Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dacă este greu sau nu, să vorbeşti despre un subiect pe care nu l-a mai abordat nimeni, asta
este discutabil, dar cu siguranţă este greu să vorbeşti pe marginea unui subiect pe care toată
lumea crede că il cunoaşte foarte bine1.
Lupta împotriva mentalităţilor este una cu adevărat dificilă iar atunci când la o serie de idei
preconcepute se adaugă şi ceea ce putem numi “vulgarizarea ştiinţelor” victoria pare
imposibilă.
Accesul tuturor la informaţii, în special prin intermediul internetului a creeat şi o “vulgarizare
a ştiinţelor”, prin urmare aproape oricine se poate considera expert în orice. Reţete medicale,
lecţii de istorie, arheologie, sfaturi juridice, ne sunt astăzi oferite de diverse persoane: ziarişti,
actori, rapsozi, politicieni, prezentatori tv, care posedă, ce-i drept, o gamă variată de calităţi mai
puţin, o specializare în domeniul în care vorbesc.
Prin urmare, având în vedere că, urmează să prezint un subiect despre care abia dacă s-au scris
în română câteva articole2 (cu precadere în revistele de specialitate), vă rog a îmi acorda timpul
necesar unei scurte expuneri despre acest subiect.
Grupul Etnic German3, subiectul nostru de astăzi, a reintrat în atenţia generală, după cca 70 de
ani de absenţă, odată cu discuţiile pe marginea numirii domnului Klaus Iohannis în funcţia de
“vice-premier”.
Legătură dintre K.Iohannis, primar al Sibiului, şi defuncta organiza ție nazistă, fiind
următoarea: K. Iohannis, aflat în fruntea “Forumul Democrat al Germanilor din Romania”
( una dintre organizaţiile germanilor din România, similară cu U.D.M.R.) prin implicarea unor
politicieni români, precum Adrian Năstase, a preluat drepturile patrimoniale ale sus-numitei
organizaţii naziste ( pactul Nastase-Iohannis 4). Aceasta poveste incepe in 27 februarie 2007
cand Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea de preşedinte al organizaţiei
municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a cheamat în
judecata municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful sau în F.D.G.R.,
-Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!-). Instanţa a admis cererea domnului
Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost
1 Precum relația noastra cu Germania în cel II-lea razboi mondial, presupusul respect al germanilor fa ță de noi, fră ția de
arme sau presupusa noastră “trădare”.
2 De scris s-au scris in germana, mai multe lucrari, in care paradoxal “nemti” nu s-au rusinat deloc sa prezinte caracterul
totalitar si nazist al acestei organizati, vezi: Johann Böhm: Hitlers Vasallen der Deutschen Volks-gruppe in Rumänien vor
und nach 1945, Peter Lang, Frankfurt am Main 2006, deasemenea Milata, Paul: „Der Lebenslauf des
«Volksgruppenführers» Andreas Schmidt“, in: Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Nr. 28.(99.) Jg., Heft
1/2005, S. 72-76. si Hockl, Hans Wolfram: Deutscher als die Deutschen. Dokumentarische Studie über NS-Engagement
und Widerstand rumäniendeutscher Volkspolitiker, Linz 1987.sau Popa, Klaus (Hrsg.)Akten um die Deutsche
Volksgruppe in Rumänien 1937-1945
3 Vezi raportul Raportul politiei din 1941 D.G.P. 160/1941 34-71
4 Aparent începuturile retrocedarii bunurilor fostei organizatii hitleriste catre “Forumul Democrat al Germanilor din Romania”
are la baza o intelegere dintre Adrian Nastase (ca președinte al Partidului Social Democrat) și Klaus Werner Johannis
(ca reședinte al Forumului Democrat al Germanilor din Romania), semanata in 2002 -
http://miris.eurac.edu/mugs2/do/blob.pdf?type=pdf&serial=1037271012021
atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Astfel în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă,
F.D.G.R. devine succesorul organizaț
iei5 naziste care face obiectul prezentului studiu.
Prin urmare, Grupul Etnic German va fi infiinţat juridic la 20 noiembrie 1940 (decret lege
3884) 10 practic, cu o zi înaintea vizitei generalului Ion
Antonescu la Berlin, vizită ce a avut ca scop aderararea
României la “Pactul Tripartit” (23 noiembrie.)11
21 Sunt mai multe rapoarte care ne semnaleaza această infracţiune în zona Banatului.
22 Dr. Dan Grecu. Buletinul Cercului de Studii al Istoriei Poştale Din Ardeal Banat si Bucovina, An XI, nr3
23 http://www.tabletmag.com/scroll/158907/former-nazi-soldier-charged-in-1944-massacre
24 M.O 1 iulie 1941
25 MO 16 nov 1942
26 Dr. Dan Grecu
27 Ottmar Trasca Etnicii germani din Romania in Wafen S.S. (1940-1944)
28 In acest sens este interesanta o intanirea a etnicilor germani din Bistrita,de dupa ocuparea Ungariei, cu un genaral trimis
de Hitler, acesta ii informeaza ca “toti germani sa se intoarca in Reich” nedumeriti ei ii reamintesc ca fusese vorba sa se
infiinteze un mare Reich cu Ardealul sub conducerea germana ( vezi S.A.N.I.C. PcM 92 /1943 )
29 S.A.N.I.C Fond: I.R.J (1925-1949), pag
Relația etnicilor germani cu statul român era definita de Volksgruppenfrer-ul A.Schmit, într-o
cuvântare, ținută la Sibiu la 9 febroarie 1941 astfel: “Nu suntem nimic altceva decât o parte a
marelui popor german și raportul nostru cu statul este raportul Germaniei cu România” 30
Arhivele românesti sunt pline cu rapoarte realizate de diverse servicii şi direcţii precum “SSI”,
“Jandarmerie”, “Poliţie”, “Consiliul de miniştri” în care ne sunt relatate apariţia unor
sentimente anti-româneşti manifestate prin diverse acțiuni precum: germanizarea numelor
străzilor din Timişoara, înlăturarea tablourilor cu Regele Mihai și Antonescu şi înlocuirea lor cu
tablouri cu Adolf Hitler în diverse clădiri publice din zonele cu populaţie majoritar germană,
prezenţa steagurilor româneşti disproportionată că număr şi mărime, în comparaţie cu drapelele
naziste, la întrunirile publice ale etnicilor germani. La acestea se pot adăuga şi unele mai grave,
precum refuzul de a se prezenta la încorporare în armata româna sau refuzul de a ceda
rechiziţiile obligatorii cerute de statul român ( Legea nr 139/1940 31), motivând ca etnici
germani contribuie la rechiziţii petru armata germană.
De reţinut că toate acestea se întâmplau în timp ce românii mureau alături de germani pe
frontul de est. Mai mult, în timpul operaţiunii Barbarossa, autorităţile române s-au confruntat
cu dezertări importante ale etnicilor germani, care descompletau unităţile române pentru a se
înrola în armata germană.
Tineretul german din țară se pregatea pentru atoaparare, în acest sens organizând diverse
acțiuni32. Dintr-un răspuns al Marelui Stat Major Sectia II, pentru GEG, aflam că tineretul
german primise autorizatie să facă trageri cu arme “Geco”, totus autorită țile române exerciatu
30 Istoria Romanilor, Academia Romana, vol IX, Editura Enciclopedica Bucuresti 2008, pag 485
31 http://www.legex.ro/Legea-139-1940-68.aspx
32 Unul dintre aceste exerciti au a simulat situatia in care romanii s-ar fi rasculat si ii atacu pe sasi
presiuni ca armele să fie inregistrate conform legilor in vigoare 33.
Toţi istoricii conclud că G.E.G-ul s-a completat ca un “stat in stat”, fapt ce tindea să se
agraveze cu trecerea timpului ( 1940-1945). Astfel G.E.G, a preluat învăţământul confesional şi
cel de german de stat34.
La, 1 noiembrie 1941 este publicat decretului lege nr.3097 prin care G.E.G -ul primea dreptul
să înfiinţeze şi să coordoneze şcoli primare, secundare şi alte instituţii educaţionale, în cadrul
acestora G.E.G-ul obţinea autonomie educațională, putând folosi propriile planuri de
învăţământ, programe analitice şi de examene, acestea trebuind doar să fie aprobate de
Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor:
Art.1 ''Grupul Etnic German din România ca persoană juridică de drept public , are dreptul de
a înfiinţa şi conduce şcoli de grad primar şi secundar teoretice şi practice şi institute de
educaţie germană de orice categorie. În raport cu statul Român, Grupul Etnic German din
România este reprezentat în ce priveşte învăţământul prin secţia şcolară a Grupul Etnic
German''35.
Ca particularitate poate fi reţinut ateismul lor agresiv îndreptat împotriva germanilor care se
ţineau după religia "inventată de jidani" (n.a. Creştinismul), educaţia tineretului trebuia făcută
după perceptele naţional socialiste în care creştinismul nu avea ce căuta. A. Smith, liderul
grupului etnic german, a afişat o atitudine ateistă, el expimându-se împotriva unei “lupte pentru
cucerirea unei vieţi de apoi inexistente” sau că ''religia noastră este istoria noastră ( a dat
chiar exemplu cand şi-a înmormântat soţia fără slujbă religioasă 36).
Pentru a contracara “influenţa” preoţilor, hitleriştii germani, organizau duminică manifestări
sportive în vecinătatea bisericilor şi promovau diverse sărbători păgâne vechi “ale arienilor”
care erau sărbătorite “la concurenţă” cu cele creştine. Astfel, la data de 21 decembrie al fiecărui an
s-a încercat introducerea serbării “focului” sau a “solstiţiului de iarnă” iar in paralel se sublinia originea
Este de reţinut că, nazismul acestei organizaţii nu a fost unul mimat sau de conjunctură
(steagul cu zvastica, uniformele, portretele lui Hitler, toate au fost prezente), mai mult în cadrul
minorităţii germane au existat şi câţiva membri care au încercat să se opună nazificării, precum
Episcop Friederich Muller din Sibiu39 sau Hans Otto (1890-1953)40. Reţinem că nu vorbim de
situaţie fără vinovaţi şi în care toţi etnicii germani s-au lăsat duşi de val din lipsă de alternative.
Grupul Etnic German şi partidul Muncitorilor Naţional-Socialist au fost cât de naziste se poate
şi din păcate, marea parte a etnicilor germani, în special tineri, s-au lasat infectaţi de virusul
supremaţiei rasiale.
Deutsche Volksgruppe şi-a obţinut patrimoniul astfel: a) prin absorbţia vechilor organizaţii
germane, b) prin participarea la Legea Romanizării adică preluării/confiscării de bunuri
evreieşti49, c) datorită banilor primiţi de la Hitler şi banilor acordaţi de Antonescu în diverse
situaţii.
După revoluţie în urma unor înţelegeri între Klaus Iohannis şi Adrian Nastase50 şi ulterior
Victor Ponta51, Forumul Germanilor din Romania, ce se revendicase ca succesor al Deutsche
Volksgruppe52 primeşte garanţii în vederea restituirii patrimoniului nazist. Din acest patrimoniu
ştim că fac parte şi proprietăţi cumpărate cu bani de la Hitler ca şi foste proprietăţi evreieşti 53
sau bunuri aparţinute la diverşi particulari germani care au fost constrânşi să işi vândă/cedeze
bunurile în folosul naţional-socialismului.
De fapt aşa a fost şi modul cum au fost “salvate” bunurile GEG când ruşii le-au sigilat şi au
dorit să le preia ca fiind “bunuri inamice”, atunci statul român a demonstrat că de fapt este
vorba de “bunuri de drept public” şi ele practic aparţineau statului, personalitatea juridică a
G.E.G fiind similară cu a unui minister.
in incheiere …
Problema revendicări patrimomiului G.E.G. ne pune în fața unui paradox, Klaus Iohannis,
lider al Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), membru P.N.L. din 2013, a
fost susținut în demersurile sale legate de patrimoniu G.E.G. ințial de Adria Nastase și mai
târziu de Victor Ponta, același Ponta care s-a opus, în marte 2014, aduceri domunului Klaus
Iohannis la guvernare. Mai mult seful domunului Klaus Iohannis din P.N.L., domunul Crin
Antonescu este și initiatorul unui proiect de lege pentru condamnarea Miscari Legionare 59,
acelasi Crin Antonescu nu are însa nici o problema cu faptul ca FDGR (federatie condusa de
Iohanis) revendica niste bunuri naziste.
Q.E.D
P.S.
Este interesant să vedem cum se va
face partajarea între bunurilor
organizaţiei naziste “de drept public”
GEG şi bunurile Partidului
Muncitorilor National-Socialist
German ( cu care aceasta era, practic
asimilată), evitându-se bunurile
confiscate/preluate abuziv de la evreii
( legea romanizării) sau de la germanii
opozanţi, sau cele cumparate cu bani
nazişti (intrăm pe alte trate
internaţionale), ca ong-ul de drept
privat Forumul Germanilor din
Romania să preia strict bunurile “organizatiei naziste” a caror succesori se revendica!
57 http://www.e-referate.ro/referate/Notiunea_de_drept_public_si_privat2005-03-18.html
58 http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/utile/Instructiuni%20de
%20implementare/POSDRU/4_POSDRU_Ghid_relatii_parteneriat.pdf pag 7
59 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=17678