Eșecul și distrugerea

Ajunsă la putere, Legiunea a aplicat legi antisemite dure

și jafuri organizate ale avutului minorității evreiești,
însoțite de arestări samavolnice, schingiuiri și asasinate.
Legionarii au asasinat și alți cetățeni români, neevrei, pe
motive politice, „morale” (homosexuali reali sau
presupuși) și adesea, din răfuieli personale. Dintre
asasinați, circa 2/3 au fost români și 1/3 evrei, dar,
comparativ cu procentul evreilor din totalul populației
române, legionarii au ucis circa 20 de evrei la fiecare
neevreu ucis.
Odată ajunsi la putere, Sima și Antonescu au inceput sa
se certe. Potrivit istoricului Stanley G. Payne, Antonescu
intenționa să creeze o situație similară cu cea a regimului
lui Francisco Franco în Spania, în care Legiunea să fie
subordonată statului. El a cerut ca Sima să-i cedeze
conducerea generală a Legiunii, dar Sima a refuzat.

Sima a cerut guvernului să urmeze „spiritul legionar”, iar

toate funcțiile majore să fie deținute de legionari. Alte
grupuri urmau să fie dizolvate. Politica economică, a
spus Sima, ar fi trebuit să fie coordonată îndeaproape cu
Germania. Antonescu a respins cererile lui Sima și a fost
alarmat de echipele Gărzii de Fier. El a decis să-și
aștepte timpul până când va avea șansa de a distruge
Legiunea o dată pentru totdeauna.

La 14 ianuarie 1941, Horia Sima și legionarii au

declanșat o lovitură de stat, un război civil, împotriva lui
Antonescu și a armatei române. Antonescu a reușit să
învingă în trei zile rebeliunea legionară, Legiunea fiind
înlăturată de la guvernare. În perioada premergătoare
încercării de lovitură de stat, diferite facțiuni ale
guvernului german au sprijinit diferite părți din România,
cu SS care sprijină Garda de Fier, în timp ce armata și
Ministerul Afacerilor Externe, Auswärtiges Amt, l-a
sprijinit pe generalul Antonescu. Baronul Otto von
Bolschwing din SS, care era staționat la ambasada
Germaniei la București, a jucat un rol major în
contrabanda cu arme pentru Garda de Fier.
Hitler l-a sprijinit pe Antonescu, de la care se aștepta să
atragă și să conducă România în războiul antisovietic,
păstrându-i pe legionari ca pe o contrapondere, ca pe o
amenințare menită să-i asigure fidelitatea conducătorului.
Horia Sima și alți fruntași legionari s-au refugiat
în Germania (unde au fost cazați în lagărele de
concentrare Buchenwald, Dachau și Rostock, având însă
o relativă libertate de mișcare).
In acelasi timp, membrii Gărzii de Fier au pus la cale cel
mai mare pogrom din istoria Munteniei, în care au fost
uciși peste o sută de evrei, iar parte dintre aceștia au fost
atârnați în cârlige la abator unde cadavrele le-au fost
pângărite și mutilate.

Eșecul Rebeliunii, atribuit de o parte dintre legionari sub

conducerea tatălui lui Corneliu Zelea Codreanu,
conducerii dezastruoase a lui Horia Sima și a campaniei
anti-legionare pornită de Ion Antonescu a dus la
scindarea miscarii legionare în două grupări
inamice, „simiștii” - rămași credincioși lui Horia Sima -
și „codreniștii” sub conducerea lui Ion Zelea Codreanu.
Divergențele, acuzațiile reciproce, altercațiile dintre cele
două grupări antagoniste au continuat până la epuizarea
fizică a implicaților.