Comitetul de audit intern

Organizațiile au luat naștere ca urmare a unor nevoi de natură economică și socială,

căutând, de fiecare dată, să se adapteze cerințelor impuse de segmentul în care își desfășoară
activitatea. Dar de ce aleg indivizii să se grupeze în organizații? Răspunsul la această
întrebare ar putea fi următorul: constituind astfel de societăți, indivizii pot lucra împreună și
pot efectua sarcini diferite în același interval de timp; astfel, apare efectul de sinergie,
conform căruia, prin reunirea a doi sau a mai multor indivizi, se obțin rezultate mai bune
decât dacă aceștia ar fi lucrat separat.

Prin urmare, se poate observa că societățile, similar oamenilor, își conturează o serie
de obiective ( pe termen scurt, mediu sau lung) pe care încearcă să le realizeze. Cel care
stabilește obiectivele ce trebuie îndeplinite, în cadrul unei organizații, este managementul, și
tot el trebuie să își asume responsabilitatea efectuării lor, inclusiv în momentul în care se
ajunge la eșec, deoarece, indiferent de perioada de timp pe care o vizează, aceste obiective pot
fi supuse unor evenimente ce ar putea să împiedice realizarea lor.

Dat fiind că aceste riscuri pot influența negativ desfășurarea activităților unei
întreprinderi, și implicit, atingerea obiectivelor fixate, s-a urmărit adoptarea unor măsuri care
să minimizeze apariția unor evenimente nefavorabile. Printre aceste măsuri, se numără și
apariția în cadrul societăților a funcției de audit intern, al cărei scop principal este de a ajuta
organizația să își îndeplinească obiectivele.

În lucrarea Audit intern, autorii precizează că, prin intermediul auditului intern,
managementul poate să dobândească o asigurare potrivit căreia, sistemul de control intern
funcționează corespunzător la nivelul organizației, reușind să amelioreze sau, după caz, să
elimine riscurile identificate. Prin urmare, funcția de audit intern supraveghează modul în
care controlul intern funcționează la nivelul întreprinderii.

În vederea atingerii obiectivelor într-o organizație, trebuie parcurse mai multe etape.
Astfel, după stabilirea obiectivelor( sarcină ce revine managementului), urmează identificarea
riscurilor( funcția de management al riscurilor), asigurarea măsurilor de control( funcția de
control intern) și monitorizarea controlului( funcția de audit intern).

Aspectele menționate anterior conturează definiția auditului intern oferită de Institutul

Auditorilor Interni. Potrivit IIA, auditul intern reprezintă o activitate independentă și obiectivă
care oferă o asigurare entității cu privire la nivelul de control asupra operațiunilor desfășurate
și o ajută la îmbunătățirea acestora. Rolul auditului intern constă în a ajuta entitatea la
atingerea obiectivelor, evaluând într-o manieră sistematică și metodică, procesele de
management al riscurilor, control intern și guvernanță, și propunând soluții pentru a le întări
eficacitatea. Sintagma „activitate independentă și obiectivă” aduce în discuție etica
profesională și subliniază, ideea că independența auditorului are la bază, printre altele, o
ierarhie stabilită la nivelul întreprinderii, astfel că departamentul de audit intern se
subordonează doar consiliului de administrație, mai exact, comitetului de audit.
 În paragraful anterior, am adus în discuție un element important al funcției de audit
intern, și anume comitetul de audit. În literatura de specialitate, acest concept a fost abordat de
mulți autori, sugerând importanța sa la nivelul unei organizații. Această lucrare urmărește să
evidențieze semnificația și trăsăturile unui astfel de comitet, poziția sa față de alți actori
esențiali dintr-o entitate și, de asemenea, rolul său în contextul guvernanței corporative.

I. Cadrul teoretic al comitetului de audit

Comitetul de audit a apărut din nevoia de a furniza managementului general sau
Consiliului de Administrație recomandări și de a-i sprijini pe aceștia în înțelegerea și
implementarea lor. De aceea, Consiliul de Administrație evaluează calificările membrilor din
comitet, urmărește autonomia lor față de manageri, informațiile primite din partea auditorilor,
dar și ceea ce raportează.

Totodată, trebuie menționat faptul că membrii comitetului de audit pot fi și membrii ai

Consiliului de Administrație, dar fără atribuții executive, directori neexecutivi sau persoane
care au dobândit o mare experiență în domeniu.

Rolurile comitetului de audit:

Totodată, comitetul de audit are responsabilități importante și față de el însuși. Prin

urmare, trebuie să își monitorizeze activitățile pe care le întreprinde, să își determine propriile
nevoi și oportunități și, de asemenea, să își evalueze eficiența cu care execută sarcinile
corespunzătoare.

1. Relația cu alți actori importanți la nivel de organizație

a) Relația cu auditul intern

Un aspect fundamental ce trebuie precizat se referă la faptul că membrii comitetului de

audit intern nu se confundă cu auditorii interni, deoarece aceștia desfășoară activități complet
diferite. Ambele categorii sunt profesioniști care leagă o relație bazată pe încredere și respect,
sunt persoane cu experiență care acționează cu profesionalism și își împărtășesc opiniile în
vederea atingerii rezultatelor dorite. 1 Prin urmare, comunicarea între aceste două structuri
este vitală pentru atingerea obiectivelor fixate. Dialogul dintre auditorii interni și membrii
comitetului de audit constituie o caracteristică a unei execelente guvernanțe. Această relație
este primordială pentru garantarea independenței și obiectivității auditorilor interni. Pe de altă
parte, această strânsă legătură le oferă posibilitatea membrilor din comitet să sesizeze mai
rapid problemele sau restricțiile care le-ar putea îngreuna activitatea.

Membrii comitetului se audit sunt însărcinați cu supravegherea sistemelor de

monitorizare a riscului, de aplicare a controlului financiar și de conformitate cu reglementările

1
 legale aplicabile. În schimb, auditorul intern trebuie să aibă în vedere opiniile furnizate de
membrii din comitet referitoare la eficiența sistemelor financiar-contabil și de control intern
din entitate, cu principalul scop de a preveni și detecta erorile și frauda, de a evalua
competența conducerii la riscul de producere erorilor și de a identifica cât de vulnerabilă este
întreprinderea la fraudă.

Comitetul de audit intern trebuie să aibă în vedere următoarele sarcini în legătură cu

auditul intern: monitorizarea elaborării și realizării planului de audit intern, asigurarea că
rezultatele auditului sunt corect comunicate și luate în considerare de către organizație. De
asemenea, comitetul de audit ar trebui să participe și la numirea șefului departamentului de
audit intern.

Relația dintre comitetul de audit intern și funcția de audit intern la nivel de organizație
este ilustrată în figura de mai jos:

Comitetul de Audit
intern

Comunicarea rezultatelor analizelor și Asigură urmărirea auditului intern

concluziile de audit Determinarea principalelor riscuri și
obiective ale funcției de audit intern

<<

Constituirea unei echipe de audit Urmărește independența, competența și

calificată, conform nevoilor entității în resursele de audit intern
materie de guvernanță

Funcția de audit
intern

Fig. 1 – Relația audit intern – comitet de audit

b) Relația cu alți actori la nivel de organizație

În această secțiune, vom aborda relația dintre comitetul de audit și alte funcții
importante pe care le regăsim la nivelul unei entități.

Tabel 1 – Relația Comitet de Audit- Alte funcții într-o organizație

Funcția Comitetul de audit intern
1. Auditul extern  Recomandări cu privire la numirea, renumirea sau
revocarea auditorilor externi;
 Participă la negocierile care au loc în vederea
stabilirii onorariului auditorilor exteri;
  Comitetul revizuiește și analizează independența și
obiectivitatea auditorilor externi.
2. Sistemul de control intern  Monitorizarea și revizuirea controlului intern al
entității
 Monitorizarea resurselor necesare controlului intern
3. Management  Dialogul dintre management și comitetul de audit
este foarte import într-o organizație; managementul
prezintă comitetului subiecte de analizat, estimări
referitoare la unele raportări sau evaluările
controlului intern.
 La ședințele Comitetului participă și
managementul, prin reprezentanții săi.
 Această interacțiune ajută Comitetul de Audit să
înțeleagă activitatea desfășurată de entitate, precum
și problemele cu care se confruntă.*
4. Calitatea informațiilor  Este un factor care conduce la îmbunătățirea
financiare situațiilor financiare atât la nivel de entitate, cât și
în relația cu terții
 Comitetul de audit urmărește să asigure
transparența informațiilor financiare, de aceea se
ocupă cu supervizarea activităților de elaborare și
prezentare a raportărilor financiare, verifică
informațiile financiare și alte informații publicate
de societate.

*Este foarte important ca membrii Comitetului de Audit să se reunească separat de

management pentru a discuta dificultățile întâlnite în cadrul unei organizații. În acest fel, pot
identifica anumite soluții care să îmbunătățească activitatea desfășurată.

c) Comitetul de audit în contextul guvernanței corporative

Guvernanța corporativă are un rol important la nivelul unei organizații deoarece se

referă la un sistem prin care acestea sunt conduse și controlate. În țara noastră, distingem două
modele de guvernanță corporativă: modelul unitar și modelul dualist. În structura fiecărui
model de guvernanță, întâlnim și comitetul de audit cu atribuțiile sale. În cele ce urmează vom
realiza o paralelă între cele două modele de guvernanță prin prisma comitetului de audit
intern:
 Fig. 2 – Comitetul de Audit în cadrul modelului unitar de guvernanță corporativă
Sursa: Suport de curs Audit intern, An universitar 2015-2016

Fig. 3 – Comitetul de Audit în cadrul modelului dualist de guvernanță corporativă

Sursa: Suport de curs Audit intern, An universitar 2015-2016