Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Războiul troian
„SE POVESTEŞTE că pe-un deal, din Asia de asfinţit, s-ar fi-nălţat, cândva, un oraş mare şi puternic.
Cel care a zidit oraşul a fost, după legendă, Uos, feciorul unui rege, Tros, care-şi trăgea obârşia din Zeus. Dar de la
numele lui Tros acest oraş s-a chemat Troia, şi ţara înconjurătoare – parte din Frigia - Troada.
La drept vorbind, locul unde se ridica oraşul se zice că s-ar fi chemat înainte„dealul greşelilor" - deoarece-
ntr-o bună zi Zeus s-a mâniat pe Ata, zeiţă a greşelilor, şi a zvârlit-o din Olimp.
- Din cauza ta, i-a strigat Zeus, greşesc adesea, cum s-a-ntâmplat atuncea, la Mecona, când m-a-nşelat
titanul Prometeu. De azi-nainte nu ai voie să mai urci în Olimpul nostru. Vor greşi numai pământenii...
Şi i-a dat brânci zeiţei Ata.
Locul unde a căzut ea a fost chiar dealul din poveste. In căzătură, s-a lovit zeiţa zdravăn, şi, de ciudă, a
blestemat dealul acela să fie plin de amăgiri, şi oamenii să-l îndrăgească - însă s-aducă nenoroc.”
( Legendele Olimpului.Eroii, de Al. Mitru)
„însă vestitul profet Calha îi spusese lui Agamemnon că nu vor cuceri cetatea regelui Priam, de nu or
să atragă-n luptă pe neîntrecutu-Ahile. Acest Ahile era fiul lui Tetis, cea măritată cu regele din Tesalia. La nunta ei
zvârlise Eris între zeiţele-olimpiene mărul discordiei, pe care îl dăruise Afroditei fiul lui Priam, mândrul Paris.
Zeiţa Tetis ştia că pruncul său Ahile va creşte mare şi puternic. Numele său o să rămână nemuritor în bătălia dată
sub zidurile Troiei. Dar lui îi hotărîse Moira - destinul cel ne-nduplecat -să-şi piardă zilele acolo. Ca să îl scape pe
Ahile de soarta care-l aştepta, încă de mic, îi ungea trupul cu ambrozie, ca să-l facă nemuritor, îl vâra-n flăcări să-l
călească. Ba, într-o noapte, s-a dus şi până la Hades în Infern. Acolo şi-a scăldat în Stix, râul cel înfricoşător, pe
pruncul său. Atât c-atunci când îl vârâse în flăcări, pentru a-l căli, şi când îl cufundase-n râu, Tetis îşi ţinuse
copilul de călcâiul stâng. Îşi scăldase copilu-n Stix, pentru ca nici un fel de armă să nu-i mai poată răni trupul. Nu
se gândise însă Tetis că, apucându-l de călcâi, locul acela-i va rămâne pe totdeauna necălit. In acest fel fiul zeiţei
nu mai putea fi doborât, decât dacă era lovit în locul necălit în Stix.”
( Legendele Olimpului.Eroii, de Al. Mitru)
Cine………………
De ce………………
Când………………
Unde …………
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………....
………………………………………………………………………………………………
Fișa nr. 3
„Războiul dintre oastea greacă şi cea troiană s-a-nceput.O !... Mintea parcă se-nfioară de cât sânge a curs la
Troia. Oştenii-aduşi din Grecia şi cei pe care-i trimitea regele Priam din cetate se ucideau unii pe alţii, după voinţa
regilor.
Nouă ani de lupte sângeroase. Dar dup-o altă prorocire, Troia, cetatea-mbelşugată, urma să sufere asediul
vreme-ndelungă, nouă ani, mai înainte ca oştenii lui Agamemnon s-o distrugă-n întregime. În acest timp, destule
glasuri cereau să se curme războiul, să nu mai curg-atâta sânge pentru Elena cea frumoasă, răpită de troianul Paris.
(…)
Războiul a durat cu furie puţină vreme şi aheii, conduşi acuma de Ahile, au doborât pe cei mai vrednici
dintre eroii de la Troia. Porţile Troiei s-au deschis, ca toţi câţi mai trăiau să intre. Nu a rămas acolo-n luptă decât
fiul lui Priam : Hector. Zadarnic îl ruga Hecuba smulgându-şi pletele ei albe. Zadarnic însuşi regele îl îndemna pe
fiul său să se ascundă în cetate. Hector vroia să se măsoare cu marele erou Ahile şi s-a luptat atâta timp, până ce
Hector a căzut lovit de suliţă-n grumaz.” ( Legendele Olimpului.Eroii, de Al. Mitru)
Jurnalistul cameleon. Joacă rolul unui reporter de televiziune. Relatează știrea luptei dintre
greci și troieni punând accentul pe triumful grecilor/ pe înfrângerea troienilor.
Fișa nr.4
Sfârșitul lui Ahile
D
„ ar i s-a arătat Apolo, cu nimb strălucitor pe frunte.
- Ajunge ! Stai !... i-a spus Apolo, căci ai vărsat râuri de sânge... şi i-ai trimes zeului Hades mai multe
umbre în Infern, decât întreaga voastră oaste...
Insă Ahile a simţit că îşi pierda firea şi, fără nici o chibzuială, i-a răspuns aspru lui Apolo :
- Fereşte-te din calea mea ! E timpul să dărâmăm Troia ; zadarnic o mai ocroteşti.
Şi cum Apolo mai şedea în faţa marelui Ahile, ameninţându-l din priviri,fiul lui Tetis şi-a-nălţat suliţa s-o
azvârle-n zeu. Zeul luminii s-a făcut în acea clipă nevăzut, însă pe zidurile Troiei şedea fiul lui Priam : Paris.
Văzând pe marele Ahile că şovăie în faţa Troiei, Paris şi-a dus arcul la piept. A pus în strună o săgeată şi l-a ţintit
cu –ndemânare pe cel mai brav dintre ahei. Săgeata ucigaşă ar fi fost în zadar, de nu veghea zeul Apolo. Însă fiul
zeiţei Leto era turbat de supărare, pentru c-Ahile ridicase suliţa către pieptul său. Şi el a îndreptat săgeata lui Paris
de pe zidul Troiei, drept în călcâiul lui Ahile. Ba i-a mai dat săgeţii încă şi o putere fără margini. Ahile a simţit
săgeata că-l fulgeră şi a ştiut că se apropie clipa morţii; dar n-a lăsat din mână arma, şi, clătinându-se uşor, tot a
mai fugărit oştirea regelui Priam de la Troia. Lupta şi-l blestema pe-Apolo” ( Legendele Olimpului.Eroii, de Al.
Mitru)
Eroul reprezintă…………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………