CAP.

1 - PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE

1.8 MAŞINI DE PRELUCRAT PRIN ELECTROEROZIUNE

Prelucrarea prin electroeroziune sau prelucrarea prin eroziune

electrică se poate realiza prin două variante de bază:

❖ Electroeroziune cu electrod profilat (sinker EDM sau ram EDM)

– fig.1.17
❖ Electroeroziune cu fir (wire EDM) – fig.1.18

Neacă Mitică Iustinian 1 / 25

 Fig.1.17. Electroeroziune cu electrod profilat

Neacă Mitică Iustinian 2 / 25

 Fig.1.18. Electroeroziune cu fir

Pe lângă aceste procedee de bază există şi o serie de variante,

dintre care cele mai cunoscute sunt:

Neacă Mitică Iustinian 3 / 25

❖ Electroeroziune cu electrod profilat (sinker EDM): unde scula -
electrod are forma negativului cavităţii care se va realiza pe piesa
de prelucrat.
❖ Electroeroziune cu fir (wire EDM): scula – electrod este un fir
care se derulează în timpul lucrului şi este condus după un anumit
traseu de tăiere, rezultând astfel detaşarea din piesa de prelucrat
a zonei delimitate de traseul de tăiere; prin acest procedeu se pot
prelucra doar cavităţi de trecere şi nu găuri sau cavităţi înfundate.
❖ Electroeroziune fără uzură (no-wear EDM): se minimizează
uzura sculei (având în vedere că şi materialul acesteia se
îndepărtează prin descărcările electrice) prin inversarea polarităţii
şi utilizarea de scule din cupru pur (cupru electrolitic).
❖ Rectificare asistată de eroziune electrică (electrical discharge
grinding): piatra de rectificat din grafit sau alamă se roteşte, piesa
de prelucrat se roteşte, ambele sunt legate la poli sursei de

Neacă Mitică Iustinian 4 / 25

 curent; materialul va fi îndepărtat prin efectul descărcărilor
electrice şi nu prin efect abraziv.
❖ Electroeroziune asistată ultrasonic (ultrasonic EDM): scula are
şi mişcare de vibrare cu frecvenţă ultrasonoră (f >20 kHz), ca
urmare creşte productivitatea procedeului şi rezultă o suprafaţă
prelucrată cu o rugozitate mai bună.

1.8.1. Electroeroziunea cu electrod masiv

Instalaţiile pentru prelucrarea prin eroziune electrică pot fi de tip

universal sau special, având următoarele părţi constructive mai
importante: generatorul de impulsuri; partea mecanică; sistemul de
reglare automată a interstiţiului; rezervorul cu instalaţia de recirculare,
filtrare şi răcire a lichidului dielectric.
Procesele fizice de prelucrare a metalului şi de evacuare a
produselor eroziunii din zona de acţiune a agentului eroziv au loc în
Neacă Mitică Iustinian 5 / 25
interstiţiul format de suprafeţele de interacţiune ale obiectului de
prelucrat şi electrodului sculă.
Pentru obţinerea unei prelevări optime electrodul sculă este
deplasat de mecanismul de execuţie a regulatorului de avans, astfel
încât interstiţiul să se menţină la o anumită valoare, determinată de
procesul tehnologic impus (degroşare, semifinisare, finisare sau
suprafinisare). Poziţia electrodului sculă trebuie menţinută astfel încât
descărcările să aibă loc În mod continuu.
Pe interstiţiu pot apare patru feluri de impulsuri (fig. 1.19): în gol
(  ), de lucru (  ), fictive (  ) şi de scurtcircuit (  ), din care doar
impulsurile de lucru (  ) provoacă prelevarea materialului.

Neacă Mitică Iustinian 6 / 25

 Fig.1.19. Tipuri de impulsuri electrice

Procesul fizic de prelucrare are loc într-un mediu dielectric, acest

lichid având o contribuţie esenţială la desfăşurarea şi asigurarea
stabilităţii procesului de eroziune. Prin fenomenele ce au loc în lichidul

Neacă Mitică Iustinian 7 / 25

dielectric (fig.1.20) se realizează descărcările care provoacă
prelevarea şi evacuarea particulelor prelevate.

Fig.1.20. Fenomene care au loc în spaţiul dielectric

În timpul procesului de prelucrare, interstiţiul trebuie să fie

alimentat în mod permanent cu lichid dielectric. Eliminarea produselor

Neacă Mitică Iustinian 8 / 25

eroziunii din interstiţiu se realizează în mod normal, prin însăşi
procesele ce au loc (unda mecanică de şoc), ca şi prin evacuări
artificiale (fig.1.21)

Fig.1.21. Eliminarea produselor eroziunii din spaţiul de lucru

Neacă Mitică Iustinian 9 / 25

 Un sistem de circulaţie a lichidului dielectric trebuie să
îndeplinească următoarele funcţii: recircularea continuă a lichidului
dielectric din cuvă cu menţinerea constantă a nivelului; menţinerea
constantă a temperaturii; filtrare; evacuări artificiale, forţate ale
produselor eroziunii din interstiţiu; funcţii de protecţie şi control.
Realizările practice ale sistemelor de circulaţie a lichidului
dielectric sunt foarte diversificate, dependente de modul în care sunt
obţinute funcţiile sistemului.
În funcţie de material şi de precizia impusă, electrozii se execută
sau se recondiţionează obişnuit prin următoarele procedee: turnare (în
cochilie), forjare, matriţare (la cald sau la rece), extrudare, ambutisare,
metalurgia pulberilor, aşchiere, metalizare, eroziune chimică şi
electrochimică, ajustare manuală.
Relativ la maşinile de prelucrare prin electroeroziune cu electrod
masiv trebuie reţinute următoarele aspecte esenţiale:

Neacă Mitică Iustinian 10 / 25

• Maşinile de electroeroziune cu electrod masiv reproduc în piesa
metalică forma geometrică a sculei, numită electrod;
• Matriţele de injecţie pentru piese din mase plastice sunt obţinute
în special prin electroeroziune cu electrod masiv; În acest caz
forma electrodului este identică cu a piesei care se va obţine în
matriţă;
• În zona de lucru a maşinii, fiecare descărcare electrică creează un
crater în piesă (material îndepărtat) şi o uzură asupra electrodului;
• Nu există niciodată contact mecanic între electrod şi piesă;
• Electrodul este confecţionat în mod frecvent din cupru sau grafit;
• Maşinile de electroeroziune cu electrod masiv sunt capabile de
mişcări în 4 axe, respectiv electrodul poate avea deplasări pe
axele: X, Y, Z şi rotire pe C, în jurul axei proprii (fig.1.22);
• Piesa rămâne fixa în timpul prelucrării, solidară cu tancul de lucru
al maşinii.

Neacă Mitică Iustinian 11 / 25

 Fig.1.22. Maşină de electroeroziune cu electrod masiv

Neacă Mitică Iustinian 12 / 25

 1.8.1.1. Reglajul automat al interstiţiului de lucru

Stabilitatea procesului de prelucrare este condiţionată de

păstrarea valorii constante a interstiţiului de lucru h , cu ajutorul
sistemului de reglaj automat SRA. Schema bloc a sistemului automat
este prezentată în figura 1.23, unde: T- traductor, C- comparator, A -
amplificator, SLE- spaţiu de lucru eroziv.

Fig.1.23. Schema bloc a sistemului automat de avans al electrodului

Valoarea curentă a interstiţiului de lucru h este convertită cu
ajutorul traductorului T într-o mărime adecvată reglajului, influenţată
direct de starea interstiţiului, adică de:

Neacă Mitică Iustinian 13 / 25

 • valoarea medie a tensiunii în interstiţiu ;
• valoarea medie a curentului de descărcare ;
• valoarea medie a frecvenţei impulsurilor.
Dacă mărimea convertită este valoarea medie a tensiunii în
interstiţiu U med , aceasta se compară cu tensiunea de referinţă U ref şi,
în funcţie de rezultatele comparării, se comandă elementul de execuţie
al sistemului de avans automat SRA, prin intermediul amplificatorului
A, până când U med = U ref .
Pot apărea următoarele situaţii:
• U med  U ref , interstiţiul este mai mare şi se comandă coborârea
ES;
• U med  U ref , interstiţiul este mai mic şi se comandă ridicarea ES;
• U med = 0 , există scurtcircuit şi se comandă ridicarea ES.

Neacă Mitică Iustinian 14 / 25

 Fig.1.24. Figură explicativă pentru calculul valorii medii a tensiunii
a) – impulsuri de tensiune de la generatorul RLCD
b) – impulsuri de tensiune rectangulare

Neacă Mitică Iustinian 15 / 25

 Dacă considerăm impulsurile de tensiune de la generatorul
RLCD, care ne vor permite să evaluăm valoarea medie a tensiunii,
(figura 1.24), atunci aceasta se calculează cu formula cunoscută:
T
=  u (t )  d t =  A
1 1
U med (1.12)
T0 T
şi evaluând integrala cu valoarea ariei de sub graficul impulsurilor de
tensiune rezultă, pentru primul impuls de tensiune din figura 1.24.-a):
1 U t  A
U med1 =  i i + U a  t d   U med1 = 1 (1.13)
T 2  T
În timpul prelucrării interstiţiul creşte, descărcările se amorsează
după un timp mai mare, caz corespunzător celui de-al doilea impuls din
figură, şi prin urmare:
1 U t  A
U med 2 =  i i + U i  ti + U a  t d   U med 2 = 2 ; A2  A1 (1.14)
T 2  T

Neacă Mitică Iustinian 16 / 25

 Dacă valoarea interstiţiului scade, iniţierea descărcării are loc la o
tensiune, mai mică U i , corespunzător celui de-al treilea impuls şi
rezultă:
1 U  t  A
U med 3 =  i i + U a  t d   U med 3 = 3 ; A3  A1  A2 (1.15)
T 2  T
Relaţiile de mai sus evidenţiază influenţa timpului de iniţiere a
descărcării ti şi a tensiunii U i asupra valorii medii a tensiunii, mărimi
care sunt dependente de valoarea interstiţiului.
Valorile normale de lucru ale interstiţiului depind de dielectric, tipul
generatorului şi regimul de prelucrare. De exemplu, pentru operaţiile
de degroşare se folosesc valori de (80÷100)µm, iar pentru finisare de
(10÷15)µm.
Sistemul de reglaj automat trebuie să asigure o mişcare lentă a
electrodului fără şocuri mecanice, în care scop se folosesc
servomotoare de curent continuu, iar la maşinile de prelucrare prin

Neacă Mitică Iustinian 17 / 25

electroeroziune de puteri mari şi medii, acţionarea se realizează cu
piston hidraulic cu sistem cu dublu efect.

1.8.2. Prelucrarea prin electroeroziune cu electrod filiform

Maşinile de prelucrat prin electroeroziune cu electrod filiform sunt

maşini de complexitate sporită. Un astfel de utilaj posedă în plus faţa
de o maşină de electroeroziune cu electrod masiv, o serie de
subansambluri, dintre care menţionăm: subansamblul de tensionare şi
deplasare a electrodului filiform, sistemul de reglare automată a
avansului după două coordonate şi sistemul de urmărire a conturului.
(fig.1.25).
La acest tip de maşină între obiectul de prelucrat şi electrodul
filiform se asigură o mişcare relativă după coordonatele x şi y , în aşa
fel încât în dreptul electrodului să se realizeze conturul de prelucrat.
Electrodul filiform se menţine în permanenţă tensionat şi execută o

Neacă Mitică Iustinian 18 / 25

mişcare rectilinie verticală cu o anumită viteză constantă, iar lichidul
dielectric se introduce în interstiţiul de lucru prin intermediul unor
ajutaje.
Ca material pentru electrodul filiform se utilizează uzual sârmă de
Cu neizolată (diametre 0,02 ÷ 0,3 mm), tungsten sau molibden
(diametre 0,076 ÷ 0,3 mm) şi lungime foarte mare. Firul are
posibilitatea de a schimba sensul de derulare pentru a se asigura
continuitatea procesului tehnologic.
Avantajele acestei metode constau în posibilităţile de decupare
ale unor contururi foarte complexe, în materiale de grosimi relativ mari
(pînă la 100 mm).
Tehnologia de lucru pentru prelucrarea prin eroziune electrică cu
electrod filiform este identică cu aceea prin eroziune electrică normală,
luându-se în consideraţie, însă, viteza de derulare a electrodului
filiform, precum şi forţa de tensionare a sa.

Neacă Mitică Iustinian 19 / 25

 Fig.1.25. Maşina de prelucrat prin electroeroziune cu fir

Neacă Mitică Iustinian 20 / 25

 Firul poate să realizeze o debitare simplă sau cu profil complex a
semifabricatului. Debitarea se poate realiza prin urmărirea unui şablon,
caz în care precizia nu este prea ridicată, sau pe maşini cu comandă
numerică. În spaţiul de lucru eroziv fir-piesă apar solicitări mecanice,
datorate bulelor de gaz care apar la prelucrare şi solicitări electrice
produse de forţele electrice de atracţie, datorate condensatorului
electric format de fir cu piesa. Dielectricul folosit este apa, care se
injectează sub presiune în interstiţiul de lucru care este foarte îngust,
pentru evacuarea produselor de eroziune. Dezavantajul metodei este
că facilitează apariţia electrolizei, degajarea de hidrogen şi oxigen,
gaze care în amestec pot produce explozii ce au ca efect ruperea
firului sau deplasarea piesei. Pentru evitarea electrolizei se recomandă
utilizarea de generatoare la care tensiunea medie de ieşire este nulă.
La tăierea prin electroeroziune cu fir este necesară păstrarea
constantă a distanţei h dintre fir şi piesa ce se prelucrează.

Neacă Mitică Iustinian 21 / 25

 Există maşini de tăiat cu fir după şablon, adică se urmăreşte
conturul unui şablon prelucrat cu mare precizie care are forma piesei
ce urmează a se realiza.
Urmărirea conturului şablonului se poate face direct, adică
electrodul sculă urmăreşte conturul şablonului sau indirect, când
conturul şablonului este urmărit de un palpator, care transmite
mişcarea dispozitivului de prindere al piesei, printr-un sistem tip
pantograf.
La prelucrarea unor piese cu contururi foarte complicate se
folosesc maşinile de tăiat cu fir prin electroeroziune cu comandă
program:
• manual, caz în care conturul piesei se împarte în porţiuni simple:
arce de cerc, segmente de dreaptă, arce de elipsă, etc. ale căror
coordonate, determinate de către operator, se înscriu pe o bandă
perforată standardizată;
• asistată de un calculator, care utilizează programe specializate.

Neacă Mitică Iustinian 22 / 25

 Deplasarea maşinii de prelucrat în coordonate bidimensionale
este comandată de motoare pas cu pas. Precizia ridicată a prelucrării
este asigurată de dispozitive de calibrare a firului (filiere de diamant).

Fig.1.26. Detaliu al electroeroziunii cu fir

Neacă Mitică Iustinian 23 / 25

 Fig.1.27. Gradele de libertate ale prelucrării prin electroeroziune cu fir

Neacă Mitică Iustinian 24 / 25

 Trebuie ştiut faptul că uneori firul poate fi inclinat, făcând astfel
posibile tăieri înclinate sau profiluri diferite între planul de sus şi planul
de jos al piesei. Firul nu intră niciodată în contact cu piesa de prelucrat.
Maşinile de electroeroziune cu fir sunt maşini capabile de mişcări
în 5 axe (capul inferior: 2 axe, X si Y iar capul superior: 3 axe, U,V şi
Z). – fig.1.27.
Piesa rămâne fixa în timpul prelucrării, solidara cu masa maşinii,
care este decupată, ca o ramă, pentru a da posibilitatea firului să se
deplaseze în conturul acesteia.
Având în vedere că interstiţiul de lucru h este mai mic în
comparaţie cu firul, şi că acesta din urmă poate avea grosimi
submilimetrice, este evident că pot fi obţinute piese cu raze de curbură
foarte mici şi perfect controlate.

Neacă Mitică Iustinian 25 / 25