Aceste alaiuri sunt remarcabile prin costumaţia autentică, măștile și recuzita străveche.

La
originea celor două obiceiuri, „Haiducii“ și „Anul Nou“, este piesa „Jianul, căpitan de hoţi“, scrisă
pe la 1850 de Matei Millo și I. Anestin, piesă al cărei personaj principal este haiducul Iancu Jianu.
Piesa fusese jucată în turnee prin localităţile din Moldova și a câștigat o mare notorietate printre
spectatorii din orașe și târguri, devenind celebră și pentru intelectualitatea de la sate. S-a întâmplat
ca un spectator impresionat de spectacol să pună în scenă, în satul lui, piesa lui Matei Millo, într-o
viziune proprie.
Iar această viziune locală a intrat în folclor. Interesant este că, deși în cele două obiceiuri este
vorba despre haiducul Iancu Jianu din Oltenia, piesa „Haiducii“ este specifică folclorului din sudul
Moldovei, în special în judeţele Vaslui și Galaţi, unde obiceiul este numit „Jienii“.
(Ticu Ciobotaru, 29.12.2016, https://romanialibera.ro/cultura/cultura-urbana/
traditii-romanesti-de-anul-nou--teatru-popular--in-satele-moldovei-436834)

1. Rezolvă următoarele cerinţe care vizează textul dat.

a. Indică perioada din an când în satele Moldovei are loc o adevărată stagiune de teatru folcloric.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
b. Enumeră obiceiurile în care se regăsesc scene rituale.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
c. Indică producţiile dramatice populare, reunite în conceptul de „teatru popular“.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
d. Explică, în 60-80 de cuvinte, semnificaţia enunţului „Tematica jocurilor cu măști a evoluat
de la faza ritual-spectaculară spre spectacolul axat pe creaţia mimo-dramatică și apoi pe cea
fono-dramatică“, folosind Dicţionarul explicativ al limbii române, precum și alte surse bibliografice
și webografice.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________