Motorul cu abur

 Motor cu aburi, orizontal cu dublă acţionare, cu

reglaj centrifugal
 Motorul cu abur este un motor în doi timpi cu
ardere externă (arderea se face într-un boiler,
format din două camere; într-o parte are loc
arderea combustibilului solid iar în alta se
introduce apă). In urma încălzirii apa se
transformă în abur ceea ce duce la o creştere a
presiunii în boiler.
Prin intermediul unor
conducte, aburul aflat sub
presiune, este introdus în
interiorul cilindrului unde
împinge un piston până la o
anumită poziţie. Pe de altă
parte, o tijă aflată în
continuarea pistonului,
antrenează nişte angrenaje
formând o mişcare de rotaţie
precum şi
deschiderea/închiderea unor
supape ce permit evacuarea
 Motorul cu abur este un motor
termic cu ardere externă, care utilizează
energia termică a aburului pentru a produce
lucru mecanic. Un motor cu abur se
compune dintr-un cazan, unde apa fierbe
pentru a produce abur şi un agregat cu
cilindri, în care presiunea şi expansiunea
aburului produc lucru mecanic, care de cele
mai multe ori este transformat în mişcare de
rotaţie. Căldura necesară producerii aburului
se obţine din arderea unui combustibil sau
prin fisiune nucleară.
 Istoria motorului cu abur
Prima maşină cu aburi a fost inventată în
secolul I e.n. de către inginerul grec Heron din
Alexandria. O sferă goală pe dinăuntru era
pivotată pe două tuburi prin care treceau
aburii dintr-un mic fierbător. Aburii umpleau
sfera şi ieşeau prin ţevi dispuse în părţi opuse
ale acesteia. Jeturile de aburi care ţâşneau
determinau sfera să se rotească.
Totuşi, în ciuda faptului că era o
invenţie interesantă, maşina nu
servea unui scop util.
 Primul om care a avut ideea de a transforma pompa cu piston
în maşină termică, a fost francezul Denis Papin .
 Primul motor cu abur a fost proiectat în 1698 de Thomas
Savery, un inginer englez. Acest motor era conceput să pompeze
apa din mine, dar singura lui întrebuinţare a fost de a pompa apa
în casele înalte din Londra.

Schema unui motor cu

abur cu 3 rezervoare de
expansiune
 Primul motor performant a fost
construit în 1712 de inginerul Thomas
Newcomen, din Cornwall. Acest motor
avea un braţ mare care pompa apa în
16 mişcări de du-te-vino pe minut.

Locomotiva cu abur 94.649

TIP Et-h2 SCHW 5546/1914
 În 1776, James Watt, un constructor scoţian de mecanisme, a
adus înbunătăţiri motorului lui Newcomen. La masina sa aburii
treceau intr-o camera separata pentru condensare. Deoarece
cilindrul nu era incalzit si racit alternativ, pierderile de caldura
ale masinii erau relativ scazute. De asemenea, masina lui Watt
era mai rapida, pentru ca se puteau admite mai multi aburi in
cilindru odata ce pistonul se intorcea in pozitia initiala. Aceasta
si alte imbunatatiri concepute de Watt au facut ca masina cu
aburi sa poata fi folosita intr-o gama larga de aplicatii. Nicolas
Cugnot a fost primul care, în 1769, a folosit motorul cu abur la
un vehicul. Acest vehicul putea transporta 4 persoane, dar a
fost folosit la transportul armamentului greu. Viteza maximă
care a fost atinsă cu acest vehicul a fost de 5 km/h.
În perioada victoriana, locomotive cu
aburi puternice revoluţionaseră deja
călătoria pe uscat
 Maşinile cu aburi au făcut posibile şi tipărirea ziarelor,
torsul şi ţesutul textilelor şi acţionarea maşinilor de
spălat în "spălătoriile cu aburi". Maşinile cu aburi
puneau în mişcare caruselele, iar unii fermieri foloseau
energia de abur pentru a ara pămîntul. Antreprenorii
de curăţătorii aveau aspiratoare cu aburi, şi la cele
mai bune frizerii din oraşe existau chiar şi perii pentru
masarea capului acţionate cu aburi.