Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2001
49. Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa
[Capidava]
Cod sit: 63063.01
Colectiv: Radu Florescu (UCDC Bucureşti) - responsabil, Zaharia
Covacef (UO Constanţa, MINAC), Cristian Matei (UCDC Bucureşti),
Ioan Carol Opriş (FIB), Costin Miron, Marian Ţiplic, Zeno Pinter
(ULB Sibiu), Valeriu Georgescu, Robert Constantin (MA Mangalia),
Adrian Crăciunescu (CPFPIC Bucureşti), Ana Pavlu (UAB); Nicolae
Miriţoiu (IA Bucureşti), Mona Petre - desenator
În afara cercetărilor, în anul 2001 s-au executat cu forţe
proprii, fonduri de la MINAC şi de la Muzeul de Arheologie
„Callatis” Mangalia şi sponsorizări de la întreprinderi din zonă
un grup sanitar complet, drenuri de evacuarea apelor uzate
de la bucătărie şi spălătorul în aer liber din faţa bazei,
precum şi tencuirea exterioară şi repararea acoperişurilor la
celor două barăci folosite la cazarea studenţilor.
Ca şi în anii trecuţi s-a lucrat cu studenţi în practică de
specialitate proveniţi de la Universitatea Bucureşti,
Facultatea de Istorie; Universitatea „Ovidiu” din Constanţa,
Facultatea de Istorie şi Teologie; Universitatea „Lucian
Blaga” din Sibiu, Facultatea Litere, Istorie, Jurnalistică;
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti,
Facultatea de Istorie. Fondurile necesare hranei studenţilor
au fost asigurate de fiecare universitate în parte până la
concurenţa sumei de 12.000.000 lei fiecare (în total cca.
48.000.000 lei); pentru cazare au fost folosite cele două
barăci ale bazei de cercetări Capidava, cu efecte de
cazarmament asigurate de Muzeul de Istorie Naţională şi
Arheologie Constanţa şi de Muzeul de Arheologie „Callatis”
Mangalia. Ministerul Culturii şi al Cultelor a contribuit cu o
cofinanţare de 30.000.000 lei. Din aceştia s-au cheltuit
7.000.000 lei pentru dotări (două roabe, săpăligi, lopeţi,
şpacluri, saci de plastic) iar restul de 23.000.000 lei pentru
contracte de colaborare după cum urmează:
- Mona Petre, desenatoare pentru desenarea
descoperirilor mobile în teren şi pentru redesenarea unor
relevee în vederea digitizării lor;
- arh. Ana Pavlu, pentru digitizarea celor patru rânduri de
relevee generale existente;
- arh. Adrian Crăciunescu pentru relevarea săpăturilor din
anul 2001;
- muz. Robert Constantin pentru actualizarea releveului
topo al cetăţii şi pentru completarea lui cu zona de la SE de
cetate (sectorul VIII cod RAN63063.8);
- dr. Nicolae Miriţoiu pentru transportarea la Bucureşti a
celor 35 schelete rezultate din cercetările la necropole (1975-
1997) şi pentru prelucrarea lor primară - desfacerea
pachetelor, curăţirea vestigiilor, clasificarea primară.
Dintre acestea, s-au executat următoarele:
• Mona Petre a executat desene după obiectele
descoperite în săpături, precum şi a redesenat în
tuş releveele din anii 1958-1959 (arh. Dinu
Teodorescu);
• arh. Ana Pavlu a digitizat cele trei rânduri de relevee
(1958-59, 1975, 1989);
• arh. Adrian Crăciunescu a executat releveul
săpăturilor din sectoarele III/VI; I; VII;
• dr. N. Miriţoiu a efectuat transportul resturilor
osteologice umane din necropolele Capidavei la
Bucureşti şi a asigurat prelucrarea lor primară.
81
În campania 2001 s-au efectuat săpături în sectoarele
V (cod RAN 63063.05) şi IV (cod RAN 63063.04), în
continuarea campaniilor anterioare; VI (cod RAN
63063.06) în continuarea celor efectuate în campaniile
anterioare în sectorul III (cod RAN 63063.03); VII (cod
RAN 63063.07) în continuarea celor din campania 2000 şi
în sectorul I (cod RAN 63063.01) în continuarea celor din
campaniile trecute, precum şi o completare de săpătură în
sectorul XI (cod RAN 63063.11) în completarea săpăturilor
din anii 1997. Rezultatele adâncesc şi amplifică
cunoştinţele noastre despre Capidava romano-bizantină,
de tranziţie de la romano-bizantină la medio-bizantină şi
medio-bizantină.
Planşele 32, 33
Sectorul I, ¨53O şi ¨53P
Cristian Matei (UCDC Bucureşti)
Cercetările arheologice au continuat în anul 2001, sub
conducerea lector univ. Cristian Matei de la Facultatea de
Istorie a UCDC Bucureşti şi au fost executate de studenţii
de la aceeaşi instituţie, în sectorul I, ¨53O şi P cu scopul
de a se pune în evidenţă spaţiul intramuros - aflat în
proxima vecinătate a edificiului basilical.
În ¨53/O şi P se aflau urmele a două bordeie de
dimensiuni mici (bordeiul B58 - 2,7 x 3,2 m, respectiv
bordeiul B10 - 2,6 x 3,3 m), cu pereţi dintr-un şir de
moloane de piatră, provenite de la construcţiile mai vechi.
Groapa şi trei dintre laturile lui B58 tăiau colţul unei
locuinţe al cărui zid - cu lăţimea de 0,45 m, lucrat din
moloane de piatră cioplite cu barda, amestecate cu pietre
nefasonate, de dimensiuni mai mici, legate între ele cu
pământ - servise drept material de construcţie pentru
bordeie. Acest bordei se continua în ¨53/P. Cele două
bordeie aflate în ¨53/O şi P au fost demontate pentru
continuarea săpăturii.
Săpătura din ¨53P a pus în evidenţă, în primă fază,
zidurile unei locuinţe care avea o latură adosată zidului de
incintă. În interiorul locuinţei, sub nivelul de călcare al
celor două bordeie a fost surprinsă existenţa altui bordei,
cu vatră deschisă, de aceeaşi formă de plan cum apare
spaţiul sobei în majoritatea bordeielor din sec. IX-XI de la
Capidava. Acest bordei comportă o discuţie mai amplă,
date fiind caracteristicile lui constructive.
Bordeiul a fost realizat la relativ scurtă vreme după ce
locuinţa din ¨53P - care poate fi datată în sec. V-VI - a
fost distrusă. Oricum, momentul la care a fost amenajat
bordeiul, chiar dacă nu poate fi precis determinat, poate fi
plasat în sec. VII. Cei care au amenajat bordeiul au
procedat în felul următor: s-au folosit de două din zidurile
locuinţei din ¨53P pentru construcţia bordeiului; groapa
bordeiului a fost săpată după ce dărâmăturile din interiorul
vechii locuinţe au fost îndepărtate pe jumătate din
suprafaţa acesteia; într-un colţ al gropii bordeiului, lângă
zidul vechii locuinţe, a fost amenajată o vatră, din bucăţi
de piatră triunghiulare, dispuse radial, unele dintre ele
provenind de la o râşniţă din calcar numulitic, descoperită
ulterior, în stadiu fragmentar (cca. 55%), în interiorul
locuinţei de sec. V-VI; pentru realizarea celorlalţi doi pereţi
ai bordeiului, s-au utilizat pari si împletituri de nuiele, ceea
ce conferă un caracter aparte locuinţei-bordei, realizate
jumătate din piatră, jumătate din materiale lemnoase
acoperite probabil, la origine, cu lut galben, din care au
mai rămas doar coji subţiri, cu urme de nuiele carbonizate.
 Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2001
Modul de realizare a bordeiului sugerează dorinţa
ocupanţilor de a folosi ceea ce mai rămăsese din locuinţa de
piatră pentru ridicarea noii construcţii pentru a cruţa, pe cât
posibil, eforturile de amenajare a bordeiului, caracterul precar
al locuirii - comparativ cu perioada precedentă - sugerând
atât o perioadă dificilă din punct de vedere economic pe care
o traversa comunitatea de la Capidava, cât si un oarecare
provizorat al locuirii.
În ¨P53 s-a pus în evidenţă un bordei aflat sub nivelul
de călcare al bordeiului B10, săpat În campaniile din anii '60,
din care s-au păstrat doi pereţi din zid de piatră. Sub nivelul
de călcare al bordeiului s-a descoperit zidul locuinţei din
¨O53 care se continua în ¨P53.
Adosat la zidul de piatră al locuinţei din ¨O şi ¨P53, se
aflau mai mulţi chirpici calcinaţi care - după modul în care
erau dispuşi, pe trei şiruri paralele, dispunere care se
continua şi în partea de locuinţă din ¨O53 - sugerează că
respectivele materiale de construcţie fuseseră depozitate aici
în vederea unei utilizări ulterioare.
Sectorul III/VI
Ioan Carol I. Opriş (FIB)
Săpăturile arheologice din sectorul VI al cetăţii Capidava
s-au concentrat asupra carourilor (¨) Ş-T-Ţ şi W 72 (vezi
Cronica săpăturilor arheologice din România pentru anul
2000, pl. I-II, cu releveul de arhitectură anterior săpăturilor
din 2001, care poate fi găsit la adresa de Internet
http://www.archweb.cimec.ro).
Potrivit sectorizării iniţiale (prof. Grigore Florescu), şirurile
de carouri de 5 x 5 m cu nr. 73-77, respectiv între limita
dinspre NV-NE şi curtina de S a cetăţii (curtina H) aparţin
sectorului III al Capidavei (vezi Gr. Florescu, R. Florescu, P.
Diaconu, Capidava I. Monografie arheologică, Bucureşti,
1958). Săpătura, coordonată de dr. loan Carol Opriş
(Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti) şi
executată cu studenţi aflaţi în practică arheologică, a avut
drept scop continuarea cercetării nivelului de depuneri
romano-bizantine în şirul de carouri 72, de unde se va
extinde în anii următori spre şirul de carouri 71, unde este
cunoscută, din cercetările anterioare (1956) o compactă
dispunere de bordeie medio-bizantine.
¨ W 72. Săpătura în acest carou, situat în dreptul intrării
marelui edificiu porticat din spaţiul extrem sudic al cetăţii,
cunoscut sub numele de “Corpul de Gardă”, şi-a propus
degajarea elementelor de zidărie pentru limita dinspre NV şi
V (¨ W 71 şi ¨ Z 72). După degajarea caroului de o
grămadă de piatră acumulată din săpăturile anterioare, s-a
procedat la degajarea resturilor unui zid din piatră cu pământ,
care încăleca parţial porticul Corpului de Gardă, urmărind
traseul acestuia din urmă, situat ¨ W 73. Înălţimea surprinsă
a acestui zid târziu era de 0,5 m, iar lăţimea de cca. 0,65 m.
În centrul caroului, unde adâncimea atinsă este similară
celei din portic, a fost săpat de către Grigore Florescu un alt
bordei, figurat punctat pe releveele mai vechi şi pus în
evidenţă de căderea de forma unui con a stratului cenuşiu,
specific bordeielor medio-bizantine, dinspre limitele cu profil
înalt ale săpăturii, respectiv spre ¨ W 71 şi ¨ V 72 cu o
diferenţă de nivel, în ¨ W 72, între profilul de NV şi centrul
caroului de cca. 1,4 m. În acest caz trebuie ţinut seama şi de
faptul că imediat înspre V începe panta terenului şi terasele
cetăţii înspre Dunăre. La limita cu ¨ W 71 şi mergând înspre
¨ V 71 pare să se profileze un nou bordei, cu un şir foarte
slab de pietre aşezate în linie, la cca. 0,3/0,4 m de capătul
82
profilului respectiv. Zidul respectiv are o lungime surprinsă
de 2,4 m şi o lăţime de 0,5 m, destul de aproape de nivelul
actual de călcare (la o adâncime de -0,2/-0,22 m).
În planurile amintite la începutul prezentării figura şi alt
bordei, din care se mai păstrează doar colţul de N al
acestuia, încălecând şi el porticul, în ¨ W-V 73-72. Între
podeaua păstrată a acestuia şi nivelul atins în centrul
caroului, prin îndepărtarea pietrei depozitate, a fost
stabilită o diferenţă de cca. 0,8 m. Tot potrivit acestor
planuri, în spaţiul ¨ W-Z 72-71, se conturează sporadic
zidurile unei noi clădiri compartimentate, cu limita în ¨ W-
Z 72 şi compartimentarea continuând spre V, înspre şirul
de carouri 71 ceea ce permite ipoteza existenţei altei
camere în continuare, spre V. Acest edificiu, din zidărie de
piatră cu pământ. umple spaţiul între porticul Corpului de
Gardă şi clădirea absidată situată pe o terasă inferioară
(marcată în plan). Zidurile sale au o grosime de cca.
0,66/0,76 m. Camera de S are dimensiunile exterioare de
4,05 x 4,85 m. În ¨ W 72 au putut fi degajate parţial
zidurile colţului de NE, rupt poate datorită amplasării
ulterioare a unui bordei. După cum menţionam mai sus,
zidul clădirii dinspre Dunăre continua în ¨ Z 71 cu încă
1,1 m, ¨ Ţ 72. În caroul respectiv a continuat adâncirea
începută în campania precedentă, cu scopul de a clarifica
raportul între posibilele elemente arhitecturale constatate
în ¨ T 72, zidul de incintă al castrului târziu şi cel de
blocare al porticului, ce urmează într-o oarecare măsură
limita ¨ W-Ţ 73-72 cu scopul de a afla noi detalii asupra
substructurii zidului de incintă respectiv, cât şi asupra
eventualelor structuri arhitecturale sincrone sau diacrone
cu el. Acest carou fusese abordat în campania
precedentă, înspre limita ¨ Ţ 71, pe toată lungimea sa
(respectiv 5 m), pe o lăţime de 1 m şi o adâncime
aproximativă de -0,8/-1,2 m, acolo unde mai puteau fi încă
observate resturile zidului din piatră şi mortar ale castrului
târziu. Lăţimea zidului castrului târziu fusese stabilită la
cca. 0,8/0,9 m, iar fundaţia surprinsă era puţin adâncă faţă
de nivelul actual de călcare, realizată în grabă şi aşezată
faţă de ultimul la -0,15/-0,2 m, pe o dărâmătură de chirpici
sfărâmat şi o aglomerare informă de pietre. Pe fundul
săpăturii din campania 2000 puteau fi observate (înspre
¨ Ţ 71), o serie întreagă de pietre de mari dimensiuni,
aprox. paralele cu limita caroului, reprezentând, probabil,
elementele unui zid demantelat, aparţinând unei faze
anterioare.
În campania 2001 a fost păstrat (şi ulterior desenat)
martorul în continuarea zidului castrului târziu, până pe
pila de zidărie în formă de L, situată la colţul Porticului
Corpului de Gardă. Profilul (lat de 0,7 m) era situat la cca.
3,5 m de limita Ţ 72-71 şi are o lungime de 4,7 m.
Surprinzător, din profil apare parţial şi zidul de închidere al
camerei din ¨ T 72, până la pila de zidărie în formă de L.
Mai mult, camera menţionată continua cu o nouă
compartimentare, realizată din zidărie cu piatră şi pământ,
al cărei colţ era dat de zidul de blocare al porticului şi
avansa (iarăşi în formă de L), la limita ¨ Ţ-U 72 pe o
lungime de 2,85 m x 2,3 m. Această nouă
compartimentare, al cărei nivel de călcare era situat la
cca. - 1,1 m faţă de nivelul actual al solului, făcea legătura
cu camerele din portic, situate la un nivel mai jos, pe un
culoar cu trepte.
Materialul rezultat în această campanie constă, ca şi
în campania anterioară, în foarte puţină ceramică
medievală timpurie. În schimb sunt foarte numeroase
fragmentele de ceramică romano-bizantină (între care
 Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2001
predomină cele de amforă). Au fost descoperite, de
asemenea, piese întregi sau întregibile (o amforă LR1, căreia
îi lipseşte partea superioară şi ansele; o altă amforă pontică
cu urme de vopsea pe corp, căreia îi lipsea doar o porţiune
din gură; un capac de amforă întreg; un ulcior, căruia îi
lipseşte partea superioară; o râşniţă din piatră bine
conservată, alcătuită din 2 piese descoperită pe podeaua
camerei, sprijinită de zidul despărţitor al camerei din ¨ T
72). Nivelul căruia îi aparţin piesele precede ultimul nivel
identificat în cursul campaniei precedente, vizibil doar în
caroul învecinat, ¨ T 72, prin cele câteva cărămizi ale unui
pavaj situat imediat sub stratul vegetal actual.
¨ T-Ş72. Aici a fost îndepărtat martorul dintre carouri,
păstrat din campaniile precedente, lat de 1 m şi adânc de
cca. -1,1 m, situat aprox. pe linia dinspre Dunăre a şanţului
castrului târziu. Totodată, ulterior acestei operaţiuni, a fost
realizat un profil lung între ¨ Ţ-T-Ş-S 72, la limita cu şirul de
carouri cu nr. 71. Materialul rezultat de aici constă aproape în
exclusivitate din fragmente de borcane medieval timpurii şi
multe oase de animale. Prin îndepărtarea acestuia a putut fi
pus mai bine în evidenţă colţul compartimentării din ¨ T 72,
înspre ¨ Ş 72. Zidul lung exterior al acesteia, ca şi faţa
zidului de piatră cu pământ pus în evidenţă la limita ¨ T 72
cu ¨ T 71 erau dublate de două şiruri de pietre cu suprafaţa
foarte tocită, late de cca. 0,6 m - fie aparţinând unor fundaţii
de ziduri lungi dintr-o fază constructivă anterioară, fie rezultat
al unei amenajări de trotuar pentru stradă. Limita lor
superioară coincidea cu penultimul nivel de călcare
înregistrat în acest carou. La acest nivel, surprins la o
adâncime de -0,8 m faţă de nivelul actual de călcare, au
apărut şi o amforă tip Spatheion şi un vas aparţinând veselei
pentru băut, aflate în bună stare de conservare. Mai mult,
traseul celor două şiruri continuă şi în ¨ Ţ 72, însoţind
zidurile perimetrale ale compartimentării menţionate mai sus,
iar acest fapt denotă o împărţire anterioară similară a
spaţiului din această zonă a cetăţii.
Au fost realizate o serie întreagă de profile ale carourilor
săpate, măsurători experimentale ale volumelor diverselor
piese din depozitul sitului, alături de desene şi fotografii
digitale ale diverselor faze de săpătură sau ale artefactelor
descoperite. În plus, au fost realizate un număr de peste 100
de fotografii digitale.
Sectorul VII
Costin Miron (ULB Sibiu)
Săpăturile coordonate de asist. univ. Costin Miron şi
executate de studenţi de la Facultatea de Litere, Istorie şi
Jurnalistică a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu în
perioada 10 iulie - 4 august 2001 au avut drept scop
degajarea părţii de NE a sectorului VII, ¨ cd77-76-75, prin
îndepărtarea sistematică a vestigiilor bordeielor B256, B255,
B265, B272, B273, B279, B275, B276.
Pe suprafaţa aproape plană astfel obţinută nu au mai
apărut altfel de vestigii, cu excepţia resturilor aflat sub nivelul
interior de călcare al bordeielor mai sus enumerate, şi anume
resturi de pământ calcinat de la tava de uscat cereale din
B255 şi fragmente ceramice striate formând substratul
refractar al vetrei cuptorului din acelaşi bordei (B255),
precum şi asizele de fundaţie ale pereţilor tuturor bordeielor
enumerate mai sus care au corespuns contururilor
consemnate în relevee. De asemenea, a fost degajat zidul
longitudinal care, urmând axul carourilor c77-76-75-74-73
uneşte zidul de incintă cu absida clădirii din carourile
83
abcde72-71-70-69. Acesta se păstrează cu aspect de
elevaţie pe o înălţime medie de 1 m şi prezintă o fractura
longitudinală mediană cu prăbuşirea paramentului de SV
pe jumătatea superioară a înălţimii. Nu prezintă ramificaţii
laterale, aceea aparentă în releveele mai vechi reprezenta
probabil un zid de piatră cu pământ adosat zidului în
discuţie. Încă din 1957 nu s-au mai putut identifica
elemente de zidărie care să-i aparţină aşa încât atribuirea
cronologică-culturală a acestui fragment rămâne sub
semnul întrebării, poate în faza de tranziţie de la faza
romano-bizantină la cea medio-bizantină, ca şi zidul de
incintă al fortificaţiei târzii.
Pe suprafaţa astfel degajată nu au mai apărut alte
resturi constructive şi descoperirile mobile aparţin doar
celor două faze reprezentate şi de resturile de arhitectură -
destul de numeroase fragmente ceramice medio-bizantine
striate, între care o deosebită importanţă prezintă cele
descoperite în substratul vetrei cuptorului din B255,
constituind o „descoperire închisă”, precum şi cele aflate
într-o poziţie similară în cuptorul din B257. S-au mai
descoperit de asemenea numeroase fragmente ceramice
romano-bizantine - frecvente amforele striate şi cele cu
coaste - dar nici un vas întreg.
Zidul longitudinal de pe axul carourilor c77-73 cu
clivarea lui mediană longitudinală, precum şi absenţa atât
a vestigiilor altor construcţii cât şi a ştrepilor unor ziduri
ramificate perpendicular, ridică o serie de probleme în
legătură cu caracterul părţii de SV a cetăţii, adică cu
eventuala dispunere în terase a acesteia precum şi cu
raporturile de înălţime ale acestor terase. De asemenea
ridică din nou problema lunecării de terenuri sub acţiunea
unor mişcări epirogenetice (sau, mai simplu, seismice),
cărora s-ar putea datora „clivarea” zidului amintit şi cu
„golirea” terasei inferioare pe care acesta eventual o
delimita spre NE. De asemenea ridică problema reumplerii
acestei terase, până la latura de SV a zidului de incintă
roman târziu, surprins către S (curtina J), cu ruine scurse
de pe terasa superioară şi cu amplasarea şi săparea
bordeielor medio-bizantine în această umplutură.
Faptul că zidul nu a putut fi încă urmărit până la
întâlnirea cu absida clădirii din carourile abcde72-71-70-69
defineşte un obiectiv pentru săpăturile din campania 2002,
când obiectivul este să se termine degajarea până în
carourile cd73-66. Cu acest prilej se va urmări cu
deosebită grijă sesizarea unei accentuări a pantei de
alunecare a terenurilor pe direcţia V, precum şi jocul de
nivele, ţinând seama că edificiul cu absidă iese din
aliniamentul cu zidul longitudinal către SV. Surprinderea,
în 1942-1943, a unei fundaţii de zid şi a unor elemente de
ordin (bază, fus) la un nivel încă mai jos în zona carourilor
e-g72-70 reprezintă o complicaţie în plus a acestei
problematici.
Sectorul V/IV
Zaharia Covacef - responsabil sector (MINAC, UO Constanţa)
În continuarea cercetărilor din anii trecuţi, săpăturile
au fost conduse conf. dr. Zaharia Covacef, de la
Facultatea de Istorie-Teologie a Universităţii „Ovidiu”,
Constanţa, fiind executate de studenţii aceleiaşi unităţi de
învăţământ superior. A fost adâncită săpătura în
¨O73,74,76 şi ¨P75,76, desfiinţându-se diafragme şi
degajându-se suprafaţa de dărâmături până la
surprinderea unor resturi constructive sau de amenajări.
 Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2001
Astfel prin desfiinţarea unei diafragme - după desenarea
profilului - a putut fi identificat zidul de NE al construcţiei C10.
De asemenea a fost degajat colţul de E al construcţiei C6,
unde a fost surprins un stâlp de lemn vertical, parţial
carbonatat, de care se sprijineau câteva scânduri din care s-
au cules fragmente carbonizate. În ¨O76, în contextul
apariţiei a două fusuri de coloană în centrul unei încăperi cu
ziduri de piatră cu mortar - probabil cazarmă romană târzie -
au putut fi identificate - tot prin desfiinţarea unei diafragme
după desenarea profilului - zidurile de piatră cu pământ
corespunzătoare, documentând o fază ulterioară probabilei
cazărmi, dar anterioară Casei bogate (C1-C2) din sectorul V.
În ¨P76 s-a degajat suprafaţa de dărâmături
identificându-se vestigiile unui bordei a cărui cercetare a fost
lăsată pentru campania 2002, iar în ¨P75 a fost identificat
un zid de piatră cu mortar, ras până la o adâncime
apreciabilă de cca. 1 m, ce se leagă probabil de structurile
romane târzii prezente peste tot în zonă. La desfiinţarea
martorului dintre ¨O74-O73, tot după desenarea profilului, a
fost degajată complet strada 2.
Din săpăturile din campania 2001 din sectorul V/IV au
fost recuperate multe fragmente ceramice - mai puţine
striate, medio-bizantine şi relativ multe romane târzii, amfore
dar şi vase mici. În martorul dintre ¨O74-O73 a fost găsită o
monedă de bronz cu inscripţia Diva Paula(?), poate Caecilia
Paulina, soţia lui Maximin I (235-238), evident antrenată în
acest nivel din depuneri anterioare.
Sectorul extramuran VIII
Marian Ţiplic (ULB Sibiu)
Săpăturile, conduse de asistent Marian Ţiplic, de la
facultatea LIJ, ULBS şi executate cu studenţi de la aceeaşi
unitate, au durat de la 6 la 24 august 2001, şi au avut drept
scop iniţierea cercetării platoului de la SE de cetate, despre
care se ştia că este ocupat de bordeie medio-bizantine, aşa
încât se formulase ipoteza că fusese inclus în fortificaţia
medio-bizantină, o ramificaţie a zidului de incintă din piatră
cu pământ din această fază încingându-l pe conturul exterior.
În scopul urmăririi acestor probleme au fost trasate,
coliniare cu limita de SV a carourilor N din sectorul V, două
secţiuni, una în continuarea celeilalte, orientate SE-NV, de
câte 2 x 20 m, separate de o diafragmă de 1 m, marcate cu
¨O100 - O96 (2 x 5 m), fiind adâncite până la -1 m/-1,5 m,
în funcţie de descoperiri, fără să atingă nicăieri nivelul
pământului viu. Ca peste tot în Cetate a ieşit o cantitate
însemnată de fragmente ceramice striate medio-bizantine,
precum şi fragmente ceramice romano-bizantine - amfore
striate şi cu coaste, vase mici, de băut sau de bucătărie,
câteva fragmente de fier, precum şi oase de animale - resturi
de bucătărie. În secţiuni, la distanţe diferite de limita de SE a
lor au fost identificate vestigiile a trei bordeie: unul în ¨O97,
din care nu se păstrează decât colţul rotunjit al unei fundaţii
din bolovani de piatră; al doilea este reprezentat de o
schimbare a solului marcând o linie dreaptă, în ¨O98, aşa
încât clarificarea acestei anomalii rămâne pentru viitoarea
campanie de săpături; al treilea constă din doi pereţi din un
singur rând de bolovani, formând un unghi drept, în ¨O99,
cea mai mare parte a lui intrând sub malul de NE al secţiunii
şi constituind, prin urmare un obiect de cercetare pentru
viitoarele campanii.
La mijlocul secţiunii ¨O99-100 au apărut două ziduri de
piatră cu pământ, prezentând doi paramenţi, paralele şi tăind
transversal-oblic secţiunea. Este evident că ele aparţin unei
84
construcţii ample al cărei rost nu va putea fi clarificat decât
în viitoarele campanii. La capătul de SE al secţiunii, la
limita ¨O100 a fost descoperit un zid masiv de piatră cu
pământ, ce atât cât se poate distinge urmează curba de
nivel marcând începutul râpei care limitează platoul pe
laturile lui de SE şi SSV precum şi în mică măsură pe
latura de NE, unde urcă, pierzându-se în panta drumului.
Este probabil că acesta constituie ramificaţia zidului de
incintă medio-bizantin relativ bine cunoscut pe cetate şi
doar presupus pentru platoul extra muros de SE. Şi în
cazul acestei construcţii, observaţiile şi descoperirile din
campaniile viitoare vor aduce clarificări fundamentale.
În afara lucrărilor de cercetare propriu zise, din fonduri
special afectate de Direcţia Monumentelor Istorice au fost
executate lucrări de conservare primară sub conducerea
arh. Dana Sarvaş, la zidul de incintă şi anume la curtinele
e, f, g şi turnurile 3 (refacerea lucrărilor din anul
2000),4,5,6. Rămân de efectuat în anul următor lucrări de
conservare primară la curtina h şi la turnul 7 precum şi la
interioarele turnurilor 2, 3, 4, 5, 6, precum şi să se execute
o conservare experimentală a şapei fisurate, cu lianţi
sintetici. În acelaşi timp se va continua şi aprofunda
proiectul de restaurare a cheiului portului şi se va iniţia
proiectul de restaurare prin adăpostire a termelor romane.
[arh. Dana Sarvaş]
Sector estic
Zaharia Covacef - responsabil sector (MINAC, UO Constanţa)
Campania de cercetări arheologice din 2001, de doar
trei săptămâni, a fost insuficientă pentru atingerea
obiectivelor urmărite; sectorul este destul de întins, are
multe construcţii romano-bizantine ale căror ziduri
distruse, reparate, suprapuse, adăugate de-a lungul a trei
secole, au mai fost odată afectate de construcţiile
perioadei medievale timpurii.
După cum se ştie din rapoartele anterioare în sectorul
de E au fost aduse la lumină zece încăperi, plasate în jurul
unei piaţete pavate, şi căile de acces dintre acestea. În
campania din 2001 am lucrat în încăperile C.5, C.6 şi C.9
şi de asemenea am continuat demontarea martorului
dintre carourile M.73-72 şi N.73-72; s-a îndreptat capătul
martorului dintre carourile N.74 şi N.73 şi s-a săpat în
carourile P.75 (C.9), P.76 şi O.76.
Demontarea martorului dintre carourile M.73-72 şi
N.73-72 începuse încă din campania trecută când ne-am
oprit pe nivelul romano-bizantin; aveam de săpat un volum
de 6,5 m lungime x 1 m lăţime şi 0,9 m înălţime. Săparea
martorului în această campanie a condus la descoperirea
fundaţiei zidului de NE al încăperii C.10, zid care a fost
deranjat - şi suprapus - de construcţiile medievale timpurii
(una dintre acestea a afectat şi colţul de V al încăperii
C.7). Toate materialele găsite aici sunt fragmentare: o
mare cantitate de ceramică, sticlă, fier şi resturi
osteologice şi ihtiologice (inclusiv solzi de peşte).
Remarcăm, dintre descoperiri, o fibulă fragmentară de fier,
două piese (?) din bronz, o monedă din bronz şi o mărgică
de chihlimbar.
Îndreptarea capătului martorului dintre carourile N.74
şi N.73 (scobit de „căutătorii de comori”) a evidenţiat faptul
că acesta suprapune exact strada 2. Şi aici materialele,
aceleaşi categorii, erau fragmentare; dintre toate
remarcăm o monedă, foarte bine conservată, cu inscripţia:
DIVA PAVLA.
 Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2001
În încăperea C.5 (construcţie ce aparţine sfârşitului
secolului IV - începutului secolului V, cu refaceri şi adăugiri
făcute la jumătatea sec. V), săpătura - de nivelare - a adus la
lumină un vârf de lance din fier, o broască de uşă (găsită în
dreptul intrării de pe latura lungă a încăperii) şi un mâner
manşon, de asemenea din fier, pe lângă o însemnată
cantitate de fragmente ceramice, de sticlă şi cuie din fier.
În încăperea C. 6, care formează un edificiu împreună cu
încăperile C.1 şi C.9, trebuia săpat colţul estic (rămas
nesăpat din campania trecută). nordici în această campanie
nu am epuizat stratul de incendiu, plin cu diverse materiale,
inclusiv de construcţie. Am găsit aici, în apropierea zidului de
N-E al încăperii, pe lângă ţigle şi olane, un par gros, vertical,
şi două scânduri aproape suprapuse, toate arse. Din această
încăpere se recuperează un opaiţ fragmentar, un urcior - în
aceeaşi stare - şi o greutate-ancoră ale cărei feţe au formă
trapezoidală (dimensiunile piesei: I = 15 cm; LA bază = 12 cm;
LA sus = 8 cm; GR = 7 cm); orificiul de prindere (cu diametrul
de 1 cm) este situat la 3 cm faţă de latura superioară,
albierile profunde dovedesc utilizarea sa intensă. S-au mai
găsit diverse fragmente ceramice, fragmente de piese
(neidentificabile) şi cuie din fier, talpa unui pahar şi
numeroase fragmente de sticlă.
În încăperea C.9 nu facem decât să curăţăm şi să
îndreptăm profilul martorului dinspre S-V; încăperea continuă
şi în carourile P.75 şi P.74 (unde facem acelaşi lucru:
curăţenie). Din C.9 recuperăm un vârf de săgeată şi trei
fragmente dintr-un vârf de lance din fier. În caroul P.75 (deci
tot C.9) descoperim un vârf de stillum din bronz şi un pahar
de sticlă, găsit împreună cu alte fragmente de sticlă,
deformate de incendiu.
Caroul O.76-77, la fel cu P.76-77, era plin de dărâmături;
am continuat degajarea lor, mai ales că în campania trecută
aici apăruseră două coloane (probabil de la un portic) situate
la 2 m în faţa încăperii C.1. Am constatat că cele două
coloane au fost utilizate pentru o construcţie din piatră legată
cu pământ; după toate aparenţele noua încăpere (pe care o
notăm L.3) a fost ridicată spre sfârşitul sec. VI - începutul
sec. VII p. Chr., atunci când au mai fost ridicate construcţii
similare care au fost legate de pilonii porticului aflat în jurul
piaţetei. Dintre materialele recuperate de aici evidenţiem un
opaiţ întreg (căruia îi lipseşte câte un pic din cioc şi din
toartă), fragmente de la alte opaiţe, amfore fragmentare,
fragmente de sticlă, o lamă de cuţit din fier şi numeroase
cuie.
În sfârşit, în caroul P. 76 începem să înlăturăm
dărâmăturile romano-bizantine, nivelate de locuirea
medieval-timpurie; operaţiunea se desfăşoară fără
deranjarea colţului locuinţei medieval-timpurii descoperit aici
în campania din 2000. Şi de aici se recuperează o mare
cantitate de materiale, în stare fragmentară: predomină
amforele (în special cele de tipul „cu coaste”), castroane,
farfurii, ceramică stampată, opaiţe, pahare de sticlă, diverse
fragmente de fier, plumb, ca şi numeroase resturi
osteologice. Subliniem însă că nu am reuşit să înlăturăm
toate dărâmăturile de aici.
Este necesar ca pe viitor, pe lângă continuarea
cercetărilor din acest sector, să fie luate şi o serie de măsuri
de conservare primară a zidurilor; sectorul, destul de
impozant prin construcţiile sale constituie o pagină din istoria
cetăţii ce poate fi exploatată turistic.
Întregul material se află încă la Laboratorul de restaurare;
după finalizarea acestei acţiuni va fi înregistrat, depozitat, iar
cele mai reprezentative piese vor fi integrate circuitului
expoziţional.
85
Résumé
Les fouilles archéologiques ont continués dans les
constructions C.5, C.6, C.9 et dans les carrés O.76, P.75,
P.76. Les découvertes de la campagne 2001 consistent
en: céramique (fragmentaire ou toute entiere: des
amphores, pots, lampes à l´huile etc.), objets en bronze
(entre ceux: un stillum et monnaies), objets en fer etc.
Aussi, on a trouvé le mur de NO de la construction C.10 et
- dans la carrée O.76 - un coin d´une maison (L.3) datant
de la fin du VIe s. - commencement du VIIe s. apr. J.-Chr.
50. Caraşova, com. Caraşova, jud. Caraş Severin
Punct: Dealul Grad
Cod sit: 51813.01
Colectiv: Dumitru Ţeicu (MBM Reşiţa), Silviu Oţa (MNIR), Liana
Oţa (IAB)
Cetatea medievală de la Caraşova a fost amplasată în
punctul cel mai înalt al dealului Grad, (la o distanţă de
aprox. 500 m. de D.N. 58, în dreptul km. 10) la o altitudine
de aprox. 300 m. Cercetarea a avut un caracter
sistematic, dar datorită noilor distrugeri provocate de către
căutătorii de comori am dorit să obţinem cât mai multe
date posibile din diverse zone ale sitului. În acest sens au
fost trasate şase secţiuni, şase casete şi s-au realizat trei
sondaje.
Obiectivele cercetării
În campania 2001 obiectivele cercetării au fost
următoarele:
- sondarea terasei din sudul cetăţii
- verificarea stratigrafiei în zona cisternei
- clarificarea raportului dintre ceea ce s-a considerat a
fi clădirile interioare A şi B
- modul de construcţie a capătului dinspre SE a clădirii
interioare B
- cercetarea bazei turnului din partea de NV a cetăţii
- sondaje de verificare pe partea de SV a cetăţii
- sondaje de verificare a relaţiei dintre clădirea
interioară A şi prima incintă
Rezultatele cercetării
S. 1/2001 (4,5 x 1 m), orientată NV-SE, a fost
amplasată pe terasa aflată pe latura de SE a dealului
Grad. Pe stânca naturală (în această zonă este formată
din plăci de calcar suprapuse, cu înclinaţia de 10-15°) a
fost depus pe alocuri pietriş pentru nivelarea terenului. Din
pământul care suprapunea stânca şi pietrişul pentru
amenajare au fost recuperate fragmente ceramice, oase
de animale, un fragment de zgură provenită de la topirea
fierului, câteva fragmente de cărămizi două fragmente de
cute şi o lamă de cuţit.
S. 2/2001 (5,5 x 1,5 m), orientată NNE-SSV a fost
trasată la V de cisternă, la o distanţă de 1 m. Peste stânca
naturală s-au surprins pietre dărâmate şi moloz. Acestea
au fost suprapuse de un strat de lut (spre cisternă) de
culoare cenuşie. Materialul recuperat constă din ceramică
databilă în sec. XV, cuie de fier, piese de fier cu utilitate
incertă, trei fragmente de tablă de bronz, un vârf de cuţit,
un cuţit şi oase de animale. În caroul 1, spre NNE, a fost
surprins un colţ al clădirii interioare B.
S. 3/2001 (1,5 x 3,5 m), orientată NE-SV, a fost
trasată la S de cisternă. Stratigrafia (de jos în sus) constă
din plăci de calcar (stânca naturală). O primă placă, cu
înclinaţia de 13° a fost surprinsă pe o lungime de 1,6 m