Suport de curs croitorie

CROITOR-CONFECŢIONER ÎMBRĂCĂMINTE DUPĂ COMANDĂ

Suport de curs
s Croitor confecţioner
îmbrăcăminte după comandă

Cuprins
Introducere 3
Cap 1 Moda
1.1 Introducere în istoria modei 4
Cap2 Materiale utilizate pentru confecţionarea îmbrăcămintei 10
2.1 Imbracamintea 13
2.2 Materiale de bază 21
2.3 Materiale auxiliare 31
2.4 Furnituri şi garnituri 39
Cap 3 Masini si utilaje folosite la confectionarea produselor de imbracaminte
3.1 Ustensile folosite în procesul de coasere 44
3.2 Maşina simplă de cusut 47
3.3 Maşina triploc 53
Cap 4 Procesul de producţie în confecţii
4.1 Recepţia cantitativă şi calitativă 54
4.2 Inmagazinarea materiei prime şi materialelor 55
4.3 Şpănuirea materialelor 55
4.4 Croirea materialelor 57
4.5 Tăierea materialelor 59
Cap 5 Tehnologia cusaturilor manuale si mecanice
5.1 Cusături manuale 61
5.2 Cusături mecanice 63
Cap 6 Prelucrarea detaliilor
6.1 Prelucrarea penselor 65
6.2 Prelucrarea buzunarelor 65
Cap 7 Procesul tehnologic de realizare a produselor de îmbrăcăminte
7.1 Fusta clasică 70
7.2 Cămaşa clasică 71
7.3 Rochia clasică 73
7.4 Sacoul clasic 75
7.5 Pantalonul clasic 77
Cap 8 Noţiuni de antropometrie şi luarea măsurilor
8.1 Antropometrie 79
8.2 Luarea măsurilor 83
Cap 9 Elaborarea documentaţiei tehnice 89
Cap 10Realizarea probelor 99
Bibliografie 104

Introducere
Prezentul suport reprezintă un îndrumar în activitatea de învăţare a
cursanţilor în vederea susţinerii examenului de calificare pentru meseria de Croitor
–Confecţioner după comandă
Prin parcurgerea fiecărei unităţi de învăţare cursanţii vor căpăta abilităţi în :
• Utilizarea utilajelor şi instrumentelor de lucru ce se regăsesc în atelier
• Deservirea maşinilor de cusut necesare în procesul de producţie
• Realizarea diferitelor tipuri de cusături manuale şi mecanice
• Cunoaşterea fazelor de lucru specifice confecţionării produselor
• Luarea măsurilor
• Realizarea probelor produselor
• Realizarea documentaţiei tehnice
• Cunoaşterea şi aplicarea normelor de sănătate şi securitate a muncii

CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN ISTORIA MODEI

Orice om , pe orice treaptă de civilizaţie , este un creator, uneori fără să-şi dea seama, într-un
domeniu pasionant al confecţiilor textile. Fiecare încearcă prin vestimentaţie , amploare, culoare
să-şi modeleze o înfăţişare cât mai apropiată de idealul pe care doreşte să-l reprezinte în viaţă ,
corectându-şi eventualele imperfecţiuni .
Moda este o reacţie firească împotriva obişnuinţei , prin reînoirea înfăţişării umane .În sensul
larg aceasta desemnează schimbările survenite în funcţie de evoluţiile sociale.
Avandu-şi originea în latinescul Facito, care înseamnă literal "a crea " termenul de Fashion a
ajuns să exprime o serie de valori care includ noţiuni diverse, precum: conformitatea şi legăturile
sociale, rebeliunea, excentricitatea,, aspiraţiile sociale şi statutul, şarmul şi seducţia.
După ce umanitatea renunţă la conditia de vânător –culegător în favoarea unei existenţe mai
aşezate, necesităţile fundamentale, precum adăpostul, hrana şi îmbrăcămintea s-au transformat în
forme de expresie culturală.
Hainele create din piei de animale în Era Glaciară necesitau un procedeu de tăbăcire pentru ca
pielea să devină moale şi flexibilă, iar începuturile procesului de croire sunt marcate de a da o
formă pieli astfel încât să fie purtată pe corp, cât şi de invenţia ulterioară a acului cu ochi.
Costumele vechilor civilizaţii ale asirienilor, egiptenilor,grecilor şi romanilor se bazau pe metoda
simplă de drapaj şi înfăşurare a materialuluiîn jurul corpului, materialul fiind fixat cu o fibulă.
Veşmintele ilustrau ierarhia socială încă din această perioadă: scavii erau goi, haine purtau doar
straturile superioare ale societăţii, iar dintre aceştia numai regii şi demnitarii aveau veşminte
întărite şi plisate.
Îmbrăcămintea clasică, era o creaţie vestimentară creată dintr-o bucată lungă şi drepunghiulară de
material ţesut şi cusut parţial în tunici simple .

Vestimentaţia în Grecia şi Roma

Potrivit dovezilor, forma portului grecilor şi romanilor era dictată în mod decisiv de material şi
de metoda de producere a acestuia. Materialele fine erau extrem de apreciate şi, în general, erau
considerate mult prea preţioase pentru a fi tăiate şi croite după forma corpului.
Sunt multe asemănări între portul grecilor şi romanilor: de exemplu ambele popoare preferau o
abundenţă de drapaje şi falduri .
Portul roman are o combinaţie de doua piese vestimentare esenţiale tunica şi toga la bărbaţi şi
tunica şi palla la femei
Tunica este piesa cea mai apropiată de corp, forma ei fiind diversificată în funcţie de clasa
socială, ocupaţie sau de sex .
Toga – portul masculin distinctiv al cetăţeanului roman, prin croială, semnifică nu doar bogăţia ci
şi supremaţia omului bogat şi puternic.

TOGA PALLA

Portul grecesc
Este foarte asemănător cu cel roman, tunica este cunoscută sub numele de chiton, acesta
era purtat de bărbaţi iar ca lungime ajungea până la gernunchi, femeile purtau o varianta mai lung
denumită peplos, ambele tunici erau realizate dintr-o bucată de material înfăşurată în jurul
corpului şi prinsă cu agrafe.
Există mai multe variante ale chitonului :
Chitonul doric mai simplu era confecţionat de obicei din lână.
Chitonul ionic era creat dintr-un material mai fin cum ar fi in moale sau chiar mătase.
Dreapta – chitonul ionic
Stânga – chitonul doric
Vestimentaţia în egiptul antic
Veşmintele subliniau poziţia socială a purtătorului prin supradimensionari sau compoziţie
simetrică şi ornamentală .
Din cauza climei îmbracămintea egiptenilor este foarte sumară, barbatii poartăfustanele scurte
de in, chiar şi împaratul poartă fustanele care erau plisate ca semn distinctiv şi legate cu o
centură.
Femeile vor purta pentru multa vreme o robă simplă albă până la glezne care, putea ajunge la
sani sau peste sani, aceasta robă fiind cunoscuta drept kalasiris .

Vestimentaţia în Epoca medievală

Pe întreaga perioadă a evului mediu lâna a fost principalul material pentru haine , mecanizarea
producţiei de textile favorizează apariţia breslelor de vopsitori şi tăietori specializaţi.
După inventarea războiului orizontal în secolul al XI –lea a fost posibilă ţeserea unor bucati de
material lungi de 30 de metri şi late de 2 m ceea ce a permis tăierea şi croirea hainelor, hainele au
devenit potrivite pe corp ceea ce a dus la o diferenţiere şi mai mare între sexe .
La începutul secolului XV idealul masculin devine mai lat în şolduri iar picioarele lungi şi
subţiri erau accentuate prin pantofi sau cizme conice cu varful ascuţit.
În secolul XVI discrepanţele au început sa fie şi mai vizibile, moda masculină evidenţia umerii
în timp ce femeile purtau rochii strânse pe corp până în talie şi evazate.

ÎNCEPUTUL MODERNITĂŢII
În secolul al XVII-lea Parisul îşi câştigă reputaţia de centru pentru articole de lux, devine
epicentrul stilului în secolul XVIII .Tonul cultural, dominat de moralitatea îndoielnică încurajau
lipsa de formalism în ţinuta modernă .
În această perioadă iau naştere cuturieri, cea mai cunoscută de la curtea Mariei Antoaneta este
Marie Jeanne Bertin care profită din plin de aceste impulsuri şi condiţii de schimbare a modei.
Aceasta promoveaza un stil mai relaxat utilizând cât mai puţine balene şi refuzând utilizarea
crinolinei, noile rochii reflectau un gust pentru natural.
Eleganţa naturală este păstrată şi în perioada rococo aici punându-se mai mult accentul pe
calitatea şi designul ţesăturii şi broderiilor.

Fiecare stil vestimentar va evolua pornind de la precedentul, hainele făcând parte din
moştenirea lăsată copiilor de către părinţi.

Epoca victoriană
Epoca victoriana înseamnă şi naşterea haute coutur-ului, prin intermediul lui Charles Frederic
Worth .

Creaţiile acestuia ajung la cele mai mari case regale din Europa şi nu numai, el este primul care
introduce noţiunea de colecţie şi eticheta de firmă, Parisul devine astfel capitala modei, aici
dezvoltându-se ateliere specializate de broderie manuală, ateliere care vor lucra mai tărziu pentru
case de modă prestigioase precum Dior , Chanel, etc
Introducerea drapajelor are loc odată cu designerul Madame Gress care utilizează tehnica plisării
manuale înglobând într-o singură rochie şi 30 de metri de material

Corsetul clasic este eliminat de către apariţia lui Coco Chanel care introduce costumul din 3
piese tricotat, acesta oferă libertate de mişcare şi datorită inovaţiilor în domeniul tehnologic este
fabricat în masă.

Un alt punct de turnură în lumea modei a fost reprezentat de începerea tăieri materialului în bie
pentru a realiza produse care urmăresc mai bine linia corpului, cea care introduce această tehnică
este Madeleine Vionnet
CAPITOLUL 2
MATERIALE UTILIZATE LA CONFECŢIONAREA
ÎMBRĂCĂMINTEI

2.1 Îmbrăcămintea
Evoluţia îmbrăcămintei este influenţată de modernizarea vieţii de concepţiile privind locuinţa, de
linia mobilei, de locul de muncă, de birouri, de felul mijloacelor de transport, de modul de
organizare al vacanţei şi odihnei.
O îmbrăcăminte produsă conform cerinţelor de ordin fiziologic corelate cu cele estetice,
generează satisfacţii de ordin psihologic. Îmbracamintea modernă este un mijloc de protecţie şi
de afirmare a personalităţii fiind una dintre cele mai directe forme de manifestare estetică a
omului în relaţiile cu semenii săi.
Îmbrăcămintea reprezintă, în sens larg, totalitatea obiectelor care îmbracă corpul
omenesc (exceptând încălţămintea): lenjerie, cămaşă, sacou, pardesiu, pălărie, ciorapi etc.,
iar veşmântul este un nume generic pentru un produs de îmbrăcăminte.
Diferitele tipuri de produse de îmbrăcăminte s-au individualizat de-a lungul epocilor
Istorice o dată cu evoluţia vestimentaţiei, în funcţie de raportul corp-produs de îmbrăcăminte şi
de modul concret în care rezolvă protejarea părţilor principale ale corpului. Din punct de vedere
anatomic, corpul uman este divizat în 5 părţi principale:

Părţile principale ale corpului omenesc:

1 – cap şi gât;
2 – torace;
3 – membre superioare;
4 – bazin;
5 – membre inferioare.
Legătura dintre părţile principale ale corpului şi modul în care acestea pot fi protejate
de un anumit tip de produs, sau o parte componentă a unui tip de produs, este următoarea:
1 – gluga – protejează capul şi gâtul;
2 – vesta – protejează toracele;
3 – mânecile – protejează membrele superiore;
4 – chiloţii – protejează bazinul;
5 – pantalonul protejează membrele inferioare
Constituirea tipurilor de produse din părţi componente corespunzătoare părţilor corpului

Tipul produsului Părţi componente Părţi de corp protejate

Hanorac 1+2+3 Cap şi gât, torace, membre superioare
Bluză, cămaşă 2+3 Torace şi membre superioare
Jachetă, sacou 2+3+4 Trunchi şi membre superioare
Pantaloni 4++5 Bazin şi membre inferioare
Rochie, palton 2+3+4+5 Torace, bazin, membre superioare şi
membre
inferioare
Combinezon 1+2+3+4+5 Cap şi gât, torace, bazin, membre superioare
şi
membre inferioare

Clasificarea produselor de îmbrăcăminte

La baza clasificării produselor de îmbrăcăminte stă funcţia principală pe care trebuie să o

îndeplinească orice produs de îmbrăcăminte, care este cea de protejare sau acoperire a corpului,
produsul fiind un înveliş al suprafeţei exterioare a acestuia. Astfel, în baza precizărilor de mai
înainte, îmbrăcămintea poate fi divizată în trei clase şi anume:
1 îmbrăcăminte uzuală, îmbracăminte de protecţie îmbracăminte sportivă

Clasa îmbrăcămintei şi vestimentaţiei uzuale este cea mai bogată şi cuprinde subclasele:
• îmbrăcăminte exterioară;
• îmbrăcăminte uşoară (intermediară);
• lenjerie de corp;
• corsete;
• acoperământ pentru cap.
La rândul lor, subclasele se împart în grupe:
• îmbrăcămintea exterioară: paltoane, scurte, pardesie, sacouri, vestoane etc.;
• îmbrăcămintea uşoară: rochii, bluze, cămăşi, fuste, şorturi etc.;
• lenjeria de corp: pijamale, cămăşi de noapte, chiloţi, indispensabili, slipuri, costume
de baie;
Grupele, la rândul lor, se împart în subgrupe ţinând seamă de sex şi vârstă :
• confecţiipentru bărbaţi,
• pentru femei,
• pentru băieţi şi fete de vârstă preşcolară sau şcolară,
• adolescenţi,
• pentru copii de creşă
• pentru nou născuţi
Un alt criteriu de clasificare a îmbrăcămintei uzuale este cel legat de sezon sau ocazie
(pentru iarnă, demi şi vară, de casă, festivă sau de gală şi sportivă). Îmbrăcămintea se diferenţiază
şi după particularităţile fibrelor materialului din care se confecţionează: din lână, bumbac,
mătase naturală, fibre artificiale, fibre sintetice şi amestecuri din fibre sintetice sau artificiale cu
fibre naturale.
Îmbrăcămintea uzuală este caracterizată şi de model, determinat de forma sa, siluetă
existenţa şi forma detaliilor (buzunare, garnituri, borduri, mâneci etc.).
Din clasa îmbrăcămintei de producţie sau de protecţie fac parte produsele cu
destinaţie specială şi uniformele. Vestimentaţia specială serveşte pentru protecţia împotriva
acţiunii factorilor periculoşi şi vătămători, pentru păstrarea capacităţii de muncă a omului.
Aceasta se subîmparte în grupe dependente de proprietăţile protectoare. Fiecare grupă de
confecţii speciale se divizează în subgrupe, în dependenţă de factorul periculos şi vătămător
concret. De exemplu, subgrupa îmbrăcămintei de protecţie împotriva temperaturii ridicate
include produse pentru protecţie contra radiaţiilor termice, scânteilor, stropilor de material topit,
arsurilor, flăcării deschise.
Îmbrăcămintea specială cuprinde:
• scurte,
• pantaloni,
• combinezoane,
• pardesie.
Uniformele se execută pentru militari, lucrătorii departamentelor speciale (flotele maritime şi
fluviale, transportul feroviar) şi elevi.
Produsele principale de uniformă sunt:
1. Mantaua,
2. Paltonul,
3. Tunică,
4. Pantalonii,
5. Costumul,
6. Rochii,
7. Lenjeria şi acoperământul pentru cap.
Produsele de îmbrăcăminte pentru sport cuprind produse destinate protejării corpului
împotriva traumelor mecanice şi favorizării obţinerii unor performanţe înalte într-o anumită
disciplină sportivă.
Astfel, îmbrăcămintea pentru sport se împarte în îmbrăcăminte pentru
1. sporturi de performanţă,
2. îmbrăcăminte pentru sporturi de agrement,
3. îmbrăcăminte pentrutimp liber,
iar fiecare dintre acestea se împart în funcţie de disciplina sportivă, perioada
anului în care se practică sportul respectiv, etapele de competiţie (antrenament, competiţie,
festivităţi etc.).

Toate aceste precizări permit evidenţierea următoarelor criterii de clasificare

a îmbrăcămintei:
a) în funcţie de vârsta purtătorului:

• îmbrăcăminte pentru copii;

• nou-născuţi şi sugari;
 • copii mici (1-3 ani);
• preşcolari (3-6 ani);
• şcolari mici (6-10 ani);
• şcolari mari (10-16 ani);
• îmbrăcăminte pentru adolescenţi şi adolescente;
• îmbrăcăminte pentru adulţi (femei şi bărbaţi);
b) în funcţie de materia primă folosită
• îmbrăcăminte din ţesături;
• tricot
• blanuri
• piele
• îmbrăcăminte din textile neţesute;

c) în funcţie de sex:
• îmbrăcăminte pentru bărbaţi;
• îmbrăcăminte pentru femei;
d) în funcţie de anotimpul în care se poartă:
• îmbrăcăminte subţire pentru vară;
• îmbrăcăminte semigroasă pentru primăvară-toamnă;
• îmbrăcăminte groasă pentru iarnă;
• îmbrăcăminte pentru tot timpul anului;
e) în funcţie de punctele de sprijin pe corpul omenesc:
• îmbrăcăminte cu sprijin pe umeri
o îmbrăcăminte scurtă (mini), având linia de terminaţie la nivelul taliei (bluze,pulovere,
veste, bluzoane etc.);
o îmbrăcăminte medie (midi), cu linia de terminaţie la nivelul şoldurilor (jachete, bluze,
sacouri, vestoane, cămăşi pentru bărbaţi şi maieuri din tricot);
o îmbrăcăminte lungă (normală), a cărei linie de terminaţie este situată la nivelul
genunchilor (rochii, pardesie şi paltoane, mantale, pelerine de ploaie şi raglane);
• îmbrăcăminte cu sprijin în talie
o îmbrăcăminte scurtă (mini), cu terminaţia la nivelul coapsei (pantaloni scurţi şi fuste
scurte);
o îmbrăcăminte cu lungime medie (midi), cu terminaţia la linia genunchilor (fuste de toate
categoriile, pantaloni pescăreşti şi pantaloni pentru golf);
o îmbrăcăminte foarte lungă (maxi), cu terminaţia pe linia gleznei piciorului (pantaloni şi
fuste model maxi);
f) în funcţie de destinaţie:
• îmbrăcăminte exterioară (strat intermediar sau ultimul strat în ansamblulvestimentar);
• lenjerie;
• produse de corsetărie;
• produse pentru cap;
 • produse pentru membre superioare;
• produse pentru membre inferioare.

Îmbrăcămintea exterioară poate fi:

• clasică;
• fantezi;
• pentru sport;
• de protecţie;
• pentru diferite ocazii;
• pentru diverse uniforme.
Îmbrăcămintea de protecţie cuprinde următoarele sortimente:
• costumul salopetă;
• costumul salopetă-combinezon;
• costumul pentru mineri;
• halate pentru medici;
• pantalonul cu pieptar;
• impermeabile;
• fulgarine;
• pelerine, etc.
Îmbrăcămintea pentru uniforme poate cuprinde:
• costumul şi mantaua pentru cadre militare;
• costumul şi mantaua pentru silvicultori;
• costumul şi mantaua pentru elevi;
• costumul şi mantaua pentru paznici;
• costumul şi mantaua pentru ceferişti etc.
Creaţia şi producerea îmbrăcămintei trebuie realizată cu asigurarea fiabilităţii şi mentenabilităţii
produselor. Rolul acestora este să asigure capacitatea de păstrare a funcţiilor produselor de
îmbrăcăminte o perioadă cât mai îndelungată.
Fiabilitatea este caracteristica îmbrăcămintei de a îndeplini o funcţie cerută (capacitatea
de reţinere şi conducere a căldurii corpului, de absorbţie şi eliminare a transpiraţiei, precum şi de
a rezista la acţiunile de întindere, frecare şi şifonare) în condiţii şi pentru o durată de timp dată.
Mentenabilitatea este capacitatea produsului de a fi întreţinut şi reparat, după care produsul este
repus în stare de funcţionare.

Factorii de utilitate ai produselor de îmbrăcăminte sunt:

1. mulajul sau ajustarea produsului pe corp,
2. comoditatea la purtare,
3. capacitatea de aerisire a corpului,
4. capacitatea de reţinere a căldurii corpului, impermeabilitatea, etc.
Comoditatea purtării este factorul de utilitate care stabileşte gradul de plăcere cu care se poartă
produsul confecţionat. Această plăcere este dată de lejeritatea mişcărilor asigurată de produsul
confecţionat, de masa produsului care se doreşte redusă şi de confortul pe care acesta îl oferă
consumatorului pe timpul purtării. Comoditatea utilizării este strâns legată şi de factori igienici ai
produsului, de linia modelului creat şi de culorile materialelor folosite la confecţionare.
Capacitatea de aerisire este factorul igienic al îmbrăcămintei care asigură transferul
aerului din mediul ambiant spre corp şi invers. Această caracteristică este determinată de
densitatea firelor din structura materialului şi de proprietăţile lor. Materialele cu desime mare
reduc posibilităţile de aerisire a corpului, producând senzaţia de sufocare a purtătorului, fiind
preferate materialele cu desime mică.
Capacitatea de reţinere a căldurii corpului este exprimată de capacitatea produsului de
îmbrăcăminte de a reţine căldura degajată de corpul uman. Această capacitate trebuie să primeze
la toate produsele vestimentare folosite în anotimpuri reci, când rolul lor este să păstreze căldura
corpului şi să-l apere pe consumator de efectele temperaturii scăzute. .
Absorbţia şi evacuarea transpiraţiei este caracteristica igienică a îmbrăcămintei prin care se
asigură realizarea echilibrului termic al corpului. Astfel, îmbrăcămintea are rolul de a absorbi
transpiraţia corpului şi de a o ceda în exterior. Un rol deosebit în acest proces îl are lenjeria de
corp, care trebuie să aibă o capacitate maximă de absorbţie şi o rezistenţă minimă la difuzarea
vaporilor de transpiraţie. Pentru aceasta, la confecţionarea lenjeriei, se recomandă să fie folosite
materiale de bumbac şi tip bumbac, capabile să absoarbă transpiraţia corpului.
Impermeabilitatea la apă este capacitatea îmbrăcămintei de a se opune pătrunderii apei şi
aerului din mediul exterior către corp, caracteristică specifică îmbrăcămintei pentru protecţie şi
celei folosite pe timp de ploaie.

Partile componente ale unui produs

Ca urmare a simetriei corpului, îmbrăcămintea se creează din repere simetrice, aceasta

fiind constituită din:
• repere principale, care sunt părţi componente ale îmbrăcămintei care nu pot lipsi din
structura unui produs;
• repere secundare, care sunt acele părţi componente care pot lipsi (guler, mânecă,
betelie, cordon, buzunar).
In ultima decada designerii au experimentat cu deconstructia unde reperele principale au fost
eliminate partial dintr-un produs. Astfel au aparut jachete asimetrice , fără spate şi prinse doar cu
cordoane în zonele de susţinere

2.2 Materiale de bază

Pentru confecţionarea produselor vestimentare se utilizează diferite materiale
Acestea se clasifică în
• Materiale de bază
• Materiale secundare
Materialele de bază îndeplinesc funcţia principală a produsului ( fata produsului )materialele
utilizate în confectionare sunt :
ŢesăturiTricoturi

Blănuri Piele

2.2.1Confectionare tesaturilor
Confecționarea materialelor textile este un proces complex, cuprinzând un șir de operații de
prelucrare la care se supun fibrele textile, în urma cărora ele sunt transformate în fire (= fibre a
căror lungime este de zeci și sute de metri).

Fibra textilă este un corp elastic, subțire și dur, a cărui dimensiune transversală este mult mai
mică în comparație cu lungimea.

Floare de bumbac Gogoasa de matase

2.2.2 Clasificarea fibrelor textile
În funcție de proveniență, fibrele textile se clasifică în fibre naturale, sintetice și fibre chimice.
Fibrele naturale se obțin din produse naturale.
2.2.3 FIBRE NATURALE
Bumbacul este cel mai folosit material natural în modă. Este cultivat în zonele subtropicale,
inclusiv în Americi, Africa, India și Pakistan. Din bumbac pot fi produse mai multe tipuri de
materiale: satin, organza, dantela, sifon, tafta, denim, etc. Bumbacul se distinge prin zonă şi
modul de cultivare.
Bumbacul peruvian Pima - este un tip de bumbac luxos cultivat în Peru, cu o fibră mult mai
lungă decât cea a bumbacului normal, aproape dublă. Este rezistent și mătăsos.
Bumbacul egiptean - este un bumbac scump, pentru că este fin și rezistent.

Lâna este una dintre cele mai utilizate fibre, mai ales pentru piesele vestimentare dedicate
sezonului rece. Cele mai cunoscute sunt:
• Lâna Cervelt în Noua Zeelanda este foarte dezvoltată, s-a reușit producerea celei mai
fine lâni, din lâna cerbului Cervelt specific zonei. Produsul este un amestec delicat intre cașmir si
mătase.
• Lâna de Alpacaeste maro închis sau neagră, dar poate sa fie și gri sau albă. Este foarte
fin și hipoalergenic, astfel că poate fi bun pentru cei care sunt alergici la lâna obișnuită. Este una
dintre cele mai rezistente lâni, provenită de la alpaca, un animal din familia lamelor.

• Lâna de cămilă are culoarea crem și este o opțiune luxoasă deoarece este la fel de fină ca
și cașmirul, este mult mai călduroasa și mai ușoară decât alte tipuri de lâni și mai puțin delicată
decât cașmirul.
• Cașmirueste unul din cele mai luxoase tipuri de fibră. Provine de la capra Cașmir.
Aceste capre au lână foarte fină și foarte lungă, însă ele produc o cantitate foarte mică de lâna
anual, de unde și prețul ridicat.
• Angora - capra de Angora și iepurele de Angora sunt cele doua animale care produc acest
material.Cel produs de către iepure se numește Angora, iar cel produs de către capra se numește
Mohair. Angora este mult mai scumpă, pentru că este mult mai fină decât mohairul.
Mătase
Mătasea este cea mai scumpa fibră naturală, care se obține din coconii larvelor viermilor de
mătase. Sericultura - creșterea viermilor de mătase necesită foarte multă răbdare. Pentru a
produce un kilogram de mătase, este nevoie de 3000 de viermi care mănâncă 104 kg de frunze de
dud. Este nevoie de 30.000 de viermi pentru a produce 5,4 kg de mătase brută.

Peste 30 de țări produc mătase naturală, printre ele se află China și India, dar și Romania.
Mătasea are un aspect strălucitor datorită structurii triunghiulare a firului de mătase, care permite
luminii sa se refracte in unghiuri diferite, producând culori diferite.

În funcție de modul de hrană al viermilor de mătase, se disting patru tipuri de mătase

• Mătasea de dud - cea mai întâlnită, cu o nuanță de alb sau auriu
• Mătasea eri - creată de viermi care se hrănesc cu frunze de ricin, cu o nuanță de galben pal
• Mătasea Muga - creată de viermi care se hrănesc cu plante specifice Indiei, cu o nuanță de
galben
• Mătasea Tasar - creată de viermi care se hrănesc cu frunzele plantei indiene Asan, cu o
nuanță de bronz mai puțin lucioasa

In
Fibrele de in se extrag din tulpina plantei cu acelaşi nume

Fibrele de in au culoare gălbuie, cenuşie sau cafenie. Culoarea şi mai ales uniformitatea culorii
este un criteriu important de clasificare a fibrelor liberiene. Culorile deschise: argintie, galben-
deschis, gri-deschis sunt specifice fibrelor de calitate superioară, iar cele închise : cenuşie,
plumburie - fibrelor de calitate inferioară.
Fibra elementară de in este mai rezistentă faţă de agenţii chimici decât bumbacul, deoarece inul
conţine lignină, ceruri, grăsimi şi substanţe pectice în cantitate mai mare.
Cânepa

Tulpina de cânepă din care se extrag fibrele este dreaptă şi prezintă ramificaţii la partea
inferioară. Lungimea ei este cuprinsă între 1 şi 3 m, iar grosimea variază de la 4 la 8 mm.
Ţesuturile anatomice din coajă sunt mai complexe în comparaţie cu inul. Tulpinile de cânepă,
pentru fibre textile, se apreciază după:
• culoarea predominantă, care de obicei este galben - verzuie sau galbenă;
• lungimea la un anumit procent de plante; grosimea şi umiditatea.

Iuta
Fibrele de iută (Corchorus olitorius) apartin familiei Tiliaceelor (descoperiri mai noi o clasifică în
familia Malvaceae) şi se cultivă în India, Vietnam, Nigeria, Siria, Australia etc.
Extragerea fibrelor din tulpini se realizează tot prin topirea biologică, durata acesteia fiind mai
mare decât a fibrelor de in şi a fibrelor de cânepă, iar extragerea lor după topire se face prin
cojire manuală.

2.2.4.Fibre Chimice
Cazeină din lapte

O fibră chimică din categoria proteice este obţinută prin tratarea cu acid a laptelui degresat .
Fibra este albă , este combinată in mod normal cu alte tipuri de fibre , este mai moale decat lana ,
este biodegradabilă si cu aceleşi însuşiri ca şi lâna.
Fibră din proteina de soia

Fibra din soia este cunoscută şi sub numele de mătase vegetală, sau caşmir vegetal , fiind
supranumită mătase pentru vegani .
Producerea acestei fibre începe în 1931 când Henry Ford îi angajează pe chimiştii Robert
Boyer şi Frank Calvert să producă mătase artificială. Ford promoveazză tesătura rezultată şi chiar
o foloseşte la tapiţarea interiorului maşinilor Ford .

Acetat

Acetatul este una dintre primele sintetice realizate din celuloză de cea mai bună calitate
din lemn sau sau linters din bumbac .Având o textură moale , mătăsoasă este folosită ca un
înlocuitor al mătasii .
Se foloseşte pentru prima dată în Franţa sub formă de lac pentru avioane . În 1923 este
dezvoltată fibra în Marea Britanie iar în 1924 in Statele Unite se realizează ţesături din această
fibră .
Rayon- Vâscoză

Rayonul este prima fibră artificială , se amestecă foarte bine cu alte tipuri de fibre pentru a
creea ţesături cu un aspect mătăsos.
Rayonul a fost inventat in Franţa în 1890, s-a vrut a fi un înlocuitor al mătăsii, lânii,
bumbacului şi inului, numele original a fost de Vâscoză , nume care încă se foloseşte în Europa.
Variante –
Modal – suprafaţă mai mătăsoasă decât rayonul , durabil rezzistenţă la contracţie , se foloseşte
pentru lenjerie
Lyocell- fibă cu o capacitate foarte mare de a absorbi umezeala .Este mai rezistentă şi este
folosită de cele mai multe ori la realizarea echipamentelor sportive si lenjeriei
Cupro-o fibră rezultata din linter de bumbac . Fibra este antistatică , elastică , poate regla
temperatura corpului din acest motiv este folosită drept căptuşeală.
2.2.5 Fibre sintetice
Polyester
 Este o fibră sintetică derivată din petroleum , polyesterul este una dintre cele mai folosite
fibre , aceasta este asociată cu fast fashion-ul.
Prima fibră de polyester a fost creeată intre 1931 şi 1941, cea mai importantă
caracteristică a ţesăturii din polyester este neşifonabilitatea .
Spandex

Fibra de spandex este extrem de elastică fiind o componentă vitală a ţesăturilor elastice mai
este cunoscut şi sub denumirea de elastan , are capacitatea de a se întinde până la 500% faţă de
lungimea iniţială şi îşi revine imediat reţinându-şi forma, este combinată cu alte fibre pentru a
adăuga o elasticitate suplimentară ţesăturilor.
A fost dezvoltată în 1959 ca un înlocuitor pentru cauciuc , numelele comercial a fost de Lycra ,
fiind o fibră revoluţionară a fost repede încorporată in componenţa costumelor de baie , lenjeriei,
echipamentelor sportive şi orice alte produse care au nevoie de elasticitate .
Structura ţesăturilor
Ţesătura este un produs textil realizat din cel puţin două sisteme de fire: unul dispus longitudinal
denumit urzeală şi celălalt dispus transversal denumit bătătură. Regula după care se îmbină firele
acestor două sisteme se numeşte legătură.
Exemplu al unei tesaturi simple

Tesaturile , in functie de destinaţie pot fi

• Pentru decoraţiuni ( lenjerie acesorii , tapiterie );
• Pentru lenjeria intimă;
• Pentru bluze şi rochii;
• Pentru costume uşoare;
• Pentru rochii de ocazie;
• Pentru pardesie şi paltoane ;
• Pentru îmbracamite de protecţie ;

TRICOTURILE

Tricoturile se folosesc pe larg la confecționarea unei game vaste de produse. Acestea se clasifică
după mai multe criterii:
După destinație, deosebim următoarele tipuri de tricoturi:
• pentru articole de îmbrăcăminte exterioară;
• pentru articole de lenjerie;
• pentru articole mici (ciorapi, mănuși, fulare, căciuli etc.);
• pentru articole tehnice (filtre, huse, plase de protecție, plase de pescuit etc.);
• pentru articole medicale (bandaje, pansamente etc.);
• pentru articole decorative și de uz casnic (perdele, dantele, cuverturi, prosoape, covoare
etc.).

După materia primă din care sunt realizate, tricoturile pot fi:
• din fire de bumbac și tip bumbac;
• din fire de lână și tip lână;
 • din fire de mătase și tip mătase;
• din fire chimice și în amestec.
După formaobținută pe mașinile de tricotat, se deosebesc:
• tricoturi metraj: plane sau tubulare (a, b);
• tricoturi în formă de panouri: plane și tubulare (c - f) – bucăți obținute pe baza
dimensiunilor viitorului produs;
• produse tricotate integral care au un grad ridicat de asamblare prin tricotare (g, i).

După modul de realizare, se deosebesc două tipuri de tricoturi:

• tricoturi din bătătură (simple) – firele evoluează pe direcția orizontală a rândului de
ochiuri;
• tricoturi din urzeală – firele evoluează pe direcția verticală a șirurului de ochiuri.

Aspect faţă Aspect dos

BLANURILE

Pot fi întrebuinţate ca material de bază reprezentând partea principală la produs sau se folosesc
sub formă de garnituri la guler, buzunare, căciuli.
După origine, blănurile pot fi:
• naturale – obţinute de la animale sacrificate : astrahan, vulpe, nurca, caracul, nutrie.
• artificiale - fabricate din fibre textile;

2.3 MATERIALE AUXILIARE

Materialele auxiliare sunt acele materiale ce se aplică la îmbrăcăminte. Principalele materiale

auxiliare sunt:
• căptuşelile;
• întăriturile;
 • aţa de cusut;
• furniturile şi garniturile;

➢ Materiale pentru căptuşeli– Ţesăturile pt. căptuşeli au rolul de a dubla detaliile

produsului, mărindu-le astfel rezistența. Aceste ţesături trebuie să fie lucioase , pt. ca produsele
să alunece uşor şi să permită mularea cu uşurinţă pe conformaţie.
Ca materiale pt. căptuşeli se utilizează diferite ţesături : serj , satin , atlaz şi căptuşeli pt. mâneci.

➢ Materiale pentru întărituri– Întăriturile sunt materiale textile ce dublează unele detalii
de îmbrăcăminte. Materialele utilizate ca întărituri se pot clasifica astfel :
1. În funcţie de destinaţie:
• Întărituri pt. lenjerie cu aplicaţii la: cămăşi bărbăteşti, pijamale ;
• Întărituri pt. îmbrăcăminte subţire aplicată la : bluze , rochii sau costume uşoare;
• Întărituri pt. îmbrăcăminte exterioară cu aplicaţii la: costume , jachete, pardesiuri,
paltoane ;
2. În funcţie de locul aplicării :
• Întărituri pt. piepti ;
• Întărituri pt. gulere ;
• Întărituri pt. mâneci ;
• Întărituri pt. umeri ;
• Întărituri pt. buzunare ;
• Întărituri pt. betelii de pantalon ;
3. După modul de obţinere :
• Întărituri ţesute ( vatirul , canafas, panza albita şi nealbita) ;
• Întărituri neţesute ( se obţin din materiale textile prin procedee speciale);
➢ Intărituri
a) Termoadezive
Întăriturile termoadezive vin într-o gamă variată de grosimi culori şi dimensiuni
Întăritura neţesută sau pe suport TNT este una dintre cele mai des folosite, are o parte fin şi una
cu particule de adeziv ..

b) Întăritura ţesută

Se poate folosi la produse care necesita o sustinere sporita

c) Intărituri pentru cordon

Acestea sunt perforate pentru uşurarea îndoirii rezervelor, sunt realizate din material neţesut şi
pot avea diferite culori şi grosimi în funcţie de materialul la care le folosim.
d) Adezivi pentru decolteu şi amanşură
În zona decolteului şi a amanşurii punem adeziv astfel încat să stabilizăm zona şi să nu se
întindă.Pentru aceste zone folosim adezivi tăiaţi în bie cu fir sau şiret pe centru.

Adezivul cu fir se foloseşte la produse realizate din materiale subţiri sau medii şi cel cu siret la
materiale groase .

Zone ce se adezivează
Stabilizatori
Pentru decolteu , amaşură şi umăr avem varianta aplicării unei benzi care se poate coase in
masina

➢ AŢA DE CUSUT
Aţa de cusut este principalul material auxiliar folosit în confecţii pentru îmbinarea a două repere.
Aţa de cusst care este folosită în mod frecvent pentru maşina de cusut are fineţea de 120
sau 85/3.
Din punct de vedere al fineţii ce trebuie retinut este că , cu cât numarul fineţii este mai mare cu
atât aţa este mai subţire 150,220, cu cât numarul este mai mic cu atât aţa este mai groasă
,30,40,50, 70.
Tipuri de aţă de cusut
Nr Tipul aţei Imagine Intrebuinţare Producător
crt
1 Aţa de 30 Aţă groasă folosită în special la Gutterman , Coats,
tigele de ornament (blugi, geci, Amann
paltoane )

2 Aţa de 70 Puţin mai subţire decat cea de 30 poate fi folosita la cusut

materiale mai plinuţe, la blugi, poate fi folosită şi pentru
tighele de ornament pe materiale mai subţiri

3 Aţa de Aţa standard pentru cust se folosete la aproape toate

120 tipurile de materiale

4 Aţa de Aţă subţire folosită la materiale subţiri de genul , organza,

150 voal , matase, tull

5 Ata de Aţă subtire pentru surfilat

220
6 Aţă Aţă subtire pentru surfilat
filamentar
ă

5 Aţa serafil Aţă foarte subţire folosită pentru ştafir manual sau pe
200 masina de ştafir

6 Aţă Aţă specială elastică de finetea 120 speciala pentru

sabaflex maşina de cusut simplă pentru îmbinarea materialelor
elastice, tricoturi, jerseuri ,

➢ FURNITURI ŞI GARNITURI
Principalele furnituri sunt: vatelina, rejansa, elasticul, semifabricatele (perniţele), accesorii
(butoni, agrafe, fermoare);
Garniturile sunt folosite în scop util sau ornamental. Principalele garnituri sunt: nasturi, garnituri
de pasmanterie (colţişori, banda pt. bordat margini), dantelă, cataramele

2.4 ALEGEREA MATERIALELOR ÎN FUNCȚIE DE TIPUL PRODUSULUI

Materialele de bază sunt reprezentate de materialele care formează fața produsului.
Materialul de bază poate fi diferit în funcție de produs , model și anotimpul în care se poartă.
Materialele auxiliare au rolul de a păstra proprietățile materiei prime, din care este realizat
produsul, iar acestuia să-i asigure o calitate ireproșabilă , să-i completeze aspectul estetic și să-i
mențină în timpul purtării forma dată prin confecționare .
Datorită solicitărilor și deformărilor elastice la care este supus produsul textil în timpul
purtării, se aleg cu grijă pe lângă forma produsului și procesul tehnologic de confecționare (care
cuprinde utilajele de asamblare) și materialele prime și auxiliare, care să permită funcționalitatea
perfectă a produsului .
2.5 Tipuri de ţesături
• Chiffon
Un material transparent, uşor rigid , folosit de cele mai multe ori pentru
realizarea produselor de ocazie
Proprietăţi:
o Este uşor rigid datorită modului de ţesere
o Transparent datorită construcţiei tip tull
o Se drapează frumos datorită greutăţii si modului de ţesere lejer
o Tendinţe de contractare sau de întindere
o Tendinţe de destrămare sau agăţare a firelor datorită ţeserii lejere
o Dificultate in manevrare datorită texturii alunecoase
Se foloseşte la confectionarea bluzelor, eşarfelor, lenjeriei , rochiilor de mireasa si de ocazie,
broderii
• Georgette

Similar cu chiffon-ul dar mai gros , material durabil , mat, cu o suprafaţă

texturată
Proprietăţi asemănătoare cu chiffon-ul
Se foloseşte pentru bluze , rochii, rochii de ocazie , sariuri , captuseli , eşarfe .
o Crepe de Chine
Crepe de chine inseamnă crep din China in Franceză ,
familia imperiala chineză preferă aceast tip de material
pentru haine iar in 1960 este materialul preferat pentru
realizarea produselor de ocazie .
Proprietăţi
o Durabil şi rezistent la şifonare datorită metodei de tesere
o Uşor lucios
o Tendinţă de electrizare,
o Dificil în prelucrare din cauza suprafeţei alunecoase

• Organza
O ţesătură subţire transparentă folosit de cele mai multe
ori pentru rochiile de mireasă
Proprietăţi
✓ Organza subţire este mai rigidă
✓ Organza cu o densitate mai mare este mai moale
şi mai maleabilă
✓ Transparentă şi lucioasă din cauza combinaţiei de fire
✓ Rezistentă şi durabilă datorită metodei de ţesere
✓ Dificil de prelucrat

• Poplin
Material folosit in general pentru camaşi dar se pot realiza rochii,
pantaloni, lenjerie
Proprietăţi
✓ Moale datorită structurii de tricotare
✓ Durabil
✓ Reversibil datorită aspectul identic atat pe faţă cît şi pe spate
Poate fi realizat din fibre de , lâna, bumbac, mătase, rayon, polyester,
• Denim
 Unul dintre cele mai populare materiale din care se realizează
blugi
Denimul a fost devoltat în timpul goanei după aur din 1873 ca un
material durabil destinat muncitorilor . Cuvântul îsi are originea in
franţuzescul serge de nimes care inseamnă un material durabil din
Nimes. Statele Unite erau cel mai mare producător de denim dar in
2017 închide cea mai mare fabrică de prelucrare , în acest moment
denimul japonez este considerat cel mai calitativ

Proprietăţi
o Suprafaţă texturată
o Rezistent, durabil datorită structurii
o Se înmoaie prin spălare şi purtare
o Produsele realiate din denim îşi păstrează forma datorită rigidităţii ţesăturii
o Tendinţă de destrămare

• Mikado
Material rigid cu o suprafaţă usor lucioasă , folosit în mod normal
la realiarea rochiilor de mireasă
Proprietăţi
✓ Rigid datorită texturii
✓ Luciu discret
✓ Rezistent
✓ Işi păstrează forma foarte bine fiind ideal pentru realizarea formelor exagerate

• Tafta
Material usor rigid, atunci când este străns în mână se aude un zgomot
uşor ca de hârtie mototolită, vine intr-o gamă foarte mare de culori
uneori şi iridiscentă
Proprietăţi
✓ Dificil de prelucrat datorită suprafetţei alunecoase ,
✓ Îşi păstrează forma fiind indicată pentru realiarea pieselor cu volum

• Dupioni
Material din mătase iridiscent cu mopeuri pe întreaga suprafaţă
Proprietăţi
✓ Material rigid datorită fibrelor crude din compoziţie,
✓ Texturat cu mopeuri pe direcţia bătăturii
✓ Suprafaţă iridiscentă
✓ Produsele îşi păstrează forma
✓ Tendinţă de destrămare
Se foloseşte pentru realizarea jachetelor, bluelor, fustelor, rochiilor de mireasă şi de ocazie dar şi
pentru design interior .

• Satin
Material luxos, cu un luciu puternic , folosit pentru camăşile de
noapte , rochii de ocazie şi de mireasă , cămaşi , cravate şi
aşternuturi
Proprietăţi
✓ Moale şi lucios din cauza structurii
✓ Predispus la agăţare şi sgâriere
✓ Dificil de prelucrat datorită suprafetei lucioase
• Catifea
 Catifeaua este un material elegant, cu o strălucire aparte. Textura netedă a
catifelei vorbește despre lux, rafinament și eleganță. Catifeaua naturală
este o țesătură foarte ușor de recunoscut, cu o textură unică realizată în
mod tradițional din mătase, în care firele tăiate sunt distribuite într-o
grămadă densă
Proprietăţi
✓ Este fabricată din mătase, bumbac sau poliester;
✓ Este o țesătură rezistentă;
✓ Este un material dificil de croit și cusut;
✓ Are aspect rafinat, strălucitor;
✓ Este călduroasă

CAPITOLUL 3
MAŞINI ŞI UTILAJE FOLOSITE LA CONFECŢIONAREA
PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE

3.1Unelte folosite în confecţionarea îmbrăcamintei .

Uneltele şi dispozitivele simple folosite în cadrul procesului de producţie sunt următoarele :
1) Unelte pentru măsurat şi semnat
2) Unelte pentru tăiat
3) Unelte pentru cusut
4) Unelte pentru călcat .
3.1.1 Unelte pentru măsurat şi semnat
o Centimetrul de croitorie
Centimetrul se utilizează la luarea măsurilor şi ajută în construcţia tiparelor. Lungimea acestuia
variază între 1,50cm si 3 m , are o lăţime de 2 cm fiind gradat pe ambele părţi

o Rigla de croitorie
Este folosită la semnarea poziţiei anumitor repere şi măsurarea tivurilor .

o Creta de croitorie
Este folosită la desenarea conturului şabloanelor pe ţesătură sau la
diverse însemnări în timpul efectuării probelor . Creta are formă patrată
sau dreptunghiulară şi se fabrică dintr-un material care se poate îndepărta
cu uşurinţă de pe ţesătură.
3.1.2 Unelte pentru tăiat
În producţia de serie mică după încadrarea şabloanelor pe material ,
urmează decuparea acestora cu foarfece de croitorie .
În croitoria de comandă se utilizează următoarele tipuri de foarfeci :

Cleştişor pentru aţe Foarfecă pentru Foarfecă pentru Foarfecă cu zimţi Foarfecă
rihtuit broderie profesională de
croit

3.1.3 Unelte pentru cusut

Executarea cusăturilor manuale se realizează cu autorul degetarului şi acelor de cusut
o Degetarul
Este un instrument al cărui rol este de a proteja degetul în cadrul
procesului de coasere . Este executat din metal şi are formă de trunchi de
con care poate fi cu fund sau fără fund

o Acele de cusut
Acul de cusut este un instrument format din ureche ,corp şi vârf.Vârful acului
asigură pătrunderea acului în material şi poate avea forme şi dimensiuni în
funcţie de grosimea materialului.
Acele se clasifică în trei grupe : scurte , semilungi şi lungi
Fiecare grup este confecţionat pe 10 mărimi , numărului 1 ii corespunde
acul cel mai gros, iar numărului 10 acul cel mai subţire
3.1.4 Unelte pentru călcat
o Pernele pentru călcatsunt confecţionate ddin
ţesăturii rezistente (ţesături de in sau de bumbac )având un
profil corespondent , fiind croite după formatul dorit şi
umplute de obicei cu deşeuri textile
,ele au au formă ovală şi sunt de mărimi diferite

o Fiarele de călcat
Fiarele de călcat ajută la îmbunătăţirea aspetului final al produsului , acestea pot fi casnice ,
industriale sau semiindustriale
3.2 Maşina de cusut industrială
În industria de confecţii din ţesături , masinile simple de cusut au o largă utilizare .Aceste
maşini realizează o cusătură tighel cu acelaşi aspect pe ambele fete ale materialuluişi efectuează
cusături de asamblare prin coaserea detaliilorde îmbrăcaminte.
Maşina de cusut tighel
Această maşină are toate piesele în mişcare , montate în interior pentru a fi ferite de praf şi
murdărie . Maşina execută o cusătură cu două fire de ace un fir superior la ac şi unul inferior la
suveică

Aceasta se compune din doua parti :

1) Corpul maşinii
2) Masa maşinii
Corpul maşinii reprezintă partea superioară în care sunt montate mecanismele funcţionale şi
organele de lucru în mişcare.
Masa maşinii la care era ataşat motorul variantele mai noi au motorul integrat în corpul maşinii
iar masa este folosită pentru susţinerea corpului şi ca zonă de lucru .
NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII LA MAŞINA DE CUSUT
Legislaţie şi norme de protecţia muncii
Protecția muncii reprezintă ansamblul de acțiuni și măsuri pentru prevenirea riscurilor
profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc și
accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a reprezentanților
lor.
În România măsurile de protecția muncii sunt reglementate prin Legea 319 din 2006 - Legea
securității și sănătății în muncă şi a normelor de aplicare a acesteia , norme de protecția
muncii și instrucțiuni specifice de securitate și sănătate în muncă.
Toate societăţile comerciale sunt obligate să asigure angajaţilor lor condiţiile necesare impuse de
lege cu privire la Protecţia Muncii. În cazul în care societăţile nu deţin toată documentaţia
necesară iar angajaţii nu sunt instruiţi specific cu privire la activitatea pe care o depun, angajaţii
riscă amenzi între 3500 şi 7000 ron.
Normele reprezintă unul dintre instrumentele cu ajutorul cărora se realizează controlul şi
autocontrolul de protecţia muncii. Conform Legii nr. 90/1996 a protecţiei muncii şi a actelor
juridice referitoare la organizarea şi funcţionarea Inspecţiei muncii, prin controlul de protecţie a
muncii efectuat de organismele specializate se urmăreşte modul în care se desfăşoară activitatea
de prevenire a accidentelor şi a îmbolnăvirilor profesionale, şi în primul rând gradul în care sunt
aplicate şi respectate măsurile cuprinse în normele de protecţie a muncii.
Autocontrolul, ca formă de control intern al activităţii de protecţie a muncii, are aceleaşi
obiective ca şi controlul efectuat de organismele publice, deci va utiliza aceleaşi instrumente.
Instruirea tehnică a personalului operativ:
· aplicarea dispozitivelor de protecţie;
· folosirea echipamentului individual de protecţie.
Cele mai importante măsuri pe care trebuie să le cunoască şi să le respecte personalul operator
pentru prevenirea accidentelor de muncă sunt:

Înainte de începerea lucrului se va verifica:

o dacă masa maşinii este fixată pe cadrul metalic de susţinere;
o dacă corpul maşinii este montat în bolţurile de articulaţie cu masa de lucru;
 o dacă motorul electric este montat pe cadrul de fixare, pentru a nu cădea în timpul lucrului;
o dacă carcasa de la întrerupător nu este spartă sau căzută de la locul ei;
o dacă maşina este dotată cu dispozitive de protecţie la ac şi transmisie;
o dacă cadrul de susţinere a mesei de lucru este montat pe suporturi de cauciuc;

Probleme de funcţionare ale maşini simple de cusut

Nr Simptom Problemă Rezolvare
crt
1 Mşina nu coase Maşina nu este pornită Conectează maşina şi apasă butonul
on/off
Pedala nu este conectata Verifică dacă cabul este corect
montat
2 Cusăturile sunt prea Înfilarea aţei la ac este Refă traseul aţei în partea superioară
slabe sau prea incorectă
strânse
Înfilarea aţei la bobină este Verifică infilarea aţei pe bobină
incorectă Verifica traseul atei la bobină
Tensiunea aţei este incorectă Dacă cusătura este prea slabă pe
spate tensionează ata la ac
Dacă cusătura este slabă pe faţă
tensionează ata la suveică
3 Cusăturile nu sunt Înfilarea aţei la ac sau la bobină Refă traseul atei la ac şi la bobină
uniforme şi sare paşi nu este corectă
de coasere
Acul este îndoit sau avariat Schimbă acul
Acul este bont Schimbă acul
Acul nu este inserat corect Verifică poziţia acului
Acul nu este potrivit pentru Schimbă acul
tipul de material folosit
Aţa nu este potrivită pentru Schimbă ata
materialul folosit
Tensiunea aţei este incorectă Testeaza mai multe valori ale
tensiuni superioare
4 Nu se formează Anumite piese sunt slabite sau Verifică montarea pieselor
cusătura avariate
Dispozitivul folosit nu este Verifică dacă dispozitivul este
compatibil potrivit pentru modelul tau
5 Se rupe aţa Aţa este veche sau de calitate Inlocuieste aţa folosită
proastă
Acul este indoit sau avariat Schimbă acul
Acul nu este inserat corect Verifica poziţia acului
Tensiunea aţei nu este corectă Verifică tensiunea aţei
Bobina nu este corect încărcată Incarcă din nou bobina avand grijă
la infilarea atei pentru aceasta
operaţiune
Bobina se desfăşoară incorect Verifică poziţia bobinei

Nr Simptom Problemă Rezolvare

crt
6 Firul de aţă iese din Aţa este tăiată prea scurt Atunci când terminăm cusătura şi
ac vrem să tăiem aţa urmărim 3 paşi
1 mişcăm volanta spre noi până
când acul se ridică complet
2 tragem ţesătura în lateral
3 tăiem aţa lăsând cel puţin 10 cm
de fir de la ac
7 Aţa se strânge Firul liber se prinde in cusătură Înainte de a începe coaserea coboară
 formând un nod gros atunci când întărim
pe spate
8 Tesătura are urme pe Dinţii transportorului
ambele feţe sau în deteriorează ţesătura
timpul coaserii se
trag fire
Acul este bont (rupt şi agaţă)
Acul nu este potrivit pentru
ţesătura folosită
9 Se rupe acul Ţesătura a fost trasă sau
împinsă indoind acul
Aţa a fost trasă indoind acul
Acul nu a fost montat corect
Piciorusul nu este potrivit
pentru maţina noastră
10 Ţesătura se strânge Acul este avariat
in timpul coaserii
Acul este incorect pentru
ţesătură
Aţa este incorectă pentru
cusătură
Tensiunea aţei este incorectă
Tensiunea picioruşului este
incorectă
Lungimea pasului de coasere
este incorectă
Viteză prea mare
Aţa la bobină este infilată prea
strâns cauzând supraântinderea
aţei
acul în ţesătură , coboară picioruşul
şi ţinând capetele de aţă întinse
începe coasere
Se coboară transportorul
Înlocuieste acul
Înlocuieste acul
Nu forţa ţesătura în maşină , permite
transportorului şi micioruşului să îşi
facă treaba
Verifică tensiunea atei
Verifică montajul acului
Verifică compatibilitatea
dispozitivului cu maşina
Schimă acul
Schimbă acul
Schimbă aţa
Verifică tensiunea aţei
Verifică tensiunea picioruşului
Reglează lungimea pasului de
coasere
Redu vitea de coasere
Infilează din nou aţa la bobină
având grija la traseul aţei pentru
înfilare

Organele de lucru ale maşinii de cusut pentru formarea cusăturii.

Organele de lucru care iau parte la formarea cusăturii sunt : acul , apucătorul, conducătorul de fir
piciorusul şi transportorul .

Acul este organul de lucru care are rolul de a strapunge straturile de material
ce se cos şi de a transporta firul de aţă superior în vederea formării buclei pentru
împletirea cu firul de la suveică.Acul trebuie să fie corespunzător cu aţa folosită şi
materialele ce se lucrează
Acul este format din :
1 tija superioară
2 şanţ
3 tijă
4 orificiu
5 vârf
 Conducătorul de fir are rolul de a alimenta acul cu aţă şi de a
tensiona firul superior după împletirea cu firul inferior de la suveică

Suveica susţine bobina cu fir şi tensionează firul inferior .

Apucătorul are rolul de a împleti firul inferior cu cel

superior realizând cusătura. Apucătorul are o mişcare
rotativă iar pentru efectuarea cusăturii acesta este
prevăzut cu un cârlig (2)care prinde bucla formată de ac
şi o roteşte în jurul suveicii. Pe axul central este prevăzut
suportul 3 pe care se introduce suveica
 Picioruşul presează straturile de material pe transportor în vederea realizării
transportului ţesăturii.
Ca părţi componente picioruşul este alcătuit din
talpa de presare montată pe suport, orificiciul de
trecere al aculuişi locaşul de montare .Picioruşele
pot fi de diferite tipuri în funcţie de cusăturile
realizate.

Transportorul îndeplineşte funcţia de de a transporta materialul în timpul coaserii . Este compus

dintr-o cremalieră dinţată prevăzută cu doua sau 3 rânduri de dinţi. Pentru transportarea
materialului , transportorul efectuează o mişcare complexă formată din :ridicare, înaintare,
coborâre şi retragere, de unde ciclul este reluat.

Fazele de formare ale cusături

3.3 Maşina triplock

Maşinile de cusut şi surfilat sunt utilizate la coaserea materialelor efectuând concomitent
surfilarea marginilor ţesăturilor sau tricoturilor şi tăierea rezervei la o anumită distanţă.

Maşina triplocklucrează cu 2 sau 3 fire de aţă avand un singur ac şi două apucătoare.

Organele de lucru ale maşinii triplock sunt: acul,două apucătoare , transportorul, picioruşul de
presare cuţitele.
• Acul este asemanator cu cel al maşinii simple avand rolul de a transporta firul prin
material formand bucla firului superior.
• Apucătoarele diferă ca formă unul fiind superior şi unul inferior şi au rolul de a conduce
firele inferioare şi a le împleti cu firul de la ac
• Transportorul este format din două părţi:
o transportorul diferential din faţă
 o transportorul principal în spate
• Picioruşul de presare serveşte la fixarea materialului
• Cuţitele servesc la tăierea şi îndepărtarea surplusului de material

CAPITOLUL 4
PROCESUL DE PRODUCŢIE ÎN CONFECŢII

4.1 Recepţia cantitativă şi calitativă a materialelor

Controlul calitativ şi controlul cantitativ se realizează în baza standardelor sau normelor interne,
care stabilesc de fapt toate regulile de verificare. Prin urmare, recepţia materiei prime presupune
o verificare prin sondaj a caracteristicilor specifice valorii de prezentare, a caracteristicilor de
durabilitate, cât şi a caracteristicilor de influenţă a confortului, aceasta în scopul de a
preîntâmpina producerea în serie a confecţiilor, care să prezinte eventuale vicii ascunse, veghind
totodată şi asupra factorului economic al societăţilor.

4.1.1Recepţia calitativă

Calitatea materialelor se controlează pe bază de sondaje, marcarea defectelorexecutându-se

simultan cu măsurarea lungimii şi lăţimii acestora. Controlul materialelor se face fie manual, pe o
masă bine iluminată, fie pe o rampă de control.
Defectele ce pot apărea în material se clasifică astfel: critice (c), principale (p),
secundare (s) şi minore (m).
În general, se atribuie fiecărui tip de defecte următoarele semnificaţii:
• Defectul criticeste defectul care împiedică îndeplinirea funcţiei produsului, deci nu
trebuie să apară în material.
• Defectul principaleste defectul care riscă să producă o deficienţă sau o reducere a
posibilităţii de utilizare a produsului.
• Defectul secundarnu reduce prea mult posibilitatea de utilizare a produsului, fiind
sesizabil de beneficiar şi poate fi remediat înainte de livrare.
• Defectul minor este cel care nu reduce posibilitatea de utilizare a produsului.
.
4.1.2 Recepţia cantitativă
Controlul calităţii constă în verificarea lungimii şi lăţimii fiecărui balot şi confruntarea cu datele
înscrise pe eticheta acestuia. Se admit abateri cantitative de 0,3%, secţia de recepţie având
obligaţia de a sesiza întreprinderea producătoare, atât de lipsurile, cât şi de plusurile constatate.

4.2 Înmagazinarea materiilor prime şi materialelor

Într-o întreprindere de confecţii, depozitele destinate păstrării materiilor prime şi

auxiliare sunt astfel amplasate încât să satisfacă două cerinţe principale: apropierea lor de
căile de transport şi apropierea de secţiile de recepţie, preparaţie şi croit, secţiile care se
aprovizionează direct din depozite. Încăperile pentru depozitarea materiei prime sunt
proiectate special în acest scop şi ele trebuie să asigure nu numai o bună păstrare a tuturor
proprietăţilor, dar este necesar să corespundă din punct de vedere ergonomic, precum şi al
normelor P.S.I.
Ca principale cerinţe se pot enumera:
• încăperile să fie spaţioase, lumina naturală să excludă pătrunderea directă a razelor
solare (geamurile plasate în direcţia orizontală, în partea superioară a părţilor orientate spre
sud), iar iluminatul artificial să fie realizat cu lămpi plasate pe tavan şi apărate de reţea
metalică;
• temperatura şi umiditatea să fie cele stabilite prin standarde;
 • aşezarea materiei prime şi auxiliare să se facă pe rafturi sau pe grătare, în funcţie de
ambalare, separat pe articole, desene, poziţii coloristice, în scopul evitării manipulărilor
inutile;
• necesitatea unor căi de acces în vederea trecerii cărucioarelor cu marfa pentru
primire şi distribuire;
• pe cât posibil, este bine ca depozitele să fie specializate astfel: pentru tricoturi,
ţesături din lână, bumbac, căptuşeli; materiale auxiliare, etc.

4.3 Spănuirea materialelor

Şpănuirea sau stratificarea materialelor este operaţia prin care ţesătura sau tricotul se
aşază în straturi de lungime corespunzătoare încadrării şi împreună cu tăierea, reprezintă
fazele principale de croire.
Lungimea şpanurilor depinde de o serie de factori şi anume: consumul specific,
numărul completelor de şabloane, modul de realizare a încadrării, caracteristicile materiei
prime etc

La aşezarea materialelor în strat se impun condiţiile:

• materialele se aşază în şpan în aşa fel încât pe una din părţi marginile să coincidă
perfect, iar pe cealaltă parte acceptându-se pierderi minime;
• materialele scămoşate trebuie aşezate în aşa fel încât să aibă în şpan aceeaşi direcţie
a fibrelor lungi orientate;
• în cazul materialelor cu desene, acestea trebuie să coincidă atât în lungime cât şi în
lăţime;
• se admite aşezarea arbitrară în şpan a materialelor vopsite uni, precum şi a acelora
care nu au desene bine determinate, în condiţiile în care nu sunt influenţate nuanţele pieselor
produsului;
• pentru a nu influenţa productivitatea la confecţionare, în cazul aşezării materialelor
de culori diferite, trebuie să se respecte ordinea acestora;
• în acelaşi şpan nu trebuie să se aşeze materiale din fibre diferite, deoarece se
comportă diferit, atât în procesul de şpănuire, cât şi în procesul de croire;
• în procesul de şpănuire, la multe tipuri de materii prime şi materiale se execută şi
preparaţia, eliminându-se în acest mod defectele ce influenţează calitatea produselor;
• fiecare bucată de material trebuie utilizată conform fişei acesteia, încât să fie evitate
pierderile de capete.

Metode de aşeare a foilor în şpan

În cazul în care o anumită comandă cuprinde un număr diversificat de produse, în ceea ce

priveşte caracteristicile dimensionale, se poate realiza şi şpănuirea în trepte
 Şpănuire în trepte

Dispozitiv de sustinere a rolei de tesătură şi realizare a spănuirii

4.4 Croirea materialelor

În procesul de realizare a produselor de îmbrăcăminte, prima etapă este croirea

materialelor textile, care se constituie dintr-o succesiune de operaţii prin care materialele
textile (ţesături, tricoturi, neţesute, etc.) sunt transformate în semifabricate (reperecomponente
specifice produselor de îmbrăcăminte

Încadrările simple se obţinprin încadrarea

unui singur model, într-o singură mărime, o
singură dată.

Încadrările combinatesunt cele mai eficiente

la realizarea produselor de îmbrăcăminte la
scară industrială, în timp ce încadrările simple
se utilizează, de regulă, în
secţia de creaţie, la realizarea modelului etalon.

Restricţii la încadrarea şabloanelor:

• Pentru materiale textile cu desene cu o anumită
orientare, şabloanele se aşază astfel
încât pe linia de coasere să se poată reconstitui desenul iniţial.
 • La ţesăturile pluşate, toate reperele obţinute trebuie să aibă aceeaşi direcţie a
pluşului.
• Şabloanele se dispun pe suprafaţa de încadrare în aşa fel încât direcţia nominală a
acestora să coincidă cu direcţia de maximă rezistenţă a materialului textil.
• La încadrările combinate, se aşază pe suprafaţa de încadrare şabloanele tipodimensiunii
mai mari şi apoi, în funcţie de spaţiile rămasele, se aşază şabloanele tipodimensiunii mai mici.

4.5 Tăierea materialelor

În funcţie de efectul de dorit, pot fi enumerate următoarele operaţii de tăiere:
• Decuparea (debitarea) constă în separarea totală după contur deschis a unei părţi de
material, care reprezintă detaliul produsului. Această operaţie se execută prin trasarea
succesivă a conturului detaliilor şi se întâlneşte la croirea cu ajutorul cuţitului, foarfecelor,
razei laser, jetului de plasmă etc.
• Decuparea după contur închis se întâlneşte în cazul separării pieselor de lungimi
reduse, ce reprezintă deşeuri, rezultate în urma realizării orificiilor de piese.
• Ştanţarea este o operaţie analoagă decupării, dar deosebită de acesta prin faptul că
separarea piesei de material se produce concomitent pe întregul contur.
• Stăpungerea este o operţie analoagă ca execuţie cu ştanţarea, dar se deosebeşte de
acesta prin aceea că partea detaşată de material este întotdeauna deşeu.
• Pansonarea constă în executarea deschizăturilor în material (de exemplu tăierea
butonierelor drepte), fără a rezulta deşeuri.
• Desprinderea prin tăiere constă în detaşarea completă a unei părţi de material pe toată
lungimea acestuia, pe contur deschis, în linie dreaptă sau curbă (de exemplu, tăierea benzilor
sau aţei la sfârşitul cusăturii etc.).
• Crestarea reprezintă îndepărtarea parţială a materialului pe un contur deschis, fără a
rezulta deşeuri (de exemplu, crestarea colţurilor, crestarea liniilor detaliilor după semne de
control etc.).
• Tăierea marginilor sau detaşarea unor părţi inutile din piesă sau semifabricat, după un
contur exterior.

ş
CAPITOLUL 5
TEHNOLOGIA CUSĂTURILOR MANUALE ŞI MECANICE

5.1 Cusaturile manuale

Cusăturile manuale realizate cu ajutorul acului de cusut , rămân şi în etapa actuală o necesitate ,
în special în croitoria de comandă şi măsură individuală.
Cusăturile manuale sunt variate , în functie de natura tesaturii , a produselor si a operatiilor
respective .In cadrul cusaturilor manuale se deosebesc urmatoarele genuri :
o Cusaturi simple:
✓ punct inaintea acului,
✓ in urma acului,
✓ punct tighel,
✓ in cruce,
✓ semneorientative;
o Cusaturi ascunse :
✓ stafir ,
✓ pichir,
o Cusaturi feston :
✓ surfilat oblic,
✓ feston ,
✓ butoniera simpla si intarita
✓ cheite,
o Cusaturi ornamentale
5.1.1 Cusaturi simple
• Punct înaintea acului
Punctul inaintea acului este cea mai răspândităcusătură , avand o utilitate foarte largă. Punctul
înaintea acului se execută în linie dreaptă sau arcuită, luând pe ac o porţiune de ţesătură ceea ce
se repetă succesiv. Porţiunea luată pe ac este determinată de grosimea ţesăturii lungimea acului şi
de utilitate.

• Punct în urma acului

Acest gen de cusatura se execută cu aceiaşi tehnică cu punct înaintea acului , deosebirea
este ca acul se reintroduce în cusătură în urma locului de unde a fost scos din ţesătură.
Această cusătură are cea mai mare rezistenţă dintre toate cusăturile manuale depăşind rezistenţa
cusăturii cu maşina de cusut universală

• Punctul de tighel
Acest gen de cusătură este foarte asemănător ca aspect şi tehnică cu punct înaintea acului ,
deosebirea este ca are un aspect perfect regulat , ca şi cusătura realizată la maşină.
Volumul de ţesătură luat pe ac va fi foarte redus pe când mărimea pasului va fi în funcţie de
scopul cusăturii.
 • Punct în cruce
Punctul în cruce se execută prin luarea unui volum de ţesătură pe ac , repetând aceeaşi
miscare la o distanţă dorită , dedesubtul mişcării anterioare de la acelasi nivel folosind acelaşi
volum de ţesătură pe ac, se lucrează de la stânga la dreapta

• Semne largi
Se executa tot dupa principiul punctului înaintea acului, deosebirea este că aţa nu se întinde pe
suprafaţa ţesăturii ci se lasă câte o buclă la fiecare pas .

5.2 Cusături mecanice

În organizarea procesului tehnologic pentru confecţionarea îmbrăcămintei din ţesături textile ,
cusăturile mecanice au un rol deosebit de important atât pentru calitatea execuţiei cât şi pentru
eficienţa economică
Cusăturile realizate pe masina universală se împart în două grupe mari
➢ Cusături simple
➢ Cusături de efect
• Cusatura de incheiat simplu

Pregătirea materialului întărirea cusăturii la întărirea cusaturii la Decălcarea cusăturii şi

şi prinderea în bolduri început şi terminaţie şi tăierea călcarea
coaserea efectivă aţei

• Cusătura franţuzească
Asamblarea celor două detalii se realizează cosând părţile aşezate dos la dos , adică cu faţa
ţesăturii în exterior, foarte aproape de margine. După executarea cusăturii se rihtuie surplusul, se
calcă rezerva închis, se întoarce şi se efectuează a doua cusătură.

Prima cusatura se Se rihtuie rezerva Se întoarce pe dos şi se execută un nou tighel la

realizează la 0,5 cm de cât mai mic 0,5 cm de marginea îndoită
margine

• Cusatura refec
Se formează prin montarea a două detalii dintre care unul are o rezervă mai mare. În
momentul efectuării cusăturii partea mai mare este prima aşezată pe suprafaţa maşinii.
O altă metodă poate fi ca ambele repere să aibe rezerva egală iar după realizarea primului tighel
să se rihtuie surplusul de la una din părţi

Se execută prima cusătura şi Se indoaie partea mai mare peste partea Se tigheleşte cât mai
se rihtuie o parte rihtuită şi se aplatizează aproape de margine

CAPITOLUL 6
PRELUCRAREA DETALIILOR

Produsele de îmbrăcăminte se realizează succesiv, prin prelucrarea reperelor în

vederea obţinerii elementelor de produs, urmată de cuplarea elementelor în subansambluri a
căror complexitate şi grad de prelucrare cresc până la obţinerea produsului finit.
• Reperele sunt componente plane indivizibile ale produselor de îmbrăcăminte, obţinute
prin croire.
• Detaliile reprezintă repere pe care s-au realizat prelucrări tehnologice (termolipire,
coasere, călcare), dar nu au ajuns în stadiul de element de produs.
6.1 Prelucrarea detaliilor
6.1.1 Prelucrarea penselor
Pensele sunt garnituri care se obţin pe detaliile ce alcătuiesc produsul. În procesul de
confecţionare, îndeplinesc anumite funcţii: de ajustat produsul pe corp, de îngustat, şi de
ornamentare a acestuia
Confecţionarea penselor:
• poziţionarea pensei prin marcarea locului pe produs;
• încheierea pensei prin coasere;
• călcarea pensei. La pensele de garnitură, fixarea se realizează prin cusături tighel

6.1.2Prelucrarea buzunarelor
La produsele de îmbrăcăminte, buzunarele pot avea rol estetic, funcţional sau combinat. În
funcţie de modul de obţinere pot fi clasificate în:
• buzunare tăiate;
• buzunare laterale;
• buzunare pe direcţia unor cusături

6.1.3Buzunarele aplicate
Din punct de vedere tehnologic, se pot diferenţia în funcţie de:
• grupa sortimentală la care se aplică:
o produse unistrat, la care buzunarul are rol preponderent estetic;
o produse multistrat, la care buzunarul are rol funcţional (de depozitare);
 • modul de prelucrare a suprafeţei buzunarului:
o cu cute, nervuri, cusături ornamentale etc.;
o fără prelucrări;
• modul de soluţionare pe linia deschiderii:
o cu rezerva îndoită în interior;
o cu rezerva îndoită în exterior;
• modul de aplicare:
o cu cusături vizibile (una sau două);
o cu o cusătură interioară.
• tehnologia utilizată:
o clasică, la care preformarea buzunarului se realizează cu fierul de călcat, numai
la unele tipuri de materiale textile şi produse;
o automată, ce include obligatoriu preformarea şi aplicarea buzunarului,
condiţionând însă modul anterior de prelucrare a suprafeţei şi de soluţionare pe linia
deschiderii.
6.1.4Buzunare tăiate. Deschiderea buzunarului se obţine prin tăiere, iar în funcţie de
reperele ataşate prin coasere la cele două margini se pot realiza:
• buzunare cu refileţi (unul sau doi);
• buzunare cu laist.
Variantele tehnologice se diferenţiază în funcţie de utilajele folosite la coasere şi
modul de obţinere a pungii:
• din material de bază (la produse subţiri);
• din material auxiliar

6.1.5 Buzunare cu refileţi

Buzunarele pot avea unul sau doi refileţi, cu lăţime maximă de 16 mm (cel mai adesea 8, 10 sau
12 mm). Suplimentar, se poate aplica şi o clapă, pe marginea superioară a deschiderii
buzunarului.
Ca faze tehnologice principale, identificate pe desen prin codul numeric, menţionăm:
1) aplicarea întăriturii pe refilet şi eventual deschiderea buzunarului;
2) aplicarea refiletului (simplu sau îndoit);
3) aplicarea pungii buzunarului, pe care eventual s-a aplicat contrarefiletul, la
marginea superioară a deschiderii buzunarului. În cazul utilizării maşinilor speciale cu două
ace, fazele 2 şi 3 se realizează simultan, iar în cazul maşinilor semiautomate şi automate,
acestea se cuplează şi cu tăierea deschiderii buzunarului;
4) tăierea deschiderii buzunarului, inclusiv a V-urilor de la extremităţi. Faza se
poate realiza manual, manual-mecanic sau automat;
5) introducerea pungii şi a refiletului (parţial) prin deschidere, urmată de călcare;
6) fixarea lăţimii refiletului prin coasere (varianta „a“);
7) fixarea extremităţilor refiletului prin coasere;
8) fixarea marginii inferioare a contrarefiletuluipe pungă, atunci când faza nu s-arealizat
înaintea fazelor 2 sau 3;
9) fixarea marginii refiletului interiorpe pungă. În varianta „e“, faza 9 poate fi
realizată înaintea fazei 2. Pentru fazele tehnologice 8 şi 9 pot fi folosite diverse soluţii
tehnologice, dependente în principal de dotarea tehnică
10) închiderea pungii buzunarului, înun 11 – fixarea suplimentară a extremităţilor
buzunarului, cu cheiţe sau cusături înzigzag.
În cazul buzunarelor cu doi refileţi, lăţimile refileţilor pot fi egale sau diferite, iar
succesiunea de realizare tehnologică este asemănătoare cu a buzunarelor cu un refilet, doar
că la marginea superioară a deschiderii se aplică refiletul superior şi eventual clapa.
Distanţa dintre cusăturile paralele de aplicare a refileţilor este aproximativ egală cu lăţimea
totală a celor doi refileţi.

6.1.6Buzunare cu laist. Laistul se plasează pe marginea inferioară a deschiderii

buzunarului şi poate avea diverse forme, cu condiţia ca linia bazei să fie dreaptă. Pentru
laistul de formă dreptunghiulară şi lăţime relativ mică (15–20 mm), tehnologia de realizare
este asemănătoare cu a buzunarelor cu un refilet.
Ca principale faze tehnologice de realizare a buzunarelor cu laist
1) aplicarea întăriturii pe laist şi eventual pe deschiderea buzunarului;
2) realizarea laistului:prin călcare prin asamblare, întoarcere, călcare şi tighelire
3) aplicarea laistului paralel cu linia deschiderii buzunarului (inclusiv punga şi
refiletul interior – varianta „b“ sau numai punga – varianta „d“);
aplicarea pungii în paralel cu laistul, la marginea superioară a deschiderii
6.1.7Buzunare laterale. Buzunarele laterale sunt utilizate la produse cu sprijin pe linia
taliei: pantaloni, fuste etc. Deschiderea buzunarului se plasează oblic şi se realizează între
faţa produsului şi o completare a acesteia, numită contrarefilet. În unele cazuri, rolul unui
strat al pungii poate fi îndeplinit de faţa produsului
Ca faze tehnologice de realizare, menţionăm:
1) aplicarea întăriturii pe linia deschiderii buzunarului şi eventual pe contrarefilet;
2) aplicarea refiletului interior pe linia deschiderii (eventual o dată cu punga),
urmată de întoarcere şi călcare;
3) fixarea prin coasere a poziţiei refiletului interior;
4) aplicarea refiletului şi a contrarefiletului pe pungă;
5) suprapunerea celor două părţi ale buzunarului şi fixarea poziţiei prin cusături
plasate pe marginea rezervelor, pentru a asigura simetria buzunarelor;
6) închiderea pungii buzunarului

CAPITOLUL 7
PROCESUL TEHNOLOGIC DE REALIZARE A PRODUSELOR
DE ÎMBRACĂMINTE

Tehnologia de confecţionare a unui produs cuprinde în structura sa, etape de lucru şi operaţii de
execuție prin care se realizează transformarea semifabricatelor (detaliilor) în produs finit. Deci
procesul tehnlogic de confecţionare cuprinde totalitatea operaţiilor de transformare a
semifabricatelor în produs finit.

• Prelucrarea detaliilor
o operaţii de pregătire
o operaţii decoasere
o operaţii de tratare umidotermică
• Asamblarea detaliilor
o operaţii de pregătire
 o operaţii de coasere
o operaţii de tratare umidotermică
• Finisarea produsului -
o operaţii de pregătire
o operaţii de coasere
o operaţii de curăţire
o operaţii de tratare umidotermică
Marcaje şi semne utilizate în procesul de confecţionare. În procesul de prelucrare şi asamblare,
marcajele şi semnele au rolul să asigure detaliilor poziţionarea corectă şi precisă.
semnele de margine – au scop stabilirea unor puncte de întâlnire în asamblarea detaliilor
(cusături - semne simple ori largi aplicate pe detalii pentru marcarea unor linii) cretă, creion și
crestături).
semne interioare – se aplică pe suprafaţa detaliului în scopul poziţionării buzunarelor, penselor
sau altor detalii asemănătoare ( cretă, creion sau prin înţepare cu maşini speciale).

FUSTA CLASICĂ

Fusta face parte din categoria produselor cu sprijin pe talie ,poate fi purtată în orice
anotimp în funcţie de materialul ales.
Datorită multitudini de modele care se pot realiza, fusta ocupă un loc important în
garderoba noastra , fie ca este midi , în clini , evazată întodeauna ne vom intoarce la ea ca la un
simbol al feminităţii şi eleganţei.

Prelucrarea detaliilor o semnarea poziţiei penselor

o executarea penselor
o descălcarea penselor
o surfilarea marginilor
o călcarea marginilor după surfilare
o executarea cusăturii de centru spate
o descălcarea cusăturii de centru spate
o călcarea rezervei de tiv atât la faţă cât şi la spate
o adezivarea cordonului
o călcarea cordonului
Asamblarea detaliilor o asamblarea feţei cu spatele prin cusătură simplă
o decălcarea cusăturilor laterale
o montarea cordonului la prima fază
Finisarea produsului o montarea fermoarului ascuns începând din partea superioară a
cordonului
o finisarea cordonului prin tigelirea acestuia ascuns
o executarea manuală a tivului şi şliţului
o curăţarea de aţe
o coaserea etichetei de firmă
o călcarea finală

BLUZA CLASICĂ

Prelucrarea detaliilor Piepţi

 o Semnarea poziţiei penselor şi
executarea acestora
o Întărirea cantului cu adeziv şi
precălcarea fentei

Spate o Semnarea poziţiei penselor şi

executarea acestora

Guler o Aplică adeziv pe guler

o Închide pelerina de la guler faţă la faţă,
rihtuie colţurile şi întoarce pelerina pe faţă , calcă
pelerina
o Calcă o parte de ştei pe marginea
exterioară la 1 cm
o Aplică cele două piese de ştei pe guler

Mâneci o Adezivarea pentagonului şi călcarea

acestuia
o Montarea pentagonului pe mânecă
o Executarea cusăturii franţuzeşti pe cusătura
interioară a mănecii
Manşete o Adezivarea manşetelor
o Încheierea manşetelor la 1 cm şi executarea
tighelului de precălcarea
o Călcarea manşetelor
Asamblarea detaliilor o Montarea platcii la centrul spatelui
o Incheierea fetei cu spatele prin cusătură
franţuzească
o Executarea tivului la terminaţia
produsului
o Finisarea fentei la terminaţie şi
tighelirea în şanţ
o Inchiderea produsului la umeri
o Semnarea poiţiei butonierelor
o Executarea butonierelor pe fentă
o Montarea manşetelor pe mânecă
o Executatea tighelelor de creţ pe capul de
mânecă
o Montarea mânecilor şi surfilarea marginilor
o Montarea gulerului
Finisarea produsului o Semnarea poziţiei butonierelor de la manşete şi
guler
o Executarea butonierelor
o Aplicarea etichetei de marcă
o Aplicarea etichetelor de compoiţie şi măsură
o Montarea nasturilor
o Curăţarea de aţe
o Călcarea finală a produsului

ROCHIA CLASICĂ
Prelucrarea detaliilor Faţă o Semnarea poziţiei penselor şi executarea
acestora
o Surfilarea marginilor
o Călcarea tivului
Spate o Semnarea poziţiei penselor şi executarea
acestora
o Surfilarea marginilor
o Încheierea centrului
spatelui
o Calcarea tivului
Măneci o Surfilarea marginilor
o Calcarea tivului
o Încheierea cusăturiiinterioare a manecii
o Surfilarea tivului
o Executarea tivului

Amformuri o Adezivarea amformurilor

Asamblarea detaliilor
tighelului de precălcare
o Incheierea amformurilor
o Surfilarea tivului amformurilor
o Executarea cusăturilor laterale ale
produsului
o Surfilarea tivului
o Incheierea umerilor
o Montarea anformurilor şi executarea
o Montarea mănecilor
o Montarea fermoarului

Finisarea produsului o Înfundarea capetelorfermoarului

o Finisarea fermoaruluila terminaţie
o Executarea manuala ativului
o Aplicarea etichetei de marcă
o Aplicarea etichetelorde compoziţie şi
măsură
o Curăţarea de aţe
o Călcarea finală
 SACOUL CLASIC

Prelucrarea detaliilor Prelucrarea feţei o Aplicarea adezivuluipe bizeţi

o Semnarea poziţieipenselor
o Coaserea penselor lafaţă
o Coaserea clinuluilateral
o Semnarea poziţieibuzunarelor
o Executareabuzunarelor
Prelucrarea spatelui o Coaserea centrului de spate
o Aplicarea clinilor laterali
o Calcarea şi descălcarea cusăturii
o Aplicarea adezivului pe tiv
o Călcarea tivului
Prelucrarea manecilor o Aplicarea adezivului pe tiv
o Călcarea tivului
o Încheierea cusăturii interioare
o Descălcarea cusăturii
Prelucrarea gulerului o Aplicarea întăriturii pe guler
o Asamblarea gulerului
o Întoarcerea şi scoaterea colţurilor
o Călcarea ulerului
Asamblarea detaliilor o Executarea cusăturilor laterale şi de
umăr
o Călcarea cusăturilor
o Montarea mânecilor
o Montarea perniţelor
o Montarea captuşelii pe bizet
o Montarea captuşelii la manecii
o Infundarea produsului la tiv
o Intoarcerea produsului
o
Finisarea produsului o Semnarea poziţieibutonierelor
o Executareabutonierelor
o Semnarea poziţiei nasturilor
o Montarea nasturilor
o Aplicarea etichetei de marcă
o Aplicarea etichetelor de compoziţie
şi măsură
o Curăţarea produsului de aţe
o Călcarea finală
Captuseala se prelucrează la fel ca si stofa
 PANTALONUL CLASIC

Prelucrarea detaliilor Faţă o Semnarea poziţiei penselor şi

executarea acestora
o Călcarea dungii fashion
o Coaserea buzunarelor laterale şi
finisarea pungii de buunar
o Aplicarea fermoarului si tighelirea
şliţului
o Surfilarea marginilor
o Călcarea tivului

Spate o Semnarea poziţiei penselor şi

executarea acestora
o Executarea buzunarelor cu refileţi
o Surfilarea marginilor
o Călcarea tivului

Corseleta o Adezivarea corseletei

o Dublarea corseletei şi executarea
tighelului de precălcare pe partea de
spate
o Călcarea corseletei

Găicile o Coaserea găicilor

Asamblarea detaliilor
o Călcarea găicilor
o Taierea găicilor la dimensiune
o Executarea cusăturilor laterale
o Executarea cusăturilor interioare
o Inchiderea turului pantalonului
o Montarea găicilor pe talie
o Montarea corseletei
o Finisarea corseletei la capete
o Tighelirea corseletei

Finisarea produsului
o Fixarea găicilor pe corseleta
o Executarea butonierei
o Montarea nasturelui
o Executarea cheitei la găici
o Executarea tivului
o Coaserea etichetei de marcă
o Coaserea etichhetei de compoziţie şi
măsură
o Curăţarea de aţe
o Călcarea finală

CAPITOLUL 8
NOŢIUNI DE ANTROPOMETRIE ŞI LUAREA MĂSURILOR

8.1 Antropometrie

Fabricaţia pe scară industrială a unor produse de îmbracaminte corespunzatoare sub aspect

dimensional este posibila numai în conditiile în care proiectantul dispune de informatii complete
despre forma si dimensiunile corpului uman, respectiv despre modul de variatie acestora în
rândul populatiei. Aceste informatii se pot obtine pe baza cercetarilor de antropometrie orientate
spre elaborarea tipologiei dimensionale necesara constructiei îmbracamintei.Atunci când lucrăm
made to measure trebuie sa fim foarte atenţi la corpul clientului pentru a descoperi eventualele
abateri de la un corp standard astfel încât sa putem ascunde sau pune in valoare acele abateri .
In continuare vom discuta despre diferite conformaţii pentru a vedea diferenţa si a ne
obişnuii să evaluam un corp .

Fig 1
Silueta cu albastru este ceea ce industria modei numeste un corp perfect , bine proportionat
cu masurile standard . Avem nevoie de acest corp standard atunci cand construim tiparul clasic
de bază pentru industrializare
Fiecare corp este unic iar industrial nu se pot produce haine pentru pentru fiecare corp în
parte.
 Fig 2 Repartizarea aceleaşi greutăţii pe înălţimi şi vârste diferite

❖ Forma spatelui

1 spate ideal – curbura coloanei vertebrale este lina iar fesierii sunt usor proeminenti
2 spate plat - spatele drept este asociat cu fesieri mai proeminenti
3 spate rotunjit –curba spinala accentuata şi fesieri proeminenti
4 cocoaşă – intreaga conformatie este aplecata spre faţă
❖ Forma şoldurilor
1 Forma ideală- proportia perfecta intre talie solduri si umeri
2 Forma de inimă – rotunjime proeminentă incepand de la talie , nu exista spatiu intre picioare
3 Forma dreptunghiulara
4 Formă de romb

❖ Forma braţelor

1 2 3 4
1 forma ideala
2 brate subtiri , osoase
3 brate musculoase
4 brate ,,pufoase,,

❖ Forma abdomenului/coapselor

1 2 3 45

1 Forma de I
2Forma de R
3Forma de S
4 Forma ovala
5 Forma de O
 ❖ Forma Picioarelor

1 2 3 4
1 membre inferioare arcuite
2 membre inferioare care se intersectează la genunchi
3 membre inferioare subtiri
4 membre inferioare proeminente in yona coapselor

8.2 Luarea Măsurilor

Metodologia de masurare a corpului uman prin metoda clasica se realizează pe suprafata

subiectului de masurat, în tinuta vestimentara sumara (chiloti, sutien), fară încălţăminte. Pentru
măsurarea caracteristicilor dimensionale, pozitia subiectului trebuie stabilita astfel:
✓ ţinuta corpului sa fie naturală, neforţată;
✓ cutia toracică sa fie la mijlocul unei inspiratii sau expiratii normale;
✓ poziţia braţelor sa fie lejeră, pe lânga corp;
✓ picioarele sa fie cu calcâiele apropiate si vârfurile departate
✓ greutatea corpului sa fie repartizata în mod egal pe ambele picioare.

1 Luarea măsurilor pentru îmbrăcămintea de damă

Nr Descrierea cotei
1 Lungimea spatelui până la talie –măsurată de la
punctul cervical ( a VII vertebra ) pâna în talie
2 Lungimea centrului fetei masurată de la baza
gatului , drept , pana la talie , se mai masoara si
lungimea fetei peste bust pornind din cel mai inalt
punct al umarului pana in talie (culoarea rosie )
3 Perimetrul bustului, măsurat peste bust , paralel cu
podeaua
4 Lungimea bustului –măsurat de la baza gâtului
pana la mamelon
5 ½ distanta dintre sâni

6 Perimetrul taliei – măsurată pe cea mai ingustă

portiune a trunchiului
7 Perimetrul şoldului superior

8 Perimetrul şoldurilor –măsurată pe cea mai

proeminentă zonă , peste fesieri , paralel cu
podeaua
9 Perimetrul bazei gătului

10 ½ lăţimea spate

11 ½ Lăţime faţă

12 Lungimea umarului

13 Perimetrul axilar

14 Lungime subraţ talie

15 Lungimea braţului

16 Perimetrul braţului

17 Lungimea de la umar la cot

18 Perimetrul articulaţiei mâini

19 Lungime talie şold

20 Lungime talie , zonă inghinală

21 Lungime arc inferior al trunchiului ( furcă)

22 Lungime talie -genunchi

23 Lungime talie -podea spate

24 Lungime talie podea lateral

 Luarea măsurilor bărbătesti
Faţă Spate

Nr Descriere cotă
1 Perimetrul bustului-
2 Perimetrul taliei – naturale
3 Perimetrul taliei inferioare la 5 cm sub talia naturala
4 Perimetrul soldului
5 Lungime centru spate până la talie
6 Lungime centru faţă până la talie
7 Lungime de la punctul cervical spate (gât spate) până la talie fată
8 Perimetrul gâtului
9 Perimetrul capului
10 Înălţimea capului
11 Lăţimea spatelui
12 Lăţimea feţei
13 Lungimea umarului
14 Lungimea braţului
15 aPerimetrul articulaţiei mâini
b Perimetrul mâini
16 Lungimea de la punctul cervical la podea
17 Lungimea de la talia inferioară la podea
18 Distanta de la talia naturală la şold
19 A Lungimea de la talie la furcă faţă
B lungimea de l atalie la furcă spate
20 Lungimea interioara a piciorului
21 Perimetrul coapsei
22 Perimetru pulpei
23 A Perimetrul incheieturii piciorului
B Perimetrul piciorului peste călcâi
24 Înălţimea şezutului

Luarea măsurilor la nou născuţi

1 Lungime centru spate

2 Lungime centru faţă
3 Perimetrul bustului
4 Perimetrul abdomenului
5 Perimetrul gâtului
6 Lungimea umărului
7 Lăţimea spatelui
8 Lăţimea feţei
9 Lungimea braţului
10 Perimetrul braţului
11 Perimetrul articulaţiei mâini
12 Perimetrul mâini
13 Distanta de la abdomen la şold
14 Lungimea de la abdomen la zona inghinală
15 Lungimea de la abdomen la genunchi
16 Lungimea interioară a piciorului
17 Lungimea de la talie la podea
18 Lungimea tălpi piciorului
19 Perimetrul talpii
20 Perimetrul incheieturii piciorului
21 Înălţimea capului
22 Perimetrul capului

Luarea măsurilor pentru realizarea lenjeriei intime – sutiene şi corsete

1 Perimetrul bustului
2 Perimetrul gatului
3 Lungime centru spate
4 Lungime centru faţă
5 ½ lăţime faţă
6 Lungimea bustului
7 Înălţimea sânului- măsurată de la baza sânului pe forma pana la mamelon
8 Distanta intre sâni – măsurată din mamelon în mamelon
9 ½ lăţimea sternului
10 Distanţa de la mamelon la stern
11 Distanta de la mamelon la subraţ
12 Măsura arcului interior al sânului
13 Lăţimea spatelui luată până la punctul de începere al sânului
14 Înălţimea sternului
15 ½ distanta de la umătatea sânului la centrul sternului

Luarea măsurilor pentru lenerie interioară - chiloţi

1 Înălţimea de la talie la linia cilotului

2 Perimetrul taliei inferioare- linia chilotului cu 5 cm sub linia taliei naturale
3 Înălţimea feţei chilotului
4 Lungimea furcii chilotului
5 Înălţimea totală a chilotului in faţă +furca
6 Inălţimea chilotului la spate
7 Lăţimea părţii inghinale
8 Lăţimea chilotului in faţă
9 Lăţimea chilotului in spate

CAPITOLUL 9
ELABORAREA DOCUMENTAŢIEI TEHNICE

Procesul de producţie în întreprinderi şi ateliere de creaţie vestimentară impune folosirea

unor documentaţii tehnice care să asigure confecţionarea produselor în anumite condiţii şi cu
anumite carcteristici tehnice . Documentaţia tehnică cuprinde totalitatea acelor normative pe baza
cărora se desfăşoară producţia.
Documentaţia tehnică are ca scop orientarea lucrătorilor , tehnicienilor şi inginerilor din
circuitul de fabricaţie asupra modului de confecţionare a produselor şi a caracteristicilor tehnice
pe faze de fabricaţie . Pentru aceasta este necesar ca documentaţia tehnică să cuprindă toate
elementele care stabilesc indicii tehnico-economici ai procesului de producţie.
In cazul producţiei industriale documentaţia tehnică cuprinde : produsul etalon , şabloanele ,
norma internă , norma de consum şi procesul tehnologic de confecţionare.
In atelierele de creaţie documentaţia tehnică sau TechPack-ul cuprinde toate documentele
necesare realizării produsului de la fază de conceptie până la producţie . Aceste documente sunt:
Fişa tehnică de prototip , Fişa tehhnică de tipar , Fişa de Probă , Fişa de cost/consum si Fişa
tehnică de tipar

FISA TEHNICĂ PROTOTIP

Produs : Cod Produs : Sezon :
Designer : Proiectant : Modelier :

Informatii suplimentare

Mostra material Mostra material Mostra material Mostra material

 Accesorii

FIŞĂ DE PROBĂ
FAŢĂ SPATE

TABEL DIMENSIUNI PROTOTIP /cm

NR crt Zona masurata Masura

34 36 38 40 42 44 46 48

1
2
3
4
5
6
FISĂ TEHNICĂ TIPAR
Cod produs: Sezon : Proiectant

Material 1 Cantitate
1

2
3
4
Consum :
Material 2 Cantitate
5
6
7
8
9
10
Consum :
Material 3 Cantitate
11
12
13
14
15
16
17
Consum :

FISA DE COST /CONSUM

DATA COMPANIA:
COD PRODUS SEZON

Material Furnizor Pret /m Consum Total

1
2
3
4

Total cost material

Accesorii Furnizor Pret/buc Consum Total

1
2
3
4
5

Total cost accesorii

Timp de fabricatie Pret/ora Total ore Total

Proiectare
Croire
Cusut

Total cost fabricatie

Total cost produs

Exemplu fişă tehnică

Rochia clasica
SEZON Data Colectia: SS Produs : rochie Cod Tehnician
2020/20 20.01.2020 2020051

FIŞA TEHNICĂ
MODEL SEZON PARTI TES. Dublura Adeziv CONSUM
2020051 2020/20 COMPONENT
E /BUC
Centru fata 1x Tesatura de
baza

Centru spate 2x Adeziv

Anform 2x 2x Fermoar 1 buc
amansura
Anform decolteu 1x 1x Mos si 1
fata baba pereche
Anform decolteu 2x 2x Eticheta 1 buc
spate marca
Placuta 1 buc
Eticheta 1 buc
compozitie
Ata elastica
Eticheta 1 buc
carton
Eticheta 1 buc
cerata
Sigiliu 1 buc
Eticheta 1 buc
adeziv
Sac de 1 buc
plastic

Eticheta de compozitie se coase Eticheta de marca – se coase

pe partea stanga la purtare la pe partea stanga la purtare
10 cm de la talie in jos
Fisa tehnica compusa din :
Pagina 1 : Prezentarea Modelului
Pagina 2 :Partile componente ale modelului si
accesoriile
Pagina 3 :Tabelul de dimensiuni, rezerve, calcat
Pagina 4 instrucţiuni de coasere
Tabel dimensiuni /cm Rezerve / cm
Masura XS S Prototip M L L- XL 2XL Cusaturi Deschise inchise Tighelit
Masura XL
S
½ Rezerva 2 cm x Rezerva
decolteu centru surfilata
fata spate
½ decolteu Rezerva 1 cm x
spate cusatura
laterala
Amansura Rezerva 1 cm 1
fata umer
Amansura Rezerva 2 cm X Rezerva
spate tiv surfilata
finisata
cu stafir
manual
½ talie Rezerva 1 cm x
inchidere
anform
½ lungime Rezerva 1 cm x Tighelit
tiv montare in bor
anform
Lungime
cusatura
laterala
Lungime
centru fata
Lungime
centru
spate

Instructiuni coasere
20100
Spate • Se semneaza pozitia penselor de talie
• Se executa pensele daca este cazul si se verifica simetria lor
• Se surfileaza marginile laterale
• Se inchide cusatura de centru spate lasand liber deschiderea de
fermoar si deschiderea de slit
• Se calca cusatura prima data in picioare si apoi se descalca
• Se calca pensele spre cusatura laterala
• Se calca tivul
• Se monteaza fermoarul

Fata • Se semneaza pozitia penselor de talie

• Se inchid pensele de talie
 • Se surfileaza cusaturile laterale
• Se calca pensele spre cusaturile laterale
• Se calca tivul

Amformuri • Se surfileaza marginile anformurilor

• Se inchid cusaturile la 1 cm
• Se descalca cusaturile

Asamblare • Se inchid cusaturile laterale la 1 cm

• Se inchid umerii la 1 cm
• Se calca cusaturile laterale
• Se aplica anformurile si se tighelesc in bor
• Se infunda anformul pe fermoar
• Se calca anformurile
• Se fixeaza cu punct de stafir
• Se fixeaza slitul si tivul cu punct de stafir
• Se curata de ate si se calca final

CAPITOLUL 10
REALIZAREA PROBELOR

10.1 Proba
Una din operaţiile principale la confecţionarea îmbrăcămintei este proba .De modul în care se
efectuează operaţia depinde în mare măsură calitatea produsului în ceea ce priveşte linia de
croială şi ţinuta. Operaţia de probă are ca scop orientarea tehhnicianului asupra liniilor
produsului şi asupra modului cum acesta se aşează pe corp.
Probarea îmbrăcămintei se execută atât la îmbrăcămintea de comandă cât şi în producţia
industrială, la studierea modelelor ca documentaţie tehnică.
La îmbrăcămintea de comandă, probele ajută la eliminarea defectelor de croit sau de
confecţionat ale produsului care se confecţionează. Prin probare tehnicianul face modificările
necesare la cusături, pentru eliminarea defecţiunilor. Probele se efectuează pe etape de
confecţionare, în funţie de produs şi de model.
Îmbrăcămintea, în funcţie de natura şi de felul ei se probează în diverse etape. Din acest
punct de vedere se poate arăta că îmbrăcămintea se probează:
• După confecţionare , în stare finală ;
• În timpul confecţionării;
Proba după confecţionare nu mai poate influenţa cu nimic calitatea confecţionării, ci
arată calităţile produsului după confecţionare.
Probele în timpul confecţionării în funcţie de etapa de confecţionare pot fi:
 o Probe sumare ( prima probă );
o Probe de montare ;
➢ Probele sumare se efectuează la începutul confecţionării printr-o simplă asamblare a
piepţilor cu spatele, pentru a se constata eventualele greşeli provenite de la croit şi a se trasa
unele semne privind poziţia buzunarelor, a reverului, etc.
Încheierea cusăturilor pentru probă se face prin însăilare, respecându-se liniile de croială indicate
prin semne convenţionale.
➢ Proba de montare se face înaintea operaţiilor de încheiat. Această probă este de mare
importanţă prin faptul că o dată cu executarea acesteia se stabileşte lăţimea cusăturilor de
încheiere, punctele de suprapunere a detaliilor care se monteazăşi liniile de răscroituri sau tivuri .
Proba de montare se realizează după ce au fost prelucrate separat detaliile principale ale
produsului.

10.2 Defecţiuni constatate la probă

La efectuarea probelor se pot constata o serie de de defecţiuni provenite din cauza formei sau a
dimensiunilor tiparelor, precum şi din cauza execuţiei defectuoase a operaţiilor de confecţionare.
Aceste defecţiuni pot fi specifice produsului sau în funcţie de modelul respectiv.

Defecţiuni constatate la pantalon

Nr crt Defecţiune
1 Pantalonul este prea strâns în talie Pentru remediere se mută cusătura la spate
2 Pantalonul are şliţul prea lung
3 Pantalonul are şliţul prea scurt
Remediere
spre margine , în acest scop se recomandă ca
la operaţia de croit , spatele de pantalon să fie
prevăzut cu o rezervă de 2-3 cm
Pentru remediere se coboară linia taliei cui
valoarea necesară, aceasta defecţiune se
datorează calculului defectuos al adăncimii
răscroieli şliţului
Această defecţiune apare la conformaţiile
obeze, pentru remediere se ia în calcul
mărirea rezervei din croit

Defecte constatate la sacou

Nr Defecţiune Remediere
crt
1 Piepţii se desfac în faţă Această problemă se datorează cusăturii de încheiere a
umerilor.Ca remediu se desfac cusăturile umărului şi se dă
lungimea necesară la piepţi
2 Spatele nu îmbracă bine Această defecţiune se datorează faptului ca spatele nu a fost
corpul scăzut înainte de îmbinare cu piepţii. Pentru a evita aceast defect
spatele trebuie întins în lungime în regiunea omoplaţilor şi
scăzut la umăr, pe linia taliei în mijloc şi în punctul de unire al
cusăturilor laterale cu răscroitura;
3 Spatele face coadă Tendinţa spatelui de a face coadă este cauzată de închiderea
necorespunzătoare a cusăturii laterale prin faptul că spatele a fost
fixat prea sus şi pentru remedierea acestei probleme este necesar
ca acesta să fie coborât în poziţia corectă
4 Spatele formează cute Această defecţiune apare când spatele este fixat prea jos, ca
remediere spatele trebuie ridicat
5 Sacoul face cută sub La multe sacouri se observă această defecţiune, care este cauzată
guler în general de perniţele de burete care se aplică la umăr . Cuta sub
guler apare după ce gulerul a fost montat, iar în unele cazuri se

6 Mâneca cade în spate
presupune că trebuie coborât mai jos, introducându-se cuta sub
guler. Această presupunere este greşită prin faptul că, cuta se
formează numai în urma introducerii perniţelor la umeri din care
cauză umerii ridică spatele din părţile laterale, iar gulerul rămâne
în mijloc fixat pe gât şi astfel se produce formarea cutei sub
guler
Defecţiunea apare când mâneca nu este montată ţinând cont de
contrasemne şi de susţinerea excesivă a capului de mânecă. Ca
remediere trebuie remontată mâneca potrivit semnelor

Defecte constatate la rochii şi bluze

Nr Defecţiune Remediere
crt
1 Umeri lăsaţi Cauza acestei defecţiuni poate fi cauzată de faptul ca nu a fost
susţinut umărul de la spate şi cusătura s-a întins
2 Cute şi încreţituri la Pot înterveni datorită adâncimii pensei care este prea mică faţă
răscroitura feţei de necesităţile impuse de conformaţia corpului.Pentru
remediere se adânceşte pensa de bust
3 Talia rochhiei este prea Este o defecţiune care se poate remedia prin scurtarea
lungă corsajului pe linia taliei
4 Rochia este prea lungă Defecţiunea se poate remedia prin scurtarea fustei la tiv
5 Lărgimi pe anumite Se scot prin adâncirea cusăturilor respective în mod egal pentru
porţiuni detaliile asemănătoare ale produsului

Bibliografie
1 POPESCU,C Călăuza confecţionerului de
Centru de documentare şi publicaţii
îmbrăcăminte tehnice al ministerului industriei
uşoare, Bucuresti , 1972
2 SMITH , ALISON El gran libro de la costura Penguin Random House, 2018
3 FASHIONARY Fashionpedia, the visual Fashionary International Ldt,
dictionary of fashion design februarie 2017
4 HALLETT,CLIVE Fabric for fashion , the Laurence King Publishing, London
complete guide 2018
5 ASSEMBLIL BOOKS How to start sewing Assembil Books , decembrie 2016
6 DRAGU, PETRACHE Manualul croitorului Editura didactică şi pedagogică ,
CIUTEA, MARIA Bucuresti , 2001
7 PREDOIU, C Procese şi maşini în confecţii Editura Tehnică, Bucureşti, 1985
POTORAN , I
8 STERLACCI, Sewing techiques for Laurence King Publishing, 2019
 FRANCESCA beginners
9 FASHIONARY Textilepedia , The complete Fashionary International Ldt, 2020
fabric guide
10 CURTEAN, ION Tehnologia confecţiilor din Editura didactică şi pedagogică,
CIONTEA , ţesături , manual pemtru Bucureşti ,1966
GHEORGHE şcolile profesionale
11 CIONTEA Tehnologia confecţiilor din Editura de stat didactică şi
,GHEORGHE ţesături , pedagogică, Bucureşti 1961

ANEXE