Călcâiul lui Ahile

Ahile este fiul zeiței Tetis și al lui Peleu,

regele din Thessalia. Încă de la nașterea
sa, Zeița Tetis îi știe destinul. Știe că fiul
ei va deveni un mare luptător, dar și că
Moira (zeița sorții neinduplecate) i-a
hărăzit să-și piardă viața sub zidurile
Troiei.
Pentru a-l feri de cruda soartă, zeița
iși unge pruncul cu ambrozie, pentru a-l
face nemuritor. Îl vâră în flăcări pentru a-l
căli. Merge în Infern și îl scaldă în
celebrul râu Styx, pentru ca nici o armă să
nu-i
poată răni trupul. Atât doar că
micuțul Ahile a fost ținut de
călcâiul stâng când a fost cufundat
în râu, și acest loc a rămas necălit.
Soarta nu poate fi învinsă.
Sfârșitul eroului survine, după
cum fusese prevestit, în timpul
asediului Ilionului. Paris, fiul
regelui Priam, îl țintește pe Ahile
cu săgeata fatală. Zeul Apollo,
aliatul troienilor, îndreaptă săgeata
spre călcâiul eroului aheu, dându-i
o putere nemărginită. Lovit în
același timp și de un muritor și de
un zeu, fiul zeiței Tetis moare pe
câmpul de luptă.
Prin urmare, expresia călcâiul lui
Ahile este folosită cu rolul de a
indica punctul slab al unei
persoane.