Sunteți pe pagina 1din 2

PROBE I

1. Probele în procesul penal:


a) pot fi administrate doar în cursul urmăririi penale;
b) trebuie să fie pertinente, concludente, utile şi admisibile;
c) sunt acele date existente în cauză din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care
se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta;

2. Probele indirecte:
a) sunt întotdeauna obținute din altă sursă decât cea originală;
b) dovedesc în mod direct fapta;
c) sunt întotdeauna obținute din sursa originală;

3. Sarcina administrării probelor în procesul penal aparține:


a) organelor judiciare;
b) poliției judiciare și procurorului;
c) părților, poliției judiciare, procurorului și instanței;

4. Dreptul la tăcere:
a) poate fi folosit de suspect sau inculpat cu privire la datele sale de identitate;
b) reprezintă posibilitatea suspectului sau inculpatului de a refuza să răspundă la orice întrebare care i
se pune de către organele judiciare;
c) reprezintă posibilitatea suspectului sau inculpatului de a refuza să răspundă la orice întrebare care i
se pune de către organele judiciare cu privire la învinuirea care i se aduce;

5. Probele în procesul penal:


a) nu pot fi administrate decât în faza cercetării judecătorești;
b) pot fi propuse numai până la începerea dezbaterilor;
c) trebuie să fie admisibile, pertinente, concludente și utile;

6. Reprezintă probe concludente în procedura penală:


a) probele care au legătură cu faptele sau împrejurarile ce fac obiectul probațiunii;
b) probele care contribuie la aflarea adevărului în cauza penală;
c) probele care sunt necesare pentru soluționarea cauzei;

7. Sunt fapte şi împrejurări care nu trebuie dovedite


a) prezumţiile legale, faptele notorii, faptele probatorii, faptele evidente;
b) prezumţiile legale, faptele notorii, faptele probatorii, faptele evidente, faptele necontestate;
c) faptele necontestate, faptele notorii, faptele evidente, prezumțiile legale.

8. Într-o cauză penală persoana vătămată face cerere de administrare a probei cu martori.
Organului judiciar i s-a adus la cunoştinţă faptul că între martor şi inculpat există o stare de
duşmănie de mai multă vreme, precum şi faptul că martorul este rudă cu persoana care l-a
propus. Cu privire la cererea făcută, organul judiciar
a) o va respinge în mod obligatoriu pe considerentul că persoana propusă ca martor nu are capacitatea
de a fi martor;
b) o va admite în orice condiţii, ca urmare a respectării dreptului la apărare al persoanei vătămate;
c) poate dispune orice examinarea necesară pentru a decide cu privire la capacitatea persoanei în
cauză de a fi martor.
9. Inculpaţii, urmăriţi penal pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, fac
cerere de a se dispune, de către organul de urmărire penală, ca partea civilă să fie supusă unei
expertize medicale, prin care să se verifice dacă, în cazul efectuării unei intervenţii chirurgicale,
i s-ar înlătura incapacitatea de muncă. În speţă,
a) cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu este prevăzut în NCPP un astfel de mijloc de
probă;
b) cererea va fi respinsă, întrucât proba este imposibil de obţinut;
c) cererea va fi respinsă întrucât proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii.

10. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine:


a) inculpatului și persoanei vătămate;
b) doar inculpatului;
c) organului de urmărire penală și instanței;
d) de regulă organului de urmărire penală, iar instanței de judecată doar în situațiile prevăzute de lege.

11. Pentru a fi administrate într-o cauză penală probele trebuie să îndeplinească următoarele
cerințe:
a) să fie admise de lege, pertinente, concludente și utile
b) doar admisibile, pertinente și utile;
c) doar admisibile, pertinente, încuviințate de către organele judiciare, concludente
d) doar admisibile și utile.

12. Sunt procedee probatorii:


a) ascultarea părților și a martorilor, ridicarea de obiecte și înscrisuri cu ocazia constatării unor
informații flagrante ori a efectuării cercetării la fața locului, declarațiile persoanei vătămate;
b) declarațiile suspectului sau inculpatului, ale persoanei vătămate sau părții responsabile civilmente,
expertizele;
c) ascultarea părților și a martorilor, efectuarea de constatări tehnico-stiintifice, medico-legale,
expertize, înregistrări de convorbiri sau imagini;
d) mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-stiintifice, medico legale, expertizele.

13. Părțile au:


a) obligația de a propune probe;
b) dreptul de a propune probe;
c) obligația de a depune probe;
d) obligația relatării.

14. Conform legislației române aprecierea probelor se face:


a) judecătorii au libertatea de a aprecia probele în funcție de intima lor convingere;
b) prin apelarea la serviciile divinității;
c) de către organul de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării
adevărului;
d) este lăsată în totalitate la aprecierea judecătorilor.

15. In cursul procesului penal, instanta de judecata:


a) admite proba, chiar daca aceasta nu este concludenta, dar este utila si a fost solicitata de inculpat;
b) respinge motivat proba, daca nu este utila;
c) nu poate admite si alte probe decat cele existente in dosarul cauzei supusjudecarii sau probele deja
discutate la termenul de probe;

S-ar putea să vă placă și