subiectului uman în vederea transformării acestuia în conformitate cu anumite
valori.
• Nu este o activitate în sine și pentru sine ci urmărește atingerea unor finalități
• În orice moment este dirijată și orientată în funcție de finalitățile pe care le
urmărește

FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI = orientările la nivel de politică a educației în

vederea realizării activității de formare-dezvoltare a personalității umane în
conformitate cu anumite valori .
-Au un nivel ridicat de generalitate și se atinge pe termen lung
- au valoare orientativă
-face legătura între ceea ce este omul și ceea ce trebuie să devină în urma procesului de
educație
- cu unități dinamice între ideal ,scop și obiective -sunt rezultate ale unor opțiuni dinamice ,
cu deschideri spre valori mereu în transformare.
-finalitățile învățământului primar derivă din idealul educațional și se referă la :
1. asigurarea educației elementare pentru toți copiii
2. formarea personalității copilului ,respectând nivelul și ritmul său de
dezvoltare
3. înzestrarea copilului cu acele cunoștințe , capacități și atitudini care să
stimuleze raportarea efectivă și creativă la mediul social și natural și să permită continuarea
educației în celelalte cicluri de învățământ.
FINALITĂȚILE INSTRUIRII = exprimă orientarea activităților pedagogice către
anumite rezultate așteptate de către factorii implicați.

FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI : - IDEALUL EDUCAȚIONAL

-SCOPURILE EDUCAȚIONALE
- OBIECTIVELE EDUCAȚIONALE
1
IDEALUL EDUCAȚIONAL = exprimă cerințele și aspirațiile unei societăți ,într-o anumită
etapă istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate .
• Grad ridicat de generalitate și se atinge pe termen lung
• Face legătura între ceea ce este omul și ceea ce trebuie să devină în urma
procesului de educație
• Are valoare orientativă
• Este rezultatul unui proces de raționalizare și generalizare a unor fenomene sociale
,psihologice și pedagogice dintr-o anumită etapă istorică.
Are 3 dimensiuni :
• SOCIALĂ – vizează tendința de dezvoltare a societății pe termen mediu și lung
• PSIHOLOGICĂ-profilul de personalitate pe care societatea îl solicită de la
majoritatea membrilor ei
• PEDAGOGICĂ-se referă la parametrii acțiunii implicate în realizarea idealului.
•
SCOPURILE EDUCAȚIONALE =anticipări mentale a diverselor acțiuni de formare a
personalității umane și se referă la rezultatele ce urmează să se obțină în urma unui șir de
acțiuni educaționale
-sunt finalități cu un nivel mediu de generalitate și se realizează într-un interval mediu de
timp
-detaliază idealul educațional la nivelul diferitelor situații instructiv -educative
Scopuri ale educației
• Dobândirea capacităților cognitive, abilităților practice, atitudinilor
motivaționale și caracteriale ,necesare în plan intelectual, moral, tehnologic ,
estetic și fizic.
• Asimilarea strategiilor de învățare necesare (auto)instrucției permanente
• Formarea conștiinței morale în spiritul respectării depline a drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.

GEISSLER distinge patru perechi de scopuri:

• Scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informații )- scopuri formale
(modelarea aptitudinilor și formarea personalității )
• Scopuri de conținut (achiziționarea de cunoștințe punctuale)-scopuri
comportamentale ( formarea unor deprinderi)
• Scopuri utilitare ( formarea deprinderilor și competențelor cerute de activitatea
practică)-scopuri nepragmatice (formarea unei conduite)

2
 • Scopuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecărei materii )- scopuri
supradisciplinare (dezvoltarea inteligenței, motivației)

• Au o anumită autonomie în raport cu idealul educațional !

DERIVARE PEDAGOGICĂ=trecerea de la idealul educațional la scopurile acestuia și
dec la acestea la obiective .

OBIECTIVELE EDUCAȚIONALE =enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în

termeni exacți rezultatele ce se așteaptă să se obțină la finalul unei secvențe de
instruire.
• Sunt finalități cu un grad redus de generalitate și se realizează într-un interval redus
de timp
• Indică modificarea ce urmează să se aducă asupra personalității celui educat .
FUNCȚIILE OBIECTIVELOR :
• De orientare valorică a procesului didactic – fiecare fază a unei activități
instructiv-educative începe cu formularea obiectivelor
• De anticipare a rezultatelor școlare-în conținutul obiectivelor se prefigurează
rezultatele așteptate la finalul secvenței de instruire
• Evaluativă -verificarea, evaluarea și notarea randamentului muncii elevului se fac
pe baza unor criterii în care obiectivele sunt cele mai importante.

b) TAXONOMIA FINALITĂȚILOR
Conceptul de taxonomie didactică a fost introdus în școala din Chicago de către Bloom și
are ca scop conturarea dimensiunii acțiunii instructive pe baza obiectivelor didactice
,aceasta permițând modelarea și prelucrarea automată a datelor caracteristice procesului de
învățământ.
TAXONOMIE = disciplină științifică care se ocupă cu stabilirea unor legi de clasificare și
sistematizare a unor domenii reale caracterizate printr-o structură complexă.
CLASIFICĂRILE FINALITĂȚILOR :
1. După forma de obiectivare a orientărilor valorice :
• Finalități de tip proiect (IP,SP,OP)
• Finalități de tip produs ( ob. specifice, ob. operaționale )
2. După modul de raportare la sistemul de educație
• Finalități macrostructurale (IP,SP,OP)
• Finalități microstructurale (ob. specifice, ob. operaționale )
3. După gradul de generalitate reflectat :
• Finalități de maximă generalitate (IP;SP)
3
 • Obiective pedagogice specifice -cognitive, afective, psihomotorii
• Obiective pedagogice operaționale

4. După gradul de generalitate asumat :

• Finalitate pedagogică
• Scop pedagogic
• Obiectiv pedagogic operațional
5. După gradul de raportare la teoria /practica pedagogică :
• Finalități pedagogice de maximă generalitate (IP;SP)
• Obiective pedagogice teoretice orientative
• Obiective pedagogice teoretice aplicative
• Obiective pedagogice teoretice concrete
6. După gradul de divizare :
• Finalități indivizibile (IP;SP)
• Finalități divizibile (OP specifice -incluse în programa școlară ,OP operaționale-
incluse în proiectele de lecție )
•
CLASIFICĂRI ALE OBIECTIVELOR OPERAȚIONALE
1. În funcție de domeniile vieții publice :
• Obiective cognitive = însușiri de cunoștințe , deprinderi și capacități intelectuale
• Obiective afective -formare de interese, sentimente, atitudini
• Obiective psihomotorii – comportamente de ordin fizic
2. În funcție de gradul de generalitate
• Obiective generale – obiective ale învățământului primar, gimnazial
▪ Formarea personalității morale, estetice, religioase
▪ Învățarea matematicii, muzicii,
▪ Obiectivul fundamental sau scopul unei lecții
• Obiective pedagogice specifice
• Obiective operaționale

DOMENIUL COGNITIV -TAXONOMIA LUI BLOOM

Bloom a identificat 6 clase comportamentale :
1) CUNOAȘTEREA=solicită elevului să-și reamintească și să expună din memorie
anumite informații specifice, metode, proceduri, clasificări
2) ÎNȚELEGEREA= exprimarea unor informații într-un alt limbaj, interpretarea unor
informații, extrapolarea
3) APLICAREA= utilizarea abstracțiilor dincolo de contextul în acre au fost învățate
pentru a obține informații noi
4) ANALIZA= analiza prin efort personal a premiselor de la care s-a plecat
4
 5) SINTEZA= antrenarea capacităților creative a elevilor
6) EVALUAREA=solicită elevilor să emită judecăți de valoare personală.

DOMENIUL AFECTIV- TAXONOMIA LUI KRATWOHL

1) RECEPTIVITATEA -obiective ce vizează simpla conștientizare a unei valori de

către elev
i. Cuprinde 3 trepte : *conștientizarea
i. *dispoziția de acceptare (tolerarea)
ii. *atenția selectivă(acceptarea)
2) REACȚIA – obiective care își propun să inducă elevilor dorința de a răspunde
3) VALORIZAREA- obiective care își propun să-l ajute pe elev să devină participant
activ
4) ORGANIZAREA- obiective care induc organizarea într-un sistem de valori
5) CARACTERIZAREA-obiective care urmăresc să-l ajute pe individ să-și exprime o
opinie proprie asupra anumitor valori.

DOMENIUL PSIHO-MOTOR-TAXONOMIA LUI HARROW

• Important în procesul de modelare a personalității
• Menține sănătatea fizică și mentală
• Are rol important în activitățile fizice și artistice
CUPRINDE :mișcările reflexe , mișcările fundamentale de bază, capacități fizice, mișcări
de dexteritate, comunicarea nonverbală.

c) OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAȚIONALE

OBIECTVE PEDAGOGICE GENERALE =vizează criteriile de elaborare a

planului de învățământ la nivel de politică a educației în vederea formării unui
anumit tip de personalitate .
• Sunt valabile pe verticala și pe orizontala PÎ.
OBIECTIVE SPECIFICE/INTERMEDIARE =sunt proprii obiectelor de
învățământ și reliefează conținuturile acestora
5
 • Sunt valabile pe niveluri, discipline , forme de învățământ și instruire
• Sunt valabile pe verticala, transversala și orizontala PÎ .
• Sunt obiectivele psihopedagogice ( afective, cognitive , psihomotorii ) , obiective
cadru și de referință

OBIECTVELE CADRU / COMPETENȚELE GENERALE -vizează formarea

unor capacități și atitudini specifice pentru o anumită disciplină de învățământ și
care necesită mai mulți ani de studiu(ciclu școlar).

OBIECTIVELE DE REFERINȚĂ/COMPETENȚE SPECIFICE – precizează

rezultatele așteptate ale învățării pe fiecare an de studiu și urmăresc progresia în
achiziția de competențe și de cunoștințe de la un an la altul.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE / CONCRETE- enunțuri cu caracter finalist ce

dau sens intenției de a produce o schimbare în structura personalității elevului ,într-
o activitate instructiv-educativă.

OBIECTIV OPERAȚIONAL = expresia anticipării dec către profesor a unor

comportamente ale elevului observabile și măsurabile în timp.
CUPRINDE – identificarea comportamentului elevului
-descrierea condițiilor în care să se manifeste acel comportament
- criteriile unei performanțe acceptabile
OPERAȚIONALIZAREA -presupune specificarea criteriilor prin care o acțiune sau un
comportament devine operațional sau concret
= acțiunea de derivare și specificare a condițiilor în care urmează să se producă
un comportament
= ansamblul operațiilor succesive de trecere de la abstract la concret
Din punct de vedere pedagogic , operaționalizarea are două sensuri :
• Derivarea obiectivelor din cele generale și specifice
• Specificarea condițiilor în care urmează să se producă schimbarea
comportamentului .
DIMENSIUNI – de conținut =constituie obiect al învățării
-de formă =indică sarcina de învățare.

6
 NORME PRIVIND FORMULAREA CONȚINUTURILOR

• Să formuleze operația logică/activitatea mentală activată

• Să corespundă nivelului de inteligență
• Să fie reale
• Abilitățile și capacitățile mentale formulate să fie cât mai variate

NORME PRIVIND FORMA CONȚINUTURILOR

• Obiectivul să descrie schimbarea care se așteaptă să se producă
• Să fie operațional, formulat explicit prin verbe de acțiune : a diferenția, a identifica,
a rezolva
• Să vizeze o singură operație ce va putea fi evaluată
• Să fie elaborat cu cât mai puține cuvinte
• Să fie integrate

PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT= principalul subsistem al sistemului de învățământ

prin intermediul căruia se realizează instruirea și învățarea elevilor și studenților prin
intermediul activităților proiectate ,organizate și dirijate de către profesori, în
conformitate cu anumite norme și principii didactice ,într-un context metodic adecvat
,apelând la resurse materiale și didactice potrivite ,în vederea atingerii dezideratelor
educative.
• Reprezintă dimensiunea dinamică a sistemului de învățământ deoarece în cadrul
lui are loc activitatea de învățare iar elevii și studenții sunt îndrumați de către
profesori cum să învețe.
• Funcțiile generale ale sistemului de învățământ sunt realizate în cadrul procesului
de învățământ prin intermediul programelor de instruire formală ,dar și nonformală
,structurate și ierarhizate pe cicluri și ani de studii.
PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT =un ansamblu de activități organizate și dirijate ,
care se desfășoară etapizat ,în cadrul unor instituții specializate , sub îndrumarea unor
persoane pregătite în acest scop , în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-
educative.
7
Procesul de învățământ cuprinde următoarele tipuri de activități :
a) De predare, învățare, evaluare -esența PÎ
b) Manageriale- planificare ,coordonare, organizare și îndrumare
c) Economico-financiare- gestionarea fondurilor alocate din buget
d) Administrativ-gospodărești-menținerea funcționalității spațiilor de învățământ
e) În afara clasei și a școlii- consultații ,meditații , excursii ,vizite , activități cultural
artistice și sportive.

STRUCTURA poate fi analizată la diferite niveluri de referință :

a) Nivelul de organizare al procesului de învățământ -poate fi analizat în sens
macrostructural și microstructural
În sens macrostructural ,nivelul de organizare al PÎ depinde de :
- structura de organizare a SÎ , respectiv de modul de organizare a acestuia pe trepte și
cicluri școlare ,pe discipline școlare concepute mono sau interdisciplinar
- structura calitativă și cantitativă a anului școlar
Structura cantitativă- vizează : nr. de ore rezervate pentru școală -vacanțe ,și nr.
de ore stabilit pe discipline /anual, semestrial, săptămânal, pe module de studiu, pe capitole,
pe subcapitole ,pe grupuri de lecții.
Structura calitativă -vizează- logica organizării disciplinelor pe semestre sau
trimestre școlare ,raporturile dintre timpul școlar și vacanță , dintre activități școlare și
activități extrașcolare , dintre etapele de sistematizare a învățării și cele de evaluare,etc
În sens microstructural , nivelul de organizare a PÎ depinde de formele de activitate adoptate
. Din această perspectivă PÎ include : forme de organizare și forme de realizare a activității.
b) Nivelul acțiunilor principale realizate în cadrul PÎ -vizează activitatea de instruire
proiectată de profesor și cea de învățare ,realizată de elev , ca efect direct și indirect al
instruirii.
c) Nivelul componentelor de bază ale PÎ -vizează obiectivele, conținutul , metodologia
, evaluarea , în calitatea acestora de componente fundamentale în proiectarea ,
realizarea și dezvoltarea oricărei activități de instruire.

FUNCȚIILE PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV

a) INSTRUCTIVE =de comunicare a valorilor și a produselor culturale , științifice prin
susținerea cunoașterii lor de către elevi prin crearea situațiilor adecvate de predare-
învățare
b) FORMATIVE = de pregătire pentru integrare continuă în viața socială , profesională,
de dezvoltare axiologică

8
 c) MANAGERIALE = constau în proiectarea , conducerea , aplicarea și evaluarea
eficienței programelor educaționale pe termen lung ,mediu și scurt

CARACTERISTICILE GENERALE ALE PÎ

a) Caracterul bilateral (profesor-elev)-biunivoc (1-1)
• Se realizează între profesori și elevi
• Se desfășoară în ambele sensuri
• Ambii pot deveni emițători și receptori de informații
b) Calitatea de obiect și subiect a elevului
• La început predominant obiect , mai apoi devine subiect
c) Caracterul cognitiv-creativ al PÎ- se referă la laturile PÎ (P-Î-E), la componentele
(cunoștințe , deprinderi ), la partenerii educaționali ( profesori-elevi) ,resurse materiale
și financiare
d) Caracterul informativ și formativ – PÎ are ponderea cea mai mare în transmiterea
informațiilor , dar are și rol de formare a capacităților cognitive , afective și acționale
ale elevilor.
e) Caracterul cibernetic =este dat de relația biunivocă profesor-elev , de interacțiunea
dintre emițător-receptor , de totalitatea structurilor cognitive , afective și acționale.
f) Caracterul educațional – se referă la misiunea școlii de modelare a subiecților
educaționali , de finalități , de formare și dezvoltare a personalității umane.

Caracteristicile generale ale PÎ vizează :

a) Interacțiunea subiect -obiect
b) Unitatea informativ-formativă
c) Autoreglarea activității învățătorului în funcție de răspunsul elevului , prin conexiune
inversă.

Principala activitate a PÎ – învățarea se realizează prin următoarele componente :

1) CUNOAȘTEREA -componenta cognitivă a PÎ exprimată prin informații sub formă de
noțiuni, legi , teorii , ipoteze
2) PRICEPERILE – componenta formativ-acțională exprimată prin capacitatea de a
aplica cunoștințele în mod conștient
3) DEPRINDERILE- priceperi transformate în automatizări
4) OBIȘNUINȚE - componenta formativ-acțională de aplicare a cunoștințelor în mod
curent și frecvent ,ca o necesitate vitală.

9
Dinamica procesului de învățământ :
Desfășurarea PÎ se realizează în contextul interacțiunii unor etape de natură pedagogică ,
psihologică , gnoseologică și logică :

ETAPE :
1) PERCEPEREA -etapa cunoașterii senzoriale prin contact direct cu realitatea .Este
baza metodelor didactice intuitive
2) ÎNȚELEGEREA , ABSTRACTIZAREA ȘI GENERALIZAREA
CUNOȘTIINȚELOR -etapa cunoașterii logice , raționale , abstracte
3) FIXAREA ȘI STOCAREA CUNOȘTIINȚELOR – actul de înregistrare și fixare
mentală a cunoștințelor . Se face prin întrebări și răspunsuri , exerciții orale
4) FORMAREA PRICEPERILOR ȘI DEPRINDERILOR-etapa de formare a
capacității de aplicare a cunoștințelor , de formare a priceperilor și deprinderilor
intelectuale și practice .Este baza formării profesionale a elevilor
5) EVALUAREA CUNOȘTINȚELOR -actul de control al cunoștințelor. Evidențiază
nivelul ,valoarea și eficiența învățării.

ABORDĂRI STRUCTURAL-SISTEMICE , ABORDĂRI

FUNCȚIONALE , ABORDĂRI INTERACȚIONALE

ABORDAREA SISTEMICĂ a PÎ permite valorificarea :

a) Raporturilor dintre variabilele independente de cadrul didactic ( finalități, funcții și
structura PÎ ) și variabilele dependente de cadrul didactic (activitatea proiectării)
b) Principiilor pedagogice generale de proiectare și realizare a activității didactice
c) Structurilor implicate în proiectarea didactică
PÎ = activitatea sistemică ce se desfășoară în școală , sub îndrumarea cadrelor didactice
, în vederea evaluării elevilor.
Componentele PÎ se analizează sub 3 aspecte :
1) FUNCȚIONAL (OP)
2) STRUCTURAL ( resurse umane, conținuturi , forme de organizare, timp și spațiu )
3) OPERAȚIONAL ( procesul de P-Î-E și strategiile didactice ).
10
DIMENSIUNEA FUNCȚIONALĂ = vizează legătura dintre PÎ și SÎ ,raporturile existente
între finalitățile macrostructurale și finalitățile microstructurale
-trebuie să știm ce țintește să facă ,ce obține , care sunt obiectivele
OBIECTIVELE PEDAGOGICE =exprimă finalitățile la care trebuie să se ajungă în procesul
de P-Î-E
• Constituie esența procesului stabilind :
* Ce să cunoască elevul în cadrul unui obiect de studiu
* ce deprinderi ,capacități intelectuale ,convingeri, sentimente și atitudini să-și
formeze.
- De precizarea corectă a obiectivelor vor depinde : stabilirea conținutului ,alegerea
strategiilor, a formelor de organizare și evaluarea performanțelor.

DIMENSIUNEA STRUCTURALĂ -vizează resursele pedagogice angajate în sistem și

relațiile cu societatea civilă , comunitățile educative teritoriale și locale .Această dimensiune
asigură repartizarea resurselor pedagogice disponibile la un moment dat și atragerea
resurselor pedagogice suplimentare .
1) Resursele umane :
• Profesorul : proiectează ,planifică, organizează ,îndrumă , controlează PÎ (
presupune competență, tact pedagogic, stil modern de predare )
• Elevul : participă ca obiect și ca subiect al educației
2) Resursele materiale : cuprind mijloacele de învățământ și pe cele financiare
3) Conținuturile învățământului : valorile științifice, tehnice și umaniste ,structurate în
programele și manualele școlare pe baza unor criterii științifice , pedagogice și
psihologice.
• Orientează întregul proces de P-Î-E
4) Formele de organizare a activităților didactice -asigură aplicarea și realizarea
obiectivelor și conținuturilor prin lecții desfășurate în clase, laboratoare , ateliere,
vizite, excursii .Aceste activități se desfășoară într-o unitate de timp (oră, semestru,
an) într-un spațiu școlar dotat cu mijloace și materiale necesare.
5) Strategiile didactice -instrumente de realizare a OP și conținuturilor. Sunt dependente
de ob.,conținuturi , nivelul elevilor , cunoștințele anterioare . POT FI : explicativ
demonstrative , algoritmice, euristice, inductive ,deductive , combinate.
6) Analiza relațiilor -funcționalitatea PÎ este asigurată de interacțiunea componentelor
sale.
DIMENSIUNEA OPERAȚIONALĂ =vizează activitatea concretă de P-Î-E ,metodele și
strategiile folosite .
PÎ este alcătuit din : procesul de P-Î-E ,strategiile didactice ,metodele de învățământ .
11
Acțiunea concretă a cadrului didactic de P-Î-E presupune 4 operații :
1) Definirea obiectivelor pedagogice ale activității didactice
2) Stabilirea conținuturilor ale activității didactice
3) Aplicarea metodologiei necesare pentru reușita activității didactice
4) Asigurarea evaluării rezultatelor activității didactice.
Componentele de bază ale PÎ :
• Obiectivele învățământului
• Agenții acțiunii ( profesori , elevi)
• Câmpul relațional (profesor-elev , elev-elev)
• Principiile procesului de învățământ
• Curriculumul școlar
• Metode de învățământ
• Mijloace de învățământ
• Forme de organizare și proiectare
• Evaluarea în procesul didactic
Sarcinile educative ale PÎ – concomitent cu formarea elevilor :
• Formarea bazei științifice despre lume
• Dezvoltarea proceselor psihice
• Educarea simțului moral și estetic al procesului

Pentru ca PÎ să-și atingă obiectivele profesorul trebuie să aibă în vedere următoarele

aspecte :
• Designul predării să fie astfel conceput încât să asigure timp și spațiu pentru
activități de învățare individuală
• Să se asigure metode specifice și suporturi de învățare pentru elevii cu dificultăți și
pentru cei cu cerințe speciale, precum și profesori specializați în munca cu astfel de
elevi
• Programele educaționale să fie însoțite de asistență complementară, pentru fiecare
caz în parte
• Crearea unui mediu de învățare eficient pentru toți și un climat de respect și
acceptare a diferențelor
• Utilizarea unor modalități flexibile de grupare a elevilor pentru activități didactice
,pe baza nevoilor de învățare

12
Referitor la procesul de învățare ,trebuie avute în vedere următoarele :
• Implicarea activă a elevilor în procesul de învățare ,în ritm și dificultate accesibile,
utilizând interacțiuni în perechi și grupuri mici
• Relevarea cunoștințelor ancoră în predarea noilor conținuturi
• Utilizarea studiului de caz, a simulării și problematizării în vederea susținerii
curiozității ,a reflecției și evaluării situației
• Includerea în secvența de predare a feedbackului
• Sporirea aplicațiilor practice ,a exercițiilor și diversificarea problemelor supuse
spre rezolvare
• Tratarea egală a tuturor elevilor
• Crearea unei atmosfere de colaborare , lucru în echipă
• Sarcini de lucru autentice ,cu relevanță în viața reală
• Promovarea empatiei ,înțelegerii și a respectului reciproc

Evaluarea trebuie să respecte următoarele :

• Să fie sistemică și continuă ,integrată în actul predării
• Să fie utilizată în principal evaluarea de progres în locul celei normative
• Progresia învățării să fie bine tradusă în standarde și descriptori de performanță
astfel încât fiecare elev să aibă posibilitatea succesului
• Evaluatorii să angajeze elevii în aprecierea prestațiilor proprii ,precum și ale
colegilor .

PÎ CA INTERACȚIUNE DINAMICĂ ÎNTRE

PREDARE -ÎNVÂȚARE – EVALUARE

PREDAREA=latura procesului de învățământ intenționată ,programată

,organizată, de transmitere de către profesor a cunoștințelor teoretice și practice
care stau la baza învățării.
ÎNVĂȚAREA=latura PÎ intenționată ,programată ,organizată de însușire și
asimilare de către elev a cunoștințelor teoretice și practice pe baza predării și a
studiului individual.
EVALUAREA= o succesiune de operații de apreciere, măsurare și control a
cunoștințelor teoretice și practice prin care se raportează obiectivele pedagogice la
rezultatele obținute.
13
 Eficiența PÎ este dată de interacțiunea dinamică între P-Î-E.
• Fiecare din cele 3 laturi se raportează una la cealaltă pentru a intra într-o
interacțiune reală și eficientă
• Profesorul operaționalizează obiectivele didactice în funcție de vârsta elevilor ,
selectează conținuturile în funcție de profilul clasei, alege și îmbină metodele
,mijloacele și formele de organizare în funcție de particularitățile elevilor.
• Predarea declanșează și gestionează schimbări comportamentale , experiențe noi ,
care prin interdependență ,sunt responsabile de producerea învățării.
• Elevul se raportează la intențiile profesorului ,își reglează posibilitățile de învățare
în funcție de cerințele formulate explicit ,recepționează ,prelucrează și redă
cunoștințele predate într-o manieră personală, în funcție de capacitățile, interesele
și aspirațiile sale,
• Printr-o predare eficientă și proactivă , cadrul didactic are posibilitatea de
determina angajarea deplină a educabililor în procesul învățării și în valorificarea
experiențelor pe care le dețin.
• Progresul în învățare și eficiența predării sunt monitorizate continuu prin feedback
și diferite forme și tipuri de evaluare.
• Realizarea permanentă și sistematică a unei evaluări a procesului instructiv -
educativ permite cunoașterea , explicarea și perfecționarea rezultatelor elevilor și a
procesului de P-Î care a produs aceste rezultate.

Abordarea interacțională a PÎ pune în evidență realizarea unui echilibru între

cele trei componente de bază ale instruirii școlare .Din această perspectivă P,Î,E au
responsabilități relativ egale în ceea ce privește rezultatele procesului de instruire (+ sau-)

Predarea , învățarea și evaluarea reprezintă principalele componente ale unui proces de

învățământ , atunci când este analizat sub aspect operațional .Prima se referă la activitatea
profesorului, a doua la activitatea elevilor , a treia îi angajează pe cei doi poli ai educației
(profesorul și elevul) în egală măsură.
Procesul de învățământ reprezintă o interacțiune dinamică dintre cele trei elemente.
Interacțiunea P-Î-E se realizează prin strategii și metode didactice activ-participative care
asigură dezvoltarea capacităților intelectuale , a aptitudinilor și a atitudinilor.
Relațiile dintre P-Î-E în sistemul actual de învățământ sunt următoarele :
• Cele trei componente sunt funcțiile , laturile esențiale ale PÎ , astfel relația dintre
ele este una complementară , ce trebuie privită în sistem;

14
 • Relația dintre acțiunile învățătorului (predare ) și acțiunile elevilor (învățare) este
mereu orientată către realizarea scopurilor , obiectivelor curriculare la un nivel
calitativ cât mai înalt .dar evoluția acțiunilor nu capătă sens dacă nu are loc și
verificarea , aprecierea rezultatelor ( evaluarea ), pentru a produce apoi proiectarea
, realizarea , corectarea , ameliorarea , schimbarea modului de acțiune ( reglarea ,
autoreglarea ) . Astfel relația lor este una de interdependență , aceasta
reprezentând un tot unitar.
• În procesul de învățământ ,cunoașterea se realizează pe fondul interacțiunilor
multiple și neunivoce între predare și învățare , între activitatea învățătorului și a
elevului . Conținutul lucrat și asigurat prin predare devine ulterior , prin învățare ,
o achiziție personală a elevului.

CONDIȚII DE CREȘTERE A EFICIENȚEI PÎ

Eficiența înseamnă focalizarea pe calitatea rezultatelor , dar acestea sunt raportate la

obiective , la condițiile create , la resursele antrenate , la conținuturile vehiculate , la
metodologiile folosite , la nivelul pregătirii profesorului, etc.
Proiectarea pedagogică , fiind o acțiune de orientare și pregătire a activității instructiv-
educative , este cea dintâi condiție de creștere a eficienței PÎ .În acest scop ea trebuie
realizată respectând anumite etape și operații integrate în programul de instruire.
Pertinența curriculumului : curriculumul trebuie să fie unul pertinent , elaborat în raport
cu finalitățile și cu necesitatea de a asigura educația permanentă. Pertinența trebuie să
asigure un echilibru și o sinteză între obiectivul social și cele individuale.

Coerența , calitatea și armonizarea componentelor structurale :

Componentele structurale și funcționale ale PÎ dobândesc relevanță doar în interacțiuni într-
un sistem care are în centru elevii cu nevoile lor și cu o continuitate dinamică.( Obiectivele
devin criterii de evaluare , iar rezultatele elevilor -baza noilor obiective.) Pentru ca sistemul
să fie eficient el trebuie să se caracterizeze prin coerență și continuitate .
Realizarea coerenței componentelor PÎ se realizează prin :
1) Legătura strânsă dintre obiective și conținut determină tipul lecției , strategia
didactică necesară , formele de P , mijloacele și modalitățile de evaluare
2) Gradul de organizare a activităților instructiv-educative , concretizarea într-un
management școlar bun , planificări și programe bine alcătuite

15
 3) Calitatea vieții școlare se manifestă în lecții și activități cu caracter creativ , în
calitatea performanțelor obținute de elevi , în ordine , disciplină
4) Competențele științifice de specialitate ale profesorilor , aptitudinile lor
psihopedagogice și metodice , conștiința profesională , receptivitatea față de nou
5) Calitățile intelectuale ale elevilor , frecvența la cursuri , pregătirea ritmică a lecțiilor
, folosirea unor metode raționale de învățare.

PERSONALITATEA PROFESORULUI

• Presupune o serie de calități determinate de specificul și complexitatea muncii pe

care o desfășoară.
Calitățile dezirabile personalității profesorului determină progresul sociocultural și
spiritual al unui învățământ democratic. El contribuie la creșterea eficienței învățământului
instructiv -educativ . Aceste calități determină sporirea rolului său formativ , activ, creativ ,
de organizator și de conducător al procesului de formare , de pregătire multilaterală pentru
muncă și viață a noilor generații .
Calitățile și trăsăturile de personalitate necesare unui bun profesor sunt :
• Umanism – sensibilitate față de problemele vieții
• Responsabilitate socială
• Conștiinciozitate , seriozitate în pregătirea activităților didactice , punctualitate,
sociabilitate , simțul datoriei
Trăsături de voință și caracter :
• Fermitate , hotărâre, perseverență , respect , obiectivitate în aprecierea elevilor
• Pasiune pentru meseria de profesor și comportament civilizat
• Exigență echilibrată , modestie
• Cultură generală pentru a preda interdisciplinar
Aptitudinea pedagogică = ansamblul de calități necesare unei persoane în vederea
exercitării profesiunii de educator. ( competențe : profesionale, psihopedagogice , morale și
socio–relaționale ).
STILUL EDUCAȚIONAL=o sinteză de calități , capacități și componente educaționale ,
manifestate în modalități de proiectare , organizare , desfășurare și evaluare a activităților
instructiv-educative.

16
TIPOLOGIA STILURILOR
• În plan vertical – individuale ( identitatea fiecărui profesor)
-grupale (profesori cu particularități stilistice asemănătoare)
- În plan orizontal : în funcție de criterii ca : orientarea conținuturilor, structura de
comunicare
După eficiența învățării și satisfacție :
• Stil centrat pe profesor ( profesorul domină, deține integral controlul acțiunilor )
• Stil centrat pe elev ( profesorul permite elevilor să ia decizii în privișa organizării
și conducerii învățării)
După structura de personalitate a profesorului :
• Apropiat sau distant
• Metodic, sistematic sau neorganizat
• Stimulativ sau rutinar
Stilul cel mai eficient este cel optim în raport cu condițiile date.

Elemente de curriculum ascuns

• CA- reprezintă experiențele neintenționate ale elevilor , care nu corespund
obiectivelor explicite de instruire și educație și nici conținuturilor curriculare sau
metodelor din programa oficială , dar care influențează socializarea școlară a
elevilor.
• Poate reprezenta experiența de învățare care provine din mediul psiho-social și
cultural al clasei de elevi
• Are în vedere obiective și procese neexprimate în documentele curriculare oficiale ,
dar prezente în organizarea activității didactice , la nivelul comportamentului
didactic al partenerilor la educație sau la cel al conținuturilor.

Toate acestea au un rol hotărâtor în creștere eficienței PÎ dacă sunt alese și utilizate într-
un mod optim, pliabil pe necesitățile și particularitățile individuale ale elevilor.

17
 ÎNVĂȚAREA

ÎNVĂȚAREA în limbaj comun reprezintă activitatea desfășurată în vederea însușirii

anumitor cunoștințe , formării unor deprinderi sau dezvoltării unor capacități.
• Dobândire de experiență și modificare a comportamentului individual
ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ = munca intelectuală și fizică desfășurată în mod sistematic de
către elevi în vederea însușirii conținutului ideatic și formării abilităților necesare dezvoltării
continue a personalității.
• Poate fi definită ca un act de elaborare de operații și strategii mintale / cognitive.

ASPECTE ALE ÎNVĂȚĂRII

ASPECTUL PROCESUAL -cuprinde momentele sau secvențele care cuprind o secvență

de învățare . Activitatea procesuală cuprinde următoarele momente :
• Perceperea materialului
• Înțelegerea acestuia
• Însușirea cunoștințelor
• Fixarea în memorie
• Aplicarea cunoștințelor
• Actualizarea cunoștințelor
• Transferul cunoștințelor
ASPECTUL MOTIVAȚIONAL =se referă la gradul de implicare a elevului în motivația
învățării și realizarea sarcinilor de instruire
MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII = ansamblul mobilurilor care declanșează ,susțin energetic și
direcționează activitatea de învățare
ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ=procesul de achiziție mnezică , de asimilare de informații , de
formare de operații intelectuale , priceperi și deprinderi intelectuale și motorii și de atitudini.

FORME ALE ÎNVĂȚĂRII :

18
 • Învățare spontană , neorganizată , care se petrece în familie , grup de prieteni
• Învățare sistematică care se realizează în școli sau în cadrul diferitelor strategii de
instruire.
Învățarea realizată în școală se clasifică în :
• Învățare senzo-motorie = formare de priceperi și deprinderi motorii (învățare scris
, desen , mânuirea unor aparate și instrumente
• Învățare cognitiv-intelectuală-cuprinde însușirea unor cunoștințe și forme de
capacități , priceperi intelectuale (memorarea unor formule , legi, etc)
• Învățarea socio-afectivă-formează motive , convingeri, atitudini , trăsături de
personalitate )

ÎNVĂȚAREA DINCOLO DE CADRUL FORMAL AL ȘCOLII

EDUCAȚIA NONFORMALĂ =totalitatea activităților educative desfășurate în afara

programului instituționalizat , dar în cadrul sau pe lângă instituția școlară .( activități
extrașcolare sau extra curriculare : vizite , excursii, cercuri școlare , olimpiade ,serbări
,spectacole , jocuri)
AVANTAJE :
• Varietatea conținuturilor asimilate
• Flexibilitatea programului educativ , în funcție de nevoile elevilor
• Vine în întimpinarea intereselor , nevoilor , pasiunilor , caracteristicilor elevului
• Implicarea profundă a elevului în organizarea și desfășurarea actului educativ
• Caracterul facultativ
LIMITE :- existența unui timp limitat de realizare a activităților nonformale

EDUCAȚIA INFORMALĂ =totalitatea ideilor , deprinderilor, obișnuințelor pe care elevii

le dobândesc în mod spontan , în afara mediului instituționalizat.
• Experiența de viață a elevului
• Familia , biserica , mass-media , cerc de prieteni , instituții culturale ,etc
AVANTAJE: oferă posibilitatea aplicării în practică a celor învățate
LIMITE :- influențele educației informale sunt greu de controlat , unele având caracter nociv

19
 CONDIȚII INTERNE ȘI EXTERNE

În procesul învățării sunt implicate :

a) Majoritatea proceselor cognitive , volitive , afective apoi atenția ,limbajul , motivația
, aptitudinile , interesul
b) Factorii biologici și psihici
Factori cognitivi :
1) PERCEPȚIILE=au rol important în învățare întrucât oferă materialul necesar
reprezentărilor ,memoriei și gândirii ,diferențiază in obiect de altul prin reflectarea
structurii ș a semnificației
• Pe baza percepției se dezvoltă spiritul de observație
• Percepția activă va fi însoțită de explicații verbale pentru a completa prin informații
suplimentare imaginile elevilor asupra acestora
2) REPREZENTĂRILE =oferă materialul necesar gândirii pentru generalizare sub
formă de noțiuni ,legi , reguli , principii precum și memoriei pentru a fi folosite mai
târziu pentru actualizare .
3) GÂNDIREA =are rol esențial în procesul învățării
= proces de formare a conceptelor și structurilor operaționale ,de înțelegere a
realității și adaptare prin rezolvare de probleme.

4) MEMORIA = proces psihic de întipărire și stocare a informației , de reactualizare

prin recunoaștere și reproducere a acesteia într-o formă selectivă .
• Profesorul trebuie să folosească exerciții de repetare logică , creativă , să aibă în
vedere dezvoltarea la elevi a memoriei voluntare
• Se va evita oboseala prin cererea de motivații , caracterul inteligibil al materialului
transmis și înțelegerea acestuia folosind materialul didactic și metodele
participative
• Material redus ca volum și ușor de înțeles =Repetări concentrate/ reproduceri prin
mecanism asociativ
• Material voluminos = fragmentarea , eșalonarea repetărilor
Condițiile unei memorii eficiente:
- Cunoașterea de către elevi a scopului memorării
- Înțelegerea cunoștințelor
- Repetarea perseverentă a materialului pentru fixarea temeinică
- Cunoașterea rezultatelor și autoreglarea
5) IMAGINAȚIA = proces de construcție a unor imagini sau idei noi ,prin combinarea
experienței anterioare
✓ Are rol în elaborarea de produse noi , originale

20
 ✓ crearea de imagini noi are loc cu ajutorul unor procedee ca :reorganizarea
cunoștințelor , combinarea și recombinarea lor, disocierea și fuzionarea în forme noi
,metaforizare , schematizare
6) ATENȚIA = prin intermediul ei se realizează orientarea selectivă și concentrarea
proceselor psihice în scopul cunoașterii materialului de învățat , care este selectat și
filtrat în funcție de interese și motivații
✓ Eficiența învățării depinde în mare parte de concentrarea și stabilirea atenției, de
distributivitatea și flexibilitatea ei
✓ Elevii nu pot avea atenția concentrată mai mult de 15-20 minute .La lecții mai grele
sunt necesare : sarcini concrete de lucru , metode variate , materiale didactice și forme
distractive .

Factori afectivi-motivaționali :
✓ Dispoziția pentru activitatea de învățare , sentimente intelectuale ( curiozitatea ,
satisfacția intelectuală , sentimentul de mirare și admirație pentru valorile științifice )
✓ Interesul cognitiv , dorința și curiozitatea de a cunoaște multiple și variate aspecte ale
realității naturale , sociale și culturale
✓ Dorința de a-și însuși o profesie și de a fi folositor societății prin practicarea ei cu
competență
✓ Aspirații, convingeri și idealuri superioare referitoare la viitorul său profesional
✓ Capacitatea de efort voluntar susținut în activitatea de învățare , perseverența și
încrederea elevului în posibilitățile sale intelectuale
✓ Exigența față de sine și de calitatea activității de învățare , atitudinea lui favorabilă
față de această activitate
✓ Demnitatea și spiritul de răspundere , spiritul de ordine și de disciplină
MOTIVAȚIA = forța care activează , direcționează ți menține un comportament .
CREATIVITATEA =o capacitate complexă care face posibilă crearea de produse reale sau
pur mintale , constituind un progres în planul social . componenta principală a creativității o
constituie imaginația , dar creația de valoare reală presupune și o motivație , dorința de a
realiza ceva nou , ceva deosebit.
Educatorul poate dezvolta creativitatea prin:
• Furnizarea unui mediu care permite copilului să exploreze și să se joace fără
restrângeri exagerate
• Adaptarea la ideile copilului , fără a încerca o structurare a ideilor lui , astfel încât să
se potrivească cu cele ale adulților
• Acceptarea ideilor neobișnuite ale copilului , fără a judeca modul divergent în care
acesta rezolvă o problemă
• Folosind modalități creative pentru rezolvarea problemelor , în special a problemelor
ce apar în viața de zi cu zi

21
 • Alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităților ,pentru trecerea
de la ideile obișnuite la idei mai originale
• Încurajând procesul , iar nu scopul
FACTORI BIOLOGICI : vârsta , starea sănătății organismului , potențialul genetic ,
bioritmul ,somnul
FACTORI PSIHICI : nivelul de inteligență, aptitudinea școlară, aptitudini speciale , spiritul
de observare

CONDIȚII EXTERNE

Includ :
a) Factori socio-organizaționali
b) Factori temporali
c) Factori psihoergonomici

STATUSUL PROFESORULUI
➢ Profesorul trebuie să fie pregătit pentru activitățile didactice : planificarea materiei (nr.
de lecții , scopul , obiectivele , strategiile și instrumentele de evaluare )Pe baza
planificării –proiectele de lecție ținând seama de programă , manual și nivelul de
cunoștințe al elevilor
➢ După fiecare lecție profesorul trebuie să se autoanalizeze (cât a reușit să transmită
,dacă elevii au înțeles , ce ar trebui modificat )
➢ Testarea elevilor după fiecare capitol
➢ După predarea unui obiectiv operațional profesorul va face fixarea cunoștințelor , apoi
va trece la obiectivul următor , iar la final va face o fixare generală
➢ Fișe de lucru , organizare pe grupe , activități independente

Exercitarea profesiunii didactice presupune însușirea a trei componente specifice

❖ Competența profesională -asigurată și fundamentată pe cunoștințe de specialitate
❖ Competența pedagogică (didactică și educativă ) asigurată de cunoștințele
psihopedagogice și de aptitudinile pedagogice (talentul pedagogic)
❖ Competența relațională – întreține relații atât pe verticală în ierarhia superioară , dar
și cu beneficiarii procesului educațional ( elevi, părinți , comunitate )

22
a) FACTORI SOCIO-ORGANIZAȚIONALI =modalitatea de organizare a învățării
de către școală , profesor , familie , mass-media
• Funcționalitatea spațiilor școlare și diversificarea lor în funcție de situațiile de învățare
• Materialul prezentat elevilor trebuie să fie accesibil , adecvat nivelului de gândire și de
cunoștințe ale elevului , să fie structurat logic și prezentat în mod gradat : de la simplu
la complex , de la ușor la greu
• Precizarea obiectivelor la fiecare lecție și cunoașterea lor de către elevi
• Relevarea ideilor de viață
• Integrarea noilor cunoștințe în cele anterioare
• Crearea unei motivații optime a învățării
• Folosirea metodelor activ-participative, a unor întrebări problemă , a dezbaterilor
• Aplicarea și transferul cunoștințelor
• Informarea elevilor asupra rezultatelor învățării

b) FACTORI TEMPORALI
o Învățarea eșalonată în timp e mai eficientă decât învățarea eșalonată
o Pauzele lungi sunt favorabile învățării unui material dificil
o După o învățare intensă se recomandă o pauză îndelungată , odihnă sau somn

c) FACTORI PSIHOERGONOMICI -decurg din relația om-mașină întrucât școala

modernă utilizează tot mai des tehnici audio -vizuale , calculatoare , aparate și utilaje
✓ Oferă un potențial de informare , motivare și formare a elevilor , sprijinindu-i .

Pe lângă acești factori mai există :

✓ Factori fizici ( zgomote puternice , aer poluat )
✓ Factori fiziologici (starea sănătății , subnutriție)
✓ Factori psiho – sociali (supraîncărcarea , relații tensionate )

23
 TIPURI (STILURI ) DE ÎNVĂȚARE

STILUL DE ÎNVĂȚARE =se referă la simpla preferință pentru metoda prin care învățăm și
ne aducem aminte ceea ce am învățat
✓ Indivizii procesează informația în diferite moduri
✓ Cadrele didactice trebuie să-i învețe pe elevi ”cum să învețe” ,în funcție de nevoile ,
calitățile personale , interesele , aspirațiile fiecăruia
✓ Unii învață mai bine un conținut extrem de structurat , alții principii generale , unii pot
învăța cantități mari de detalii , alții aspecte globale de sinteză
✓ Recunoașterea și înțelegerea diferențelor în stilurile de învățare necesită utilizarea unei
mari variații de metode , procedee , materiale didactice

1) După analizatorul implicat avem trei stiluri :

a) VIZUAL :
✓ își amintesc ceea ce scriu și citesc
✓ Le plac proiectările și proiectele vizuale
✓ Își amintesc foarte bine diagrame , hărți
✓ Înțeleg cel mai bine informațiile atunci când le văd
b) AUDITIV :
✓ Își amintesc ceea ce aud și se spune
✓ Le plac discuțiile în clasă ți cele în grupuri mici
✓ Își pot aminti foarte bine instrucțiunile/sarcinile verbale
✓ Înțeleg cel mai bine informațiile când le aud
c) TACIL – KINESTEZIC
✓ Își amintesc ceea ce fac și experiențele personale la care au participat cu mâinile și cu
tot corpul
✓ Le place folosirea instrumentelor și participarea la activități practice
✓ Își pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut odată , le-au exersat și le-au
aplicat în practică ( memorie motrică)
✓ Au o bună coordonare motorie

2) După eficiență : receptiv reproductivă /inteligibilă/ creativă

3) După modul de organizare a materialului de învățat : învățare programată ,euristică
,algoritmică , prin modelare , rezolvare de probleme , prin descoperire inductivă
,deductivă , analogică și pe secvențe

24
 4) După operațiile și mecanismele gândirii implicate : învățare prin observare , imitare ,
prin condiționare reflexă , condiționare operantă , discriminare , asociere verbală ,
identificare
5) În funcție de conținutul învățării :
a) Învățarea senzio – motorie (învățarea deprinderilor)
b) Învățarea cognitivă ( învățarea noțiunilor)
c) Învățarea afectivă ( învățarea convingerilor , sentimentelor ,atitudinilor )
d) Învățarea conduitei moral -civice

FORME DE ÎNVĂȚARE :
1) Învățarea spontană
2) Învățarea neorganizată
3) Învățarea școlară
4) Învățarea socială

Fiecare elev trebuie să-și găsească stilul propriu de învățare pe care practicându-l va găsi o
situație confortabilă.

ORIENTĂRI PRICIPALE ÎN TEORIILE CONTEMPORANE ALE ÎNVĂȚĂRII ȘI

RELEVANȚA LOR PENTRU INSTRUIRE ȘCOLARĂ

Fiind un proces complex , oamenii de știință au studiat învățarea rezultând mai multe teorii.

1) TEORI ASOCIAȚIONISTE
✓ Exagerau mult rolul asociațiilor , a acelor conexiuni stabilite între două imagini sau
idei
✓ Învățarea prin semne
✓ Învățarea dată de semnale sonore
✓ Rolul imitației în învățare
✓ Trezirea interesului pentru un eveniment

2) TEORIA ÎNVĂȚĂRII CUMULATIV – IERARHICE

( GAGNE- 8 tipuri de învățare de complexitate crescândă)
✓ Învățarea de semnale ( copilul recunoaște mama după figură)
✓ Învățarea stimul - răspuns =sugarul învață să-și țină singur biberonul ( la un anumit
stimul știm să înlocuim o mișcare cu alta )

25
 ✓ Înlănțuirea de mișcări ( o mișcare o declanșează pe următoarea : mersul pe bicicletă,
scrisul, înotul)
✓ Asociațiile verbale (implicate în vorbire)
✓ Învățarea prin discriminare ( atunci când facem distincții fine : deosebirea dintre o
insectă și un păianjen)
✓ Învățarea conceptelor
✓ Învățarea regulilor ( gramatică , formule matematice )
✓ Rezolvarea problemelor (tipul de învățare cel mai complicat)
*nu putem aborda o anumită temă dacă elevii nu și-au format în prealabil asociațiile ,
discriminările , conceptele

3) TEORIA OPERAȚIONALĂ A ÎNVĂȚĂRII

✓ Formarea operațiunilor mentale parcurge următoarele etape :
a) Faza de orientare ( copiii asistă cum număr un grup de 3 bile , apoi unul de 4 , le
reunesc și număr din nou = 7 bile)
b) Faza acțiunii reale : elevii execută ei înșiși operația
c) Faza verbalizării : adună cu glas tare fără material
d) Faza interiorizării : adună în minte , la început mai încet , apoi din ce în ce mai
rapid

4) TEORIA GENETIC- COGNITIVĂ ȘI STRUCTURALĂ ( BRUNER)

*copilul descoperă lumea în trei moduri :
a) modalitatea activă realizată prin acțiunea sa ,prin exersare
b) modalitatea iconică (bazată pe imagini )
c) modalitatea simbolică
* omul mu se poate bizui pe un proces întâmplător de învățare , el trebuie dirijat și implicat
să participe activ și conștient .

5) TEORIA PSIHOGENEZEI OPERAȚIILOR INTELCTUALE ( PIAGET)

✓ Gândirea are loc mai întâi în planul acțiunilor reale pentru ca mai apoi să poată fi
efectuate și mental
STADII DE DEZVOLTARE A INTELIGENȚEI :
✓ Stadiul inteligențelor senzio -motorii ( 0-2 ani )
✓ Stadiul preoperațional (2-7/8 ani )
✓ Stadiul operațiilor concrete ( 7/8-11/12 ani )
✓ Stadiul operațiilor formale (11/12- 15/16 ani ).

26
 PREDAREA

CONCEPT : transmitere de cunoștințe și de tehnici de muncă

= acțiunea completă a cadrului didactic care presupune :
❖ Prezentarea unui material concret și /sau verbal : date , informații , evenimente ,
modele , materiale , etc.
❖ Organizarea și conducerea unor activități în care se valorifică materialul concret
oferit
❖ Acordarea de sprijin elevilor pentru a putea observa , analiza , compara , aplica
,sintetiza și abstractiza materialul oferit
❖ Extragerea esențialului (împreună cu elevii ) și fixarea lui în noțiuni , concepte ,
judecăți , raționamente
❖ Operaționalizarea cunoștințelor elevilor , prin conceperea și rezolvarea de exerciții
și probleme , de sarcini de instruire teoretice și practice , prin organizarea activităților
de muncă independentă

PREDAREA = organizare și conducere a situațiilor de învățare se realizează prin :

◼ Precizarea obiectivelor cadru
◼ Precizarea obiectivelor de referință
◼ Precizarea conținuturilor
◼ Precizarea strategiilor
◼ Precizarea metodelor de evaluare

Procesul de predare se bazează pe comunicarea didactică .

Prin comunicare didactică se realizează interacțiunea profesor -elev , precum și anumite
tipuri de relații care influențează procesul de predare : relații de influențare reciprocă , de
cooperare , de schimb de informații , de preferință sau respingere a emițătorului , de mesaj
didactic ,etc
Ca formă de comunicare didactică , PREDAREA constă într-un sistem de selectare ,
ordonare și adecvare la nivelul gândirii elevilor , a unui conținut informațional , și de
transmitere a lui , folosind anumite strategii didactice în scopul realizării cu eficiență
maximă a obiectivelor pedagogice.

27
• Legătură strânsă între P-Î-E : scopul predării este obținerea de rezultate , care se
realizează prin învățare , rezultatele depind de modul cum s-a desfășurat evaluarea.
Reglarea și autoreglarea procesului de predare se realizează prin diferite tipuri de
feedback

STILURI DE PREDARE
1) Stilul de comandă sau directiv
✓ Bazat pe autoritatea profesorului -comandă succesiunea activităților
✓ Activitățile sunt impuse în totalitate prin intermediul programării
2) Stilul practic -bazat pe o explicație precisă , apoi pe o execuție prin imitație din partea
subiectului
3) Stilul de reciprocitate - bazat pe evaluarea reciprocă după criterii stabilite de
profesor ( activitatea în echipă, învățarea în perechi)
4) Stilul de autocontrol -cu accent pe autonomia subiectului și a capacității lui de
autoevaluare
5) Stilul de incluziune – de includere a elevului în îndeplinirea unor sarcini de niveluri
diferite , el fiind acela care decide la ce nivel se poate implica
6) Stilul centrat pe descoperirea dirijată convergentă
7) Stilul centrat pe descoperirea dirijată divergentă – conduce la descoperirea unei
probleme prin raționament și gândire critică
8) Stil centrat pe activitatea divergentă -conduce gândirea pe traiectorii necunoscute,
neobișnuite , spre soluții inedite , spre creativitate
9) Stilul bazat pe proiectarea programului individual
10) Stilul inițiat de cel care învață – acesta având posibilitatea să inițieze
experiențe proprii , să le proiecteze , să le execute și să le evalueze .

STRATEGII ȘI STILURI DE PREDARE

STRATEGIA=ansamblul de decizii , procedee și operații care vizează perfecționarea

procesului de învățare
STILUL = felul în care cadrul didactic organizează și conduce procesul de învățare

STRATEGIILE DE PREDARE = sisteme de metode de predare , mijloace și forme

de organizare a activității de instruire , integrate în structuri operaționale , care au
la bază o viziune sistemică și care sunt menite să asigure o învățare activă și
creatoare a cunoștințelor și abilităților și să raționalizeze procesul instruirii.

28
 Clasificare :
1) După natura obiectivelor pe care sunt centrate :
✓ Cognitive
✓ Acționale
✓ Afectiv -atitudinale
2) După evoluția gândirii elevilor : inductive , deductive , analogice , transductive,
mixte
3) După gradul de dirijare a învățării :
✓ Algoritmice ( de învățare riguros dirijată )
✓ Semialgoritmice ( de învățare semi -independentă)
✓ Nealgoritmice ( de învățare preponderent independentă)
✓ Prescrise ( de dirijare riguroasă a învățării ) : imitative , explicativ – reproductive
(expozitive) , explicativ – intuitive ( demonstrative ) , algoritmice , programate .
✓ Neprescrise / participative ( de activizare a elevilor ) : euristice ( explicativ –
investigative , investigativ – explicative , de explorare experimentală , de descoperire ,
bazate pe conversația euristică , problematizante , bazate pe cercetarea în echipă) ,
creative ( bazate pe originalitatea elevilor)
✓ Mixte : algoritmico – euristice ; euristico – algoritmice .

Principalele elemente constitutive ale unei strategii didactice sunt :

❖ Sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității de predare – învățare
❖ Sistemul metodologic , respectiv sistemul metodelor și al procedeelor didactice
❖ Sistemul mijloacelor de învățământ
❖ Modul de abordare a predării și învățării , respectiv tipurile de învățare și
mecanismele de asimilare a cunoștințelor și abilităților de către elevi .

STILUL DEMOCRATIC – implică elevii în procesul de învățare , încurajează

potențialul creativ al acestora , oferă elevilor potențialul de decizie cu privire la
organizarea contextului învățării și posibilitățile de asociere în realizarea sarcinilor
STILUL AUTORITAR -dirijează în detaliu toate activitățile de realizare a sarcinilor
de învățare , structurează cu atenție timpul de lucru , nu încurajează feedbackul.
STILUL PERMISIV – are o atitudine pasivă , indiferentă în procesul de învățare ,
acceptă deciziile elevilor , nu favorizează obținerea de performanță în învățare .
STILUL DIRECTIV - are o atitudine autoritară , impune succesiunea autorității ,
punând accent puternic pe programare.

29
 EVALUAREA COMPORTAMENTULUI DIDACTIC AL ÎNVĂȚĂTORULUI

Cadrul didactic este pârghia în formarea personalității elevului prin tot ceea ce
întreprinde . Acesta trebuie să fie un model modern .
Profesorul eficient trebuie să dea dovadă următoarele competențe specifice :

1) Competențe de comunicare și relaționare :

• Utilizarea conceptelor și teoriilor moderne de comunicare : orizontală/ verticală ,
complexă , diversificată și specifică
• Manifestarea comportamentului empatic și a ”orientării helping ”
• Proiectarea , conducerea și realizarea procesului instructiv – educativ, ca act de
comunicare
• Facilitarea comunicării învățător /institutor – elevi- părinți- alte cadre didactice
• Valorificarea meta comunicării în optimizarea relațiilor între cadre didactice
• Exprimarea orală cursivă , înțelegerea și utilizarea și corectă a semnificațiilor
structurilor verbale / orale , a semnificațiilor mijlocite de limbajul scris
• Utilizarea creativă și expresivă a limbajului oral
• Accesarea diverselor surse de informare în scopul documentării
• Derularea unor proiecte de parteneriat școală – familie – comunitate

2) Competențe metodologice :
✓ Utilizarea adecvată a cunoștințelor de didactică generală , de didacticele disciplinelor ,
de psihologie și pedagogie școlară / pedagogia învățământului primar în proiectarea și
desfășurarea activității didactice cu copiii
✓ Proiectarea conținuturilor instructiv – educative în acord cu prevederile programei și
cu nivelul grupei / clasei la care învățătorul / institutorul își desfășoară activitatea
✓ Utilizarea optimă a factorilor spațio – temporali , în vederea eficientizării procesului
instructiv – educativ
✓ Proiectarea și utilizarea de strategii didactice eficiente în procesul de P=Î-E
✓ Abordarea praxiologică a teoriilor cognitive moderne , în vederea stimulării , formării
și dezvoltării capacităților de cunoaștere ale elevului
✓ Manifestarea unei conduite metodologice flexibile și inovative în plan profesional.

3) Competențe de evaluare și autoevaluare a activității didactice :

▪ Utilizarea conceptelor cu care operează evaluarea și a teoriilor moderne în domeniu
▪ Proiectarea unei evaluări eficiente , organic integrată în activitatea instructiv –
educativă
▪ Utilizarea strategiilor adecvate de evaluare / autoevaluare individuală / de grup ,
precum și a strategiilor de inter evaluare.
30
 4) Competențe psiho -sociale :
➢ Selectarea și aplicarea unor comportamente prosociale adecvate , de adaptare eficientă
și rapidă la schimbările sociale și la provocările existente
➢ Operarea cu metode și tehnici eficiente de cunoaștere a naturii umane , în vederea unei
comunicări eficiente cu toți partenerii
➢ Identificarea și aplicarea unor metode și mijloace eficiente de lucru cu copiii , pentru
stimularea și facilitarea procesului de socializare a acestora
➢ Identificarea situațiilor conflictuale într-o relație , plin aplicarea unui management
eficient , care să valorifice influențele educaționale pozitive ale conflictului.
➢ Asumarea rolului social pentru care a optat , în contextul unei imagini de sine
adecvate propriei personalități și propriului status profesional deținut

5) Competențe tehnice și tehnologice :

▪ Adoptarea unei conduite psihopedagogice inovatoare în plan profesional
▪ Selectarea metodelor optime în vederea asigurării formării deprinderilor practice .

6) Competențe de management al carierei :

Utilizarea metodelor și tehnicilor de autocontrol psihocomportamental
Adoptarea de conduite eficiente pentru depășirea situaților conflictuale
Manifestarea unor conduite (auto)reflexive și de autoresposabilizare profesională
Formarea la copii a deprinderilor de elaborare a unui plan de acțiune eficient în
pregătirea examenelor , concursurilor , competițiilor
Deschiderea față de provocările care apar în situațiile de competiție , examen , concurs
Modelarea atitudinilor pozitive necesare elevilor aflați în contexte evaluative
Asumarea integrală a diferitelor roluri cu implicații docimologice (examinator,
examinat, concurent , supraveghetor).

Calități ale cadrului didactic :

a) Umanismul , corectitudinea , modestia , fermitatea , răbdarea optimismul, stăpânirea
de sine , conștiința responsabilității și a misiunii sale
b) Aptitudini pedagogice :
✓ Aptitudini ce asigură calitatea gândirii
✓ Aptitudini ce asigură calitatea limbajului
✓ Aptitudini ce garantează calitatea atenției
✓ Aptitudini ce determină calitatea memoriei
✓ Aptitudinea empatică
✓ Spiritul de observație
✓ Măiestria psihopedagogică = capacitatea complexă personală și specifică a
profesorului de a concepe , organiza , proiecta și conduce cu competență și prestigiu ,
spirit creativ și eficiență sporită în procesul de învățământ , procesul de educare și de
instruire a elevilor.
31
✓ Tactul pedagogic = capacitatea de a găsi , la momentul oportun , forma cea mai
adecvată de atitudine și tratare a elevilor . Tactul este capacitatea profesorului de a-ți
menține și consolida stările psihice pozitive ți de a le domina și inhiba pe cela negative
, oferind astfel răspunsuri și soluții prompte tuturor solicitărilor procesului instructiv -
educativ.

32