COPIII DE IERI, COPIII DE AZI

Prof. Înv. Preșc : David Veronica

Lumea copiilor de azi diferă radical de cea a copiilor de ieri, de a noastră. Diferența
dintre generații nu s-a simțit nicicând mai acut ca acum. Pentru copiii de ieri, șotronul sau săritul
corzii erau jocurile preferate. Pentru copiii de azi, jocurile online din cele mai diverse categorii și
rețelele de socializare sunt principalele moduri de a se distra. Cu toate facilitățile de care dispun,
copiii de azi sunt mai triști decât cei de ieri. Asta pentru că nici ei și nici lumea lor nu mai sunt
de înțeles. Copiii de ieri au devenit adulții de azi, care le pretind propriilor copii să trăiască într-o
lume complet schimbată, după regulile unor vremuri apuse.
La ce bun să trimitem copiii afară să se joace, când ei nu mai au cu cine? Generația lor s-
a micșorat, grupurile de cinci-șase copii de odinioară se rezumă la doar doi copii acum. Printre
blocuri nu mai e zarva de altă dată. Leagănele nu se mai mișcă, pe tobogane nu mai chicotește
nimeni. Lumea copiilor de azi s-a mutat online. Atât școala, cât și toată interacțiunea lor se
desfășoară astfel. Copiii de azi duc mai multe bătălii decât am dus noi și, cu toate acestea, nu-i
ascultă nimeni.
Noi, adulții, ne mulțumim să le aruncăm critici cu privire la stilul lor de viață, modul cum
se îmbracă sau felul cum vorbesc, fără a ne întreba de ce copiii noștri se maturizează mai repede.
Pentru că sunt asaltați zilnic de sute de informații noi din mediul online, iar ei trebuie să se
adapteze rapid. O multitudine de rețele de socializare, cu o bază largă de prieteni, mai mult sau
mai puțin cunoscuți, care trebuie menținuți, videoclipuri cu diverse teme, jocuri cu clasamente și
mize, aceasta este lumea lor acum. Cei ce nu se adaptează sunt marginalizați în moduri mult mai
brutale decât am fost noi, sunt atacați „virtual” de cunoscuți și necunoscuți laolaltă, uneori cu
efecte tragice.
Copiii de azi sunt mai singuri, pentru că noi suntem din ce în ce mai ocupați și nu mai
avem timp pentru ei. „8 la sută dintre copii cred că familia nu este niciodată alături de ei când
au nevoie de ajutor, iar 23 la sută dintre ei susțin că un membru al familiei petrece timp cu ei
doar uneori sau niciodată. Încrederea copiilor în părinți a scăzut cu 14 la sută în 2020,
ajungând la 79 la sută. Pe acest fond, succesul public al unor personaje care insuflă și instigă la
ură și care au priză la copii nu este deloc surprinzător”, spune un studiu World Vision
România. Copiii de azi își iau modelele de pe rețelele de socializare, așa-zișii „influenceri”, care
promovează nu doar produse, ci și concepții. Copiii le asimilează din dorința de a se integra
mentalității colective, dar și pentru că părinții nu sunt activi în viețile lor.
Părinții de azi citesc bloguri despre cum se cresc copiii, de parcă toți ar fi la fel, fără o
personalitate proprie. Puținul timp liber care le-a mai rămas copiilor este umplut cu diverse
activități, iar week-end-urile sunt pline de cursuri, în aparență, pentru binele copiilor: cursuri de
pian, de limbi străine, de înot, de dans… și lista continuă. Sub masca intențiilor bune, copiii au
devenit trofee pentru părinți, care au ajuns să îi etaleze. Copiii nu mai au timp să fie copii, ci
trăiesc într-o continuă stare de suprastimulare. Părinții se mulțumesc că le-au găsit o ocupație,
chipurile, pentru binele lor, și nu mai observă că sunt obosiți, triști sau copleșiți.

Copiii de azi, cu toate presiunile la care sunt expuși sunt, totuși, copii, iar vorbele noastre
lovesc mințile lor crude în moduri distrugătoare. A privi un copil în ochi și a-i spune că nu va -
realiza nimic în viață este un gest inimaginabil de crud. Doar pentru că lumea lor e diferită, nu
înseamnă că e rea. Ei vor reuși altfel decât am făcut-o noi, prin alte mijloace, iar meseriile lor vor
avea alte nume. Am putea, măcar, să-i încurajăm, dacă nu-i putem ajuta. Trăiesc într-o lume
instabilă, în care apar lucruri noi în fiecare zi, dar acest lucru înseamnă și că ei au șanse mai mari
de reușită decât noi. Să nu uităm că și noi am fost generația căreia nimeni nu i-a dat șanse de
reușită și, cu toate greutățile, am biruit.