Grupul Etnic German trecut şi prezent.

Dacă este greu sau nu, să vorbeşti despre un subiect pe care nu l-a mai abordat nimeni, asta
este discutabil, dar cu siguranţă este greu să vorbeşti pe marginea unui subiect pe care toată
lumea crede că il cunoaşte foarte bine1.
Lupta împotriva mentalităţilor este una cu adevărat dificilă iar atunci când la o serie de idei
preconcepute se adaugă şi ceea ce putem numi “vulgarizarea ştiinţelor” victoria pare
imposibilă.
Accesul tuturor la informaţii, în special prin intermediul internetului a creeat şi o “vulgarizare
a ştiinţelor”, prin urmare aproape oricine se poate considera expert în orice. Reţete medicale,
lecţii de istorie, arheologie, sfaturi juridice, ne sunt astăzi oferite de diverse persoane: ziarişti,
actori, rapsozi, politicieni, prezentatori tv, care posedă, ce-i drept, o gamă variată de calităţi mai
puţin, o specializare în domeniul în care vorbesc.
Prin urmare, având în vedere că, urmează să prezint un subiect despre care abia dacă s-au scris
în română câteva articole2 (cu precadere în revistele de specialitate), vă rog a îmi acorda timpul
necesar unei scurte expuneri despre acest subiect.
Grupul Etnic German3, subiectul nostru de astăzi, a reintrat în atenţia generală, după cca 70 de
ani de absenţă, odată cu discuţiile pe marginea numirii domnului Klaus Iohannis în funcţia de
“vice-premier”.
Legătură dintre K.Iohannis, primar al Sibiului, şi defuncta organiza ție nazistă, fiind
următoarea: K. Iohannis, aflat în fruntea “Forumul Democrat al Germanilor din Romania”
( una dintre organizaţiile germanilor din România, similară cu U.D.M.R.) prin implicarea unor
politicieni români, precum Adrian Năstase, a preluat drepturile patrimoniale ale sus-numitei
organizaţii naziste ( pactul Nastase-Iohannis 4). Aceasta poveste incepe in 27 februarie 2007
cand Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea de preşedinte al organizaţiei
municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a cheamat în
judecata municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful sau în F.D.G.R.,
-Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!-). Instanţa a admis cererea domnului
Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost

1 Precum relația noastra cu Germania în cel II-lea razboi mondial, presupusul respect al germanilor fa ță de noi, fră ția de
arme sau presupusa noastră “trădare”.
2 De scris s-au scris in germana, mai multe lucrari, in care paradoxal “nemti” nu s-au rusinat deloc sa prezinte caracterul
totalitar si nazist al acestei organizati, vezi: Johann Böhm: Hitlers Vasallen der Deutschen Volks-gruppe in Rumänien vor
und nach 1945, Peter Lang, Frankfurt am Main 2006, deasemenea Milata, Paul: „Der Lebenslauf des
«Volksgruppenführers» Andreas Schmidt“, in: Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Nr. 28.(99.) Jg., Heft
1/2005, S. 72-76. si Hockl, Hans Wolfram: Deutscher als die Deutschen. Dokumentarische Studie über NS-Engagement
und Widerstand rumäniendeutscher Volkspolitiker, Linz 1987.sau Popa, Klaus (Hrsg.)Akten um die Deutsche
Volksgruppe in Rumänien 1937-1945
3 Vezi raportul Raportul politiei din 1941 D.G.P. 160/1941 34-71
4 Aparent începuturile retrocedarii bunurilor fostei organizatii hitleriste catre “Forumul Democrat al Germanilor din Romania”
are la baza o intelegere dintre Adrian Nastase (ca președinte al Partidului Social Democrat) și Klaus Werner Johannis
(ca reședinte al Forumului Democrat al Germanilor din Romania), semanata in 2002 -
http://miris.eurac.edu/mugs2/do/blob.pdf?type=pdf&serial=1037271012021
atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Astfel în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă,
F.D.G.R. devine succesorul organizaț
iei5 naziste care face obiectul prezentului studiu.

Marile Comunitati de Germanii

Despre Grupul Etnic German trebuie înţeles că, atât înfiinţarea cât şi desfiinţarea sa, au fost
dictate României de forţe externe şi prin urmare statului român nu i se poate reproşa aproape
nimic în legatură cu această organizaţie. Grupul Etnic German, este menţionat pentru prima
oară în Dictatul de la Viena, la acea dată, Germania se temea ca românii să nu se prindă că
rapturile teritoriale fuseseră parte a unui plan german (numit Fruhling Offensive, adica ofensiva
de primăvară)6 menit a slăbi statul român și a-l aduce în aria de influenţă a Reich-ului 7. Prin
urmare, la Viena la 30 august 1940, pe lângă actul propriu-zis al “Dictatului de la Viena” s-a
semnat de către miniştrii Afacerilor Străine, român și german ( adică M.Manoilescu și Joahim
Von Ribbentrop) și urmatorul acord:
“În dorinţa de a consolida situaţia grupului etnic german din România potrivit relaţiilor
prieteneşti dintre România si Germania, guvernul Regal Român si Guvernul Reichului au
convenit următoarele:
Guvernul Regal Român işi ia angajamentul de a pune în toate privinţele în condţii de egalitate
pe cei care aparţin Grupului Etnic German din Romania cu populaţia etnică romanească și de
a dezvolta și de aici înainte poziţiunea grupului etnic german în spiritul hotărării dela Alba
Iulia pentru conservarea nationalităţii germane”8
5 http://www.justitiarul.ro/forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declar-oficial-
continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-rzboi-mondial/
6 Florian Banu “Grupul Etnic German din Romania – Organizatie de tip totalitar-”, in Arhivele Totalitarismului Nr- 1-2
din 2001 pag 26
7 De altfel se pare ca lideri germanilor din Banat erau informati despre continutul protocolului aditopnal secret al pactului
ribbentrop molotov ( 23 august 1939), inainte de notele ultimative sovietice (26-27 iunie 1940).
8 S.A.N.I.C. Fond Microfilme, SUA, rola 308 cadrul 471833, Vezi traducerea: B.A.R. III/173812 ( Protocol Dictatului de
la Viena original – A.M.A.E, Colectia Tratate, Tratat – Dictatul de la Viena – .)
 În ciuda faptului că minoritatea germană prosperase sub statul român, mai ales ţinând cont că
pană la 1918 germanii din fosta provincie “Erdely” fuseseră aproape maghiarizaţi şi, doar sub
stăpânirea română, etnicii germani au avut şansa unei re-germanizări (şcoala, biserica,
instituţii), României îi este impus, odată cu Dictatul de la Viena, semnarea unui protocol
adiţional privind respectarea angajamentelor luate la Alba Iulia în 1918 privind minorităţile, de
această dată cu trimitere directă la minoritatea germană. Prin urmare, toate datele indică
impunerea acestui protocol ca o “garanţie” că statul român nu va trece la represalii împotriva
etnicilor germani9.

Prin urmare, Grupul Etnic German va fi infiinţat juridic la 20 noiembrie 1940 (decret lege
3884) 10 practic, cu o zi înaintea vizitei generalului Ion
Antonescu la Berlin, vizită ce a avut ca scop aderararea
României la “Pactul Tripartit” (23 noiembrie.)11

De reţinut că naşterea acestei organizaţii naziste nu a avut o

conjunctură foarte “democratică”, diplomaţia românească fiind
nevoită sa tacă si să accepte formarea “Grupului Etnic
German”.
Conform Monitorului Oficial, Grupul Etnic German era
declarata persoană juridică română de drept public (Art.1),
aparţineau acestei organizaţii “toti cetăţenii români care prin
confesiunea lor la poporul german, au fost recunoscuţi ca fiind

9 O serie de istorici, deasemenea, inclina spre aceasta pozitie

10 M.O. Anul CVIII nr 275; Joi 21 noiembrie 1940, pag 6 (6530)
11 Coord. Dinu C. Giurescu, Istoria României in Date, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2007. pag 449.
de origine etnică germană”(Art.2)12
Tot prin acest decret ( art. 3) se recunoaşte şi existenţa partidului “Muncitorilor Naţional
Socialist German”, care reprezenta politic Grupul Etnic, acesta fiind și singurul partid care va
funcţiona în România, după desfiinţarea Miscării Legionare, până la întoarcerea armelor.
Deşi o parte dintre cei care au tratat acest subiect au înclinat să spună ca “etnicii germani nu
au avut de ales”, nici la inscrierea in G.E.G. și nici la înrolările în SS / Wehrmacht / Todt 13 în
realitate documentele indică clar că statul român a făcut tot ce a putut pentru a asigura
voluntariatul înscrierilor și înrolărilor14.
Problema pare a fi simplă, germanii din România au avut posibilitatea de a raporta statului
român abuzurile comise, de Grupul Etnic German și de a da prioritate legilor române. Cu toate
aceastea, ei au ales Vaterland-ull ( nu că îi condamn, dar faptele sunt fapte) și făcând aceasta
ei au făcut practic un pariu15. De altfel, rapoartele serviciilor din 1945, aratau clar resemnarea
populaţiei germane care era perfect conştientă că au pierdut războiul16.
Istoricii care au tratat acest subiect precum Claudiu M. Florian, Florian Banu, Vasile Ciobanul
sunt cu toţii deacord că în realitate prin formarea G.E.G-ului, Germania nazistă preia controlul
comunitaţii germane din România ( care fusese destul de divizată până la acea dată).
Pentru germanii din România, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată odată, desfiinţarea
partidelor și crearea F.R.N de catre Carol II 17, a urmat aderarea germanilor la F.R.N. (10
ianuarie 1939) cărora guvernul le aproba funcţionarea “unei reprezentaţe a intereselor
generale culturale, sociale, economice ale Germanilor din Romania”
( Volksgemeinschaft der Deutschen in Rumanien) în cadrul F.R.N., sub
preşedinţia lui Fritz Fabritius18 susţinut inițial de cercurile germane.
Înlăturarea Landesfuherer-ului Fabritius câteva luni mai târziu şi
impunerea lui Wolfram Brukner ca lider al comunităţii germane (11
octombrie 1939), atunci când Fabritius devenise indezirabil în ochii
cercurilor bucureştene, a simbolizat momentul pierderii autonomiei
germanilor din Romania faţă de Berlin19.
În fruntea Grupului Etnic German va fi numit direct de la Berlin
Andreas Schmit20 la 26 septembrie 1940, scopul acestei organizaţii şi
principala misiune a lui A. Schmit ( acesta se intorcea în țară 1939,
12 MO. Anul CVIII nr 275; Joi 21 noiembrie 1940, pag 6 (6530)
13 Denisa Florentina Bodeanu, Emigrarea etnicilor Germani din Romania, in “Saşi Transilvaneni intre Statornicie si
dezrădăcinare” Biblioteca Muzeului Bistrita, Bistrita 2006, pag 374
14 In protocolul privind inrorarile in SS. Partea romana a tinut ca in acest protocol sa fie mentionat expres caracterul lor
voluntar. Mai mult inrorarile se puteau face doar dupa depunerea unei declarati scrise de voluntariat. ( a se vedea pentru
mai multe detalii: Ottmar Trasca Etnicii germani din Romania in Wafen S.S. 1940-1944).
15 De asemenea putem considera ca Romania a facut un pariu, un pariu pentru Hitler, pariu care a costat Romania
218.000.000. dolari/1938, si restituiri de 275.000.000.000. lei 1938 (vezi CC al PcR 278 /1945).
16 Un fapt de neimaginat s-a intamplat odata cu revendicarea Forumului Democrat al Germanilor din Romania a averi
G.E.G. pariata pe Hitler si pierduta in 1945.
17 Vezi: S.A.N.C. Fond F.R.N: 1/1939
18 S.A.IN.I.C, Fond P.C.M. 1682
19 Vasile Ciobanu op cit 219
20 Acesta era grinerele inaltului demnitar nazist Obergruppenfuherul SS Gottlob Christian Berger ( 16 jul. 1896 – 5 ian
1975) sef al departamentului Central SS ( SS Hauptamt). Andreas Schmit era un sas nascut in 1912, in comuna
Manarade (Donnersmark) care a studiat agronomia la Berlin la finele anilor ``30 unde a intrat in cercurile naziste. ( vezi
Grupul Etnic German, Claudiu M. Florian si A.M.A.E. Fond 71/ Romania, vol 384.)
după o lunga ședere în Germania unde devenise membru SS) a fost organizarea eficientă după
model nazist a germanilor din România şi realizarea de înrolări pentru Wehrmacht, SS și Todt.
Grupul Etnic German împreună cu Partidul Muncitoresc National Socialist cu care se confunda
a controlat o serie de organizaţii de inspiraţie nazistă precum: „Einsatzaffel”, „Deutsch
Manmschafr”, „Deutsch Arbeiterscheft”, „Deutsch Arbeiterschejt”, „Landesbaarerscheff”.
Datele indică că această organizaţie a dat Germaniei Naziste 50.000/55.000 de soldaţi inclusiv
în infamele unităţi SS, şi cca 15.000-20.000 de lucrători în industria germană ( Organisation
Todt ). Ideea folosirii etnicilor germani din România în armata germană se pare că a apărut în
anul 1939, când după izbucnirea războiului, 350 germani originari din România, aflati in
Germania, la studii, s-au oferit voluntari pentru armata germană.
Principala problemă a fost că cetăţeni români nu puteau fi înrolaţi în alte armate, prin urmare
înrolările îmbrăcau diverse forme precum plecări la “muncă”, “specializare”, “şcoală”, sau
chiar trecere ilegală a frontierei21. În 1940 a avut loc “1000-Mann Aktion” sub coordonarea lui
Heidrich Himmler din Germania şi Andreas Schmit, acţiune care işi propunea recrutarea a
1000, de voluntari22. Mare parte dintre aceştia vor ajunge înrolaţi în Divizia 2 SS Panzer “Das
Reich” (ca şi alţi etnici germani, din Banatul românesc, înrolaţi ulterior), această unitate a fost
acuzată şi condamnată la Nuremberg pentru masacrul de la Oradour-sur-Glane 23
Deşi Guvernul Român se arată iniţial intansigent în legătură cu înrolarea cetăţenilor germani,
în faţa unor presiuni considerabile din partea Reichului, începe treptat sa facă concesiuni, de
exemplu la 1 iulie 194124 si la 16 noiembrie 194225 si se emite cate un decret lege pentru
amnistierea unor infracţiuni legate de dezertare, abia la 12 mai 1943, guvernul român işi dă
acceptul în vederea înrolării etnicilor germani doar în regim de voluntariat.
O mare parte dintre voluntari au fost inrolaţi în divizia 7 Munte SS “Prinz Eugen” 26 ( staționată
în Iugoslavia) care se afla sub comanda generalului Arthur Phleps etnic german din Romania 27
Nationalismul G.E.G. a degenerat în idei de superioritate rasială şi cultură, ajungând chiar în a
cocheta cu ideea creării unui Donalaund ( o regiune “a Dunării de jos” constituită din Banatul
istoric), conform unor date strânse de serviciile noastre, populaţia ne-germana de aici urmând a
fi deportată în Trasnistria "împreună cu ţiganii". Referitor la Transilvania aceasta urma să
devină şi ea o regiune a marelui Reich 28. Referitor la rasismul cultivat în acea perioada de
lideri comunitati germane între etnic săi, o notă a jandarmerie ne semnalează apari ția unui
cerificat de arian în cadrul etniei germane:
“Printre minoritarii germani din Romania cricula un fel de carnete denumite “AHFNPASS-
URI”/ pasaportul strabuilor, cu care persoanele de origine germană caută a se stabili originea
lor ariană.”29

21 Sunt mai multe rapoarte care ne semnaleaza această infracţiune în zona Banatului.
22 Dr. Dan Grecu. Buletinul Cercului de Studii al Istoriei Poştale Din Ardeal Banat si Bucovina, An XI, nr3
23 http://www.tabletmag.com/scroll/158907/former-nazi-soldier-charged-in-1944-massacre
24 M.O 1 iulie 1941
25 MO 16 nov 1942
26 Dr. Dan Grecu
27 Ottmar Trasca Etnicii germani din Romania in Wafen S.S. (1940-1944)
28 In acest sens este interesanta o intanirea a etnicilor germani din Bistrita,de dupa ocuparea Ungariei, cu un genaral trimis
de Hitler, acesta ii informeaza ca “toti germani sa se intoarca in Reich” nedumeriti ei ii reamintesc ca fusese vorba sa se
infiinteze un mare Reich cu Ardealul sub conducerea germana ( vezi S.A.N.I.C. PcM 92 /1943 )
29 S.A.N.I.C Fond: I.R.J (1925-1949), pag
 Relația etnicilor germani cu statul român era definita de Volksgruppenfrer-ul A.Schmit, într-o
cuvântare, ținută la Sibiu la 9 febroarie 1941 astfel: “Nu suntem nimic altceva decât o parte a
marelui popor german și raportul nostru cu statul este raportul Germaniei cu România” 30
Arhivele românesti sunt pline cu rapoarte realizate de diverse servicii şi direcţii precum “SSI”,
“Jandarmerie”, “Poliţie”, “Consiliul de miniştri” în care ne sunt relatate apariţia unor
sentimente anti-româneşti manifestate prin diverse acțiuni precum: germanizarea numelor
străzilor din Timişoara, înlăturarea tablourilor cu Regele Mihai și Antonescu şi înlocuirea lor cu
tablouri cu Adolf Hitler în diverse clădiri publice din zonele cu populaţie majoritar germană,
prezenţa steagurilor româneşti disproportionată că număr şi mărime, în comparaţie cu drapelele
naziste, la întrunirile publice ale etnicilor germani. La acestea se pot adăuga şi unele mai grave,
precum refuzul de a se prezenta la încorporare în armata româna sau refuzul de a ceda
rechiziţiile obligatorii cerute de statul român ( Legea nr 139/1940 31), motivând ca etnici
germani contribuie la rechiziţii petru armata germană.
De reţinut că toate acestea se întâmplau în timp ce românii mureau alături de germani pe
frontul de est. Mai mult, în timpul operaţiunii Barbarossa, autorităţile române s-au confruntat
cu dezertări importante ale etnicilor germani, care descompletau unităţile române pentru a se
înrola în armata germană.
Tineretul german din țară se pregatea pentru atoaparare, în acest sens organizând diverse
acțiuni32. Dintr-un răspuns al Marelui Stat Major Sectia II, pentru GEG, aflam că tineretul
german primise autorizatie să facă trageri cu arme “Geco”, totus autorită țile române exerciatu

30 Istoria Romanilor, Academia Romana, vol IX, Editura Enciclopedica Bucuresti 2008, pag 485
31 http://www.legex.ro/Legea-139-1940-68.aspx
32 Unul dintre aceste exerciti au a simulat situatia in care romanii s-ar fi rasculat si ii atacu pe sasi
presiuni ca armele să fie inregistrate conform legilor in vigoare 33.
Toţi istoricii conclud că G.E.G-ul s-a completat ca un “stat in stat”, fapt ce tindea să se
agraveze cu trecerea timpului ( 1940-1945). Astfel G.E.G, a preluat învăţământul confesional şi
cel de german de stat34.
La, 1 noiembrie 1941 este publicat decretului lege nr.3097 prin care G.E.G -ul primea dreptul
să înfiinţeze şi să coordoneze şcoli primare, secundare şi alte instituţii educaţionale, în cadrul
acestora G.E.G-ul obţinea autonomie educațională, putând folosi propriile planuri de
învăţământ, programe analitice şi de examene, acestea trebuind doar să fie aprobate de
Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor:
Art.1 ''Grupul Etnic German din România ca persoană juridică de drept public , are dreptul de
a înfiinţa şi conduce şcoli de grad primar şi secundar teoretice şi practice şi institute de
educaţie germană de orice categorie. În raport cu statul Român, Grupul Etnic German din
România este reprezentat în ce priveşte învăţământul prin secţia şcolară a Grupul Etnic
German''35.

Ca particularitate poate fi reţinut ateismul lor agresiv îndreptat împotriva germanilor care se
ţineau după religia "inventată de jidani" (n.a. Creştinismul), educaţia tineretului trebuia făcută
după perceptele naţional socialiste în care creştinismul nu avea ce căuta. A. Smith, liderul
grupului etnic german, a afişat o atitudine ateistă, el expimându-se împotriva unei “lupte pentru
cucerirea unei vieţi de apoi inexistente” sau că ''religia noastră este istoria noastră ( a dat
chiar exemplu cand şi-a înmormântat soţia fără slujbă religioasă 36).
Pentru a contracara “influenţa” preoţilor, hitleriştii germani, organizau duminică manifestări
sportive în vecinătatea bisericilor şi promovau diverse sărbători păgâne vechi “ale arienilor”
care erau sărbătorite “la concurenţă” cu cele creştine. Astfel, la data de 21 decembrie al fiecărui an
s-a încercat introducerea serbării “focului” sau a “solstiţiului de iarnă” iar in paralel se sublinia originea

33 S.A.M.I.C. Fond: GEG dosar 22 vol 2 pag 48

34 Mai multe date despre aceasta în: Ludwing-Anton Holczinger, “Ideologizarea invatamantului in limba germana din
Banat sub presiunea national extremista” in Invatamantul in limba germana din Banat, Editura Mirton, Timisoara 2009
35 M.O. 266 din 1 noiembrie 1941
36 S.A.N.I.C. D.G.P. Dosar 55/1944, par 23
“străină” a crestinismului:
“21 decembrie al fiecarui an serbarea focului sau al solstiţiului de iarnă când se ard trunchiuri uriaşe
de brad în contemplaţia evlavioasă a adepţilor”37
“ Astfel cu prilejul sarbătorilor în aer liber a solstiţiului de iarnă sau vară , se aprind ruguri
mari împodobite cu zvastica, iar în cuvântul ţinut de unii fruntaşi s-a arătat că în acest mod se
preamăreşte Dumnezeul străbunilor care nu este acela impus de om dintr-o rasă străină.''38

Este de reţinut că, nazismul acestei organizaţii nu a fost unul mimat sau de conjunctură
(steagul cu zvastica, uniformele, portretele lui Hitler, toate au fost prezente), mai mult în cadrul
minorităţii germane au existat şi câţiva membri care au încercat să se opună nazificării, precum
Episcop Friederich Muller din Sibiu39 sau Hans Otto (1890-1953)40. Reţinem că nu vorbim de
situaţie fără vinovaţi şi în care toţi etnicii germani s-au lăsat duşi de val din lipsă de alternative.
Grupul Etnic German şi partidul Muncitorilor Naţional-Socialist au fost cât de naziste se poate
şi din păcate, marea parte a etnicilor germani, în special tineri, s-au lasat infectaţi de virusul
supremaţiei rasiale.

După începerea negocierilor de pace, României îi este impus să interzică şi să confişte

bunurile organizaţiilor fasciste și naziste. Sunt luate în discuţie Mişcarea Legionară și Deutsche
Volksgruppe, se concluzionează că M.L. a fost deja
desfinţată în 194141 ( şi bunurile confiscate) şi prin
urmare Deutsche Volksgruppe este cea care face obiectul
tratatului: “Mișcarea legionara fiind desființată legal de
la 21 ianuarie 1941, nu mai era necesară un nou act
formal de dizolvare”42

Deşi iniţial aproape toţi germanii au fost internaţi în

lagăre sau arestaţi la domiciliu, mai târziu, autorităţile au
stabilit că simpla apartenanţă la G.E.G. nu constituia o
infracţiune, doar liderii fiind consideraţi principalii
vinovaţi43. Aceştia din urmă au fost deportaţi în URSS44
unde li s-a pierdut urma, de exemplu Andreas Smith a
fost trimis la lagărul Vokuta45 de dincolo de Cercul Polar
unde și moare, în contidti neelucidate probabil, în 1948,
după alte surse, ar fi murit în minele din Dombas în
1950 46.
De reţinut că, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin
37 Idem: Fond: D.I.R. 160/1941
38 Idem:.C. Fond: D.I.R. 55/1949
39 Ministerul Culteror – Directia Studii - 2/1941
40 Vezi: Corneliu Craciun: “Hans Otto Roth” si Hannelore Baier: “Arestarea Politicianului Sas Hans otto Roth in 1953”
41 S.A.N.I.C. Fond: P.C.M. ( Comisia romana pemtru aplicarea armistitiului ) Dosar 2756 (f.vechi Dos 12), pag 81
42 S.A.N.I.C. ibidem
43 CC al PcR 373/1945
44 Inainte de aceasta a mai incercat organizarea in 1945 unei rezistente in stil werwolf alaturi de legionarul Constantin
Stoenescu, in speranta unei contraofensive germane ( vezi mai multe in raportul lui A.I. Vasinski din 10 martie 1945 in
Arhivele Statului din Romania, ROMANIA si Armistitiul cu Natiunile Unite -Documente- Bucuresti 1995 pag 268)
45 Claudiu M. Florian, Grupul Etnic German pag 200
46 Mircea Tanase: Eroi Nimanui, Editura Militara, Bucuresti 2010 pag 270
Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României 47 şi nicidecum
printr-o lege de naţionalizare. La 2 Ianuarie 1945 se înfiinţează Comisariatul G-ral pentru lichidarea
Grupului Etnic German şi se trece la identificarea bunurilor mobile şi imobile ale aceste organizaţii48.

Deutsche Volksgruppe şi-a obţinut patrimoniul astfel: a) prin absorbţia vechilor organizaţii
germane, b) prin participarea la Legea Romanizării adică preluării/confiscării de bunuri
evreieşti49, c) datorită banilor primiţi de la Hitler şi banilor acordaţi de Antonescu în diverse
situaţii.

După revoluţie în urma unor înţelegeri între Klaus Iohannis şi Adrian Nastase50 şi ulterior
Victor Ponta51, Forumul Germanilor din Romania, ce se revendicase ca succesor al Deutsche
Volksgruppe52 primeşte garanţii în vederea restituirii patrimoniului nazist. Din acest patrimoniu
ştim că fac parte şi proprietăţi cumpărate cu bani de la Hitler ca şi foste proprietăţi evreieşti 53
sau bunuri aparţinute la diverşi particulari germani care au fost constrânşi să işi vândă/cedeze
bunurile în folosul naţional-socialismului.

Din punct de vedere istoric doresc să subliniez următoarele aspecte:

1. Grupul Etnic German nu a fost nici înfiinţat nici desfiinţat ca urmare a voinţei
“democratice” a statului Român ( înfiinţare = al III Reich; desfiinţarea = URSS).
2. Restituirea patrimoniului unei organizati naziste prin decizii judecătoreşti intră în directă
contradicţie cu tratatele internaţionale semnate de România54 ( articolul 15 al Convenţiei de
Armistiţiu55 din 12 septembrie 1944 și art 5 Tratatului de Pace 56, ţinând cont că în cazul
conflictelor între legislaţia internă şi tratatele internaţionale ratificate de România au prioritate
cele internaţionale)
47 M.O. Anul CXII nr 233: Duminica 8 octombrie 1944, pag 2 (6658)
48 S.M.B.A.N, Fond Prefectura Politiei, dosar 588/1945
49 Dupa cum ne dezvaluie o nota a Subsecretariatul Romanizari din Giurgiu “Grupul Etnic German din cric. Noastra a luat
hotararea sa intervina la centru de Romanizare pentru a se ridica toate autorizatile de comert ce au evreii, din orasul
Giurgiu, iar magazinele sa fie preluate de ei. […] Parerea mea este ca Grupul Etnic German urmareste sa puna mana pe
comertul romanesc” S.A.N.I.C. Fond: Subsecretariatul Romanizari dosar Dos 453, pag 47, vezi si S.A.IN.I.C Fond GEG
18 (exproprierea imobilelor evreesti pentru scoli)
50 Punctul 3 al protocolului Nastase-Johannis in care “Părţile semnatare vor acţiona pentru finalizarea procesului
deretrocedare a proprietăţilor” conform “Legii nr.10/2001 (octombrie2002) ţinând seama si de punctul de vedere al
F.D.G.R.exprimat in cadrul unor consultări prealabile”. Nu trebuie uitat ca Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin
Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944 iar la 2 Ianuarie 1945 se înfiinţează Comisariatul G-ral Pentru Lichidarea
Grupului Etnic German si se incepe practic procesul de preluare a buburilor de catre statul roman. Legea retrocedari
“nr.10 din 8 februarie 2001” se refera doar la bunurile confiscate “în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989”
51 Vezi: http://www.gazetadecluj.ro/stiri-cluj-investigatii/56640/
52 http://www.justitiarul.ro/jaf-imobiliar-la-sibiu-retrocedari-ilegale-catre-fdgr-succesor-al-organizatiei-naziste-grupul-
etnic-german-i/
53 În 1941 bancile germane din Romînia ne mai făcând față cererilor germanilor care vroiau să achizitioneze bunuri
evreesti aflate în lichidare au cerut banci germane “Dresdner Bank” să deschida urgent un credit de 50 milioane
reichmark, bani necesari la “preluarii unora din bunurile straine in lichidare”. în Timi șoara șvabi cumparasera 60% din
bunurile evreesti din orași ( precum fabrica de ciocolata Kandia). Vezi această problemă fiind dezvoltată de Florian
Banu in articolul sau “Grupul Etnic German din România – Organizatie de tip totalitar-” , la capitolul “Interese
economice si nu numai” in Arhivele Totalitarismului Nr- 1-2 din 2001
54 S.A.IN.I.C. Fond PCM-CM 95 /1945
55 S.A.N.I.C. Fond PCM dosar 2745/1944 ( act original A.M.A.E. Colectia Tratate, – Conventia de Armistitiu – .) 1944
56 S.A.N.I.C. Fond Casa Regala, “Regele Mihai” dasa 4/1947, (act original A.M.A.E. Colectia Tratate, Tratatul de Pace 10
feb. 1947)
3. Liderii Grupului Etnic German au fost deportaţi şi exterminaţi în URSS, stabilirea
calităţii de succesor de către o altă organizaţie cu alţi membri ce au altă doctrină politică şi un
alt nume pare imposibilă. ( de ex: Andreas Smith a murit la lagărul Vokuta din URSS)
4. Grupul Etnic German a fost înfiinţat ca persoană juridică de “drept public” ne întoarcem
la dreptul roman si citam: “Publicum ius est quod ad Statum Rei Romanae spectat, privatum
quod ad singulorum utilitate pertinent”57 adica traducere ce este “de drept public” aparţine
Statului. Fapt recunoscut si de legislaţia Europeană care când vorbeşte de finanţare precizează:
“2.2.3 Persoană juridică de drept public
Autoritatea publică reprezintă orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale
care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public”58

De fapt aşa a fost şi modul cum au fost “salvate” bunurile GEG când ruşii le-au sigilat şi au
dorit să le preia ca fiind “bunuri inamice”, atunci statul român a demonstrat că de fapt este
vorba de “bunuri de drept public” şi ele practic aparţineau statului, personalitatea juridică a
G.E.G fiind similară cu a unui minister.

in incheiere …
Problema revendicări patrimomiului G.E.G. ne pune în fața unui paradox, Klaus Iohannis,
lider al Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), membru P.N.L. din 2013, a
fost susținut în demersurile sale legate de patrimoniu G.E.G. ințial de Adria Nastase și mai
târziu de Victor Ponta, același Ponta care s-a opus, în marte 2014, aduceri domunului Klaus
Iohannis la guvernare. Mai mult seful domunului Klaus Iohannis din P.N.L., domunul Crin
Antonescu este și initiatorul unui proiect de lege pentru condamnarea Miscari Legionare 59,
acelasi Crin Antonescu nu are însa nici o problema cu faptul ca FDGR (federatie condusa de
Iohanis) revendica niste bunuri naziste.
Q.E.D
P.S.
Este interesant să vedem cum se va
face partajarea între bunurilor
organizaţiei naziste “de drept public”
GEG şi bunurile Partidului
Muncitorilor National-Socialist
German ( cu care aceasta era, practic
asimilată), evitându-se bunurile
confiscate/preluate abuziv de la evreii
( legea romanizării) sau de la germanii
opozanţi, sau cele cumparate cu bani
nazişti (intrăm pe alte trate
internaţionale), ca ong-ul de drept
privat Forumul Germanilor din
Romania să preia strict bunurile “organizatiei naziste” a caror succesori se revendica!

57 http://www.e-referate.ro/referate/Notiunea_de_drept_public_si_privat2005-03-18.html
58 http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/utile/Instructiuni%20de
%20implementare/POSDRU/4_POSDRU_Ghid_relatii_parteneriat.pdf pag 7
59 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=17678