LUCRAREA NR.

DETERMINAREA GRAFO-ANALITICĂ A VARIAŢIEI PERMEABILITĂŢII

LA MIEZURILE AMPLIFICATOARELOR MAGNETICE

1. Chestiuni teoretice
1.1 Definiţie.Principiul de funcţionare al unui amplificator magnetic.

Amplificatorul magnetic : este în esenţă o bobină cu miez feromagnetic.Pe acelaşi miez se află
una sau mai multe înfăşurări de premagnetizare alimentate de la surse de
c.c.

fig.1 Schema de principiu

1. înfăşurarea de comandă ( de premagnetizare) ;
2. înfăşurarea de curent alternativ ;
3. miez feromagnetic.

Miezul magnetic este construit din material feromagnetic de calitate superioară (tole din oţel
electrotehnic pentru transformatoare, permaloy, deltamax, etc.)
În lipsa oricărui curent continuu de premagnetizare,Ic = 0, tensiunea alternativă, u, are o valoare
mare, astfel încât circuitul magnetic este nesaturat, iar inductivitatea înfăşurării de c.a., L2, este foarte
mare.Astfel, valorile curentului, Ie , ce străbate sarcina Zs şi tensiunea, Ue, la bornele ei sunt mici.
În situaţia în care înfăşurarea de c.c. este parcursă de un curent, Ic, de comandă, astfel încât să
se asigure saturarea miezului magnetic, permeabilitatea materialului feromagnetic scade simţitor ceea
ce produce o scădere a inductivităţii înfăşurării de c.a. şi o creştere sensibilă a valorilor lui Ie şi Ue.
I e  Z a  X L  L  L  k c    

Za = impedanţa înfăşurării de c.a. ;

XL= reactanţa înfăşurării de c.a. ;
L = inductivitatea bobinei de c.a. ;
μ = permebilitaea miezului feromagfnetic
 Astfel, prin variaţia curentului de comandă, Ic,se poate varia gradul de saturaţie al circuitului
magnetic şi, în consecinţă, puterea absorbită de sarcina amplificatorului magnetic de la sursa de
curent alternativ
Factorul de amplificare în putere este dat de expresia :
Ue Ie
kp  (1)
Uc Ic
unde :Ue,Ie = valorile efective ale tensiunii, respectiv, curentului de c.a. ;
Uc,Ic = valorile tensiunii, respectiv, curentului sursei de comandă în c.c.
Pentru ca în circuitul de curent continuu să nu apară un curent alternativ, indus prin fenomenul
de inducţie magnetică de către înfăşurarea de curent alternativ, se înseriază o bobină de şoc, B.
Prezenţa bobinei de şoc, B, în circuitul de comandă, creşte constanta de timp a circuitului
micşorând astfel viteza de răspuns a amplificatorului.
În timpul funcţionării, fluxul continuu produs de înfăşurarea de comandă se adună cu fluxul
produs de înfăşurarea de curent alternativ, în intervalul unei semiperioade, iar în intervalul celeilalte
semiperioade fluxurile se scad, rezultând un curent de sarcină deformat.
Constructiv, pentru a se diminua din aspectele negative precizate mai înainte, s-a ales varianta
prezentată în fig.2.
U
z

Ie

Wc

We We
Wp

Ip Up
Ic Uc

fig.2 Schema amplificatorului magnetic cu două miezuri şi două înfăşurări de comandă distincte

Aşa cum se poate observa din figură, amplificatorul are acum două miezuri magnetice
independente. Înfăşurarea de curent alternativ este divizată în două părţi egale, plasate fiecare pe câte
un miez, înfăşurarea de curent continuu fiind şi ea la rândul ei divizată în două părţi egale şi plasate
pe cele două miezuri magnetice.Legăturile se realizează astfel încât la un moment dat, când atât
înfăşurările de comandă cât şi cele de curent alternativ sunt parcurse de un curent, fluxurile ( de curent
continuu şi cel de curent alternativ) se adună într-unul din miezuri şi se scad în celălalt miez. În
intervalul celeilalte semiperioade situaţia se schimbă, astfel când unul dintre miezuri este saturat
celălalt nu este saturat şi invers. În acest mod se obţine o deformare mai mică a curentului prin sarcina
Zs.
 De asemenea se obţine, prin această distribuţie a înfăşurării de c.a. şi a celei de c.c., inexistenţa
în circuitul de comandă a curenţilor de armonice impare şi în special a curentului de armonică
fundamentală în raport cu tensiunea alternativă de alimentare, fapt ce face ca bobina de şoc sa nu mai
fie necesară în circuitul de comandă.
1.2 Caracteristicile amplificatorului magnetic
Caracteristica de bază a unui amplificator magnetic este dată de funcţia :
Ie= f( Ic ) │Ip = ct (2)
În fig.3 sunt prezentate grafic caracteristicile unui amplificator magnetic.
ie

1 2

-ic 0 ic

fig.3 Carcteristicile unui amplificator magnetic

1. cazul în care Ip = 0 ;
2. cazul în care Φp şi Φc au sens contrar ;
3. cazul în care Φp şi Φc au acelaşi sens .

2.Chestiuni de studiat
2.1 Se vor ridica experimental caracteristicile
ie = f(ic) │ip = ct.
în cazurile : a) ip = 0
b) ip ≠ 0 ( valori egale dar de polarizaţii diferite)
2.2 Se va determina prin calcul grafoanalitic :
μ = f(ic) │ip= 0, ip ≠ 0 la Ue = ct.
Se foloseşte caracteristica ie = f(ic) şi expresia:

(3)

unde: lmed = 40 cm, we = 1.000 spire; A = 10,5 cm2.

 3. Schema electrică şi aparatura folosită

fig.4 Platforma experimentală

În fig.5 este prezentată schema electică a montajului experimental care trebuie realizată în
cadrul orei de laborator.

fig.5 Schema electrică de lucru

TR = transformator 230/30 V c.a.; AM = amplificator magnetic ; ACC1,ACC2 = sursă didactică de c.c.
( 0 ÷ 40 V) ; A= Aparat de măsură tip MAVO
 4. Modul de lucru

4.1 Ridicarea caracteristicii Ie = f(Ic) │Ip = 0.

4.1.1 Se alimentează montajul cu Ue = 30 V constantă, de la transformatorul TR ;

4.1.2 De la sursa de c.c., ACC1, se stabilesc, pe rând, valorile pentru Uc, precizate în tabelul 1 ;
4.1.3 Pentru fiecare valoare a lui Uc se citesc curenţii Ie şi Ic şi se trec în tabelul de date.

4.2 Ridicarea caracteristicii Ie = f(Ic) │Ip > 0.

4.2.1 Se menţine valoarea tensiunii Ue = 30 V, reglată anterior ;

4.2.2 La sursa de tensiune de c.c., ACC2, se stabileşte o valoare a tensiunii Up= 20V şi se menţine
constantă ;
4.2.3 De la sursa de tensiune de c.c., ACC1, se regleză, pe rând, valorile lui Uc, precizate în
tabelul 2 ;
4.2.4 Pentru fiecare valoare a lui Uc se citesc curenţii Ie şi Ic şi se trec în tabelul de date.

4.3 Ridicarea caracteristicii Ie = f(Ic) │Ip < 0.

4.3.1 Se menţine valoarea tensiunii Ue = 30 V, reglată anterior ;
4.3.2 La sursa de tensiune de c.c., ACC2, se stabileşte o valoare a tensiunii Up= - 20V şi se
menţine constantă ( se inversează fişele din bornele de ieşire ale sursei ) ;
4.3.3 De la sursa de tensiune de c.c., ACC1, se regleză, pe rând, valorile lui Uc, precizate în
tabelul 3 ;
4.3.4 Pentru fiecare valoare a lui Uc se citesc curenţii Ie şi Ic şi se trec în tabelul de date.
 5. Tabele de date
Tabel 1 Ie = f(Ic)│Ip = 0
Uc (V) 0 4 6 8 10 12 14 16 20
Ic (A)
Ie
(mA)

Tabel 2 Ie = f(Ic│Ip > 0

Uc (V) 0 4 6 8 10 12 14 16 20
Ic (A)
Ie
(mA)

Tabel 3 Ie = f(Ic│Ip < 0

Uc (V) 0 4 6 8 10 12 14 16 20
Ic (A)
Ie
(mA)

Tabel 4
Ic (A)
Ie (mA)
μ (H/m)